Seară dedicată poetului Mircea Ivănescu

seara mircea ivanescu

Joi, 20 martie 2014, la ora 19.00 sunteţi aşteptaţi alături de Al. Cistelecan şi Gabriel Liiceanu la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o seară dedicată poetului Mircea Ivănescu.

Întâlnirea este prilejuită de apariţia volumului Mircea Ivănescu, Versuri la Editura Humanitas, o ediţie îngrijită de Al. Cistelecan.

 

Primul audiobook dedicat lui Mircea Ivănescu

audiobook mircea ivanescu

eveniment liber sa spunPoet greu clasificabil, care scapă deliberat etichetărilor literare, dar se încadrează hotărât în categoria most influential, Mircea Ivănescu (1931–2011) este recunoscut ca o prezenţă notoriu discretă în mass-media, astfel încât cele 11 poeme rostite la Radio într-un interval de peste trei decenii să fie o revelaţie preţioasă pentru iubitorii de poezie.

Înregistrările datând din 1969–1974, 1998 şi 2001 sunt acum în premieră reunite într-un album (carte ilustrată cu CD încorporat) apărut la Editura Casa Radio în „sigla casa radioBiblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”, intitulat: Mircea Ivănescu, Biografii imaginare, ce va fi prezentat publicului luni, 23 septembrie, de la ora 18,30, la Librăria Cărtureşti Verona din București.

Mircea_Ivanescu

Mircea Ivănescu

Mircea Ivănescu a fost de-a lungul timpului invitatul unor realizatori de emisiuni culturale la Radio România, ei înşişi poeţi: Ion Drăgănoiu, Lucia Negoiţă şi Liliana Ursu, cărora le datorăm fixarea pe bandă magnetică a celor 11 poeme. Într-un foarte consistent interviu din 1970 (de asemenea reprodus în volum), difuzat în faimoasele „Convorbiri de joi” ale lui Ion Drăgănoiu, Mircea Ivănescu se declară promotorul unei poezii „care să nu aibă câtuşi de puţin caracterul unei puneri în pagină sau al unei atitudini, ci o poezie care să fie tot atât de naturală ca şi oricare dintre actele obişnuite de viaţă, ca o vorbire sau ca o mărturisire, în toate sensurile pe care le vreţi să le daţi acestui cuvânt.”

„Într-o vreme în care poezia însemna doar lirism şi metaforă, Mircea Ivănescu a adus în poeme naraţiunea, limbajul vorbit, proza, riscând, cum fac, de obicei, inovatorii”, afirmă poeta Simona Popescu, semnatara eseului introductiv şi îngrijitoarea ediţiei.

afis prezentare Ivanescu_Biografii imaginare

În acelaşi trend inovativ, Mircea Ivănescu, Biografii imaginare este o adevărată „carte-obiect”: cele 11 texte („cu multe ramificaţii şi bifurcări care nu se opresc nicăieri, pentru că fac parte din poemul continuu”) sunt „înfăşurate” în creaţia plastică a unui artist afin, apreciatul illustratator al „Bibliotecii de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”, Constantin Popovici. Autor al formulei grafice originale a acestei prime colecţii ce a introdus acum 10 ani audiobookul de poezie în peisajul editorial autohton, Constantin Popovici a semnat remarcabile ediţii: Nichita Stănescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Gellu Naum, Leonid Dimov…

Tocmai de aceea, prezentarea cărţii audio va avea loc în ambientul expoziţiei De la radio art la cover art: 13 ilustraţii de Constantin Popovici, deschisă în Ceainăria Librăriei Cărtureşti Verona, strada Arthur Verona nr. 13.

Luni, 23 septembrie, de la ora 18,30, la Cărtureşti Verona, scriitorii Simona Popescu, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter îl vor evoca pe Mircea Ivănescu (şi biografiile lui imaginare), despre a cărui voce prefaţatoarea albumului apărut la Editura Casa Radio spune: „nu e una «de poet»”, e o voce albă, fără nici o strategie: a unui om care nu citeşte versuri, ci povesteşte fapte, întâmplări şi amintiri”…

Să-l ascultăm!

Detalii pe www.edituracasaradio.ro

 

Lansare de carte: „Frânghia înflorită” de Radu Vancu

Casa de editură Max Blecher vă invită miercuri, 17 octombrie 2012, de la ora 16.30, la librăria Book Corner Librarium (Bulevardul Eroilor nr. 15, Cluj-Napoca), la lansarea volumului Frânghia înflorită de Radu Vancu. Invitaţi: Mihaela Ursa şi Alex Goldiş.

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este lector universitar la Facultatea de Litere din Sibiu. Lucrarea sa de doctorat a devenit una dintre exegezele critice esențiale asupra operei lui Mircea Ivănescu: Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute (2007). A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010) și Amintiri pentru tatăl meu (2010). Este, de asemenea, autorul volumului Eminescu. Trei eseuri (2011) și coautor al antologiilor Cele mai frumoase poeme din 2010 (2011) și Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012).

„Frânghia înflorită continuă și, cumva, încheie «saga familială», în centru cu aceleași personaje: tatăl («mortul iubit»), soția (Camelia) și fiul (Sebastian). Amplul poem alătură fragmente din viața casnică, vise serafic-atroce, amintiri, meditații asupra poeziei, excursuri în discursuri despre «lumea de dincolo», într-o formulă care este, deja, «marcă înregistrată Radu Vancu».

Idilicul și grotescul, ironia disperată și burlescul, cruzimea și delicatețea, limbajul colocvial, cel parabiblic și cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant și notația imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui «pneuma» e dorința (și posibilitatea?) de a fi fericit.

Radu Vancu se distanțează atât de poezia «mizerabilistă», a desperados-ilor de cafenea, cât și de cea zis neoexpresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciți prin crâșmele marilor orașe. Mai exact spus: se detașează din «plutonul douămiist», impunându-se ca unul dintre cei mai importanți poeți români de azi.” – Alexandru Mușina

Petru Udrea, Flori în vas albastru, 4

„O carte scrisă impecabil, în deja binecunoscuta tehnică Vancu. O carte generoasă și intransigentă (doar poezia e artă de familie, nu?). O carte cu care să-ți pipăi întruna inima fericită, cu delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit craniul cu trompa. O carte extrem de emoționantă. O primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră.” – Dan Coman

Frânghia înflorită este o carte de splendide poeme expiatoare pe care nu le pot apropia, ca amploare a conștiinței poetice, decât de poezia lui Virgil Mazilescu și de cea a lui Cristian Popescu. Oniricul zdruncinător din Caiet de caligrafie și de citire sau stranietatea înduioșătoare și captivantă din Familia Popescu stau, în Frânghia înflorită, sub semnul acelui vers extraordinar al lui Mazilescu (ce catalizează parcă, peste un veac, versul eminescian): «te-am sărutat eu mortul». Nu e nimic fals și nu e nimic glorios în împăcarea ce se așterne peste paginile acestui album de familie cumplit și feeric la capătul căruia regăsesc, alături de Radu Vancu, o mare liniște îndoliată, speranța și mângâierea de după dezastru.” – Claudiu Komartin.