Mihai Olteanu ”acasă la Sadoveanu”

expo mihai olteanu pascani

eveniment-liber-sa-spunÎn perioada 27 februarie-31 martie 2017, Casa Municipală de Cultură ,,Mihail Sadoveanu”, Sala Arcadia,  din Pașcani,  găzduiește expoziția  de pictură a artistului plastic romașcan Mihai Olteanu. Vernisajul a avut loc luni, 27 februarie, la ora 17.00. Au prezentat: doamna Daniela Calistru, director al Casei de Cultură și profesorul Petru Păduraru.  

Daniela Calistru: ”O expoziție gândită pentru luna iubirii și a primăverii, luna în care sărbătorim femeia. Pictorul a așezat pe simeze proximativ 90 de tablouri.” Continuă lectura „Mihai Olteanu ”acasă la Sadoveanu””

Prima ediţie a Festivalului de Film „Cinema şi Propagandă”

mitrea cocor film romanesc

eveniment liber sa spunÎn perioada 12–16 martie 2014 se va desfăşura la Bucureşti prima ediţie a Festivalului de Film „Cinema şi Propagandă” ce va avea loc la Cinemateca Eforie din strada Eforie nr. 2, între orele 19.00–21.00, cu intrarea liberă. Vă veţi reaminti perioada propagandei comuniste prin prezentarea a 10 filme, 5 lungmetraje de ficţiune şi 5 scurtmetraje şi încă 15 jurnale de actualităţi reprezentative acelei epoci.

Adunaţi-vă cu mic, cu mare şi luaţi parte la acest eveniment inedit!

Festivalul „Cinema şi Propagandă” reprezintă un concept absolut original şi inovator, imperios necesar pentru societatea românească de azi.

imagini din filmul mitrea cocor 1952

Imagini din filmul Mitrea Cocor, 1952

Propaganda (termen prin care înţelegem „orice operaţiune sistematică menită să influenţeze opinia masei şi să determine finalmente atitudini/acţiuni în avantajul sau dezavantajul unei persoane sau al unui grup”) a pătruns în cinema la foarte puţin timp de la naşterea celei mai tinere arte şi nu a mai părăsit-o până astăzi. Jurnalistul şi filmologul Cristian Tudor Popescu argumentează, în cartea sa Filmul surd în România mută (Editura Polirom, 2011): „Dată fiind natura fundamental imagistică a propagandei (este vorba de o imagine distorsionată deliberat a realităţii), întâlnirea dintre ea şi cinematograful abia născut era inevitabilă”.

cristian tudor popescu

Cristian Tudor Popescu

Festivalul, ca instrument de educaţie, nu îşi propune să îi stimuleze pe spectatori să folosească propaganda în scop propriu, ci să înţeleagă mecanismele propagandei, pentru a se feri de acest fenomen nociv, dar omniprezent. Implicit, acest festival oferă posibilitatea de a determina revigorarea conştiinţei civice şi a responsabilităţii sociale ale românilor, în spiritul adevăratelor valori ale democraţiei şi ale umanismului. Festivalul Naţional de Film Cinema & Propagandă se desfăşoară sub sloganul sugestiv „Cinefili de toate vârstele, uniţi-vă!”, deoarece se adresează unui public larg şi variat, de la spectatorii tineri, care s-au născut într-o societate liberă şi democratică, până la cei vârstnici, care au cunoscut din proprie experienţă influenţa malefică a propagandei într-un regim totalitar. În istoria filmului românesc, propaganda s-a manifestat încă de la primul lungmetraj, Independenţa României (1912), însă de abia în perioada comunistă ea a devenit aproape omniprezentă, afectând marea majoritate a producţiilor cinematografice. De aceea, Festivalul Naţional de Film Cinema & Propagandă se concentrează asupra filmelor româneşti (lungmetraje şi scurtmetraje, de ficţiune şi documentare) produse între 1945 şi 1989, în care propaganda joacă un rol esenţial.

Proiecţiile filmelor relevante din acea perioadă sunt completate cu workshop-uri, susţinute de experţi în domeniu, pentru a-i ajuta pe spectatori să beneficieze la maximum de această experienţă, ajungând la o înţelegere mai profundă a fenomenului.

Festivalul și Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”

mihail sadoveanu sarbatorit la radio

eveniment liber sa spunLa Pașcani și Iași se desfășoară în zilele de 2 și 3 noiembrie 2013, Festivalul Național „Mihail Sadoveanu” și Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, ediția a IV-a.

Sâmbătă, 2 noiembrie 2013, de la ora 11.00, la Paşcani au loc manifestări dedicate scriitorului, organizate de autorităţile din Paşcani, cu participarea scriitorilor invitaţi, sub genericul „Păşind sadovenian… pe uliţa copilăriei”. Coordonator: Mărioara Preutu.

Duminică, 3 noiembrie 2013, ora 11.00, la Muzeul „Mihail Sadoveanu” din Iași vor avea loc decernarea Premiului Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” și decernarea premiilor Concursului Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” 2013. În program: Sadoveanu în universul radio, cu participarea Radio Moldova Iaşi (la aniversarea a 85 de ani de radio în România, noiembrie 1928–noiembrie 2013); În lumea lui Sadoveanu, prelecţiuni susţinute de scriitorii invitaţi; Semnale editoriale. Coordonator: Liviu Apetroaie.

Calendar: Constantin Ciopraga

Deşi foloseşte sugestii ale psihocriticii, urmărind mitul personal şi arhetipurile („până la un punct, mit şi arhetip sunt valori interferente, complementare”, consideră autorul), Constantin Ciopraga refuză exagerările de ordin psihanalitic ale acestei metode, ca de altfel ale oricărei alte metode critice. Scrisul său realizează o sinteză personală între erudiţia istoricului literar de factură academică şi discursul critic modern, care asimilează metodologii diverse pentru a le folosi echilibrat şi eficient în raport cu opera analizată.

Astăzi, 2 februarie 2011, s-au împlinit doi ani de la moartea criticului şi istoricului literar Constantin Ciopraga. Membru de onoare al Academiei Române, profesor universitar, Constantin Ciopraga este autorul unor cărţi fundamentale pentru cercetarea literară românească.

Născut în 12 mai 1916, la Paşcani, Constantin Ciopraga a urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni şi a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, în 1942. În perioada 1939–1950 urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău. Trimis pe frontul de Răsărit, este luat prizonier în 1942 şi eliberat în 1946. Experienţa aceasta, deosebit de aspră, va sta, mai târziu, la baza romanului Nisipul (1989). Profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi şi la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, din 1949 îşi începe cariera universitară la Facultatea de Filologie din Iaşi, desfăşurată până în 1983. În perioada 1959–1962 a fost lector de limba română la Sorbona şi la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1963–1966 a fost rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A condus revista „Cronica” din Iaşi, de la înfiinţare (1965–1970) şi a fost director onorific al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iaşi. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris, a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1993. A fost distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987) şi Premiul Meditarraneo („Olivo d’Oro”, 1985), Premiul de excelenţă al municipiului Iaşi (2001), Premiul de excelenţă al revistei „Convorbiri Literare” (2001) şi al revistei „Ateneu” (Bacău, 2001); Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava (1998), Profesor Emeritus al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2001). A fost de asemenea distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler (2002).

Constantin Ciopraga a debutat cu versuri în revista „Luminiţa” din Paşcani (1931). Debutul critic în volum avea să întârzie până în 1960, când a publicat monografia Calistrat Hogaş, urmată de cele dedicate lui G. Topârceanu (1960) şi Mihail Sadoveanu (1966). În acelaşi an, 1966, publică studiul Mihai Sadoveanu, evocator al istoriei”. Aceluiaşi scriitor îi va dedica în 1981 studiul Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare, republicat în 2006 de Editura Academiei. După Portrete şi reflecţii literare (1967), în 1970 îi apare studiul Literatura română între 1900–1918, lucrare de sinteză, de factură academică. În 1973, tipăreşte monografia Hortensia Papadat-Bengescu şi volumul Personalitatea literaturii române, în care analizează dominantele şi permanenţele literaturii naţionale, cele care îi conferă individualitatea în context european. Constantin Ciopraga este atras de identificarea modelelor structurale, a tiparelor şi arhetipurilor imaginare, analizate adesea cu mijloace comparatiste.

Personalitatea literaturii române (ediţie revăzută şi adăugită, 1997), Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare şi Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale (1990) sunt cărţi esenţiale. Titlurile capitolelor studiului despre Eminescu sunt semnificative pentru modul de abordare critică specific lui C. Ciopraga: Nostalgia arhetipurilor, „Arhetipul” Poetului, Univers poetic şi mitologii (Haosul – suferinţă a spiritului, Principiul acvatic, Ceremonia astrală, Bolţi şi dome, O metaforă-boltă: Pădurea, Muntele-simbol, Sacrul şi magicul, Diafanizarea materiei, Condiţia umană (Poezia – mister şi revelaţie, Armonia – nostalgie a coerenţei, Problema omului, Destinul geniului: „Luceafărul”, Ochii: lumini şi umbre, Erotikon: farmec şi durere, Retroviziune şi crono-reverie, Trepte spre Marea Trecere). Deşi foloseşte sugestii ale psihocriticii, urmărind mitul personal şi arhetipurile („până la un punct, mit şi arhetip sunt valori interferente, complementare”, consideră autorul), C. Ciopraga refuză exagerările de ordin psihanalitic ale acestei metode, ca de altfel ale oricărei alte metode critice. Scrisul său realizează o sinteză personală între erudiţia istoricului literar de factură academică şi discursul critic modern, care asimilează metodologii diverse pentru a le folosi echilibrat şi eficient în raport cu opera analizată. Perspectiva comparatistă devine modalitate de valorificare a elementelor structurale ale operei unui autor, care ţin de dominantele imaginarului. Scriind despre arhetipul eminescian, Constantin Ciopraga conchide: „În cele din urmă, «arhetipul» Poetului nostru presupune analogii de natură existenţială cu înaintaşi de geniu, cu Horaţiu, cu Shakespeare, cu marii romantici, între care Byron, dar dincolo de coincidenţe ori de elemente preluate, acestea minuţios înregistrate şi clasificate de exegeţi vechi şi noi, domină masca regală a Demiurgului, reliefurile sale de neconfundat. Devenit, la rândul său, punct focalizant, arhetip venerat al poeţilor de după el, în modelul pe care-l propune Eminescu fuzionează strălucit Omul Interior şi Omul Cosmic.”

A mai publicat volumele: Ecran interior (versuri, 1975), Între Ulysse şi Don Quijote (1978), Propilee. Cărţi şi destine (1984), Amfiteatru cu poeţi (1995), Caietele privitorului tăcut (memorialistică, 2001). Ediţii: Calistrat Hogaş, Opere (1856), Mihai Codreanu, Scrieri (2 vol., 1968–1969, în colaborare cu Ilie Dan), G. Ibrăileanu, Opere (2 vol., 1970–1972), Mihai Eminescu, Poezii (1974). A tradus Viaţa şi opera lui Ion Creangă de Jean Boutière (1976).

Costin Tuchilă