Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (17)

imagini din bucuresti anii 50 80 primarii capitalei

După generalul Victor Dombrovski, primar al Capitalei timp de doi ani (septembrie 1938–septembrie 1940, primul mandat), istoria îi consemnează la conducerea orașului, fără rezultate deosebite, pe G. I. Vântu (septembrie 1940–februarie 1941), General Rodrig Modreanu (februarie 1941 – decembrie 1941, care a fost şi primar al oraşului Timișoara), General Constantin Florescu (decembrie 1941–octombrie 1942), General Ion Rășcanu (octombrie 1942 – august 1944, care a fost și primar al orașului Vaslui, cunoscut mai mult pentru activitatea sa militară). Generalul Victor Dombrovski revine la conducerea Primăriei Bucureștiului în august 1944, rămânând până în februarie 1948. Într-o perioadă tulbure, Capitala este condusă de Nicolae Pârvulescu (august 1948–februarie 1949), Nicolae Voiculescu (februarie 1949–decembrie 1950), Gheorghe Roman (decembrie 1950–decembrie 1951), Anton Tatu Jianu (ianuarie 1952–iunie 1952). Imediat după retragerea din funcție, Anton Tatu Jianu a devenit ministru al justiției în guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Apoi: Jean Ilie (iulie 1952–martie 1953), Crăciun Blidaru (aprilie 1953– ianuarie 1954), Gheorghe Vidrașcu (ianuarie 1954–februarie 1955). Adjunct al șefului Serviciului Special de Informații, primar și al Ploieștiului, demnitarul comunist a fost numit ulterior ambasador în Cehoslovacia.

După Gheorghe Vidrașcu, orașul este condus pentru scurt timp de Ștefan Bălan (martie 1955–ianuarie 1956). Inginer doctor docent, Ştefan Bălan a rămas în istorie pentru că a întocmit Lexiconul Tehnic Român.

În perioada 1956–1958, primari ai Capitalei sunt: Anton Vlădoiu (februarie 1956 – martie 1958), Dumitru Diaconescu (martie 1958–aprilie 1962), Ion Cozma (aprilie 1962–februarie 1968), care a ocupat ulterior funcția de ministru al turismului, iar apoi a devenit ambasador în Polonia și Egipt. Lui i-a urmat Dumitru Popa (februarie 1968–1971). Între anii 1971–1975 scaunul de primar a fost ocupat de Gheorghe Cioară. Ion Dincă (1976–1980) a fost cunoscut prin porecla „Te-leagă”, întrucât nu ezita să aresteze chiar și membri importanți ai aparatului de stat. A făcut 5 ani de închisoare pentru reprimarea revoluției din 1989.

dambovita modenizata construire metrou in 1984 scut subteran

Gheorghe Pană, strungar de meserie, a ocupat funcţii din ce în ce mai înalte începând cu anii ’70, fiind fost unul dintre cei mai entuziaști susținători ai cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. A condus Primăria Bucureştiului în perioada 1981 – 1985.

Fost ministru al Apărării timp de cinci ani, Constantin Olteanu (1986–1988), mărturisea că a devenit primar al Capitalei după ce Ceaușescu l-a chemat în birou și i-a spus: „Mergi pe linie politică, în locul lui Pană, iar în locul tău o să-l punem pe Milea.” Printre obiectivele realizate în mandatul său de primar, Olteanu menționează modernizarea râului Dâmbovița, continuarea lucrărilor la metrou, construirea de locuințe și prelungirea Bulevardului Victoria Socialismului până la Șoseaua Mihai Bravu. În anul 1988 a fost ales primar Radu Constantin, iar anul 1989 a fost numit Barbu Petrescu. De numele ultimului primar comunist al Bucureștiului se leagă organizarea mitingului lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (8)

marius bunescu vedere din bucuresti

Marius Bunescu, Vedere din București

Cel de-al 53-lea edil, care a ocupat funcţia de primar în perioada februarie 1929–ianuarie 1934, a fost Dem I. Dobrescu, numit de presa vremii „primarul târnăcop” pentru numeroasele proiecte urbanistice pe care le-a derulat. În Memoriile sale, primarul mărturisea dem i dobrescu primar bucuresti interbeliccă a fost surprins de atmosfera care domnea acolo, o atitudine lipsită de entuziasm, dar şi de speranţe pentru viitor: „Am găsit în primărie o atmosfera defetistă, care credea ca în Bucureşti nu se poate face nimic, deoarece Capitala noastră ar fi condamnată la o banalitate eternă.” Sub mandatul său, Primăria Capitalei a funcţionat în una din Casele Assan, cea aflată în strada N. Filipescu. Ioana Pârvulescu amintea în cartea sa Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Humanitas, 2003) că a fost „un primar ingenios, pus pe treabă […], fără îndoială cel mai energic primar al capitalei, a schimbat faţa Bucureştilor mergând şi el în sensul acelor de ceasornic, adică în sensul timpului său.”

El s-a opus ideii de a se crea o nouă capitală, fie la Băneasa, conform unui proiect din epocă de a se construi Bucureștii Noi, sau chiar într-o altă regiune a țării, având în vedere că în perioada 1927–1930 se propunea mutarea capitalei la Brașov.

 dem i dobrescu primarul tarnacop

Dem I. Dobrescu, „primarul târnăcop”

Pentru a elimina scăldatul în Dâmboviţa, locul de unde provenea şi apa potabilă pentru o mare parte din bucureşteni, Dobrescu a iniţiat construcţia de ştranduri. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul. Tot pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la toate colțurile străzilor. Dem I. Dobrescu a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu, Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. În mandatul său au fost transformate și modernizate: Șoseaua Dudești, strada Colonel Ghica, Șoseaua Colentina, Calea Griviței, Calea Rahovei, Calea Văcărești, Șoseaua Pantelimon etc. Au fost modernizate și mărite Piața Universității și Piața Cercului Militar. S-au executat ample lucrările edilitare de pavaj, apă, iluminare electrică și canalizare, de o amploare nemaiîntâlnită până atunci. A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Tot el a fost cel care a înfrumuseţat Cişmigiul şi a deschis „câmpuri comunale” de sport. Tot Primăria deschide, pe spezele ei, o maternitate.

stranduri dem i dobrescu istoria primarilor bucurestiului

În cartea Viitorul Bucureştilor, publicată în 1934 la Editura „Tribuna Edilitară”, primarul îşi expune concepţia urbanistică şi, dacă ar fi apucat să-şi ducă la îndeplinire ideile, oraşul ar fi devenit cu adevărat o mare şi civilizată capitală europeană. Tot în timpul mandatului său s-a înființat Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului.

bucuresti vechiA salubrizat orașul, scoțând mii de vagoane de gunoi acumulat în decursul anilor și a plantat copaci. Spre uimirea sa, acțiunea de salubrizare s-a izbit de o puternică rezistență. În 1934, Dem I. Dobrescu nota: „Când luasem măsuri de curățenie în piață, negustorii bucureșteni îmi spuneau în scris: «ce este cu atâta curățenie, domnule primar; noi am trăit veacuri întregi în murdărie și am trăit mai bine decât acum în curățenie».” Pe plan social, a înființat ceainării și adăposturi gratuite pentru iarnă, destinate oamenilor fără casă, cantine pentru săraci și muncitori. A dispus și identificarea familiilor sărace care să primească ajutor de la primărie. Dacă ceilalţi primari care i-au urmat ar fi continuat modernizarea Capitalei în ritmul impus de Dem I. Dobrescu, vă imaginaţi cum ar fi arătat acest oraş supranumit, la un moment dat, Micul Paris? Dobrescu intenţiona chiar să unească Grădina Botanică cu Parcul Palatului Cotroceni, urmând să rezulte „grădina noastră zoologică”. Un alt proiect al primarului era chiar construirea unui metrou! Ideea Lui Dem I. Dobrescu a fost materializată mult mai târziu, în anii de tristă amintire. Primarul s-a gândit şi la studenţi, la un cartier universitar pentru aceştia pe Dealul Piscului, unde să se ridice cetatea universitară, care „izolează pe studenţi şi îi fereşte de tentaţiile vieţii marilor oraşe”. Cartierul universitar aşezat „la Pisc” ar fi avut în vale „parcurile şi lacurile artificiale, care se pot realiza cu mare uşurinţă”.

piata victoriei bucuresti trasuri cai iarna

La ceremonia de depunere a jurământului care a avut loc la Palatul Şuţu, pe 8 februarie 1929, Dem I. Dobrescu (Demetru Ion Dobrescu) declara: „Primăria trebuie să aibă nu numai un caracter administrativ, ci şi social”, susţinând că scopul lui este acela de a şterge impresia unui oraş aflat în mijlocul unui sat imens. „Vrem să-l facem pe bucureştean să-şi iubească Bucureştiul”.

Pușa Roth

Peste 200 de coloane din stațiile de metrou, decorate cu bannere ale Festivalului Internațional „George Enescu”

Peste 200 de coloane din stațiile de metrou din București au fost decorate cu bannere ce anunță apropierea începerii Festivalului Internațional „George Enescu”. Acțiunea de „îmbrăcare” a coloanelor a demarat pe 22 iunie și s-a încheiat pe 24 iunie.

În total 35 de stații Metrorex afișează materialele publicitare, printre care Piața Romană, Piața Unirii, Eroilor și Universitate. Fruntașe la capitolul numărului de bannere sunt stațiile Timpuri Noi cu 16 bannere și Mihai Bravu, Aurel Vlaicu, Nicolae Grigorescu, Republica, Basarab, Păcii, Anghel Saligny și Nicolae Teclu, fiecare cu câte 8 bannere.

Acțiunea inedită a fost realizată cu sprijinul Spectacular Group of Companies, partener al Festivalului Internațional „George Enescu”. Spectacular Group of Companies este una dintre cele mai importante firme de publicitate din România, specializată în publicitatea Outdoor (cunoscută și ca Out-of-home advertising – OOH).

A XX-a ediție a Festivalului Internaţional „George Enescu” va avea loc între 1 şi 25 septembrie 2011 în Bucureşti, dar şi în Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara.

Pentru mai multe informații despre Festivalul Internațional „George Enescu” puteți accesa site-ul www.festivalenescu.ro.