Recital Ana-Maria Comșa

soprana ana maria comsa

eveniment liber sa spunLuni, 24 martie 2014, la ora 17.00, în Sala Auditorium (fostă „Mircea Eliade”) a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui intepret” (fondator: Mirela Zafiri), va avea loc recitalul sopranei Ana-Maria Comșa. La pian: Mihaela Vâlcea. Intrarea liberă.

Programul cuprinde lieduri de Giulio Caccini (Amarilli, mia bella), Ludwig vanbiblioteca metropolitana bucuresti sigla Beethoven (The kiss, dear Maid, thy lip had left.., din ciclul Cântece irlandeze), Hector Berlioz (Le spectre de la rose, din ciclul Les nuits d’été), Friedrich von Flotow (Letzte Rose, Volkslied din opera Martha), Henri Duparc (Chanson triste), George Gershwin (The Man I Love).

recital ana maria comsa luni la ora 5 dupa amiaza unui interpret

Născută la Cisnădie, județul Sibiu, soprana Ana-Maria Comșa a urmat Liceul de Muzică din Constanța, apoi cursurile Universității Naționale de Muzică din București, Romania, secțio Canto, absolvite în 2004. La aceeași universitate a obținut Masteratul în Interpretare în anul următor. A urmat cursuri de perfecționare cu regizorul Vincent Liotta, profesor la Indiana University, SUA (Master-class „George Gershwin”), cu soprana Mirella Freni (Master-class la CUBEC – Centro Universale del Belcanto, Italy – Tehnică vocală, stil și repertoriu, octombrie 2006–iunie 2007); Master-classes cu: soprana Nelly Miricioiu și tenorul Kaludi Kaludov; în august 2013, la North Aegean Opera Festival, Chios (Grecia), Master-class și concert cu soprana Cheryl Studer; octombrie 2013, la Athenaeum „Maria Callas” din Atena, Master-class cu soprana Cheryl Studer.

Din 2008 soprana Ana-Maria Comșa este solistă a Operei Naționale din Bucuresti, unde a interpretat rolurile: Marguerite și Elena în Mefistofele de Boito, Senta în Der Fliegende Hollander de Wagner, Larina în Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Berta în Il barbiere di Siviglia de Rossini, Gertrud în Hänsel și Gretel de Humperdinck. A colaborat cu dirijorii: Keri Lynn Wilson, Neil Thompson, Marco Balderi, Cristian Mandeal, Iurie Florea, Tiberiu Soare, Vlad Conta, Răzvan Cernat, Ilarion Ionescu-Galați, Ciprian Teodorașcu. Spectacole și concerte în București (Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Muzeul Național „George Enescu”, Sala Dalles) și în alte orașe din România: Constanța, Pitești, Iași, Sibiu, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Deva. Concerte cu Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, la Ateneul Român în 2006 și 2007. Transmisii live la Radio România Muzical, în cadrul emisiunii „Tribuna tinerilor concertiști”, cu Filarmonica „Marea Neagră” din Constanța.

ana maria comsa

Ana-Maria Comșa

A debutat în rolul Micaela din Carmen de Bizet, la Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovsky” din Constanța, (noiembrie 2008). La Sala Radio a interpretat Marea Missă în do minor de W. A. Mozart, sub bagheta lui Neil Thompson, (iunie 2008).

În repertoriul său mai figurează rolurile: Leonora (Il trovatore de Verdi), Santuzza (Cavalleria Rusticana de Mascagni), Antonia (Les Contes d’Hoffmann de Offenbach), Elsa (Lohengrin de Wagner), Grand Sacerdotessa (Aida de Verdi), Anna (Nabucco de Verdi), La Dama di Lady Macbeth (Macbeth de Verdi), fragmente din Isabeau de Mascagni și Porgy and Bess de Gershwin, arii din opere de Puccini, Verdi, Catalani, Massenet. Repertoriu vocal-simfonic: ciclul Les nuits d’été de Berlioz, Requiem de Fauré. Lieduri de Du Parc, Poulenc, Massenet, Enescu, Barber, Gershwin.

Ana-Maria Comșa a fost distinsă cu premii naționale și internaționale: Premiul al III-lea la Concursul Internațional Vocal și Instrumental, Constanța, 1997; Premiul al II-lea la Olimpiada Națională a Liceelor de Muzică, Odorheiu Secuiesc, 1998; Premiul Special al Juriului la Concursul Național al Liedului Românesc, Brașov, 2004; Premiul I pentru voci feminine și Marele Premiu Absolut la „Antonino Miserendino European Competition”, Palermo, Italia 2006; Premiul al III-lea la International Competition „Franz Schubert”, Ruse, Bulgaria 2007.

mihaela valcea pian

Mihaela Vâlcea

Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, secția Pian principal, clasa prof. Aurora Ienei, Mihaela Vâlcea este, din 1996, pianist acompaniator la Opera Națională București.

A susținut recitaluri și turnee în țară și străinătate (Italia, Germania, Elveția, Olanda), cu artiști instrumentiști și soliști vocali valoroși, ca Felicia Filip, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Florin Diaconescu, Teodor Ilincăi, Oana Andra, Adriana Alexandru.

Printre proiectele importante pe plan național la care a participat se numără colaborarea de trei ani cu Teatrul Național din București pentru piesa Celălalt Cioran, alături de marele actor Ovidiu Iuliu Moldovan, în regia lui Radu Penciulescu, precum și cu LB Production pentru o serie de concerte cuprinzând arii din Opera Fantasy, pe scena Teatrului Act din București.

În calitate de pianist acompaniator, a apărut pe scena Operei Naționale București în spectacolele Fiica regimentului de G. Donizetti, Celan de Peter Rusicka și Tango Emotion, spectacol muzical-coregrafic în regia lui Valentin Roșca.

Recital cameral Aida Chiciudeanu, Tudor Diaconescu

afis recital aida chiciudeanu tudor diaconescu

eveniment liber sa spunLuni, 10 martie 2014, ora 17.00, în Sala Auditorium a Bibliotecii Meteropolitane București (Sediu Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc recitalul pianistei Aida Chiciudeanu și al violonistului Rudor Diaconescu. În program: Ludwig van Beethoven, Sonata nr. 5 pentru vioară şi pian, în Fa major, op. 24, „Primăvara”; Franz Schubert, Grand Duo pentru vioară şi pian, în La major, D. 574. Prezintă: Costin Tuchilă. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii Camerale a BMB, Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea liberă.

pianista aida chiciudeanu

Aida Chiciudeanu

Născută în București, la 18 decembrie 1985, pianista Aida Chiciudeanu a absolvit Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti în 2004. În perioada 2004–2008 a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București, Facultatea de Interpretare Muzicală – pian. În 2011 a obținut Diploma de Master, pian, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi. Începând din 2010 este profesoară de pian principal la Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti. Din anul 2013 este profesoară de pian la ISB.

Aida Chiciudeanu și-a început activitatea concertistică la vârsta de 7 ani, în 1992. Atât în timpul studiilor, cât și după încheierea acestora, a susținut recitaluri de pian, concerte cu orchestra, recitaluri în calitate de pianist acompaniator, programe cu profil pedagogic. A apărut în concerte în compania Orchestrei Liceului de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, a Orchestrei Universităţii de Muzică din Bucureşti, a Orchestrei Filarmonicii din Giurgiu. Dintre recitalurile sale, reținem: participarea la numeroase ediţii ale emisiunii „Muzicieni de azi… Muzicieni de mâine” (Societatea Română de Radiodifuziune), în perioada 1998–2004; emisiunea „O şansă pentru fiecare” (Antena 1, 2000); „Gala pianiştilor” (Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, 2002); recital alături de elevii Liceului de Muzică „George Enescu” în Piaţa Festivalului „George Enescu” (2003); recital la Palatul Şuţu din București (2004); recital cameral Mozart (Universitatea Națională de Muzică Bucureşti, 2005); recitaluri la Ateneul Român în 2012; recital în cadrul emisiunii culturale „Amfiteatrul muzelor” – Ilinca Dumitrescu și invitații săi (Televiziunea H2, 2012) și acompaniator al unui recital de lieduri la TVRM (2008). A susținut concerte în compania baritonului Dan Iordăchescu (Zilele Roşiorilor de Vede, 2010; Memorialul durerii, Sighetu Marmației, 2010), alături de cântăreți ai Operei Naționale București (Centrul Comunitar Evreiesc, 2011). Aida Chiciudeanu a fost pianist acompaniator la Turneul Laureaţilor „Jeunesses Musicales” (2006) și la Concursul Internațional „Jeunesses Musicales”, Bucureşti (2007).

mihai potcoava peisaj de primavara

Mihai Potcoavă, Peisaj de primăvară, 2006

O bogată activitate concertistică este cea susținută în centre culturale, muzee şi case memoriale: Institutul Spaniol „Cervantes” din Bucureşti, Casa de Cultură a Ministerului de Interne, Bucureşti, Casa Memorială „Paul Constantinescu” din Ploieşti, Muzeul Municipiului București (Palatul Şuţu), Casa de Cultură a Municipiului Roșiorii de Vede, Muzeul Sighet din Sighetu Marmației, la filarmonici și case de cultură din Bucureşti, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Braşov, Ploieşti, Constanţa.

Aida Chiciudeanu a obținut numeroase diplome, premii şi distincţii: Premiul I la Concursul „Silvia Şerbescu” din Bucureşti (1992 și 1994), Premiul al II-lea la același concurs (1993 și 1995); finalistă la Concursul Internaţional de pian, Braşov (1996); Premiul al III-lea și Premiul Special la Concursul „George Georgescu”, Tulcea (1996); Menţiune la Concursul „J. S. Bach”, Cluj-Napoca (1996); Menţiune la Olimpiada Naţională de Muzică, Tulcea (1998); finalistă la Concursul Internaţional de pian, Braşov (1998); Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică, Bucureşti (2000); Premiul I la Concursul Internaţional „Pro Piano”, Bucureşti (2003); Mențiune la Concursul „W. A. Mozart”, Târgovişte (2004); finalistă la Concursul „W. A. Mozart”, Cluj-Napoca (2007).

Din 1999 până în prezent, Aida Chiciudeanu este organista Bisericii Evanghelice-Luterane din Bucureşti.

tudor diaconescu

Tudor Diaconescu

Violonistul Tudor Diaconescu s-a născut la 17 februarie 1982, în Buzău, într-o familie de muzicieni. După absolvirea Liceului de Muzică „George Enescu” din București (clasa prof. Carmen Runceanu), a urmat cursurile Facultăţii de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, secţia vioară, clasa prof. univ. dr. Octavian Raţiu, terminate în 2006. În perioada 2007–2009 a urmat cursurile de master la aceeași Universitate, sub îndrumarea aceluiași profesor. A urmat cursuri de măiestrie la Sighişoara cu prof. Alexandru Gavrilovici (în prezent profesor în Elveţia). În vara anului 2000 a fost student bursier activ la cursul de măiestrie – vioară solistică, organizat de Şcoala Superioară de muzică „Reina Sofia”, Santander – Spania, clasa prof. Luis García Asenssio, la sfârşitul cursului interpretând Sonata pentru vioară solo nr. 2 de E. Ysaÿe, în Sala Palatului Festivalurilor din Santander. În 2004–2005 a fost student Erasmus la Facultatea de Muzică din Stuttgart, la clasa prof. Hans Kalafusz (vioară) şi la clasa prof. Kolja Lessing (vioară şi muzică de cameră). Din 2011 este profesor la Colegiul de Muzică „George Enescu” din București. Începând din 2007 este colaborator permanent al Orchestrei Operei Naţionale Bucureşti.

A câștigat premii la concursuri naționale de interpretare. În palmaresul său figurează numeroase recitaluri cu programe în diferite stiluri interpretative, pe scene prestigioase din Bucureşti. A participat la emisiunea radiofonică „Muzicieni de azi, muzicieni de mâine”, în perioada 1998–2001 (redactor Rodica Sava). A înregistrat Sonata „Torso” de George Enescu, alături de pianista Elena Popa, pentru postul de televiziune „Trinitas”. A susținut recitaluri camerale la Muzeul Național „George Enescu”, Uniunea Scriitorilor, Universitatea Națională de Muzică, Ateneul Român, Palatul Şuţu din București, Muzeul „Casa Mureşenilor” din Brașov, Academia de muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, în compania pianistelor Elena Popa și Anta Agavriloae. Împreună cu pianista Aida Chiciudeanu, pregătește o serie de recitaluri camerale.

A participat la turnee în Germania, Olanda, Elveţia, împreună cu orchestrele Liceului de Muzică „George Enescu” şi a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, dirijate de Petru Andriesei şi Dorel Paşcu Rădulescu.

Repertoriul său cuprinde concerte de Mozart (nr. 3 în Sol major, nr. 4 în Re major, nr. 5 în La major), Max Bruch (Concertul nr. 1 în sol minor), Lalo (Simfonia spaniolă), Saint-Saëns (Concertul nr. 3 în si minor), Haciaturian, Sibelius, Ceaikovski, Brahms, Prokofiev; sonate și partite de Bach, Sonatele pentru vioară solo nr. 2, nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 de Eugène Ysaÿe, sonate pentru vioară şi pian de Bach (Sonata nr. 1), Brahms (nr. 1, nr. 2 şi nr. 3), Mozart (Sonata în Fa major, KV 547), Beethoven (Sonatele nr. 1, nr. 2 , nr. 5, „Primăvara” și nr. 9 „Kreutzer”), Tartini (Sonata în sol minor, „Trilul Diavolului”), Enescu (Sonata „Torso”, Sonata nr. 1, op. 2, Sonata nr. 2, op. 6), Prokofiev (Sonata în fa minor, Sonata în Re major), Sonata de César Franck, Sonata nr. 1 în la minor de Schumann, Grand Duo de Schubert; piese de virtuozitate de Wieniawski (Poloneza în Re major, Legenda, Scherzo Tarantella), Saint-Saëns (Introducere şi Rondo capriccioso), Sarasate (Zigeunerweisen, Carmen), Chausson (Poem pentru vioară şi orchestră), Studiul în formă de vals de C. Saint-Saëns și E. Ysaÿe.

Scrisoare către Mirela Zafiri

mirela zafiri

Astăzi, marți, 26 noiembrie 2013, soprana Mirela Zafiri ar fi împlinit 44 de ani. În dimineața zilei de luni, 27 august 2012, lumea muzicală a fost cutremurată de vestea morții Mirelei Zafiri, în urma unei cumplite suferințe.

Ieri, 25 noiembrie, am primit de la Liviu Crăciun această scrisoare emoționantă, scrisă la timpul prezent, cu rugămintea de a o citi în deschiderea recitalului sopranei Marta Cristina Sandu, care a avut loc la Biblioteca Metropolitană București luni, 25 noiembrie, ora 17.00, în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, proiect care a aparținut Mirelei Zafiri și a fost pus în practică în toamna anului 2009. Am ajuns acum, iată, la cea de-a cincea stagiune…

Cu aceeași emoție cu care am citit ieri această scrisoare, v-o încredințez acum, dvs., fideli vizitatori ai acestui site. (C.T.)

Dragă Mirela,

În ultimele săptămâni ți-am pomenit foarte des numele, atât de des încât simt nevoia să-ți scriu această scrisoare de mulțumire. Mă bucur că am șansa să te cunosc ca om și ca artist, de la Tine am învățat extrem de multe, m-ai inspirat prin felul tău de-a fi. Când vorbesc despre Tine, spontan folosesc prezentul – doar prezentul – căci exact așa te percep ca făcând partescrisoare catre mirela zafiri din „Universul lui acum-și-aici”. Acum, de ziua Ta, 26 noiembrie, este momentul să duc scrisoarea la poșta și să o trimit… dincolo de Timp, dincolo de spațiu… cu convingerea că va ajunge la Tine.

Ți-am spus de mai multe ori că stilul tău de-a scrie și de-a vorbi mă inspiră, căci tu ai acel har de-a vorbi putin și a spune multe. O propoziție care ție îți este tare dragă a devenit cumva parte organică din mine:

„Cel care are darul de-a se bucura de succesul altora atrage implicit succesul și asupra sa.”

Evenimentul acesta, „Luni la ora 5 – După amiaza unui interpret”, este cel mai concludent exemplu că ai dreptate, că știi să atragi succesul asupra ta și a celor din jur.

Totul a început de la o idee, o viziune. Apoi clipa de inspirație ai știut să o transformi în fapte palpabile, concrete. Cu o tenacitate de furnică, ai reușit să organizezi primele manifestări și să contaminezi cu optimismul tău debordant alți oameni care te sprijină acum.

Pentru curajul de a-ți interpreta propriile vise te admir și te respect în mod deosebit.

De ziua ta, 26 noiembrie, mă gândesc la tine și îți trimit energia și lumina.

Cu deosebită admirație,

Liviu Crăciun

Germania

Bicentenar Giuseppe Verdi

Verdi  portret de Francesco Paolo Michetti

Francesco Paolo Michetti, Verdi, pastel, 1887, Museo di Casa Barezzi, Busseto

Deschiderea Stagiunii Camerale 2013– 2014, „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”

eveniment liber sa spunLuni, 28 septembrie 2013, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (Sediul Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lîngă Piața Amzei) va avea loc deschiderea Stagiunii Camerale 2013– 2014, „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, organizată de Biblioteca Metropolitană București. Sub genericul Bicentenar Giuseppe Verdi vă invităm la un concert-spectacol realizat de prof. univ. Georgeta Stoleriu. Vom asculta fragmente din operele La Traviata, Un Ballo in maschera, Rigoletto, Il Corsaro, I Vespri siciliani, Don Carlo. Interpretează: Anna Mirescu, Antonela Bârnat, Elena Dincă, Ana-Maria Racu, Ana-Maria Velcea, Ana-Maria Hangu, Nicolae Simonov, Veaceslav Vulpe. La pian: Verona Maier. Prezintă: Costin Tuchilă. Intrarea liberă.

stagiunea camerala luni la ora 5 dupa amiaza unui interpret

În 10 octombrie 2013 s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Giuseppe Verdi, pentru mulți – și pe bună dreptate – cel mai popular compozitor de operă. Și cum calendarul are legile lui neștiute, 2013 a marcat simetric o altă mare aniversare în lumea muzicii: bicentenarul nașterii lui Richard Wagner (22 mai). Întâmplare sau destin ca doi compozitori de operă, cu estetică diferită, complet opusă, care au marcat hotărâtor nu numai evoluția genului, ci și a limbajului muzical în general, să se nască în același an? Greu, dacă nu imposibil de răspuns.

Pentru că Stagiunea Camerală a Bibliotecii Metropolitane București, „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, inițiată în 2009 de soprana Mirela Zafiri, se deschide în fiecare an în octombrie, mi s-ar fi părut nefiresc să programez altceva decât un concert de arii și scene din operele lui Verdi. Așadar, cea de-a cincea Stagiune Camerală a BMB se va deschide cu acest concert-spectacol realizat de prof. univ. Georgeta Stoleriu sub semnul Bicentenarului Verdi. Vom asculta opt valoroși tineri cântăreți care s-au format sub îndrumarea profesoarei Georgeta Stoleriu, într-un program amplu, substanțial, care cuprinde fragmente din opere celebre, dar și din lucrări care apar mai rar pe afișele teatrelor sau constituie, la noi, rarități, cum este opera Corsarul (1848).

bicentenar verdi stagiune camerala bmb luni la ora 5

În program:

• La Traviata: Aria „Lunge da lei… De’ miei bolenti spiriti” (Alfredo) – Nicolae Simonov, tenor

• Un Ballo in maschera: Aria „Volta la terrea…” (Oscar) – Ana-Maria Velcea, soprană

Aria „Re dell’ abisso affrettati” (Ulrica) – Ana-Maria Racu, mezzosoprană

Aria „Saper vorreste” (Oscar) – Ana-Maria Hangu, soprană

Aria „Eri tu…” (Renato) – Veaceslav Vulpe, bariton

• Rigoletto: „Aria „Tutte le feste al tempio” (Gilda) – Ana-Maria Hangu

Aria „Gualtier Maldé… Caro nome…” (Gilda) – Anna Mirescu, soprană

• Il Corsaro: Aria „Egli non riedi ancora” (Medora) – Elena Dincă, soprană

• I Vespri siciliani: Aria „Mercè, dilette amiche” (Elena) – Anna Mirescu

• La Traviata: Aria „Di Provenza il mar” (Germond) – Veaceslav Vulpe

• Don Carlo: Scena „Nel giardin del bello” (Eboli, Tebaldo, ansamblu) – Antonela Bârnat, mezzosoprană, Ana-Maria Hangu, soprană.

Costin Tuchilă

Mirela Zafiri

mirela zafiri

Astăzi, 27 august 2013, se împlinește un an de la moartea sopranei Mirela Zafiri, la mai puțin de 43 de ani, după o cumplită suferință.

Una dintre cele mai expresive voci de soprană lirică din ultimele decenii, muzician cu o pregătire excepțională și vastă cultură generală, acoperind mai multe domenii artistice, Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969, Lugoj–27 august 2012, București) a studiat pianul, viola şi chitara încă din primii ani de şcoală, în orașul natal. În 1997 a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu, luîndu-și apoi masteratul (1999) și doctoratul la aceeași universitate (2008). A urmat cursuri de măiestrie cu Georgeta Stoleriu (Izvorul Mureşului, 1994, Piatra Neamţ, 1996), Mariana Nicolesco (Brăila, 1998), Toma Popescu (Viena, 1999), Ionel Pantea (Budapesta, 2000). Registrul său amplu, ajungând cu lejeritate la notele supraaacute dar şi cu disponibilităţi expresive în registrul grav, timbrul distinct şi talentul actoricesc au impus-o într-un repertoriu divers din punct de vedere stilistic. Mirela Zafiri a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă (25 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 70 de recitaluri, în cadrul cărora 34 prime audiţii de lied românesc) la concerte vocal-simfonice (15 titluri) şi chiar jazz simfonic (7 concerte). A susţinut peste 130 de concerte de arii cu orchestră în Italia, România şi Spania şi a înregistrat 7 CD-uri: Laurențiu Profeta, 7 Cântece pe versuri de Mihai Eminescu (2001), Eternități de-o clipă de Alexandra Cherciu, Bega Blues Band Timișoara, George Enescu, 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, Mihail Jora, Cântece (premieră în viaţa muzicală românească,), ambele în 2009, Colinde pentru mama (2009), Nicolae Coman, Lieduri și poeme (2010). Cântecele lui Laurențiu Profeta în interprertarea Mirelei Zafiri au fost folosite în muzicalul radiofonic Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici (2001), pe un scenariu de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Mirela Zafiri a publicat volumul Fenomenul Mozart (2006) și este autoarea unui amplu studiu despre liedul românesc, încă inedit.

A fost invitată la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale, cât şi pe scenele operelor şi filarmonicilor din toată ţara. Mirela Zafiri are peste 230 minute de înregistrări radio. A fost laureată a festivalurilor-concurs de lied „Mihail Jora” (Bucureşti, 1998) şi „Ionel Perlea” (Slobozia, 1999), a fost distinsă cu Premiul Actualităţii Muzicale pe anul 2000 pentru lied. A câştigat Premiul I la Concursul European Euterpe Taranto (Lama, Italia, 2002), Premiul I la Concursul Città’ di Castelfidardo (Ancona, Italia, 2003), Marele Premiu şi Trofeul de Aur la Festivalul Artelor Pyongyang (Coreea, 2003), Premiul de Excelenţă la Festivalul Naţional al Liedului Românesc (Braşov, 2003), Marele Premiu şi Trofeul Crizantema de Aur (Târgovişte, 2004).

Mirela Zafiri în Musetta din Boema de Puccini, la Opera din Brașov

Prim-solistă a Operei din Braşov în ultimii ani, Mirela Zafiri a avut o predilecţie aparte pentru lied, de la creaţia clasică şi romantică la cea de astăzi. Cultura muzicală vastă, dublată de pregătirea sa teoretică şi de o deschidere rară spre zone stilistice complet diferite, cât şi tehnica vocală de excepţie i-au dat posibilitatea de a aborda cu succes deopotrivă opera şi opereta, repertoriul vocal-simfonic şi cel cameral, dar şi jazz-ul sau stilurile „de graniţă”, de gen clasic-pop, cum sunt cântecele pe versuri eminesciene ale lui Laurenţiu Profeta, precum şi numeroase lucrări scrise de compozitori contemporani, interpretate în primă audiţie. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, avea o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori în multe dintre rolurile pe care le-a interpretat: Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Maria din Fiica regimentului, Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi de Bellini, Juliette din Roméo et Juliette de Gounod, Donna Anna din Don Giovanni de Mozart Musetta din Boema de Puccini, Rosalinda din Liliacul de Johann Strauss etc. Se adăugau la aceste calități dicţia foarte bună, jocul scenic atât de expresiv, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală.

Iată câteva aprecieri critice formulate de-a lungul anilor:

„Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă”– o caracteriza pe Mirela Zafiri profesoara sa Georgeta Stoleriu.

„Vocea ei cristalină este dublată de o tehnica stăpânită cu fermitate şi în egală măsură de o mare putere de muncă. Atrage atenţia prin seriozitatea ei exemplară, prin nobleţea şi accentuata sensibilitate a tălmăcirilor generând o atrăgătoare policromie de nuanţe.” (Doru Popovici, Radio România Muzical 1999).

„Înzestrată cu un deosebit talent scenic, Mirela Zafiri generează o atrăgătoare policromie de nuanţe. Vocea ei cristalină este dublată de o tehnică stăpânită cu fermitate în concordanţă cu o putere de muncă tulburătoare…” (Doru Popovici, „România Mare”, 2 iulie 1999).

„…pledoaria proeminesciană se întregeşte prin glasul delicat al Mirelei Zafiri, tălmăcitoarea sonurilor, numită de Laurenţiu Profeta «o portavoce a muzicii mele care amplifică… emoţia». Cele 7 Cântece pe versuri de Eminescu sunt interpretate cu mare sensibilitate de soprană într-o viziune care împleteşte elemente de lied, romanţă şi muzică pop cu trăiri moderne.” (Grigore Constantinescu, „ABC”, 26 ianuarie 2001).

Mirela Zafiri

„Soprana Mirela Zafiri… a încântat asistenţa prin eleganţa şi farmecul său, dar şi prin vocea cristalină, de o muzicalitate deosebită, ce o aseamănă pe drept cuvânt cu o veritabilă privighetoare.” (Aurel Borşan, „VIP”, 23–29 ianuarie 2001).

„…o voce plină de expresivitate şi culoare, bogată în nuanţe, cu o tehnică desăvârşită şi o capacitate emoţională de aleasă ţinută… dovedind într-o manieră cu totul elocventă maturizarea talentului sopranei Mirela Zafiri, capacitatea sa de a pătrunde în stiluri componistice diferite şi o elevată cultură a cântului.” (Constantin Potângă, „Revista Fundaţiei Academician Prof. Gh. Vrânceanu”, decembrie 2001).

„Mirela Zafiri colaborează intens şi constant cu pianista Ana Maria Ciornei, formând cu aceasta un duo unanim apreciat, perfect sudat sub aspect muzical şi stilistic… În generaţia sa, soprana Mirela Zafiri ocupă un loc aparte prin diversitatea genurilor abordate, evoluând atât în operă sau operetă, cât şi în concerte, atracţia şi interesul său deosebit pentru miniatura vocală concretizându-se în numeroase recitaluri de lied. Mirela Zafiri, remarcabila discipolă a profesoarei Georgeta Stoleriu, desluşeşte în textul poetic şi în muzică sensurile adânci, semnificaţiile ascunse în partitură, fapt care conduce, firesc, la conturarea unei expresivităţi aparte.” (Anca Florea, prezentarea CD-ului Eternităţi de-o clipă, Alexandra Cherciu – Mirela Zafiri – Ana Maria Ciornei, 2001).

„10 iunie 2007: Mirela Zafiri a reuşit să-i ridice în picioare pe cei 2 500 de spectatori prezenţi între zidurile castelului Przemysl, Krasiczyn, nu numai graţie acutelor sale penetrante, ci şi excelentei sale prezenţe scenice.” (Dorian Branea, Agenda diplomaţiei publice, MAE, septembrie 2007).

mirela zafiri opera lied

Reiau mai jos câteva dintre aprecierile pe care le-am formulat, la momentele respective, referitoare la rolurile interpretate de Mirela Zafiri păstrând, așa cum se cuvine, timpul prezent al cronicilor:

În spectacolul Operei braşovene cu Fiica regimentului de Donizetti (2009, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Traian Ichim), interpretarea Mirelei Zafiri este realmente încântătoare, de la aspectul muzical de ansamblu şi de detaliu la cel teatral. Într-un montare dinamică şi cu multe efecte scenice ingenioase, păstrând totuşi acea proporţie de naturaleţe necesară mai ales astăzi, Mirela Zafiri construieşte abil personajul, conferindu-i prin cânt şi joc o varietate de situaţii, desprinse atent din partitura lui Donizetti.

Nu e deloc uşor să „citeşti” acest personaj dincolo de posibilele clişee ale melodramei, de acel sentimentalism care devine, desigur, desuet. Or tocmai acest lucru contribuie la reuşita interpretării sopranei Mirela Zafiri. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, expresivă deopotrivă în registrul mediu şi grav, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, are o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori şi în alte roluri pe care le are în repertoriu (Rosina din Bărbierul din Sevilla, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi etc.). Dicţia foarte bună şi jocul scenic dovedind real talent actoricesc, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală contribuie la realizarea scenică. Eleganţa expresiei şi frazarea adecvată creau efectul dorit în prima arie din actul I („Apparvi alla luce sul campo guerrier”), încheiată cu o cadenţă strălucitoare, cu intervale dificile, atingând energic registrul supraacut, excelent cântată ca de altfel şi celelalte pasaje de virtuozitate. Intrarea personajului în scenă este la rândul ei de efect: „fiica regimentului” împinge un dulap care se deschide înfăţişând micul univers cazon. La fel, mişcarea scenică în această scenă-duet Maria – Sulpizio, în care detaliul regizoral (cele două personaje bagă mâinile în cizme şi imită un marş, cu deplină acoperire în ritmul muzicii, căci este schiţat aici celebrul rataplan) accentuează latura umoristică ce nu trebuie ocolită în montarea acestei opere.

Explozivă în scena cu cor în care cântă o arie de bravură, „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà”, care începe cu o lungă cadenţă şi schimbă mai târziu tempo-ul, lăsându-se dominată de ritmul de rataplan, Mirela Zafiri încântă apoi în duetul cu Tonio prin tonul când delicat, când sentimental sau nostalgic, când jucăuş, când ferm. (Sunt, acestea, fireşte, elementele de construcţie ale personajului.) În ultima parte a actului I, aria „Convien partir, o miei compagni d’arme”, în care Donizetti împleteşte atât de rafinat vocea solistică cu intervenţiile melancolice ale cornului englez, prilejuieşte interpretei etalarea calităţilor lirice, pentru ca actul al II-lea, în care, muzical vorbind, aproape totul se schimbă, să-i permită o gradaţie, bine realizată, între pasajul liric şi cel comic, între cântul lejer şi efectele de virtuozitate care trebuie să atingă uneori burlescul (lunga scenă a învăţării menuetului, în care viorile cântă „alla tirolese”), pentru că totul se sfârşeşte cu acelaşi „cazon” rataplan. În fine, de la aria atât de sensibilă „Le ricchezze ed il grado fastoso”, Mirela Zafiri trece cu dezinvoltură, fără efort vizibil – în aceeaşi scenă de „crudă” virtuozitate vocală (intervale greu de cântat, exploatarea atât a registrului grav, întotdeauna problematic la soprane, cât şi a celui supraacut, de coloratură) – la marşul militar încheiat cu strălucitorul „Evviva la Francia!” Un moment foarte reuşit al interpreţilor este apoi terţetul „Stretti insem tutti tre” (Tonio, Maria, Sulpizio). Detaliul scenografic al clavecinului care se învârte pe scenă devine un preţios auxiliar.

În distribuţia pe care am văzut-o (ianuarie 2010, Opera din Brașov, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Dorel Munteanu), montarea cu Elixirul dragostei de Donizetti se bucură de o interpretare admirabilă. Mirela Zafiri este o excelentă alegere pentru rolul Adina, atât ca voce cât şi ca joc scenic. Pe lângă caracteristicile propriu-zise ale vocii, foarte potrivite acestui rol, de la supleţe la bogăţia de culori timbrale, are o intonaţie lejeră în pasajele cele mai dificile şi o consistenţă muzical-teatrală realmente încântătoare în evoluţia solistică dar şi în duet sau în ansamblu. În aria „Della crudele Isotta”, un surâs discret marca abil nuanţa de detaşare de care vorbeam, acutele din final (si, mi) păstrau în explozia lor acea rotunjime catifelată a intonaţiei, care le conferă multă personalitate. Momente muzicale de vârf au fost cele două duete Adina – Nemorino din actul I şi al II-lea, aria „Prendi, per me sei libero” din actul secund, plină de formule cadenţiale pe două octave, cântate cu o risipă de culori de Mirela Zafiri, scena finală. Construcţia muzicală de ansamblu şi jocul actoricesc plin de naturaleţe, cu treceri subtile de la graţie la exuberanţă, au conturat un personaj care într-adevăr se reţine – şi nu aş exagera defel afirmând că Mirela Zafiri întruchipează o Adina ideală.

În Liliacul de Johann Strauss, Opera din Brașov

Mirela Zafiri atingea veritabile performanțe interpretative, care nu erau doar simple performanțe tehnice, extinderi de registru vocal, nici acestea curente, ci erau dublate de expresivitate și farmec timbral. A cântat aria Gildei din Rigoletto (actul I) de Verdi, „Caro nome”, cu contra-mi natural (mi supraacut, de deasupra portativului). Aici, inflexiunile vocii alcătuiesc parcă o întreagă paletă de reflexe – şi astfel de stări emoţionale transmise eficient, fie că e vorba de încheierea subtilă a primelor măsuri, cu acele semitonuri morendo (si, la diez, la), care se sting în aşteptarea melodiei, de atacul ariei, cu un discret surâs sentimental, fie că mă refer la nuanţa devenită pe neaşteptate senzuală („Col pensier il mio desir / a te sempre volerà”). Lejeritatea intonaţiei, vizibilă şi în intervalele dificile, care solicită salturi uriaşe (cum este cel de decimă, fa diez – la natural) şi în care efortul nu se simte, se supune construcţiei logice, armonioase a ariei, cu cadenţe cântate încântător. „Caro nome” este încheiată de Mirela Zafiri cu un contra-mi de efect, ţinut lung, cu o octavă mai sus decât e scris în partitură, cu o muzicalitate aparte. De altfel registrul îi permitea să atingă fără efort supărător asemenea note „imposibile”, contra-fa în aria Juliettei, „Je veux vivre” din Roméo et Juliette de Gounod şi chiar un ton mai sus. În muzica de jazz, cobora mult sub do, trei trepte cel puțin, în registru, deja, de altistă.

În 2009, trei apariţii discografice într-un singur an reprezentat un adevărat record, în condiţiile de astăzi, mai ales că ele conţin multă muzică românească şi o serie de prime audiţii absolute.

Performanţa a fost realizată de soprana Mirela Zafiri şi cu atât mai mult se cuvine semnalată cu cât calitatea interpretării o recomandă. Nu exagerez spunând că aceste apariţii din ultimele luni ale anului 2009, două compact-discuri (Mihail Jora, Cântece şi George Enescu, Sept Chansons de Clément Marot, la pian: Ana Maria Ciornei) şi un album discografic (Colinde pentru mama, toate la DMG Records Bucureşti), s-au înscris printre evenimentele muzicale majore din ultimul timp.

Modalitatea de abordare a liedului presupune, pe lângă elementele tehnice, de impostaţie, frazare, dozare a sunetului, care o separă de genul de operă, şi o experienţă adecvată. Ca şi în recitalurile de lied pe care le-a susţinut, Mirela Zafiri dovedeşte şi în recentele apariţii discografice o sensibilitate şi o ştiinţă muzicală speciale în interpretarea unor lucrări foarte diferite stilistic. Aşa sunt ciclurile de Cântece de Mihail Jora pe versuri de Tudor Arghezi (op. 16: Ghicitoare, Buna-Vestire, Vaca lui Dumnezeu, Cântec din fluier) şi Mariana Dumitrescu (op. 31: Chiot, Incantaţie, Lumina, Noapte bună, Bună dimineaţa şi op. 40: Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, Acuarelă). Lansat în septembrie 2009, odată cu Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 de George Enescu, discul Mihail Jora reprezintă o premieră şi un adevărat eveniment în viaţa muzicală românească: interpretate de soprana Mirela Zafiri, acompaniată de Ana Maria Ciornei, aceste cicluri de Cântece au apărut acum pentru prima dată pe compact-disc (înregistrare live, unicanal din recitalul care a avut loc în Bucureşti, în 2002). Calitatea interpretării sopranei Mirela Zafiri este cu totul excepţională: o muzicalitate specială, cultură a sunetului, intonaţie de rară expresivitate, fineţe în redarea nuanţelor atât de bogate ale partiturilor, nu în ultimul rând – aspect esenţial – dicţie ireproşabilă, alături de rafinamentul pianistic al Anei Maria Ciornei.

În versiunea ciclului enescian, op. 15, ceea ce impresionează este în primul rând sensibilitatea extremă, fineţea intonaţiei în care poţi afla nuanţe infinite, de la meditaţia poetică la ironia exprimată galant, de la visarea dulce la sfâşierea lăuntrică.

Această sensibilitate aparte se întrevede şi în albumul Colinde pentru mama, editat în preajma sărbătorilor de iarnă. Cele trei discuri conţin 31 de piese, dintre care 10 Colinde de compozitori români contemporani, în primă audiţie absolută, compuse special pentru acest CD de Dan Voiculescu (Colinde, colinde…, în două versiuni), Sabin Păutza (Hai flori dalbe, flori de măr, colind din Banat), Theodor Grigoriu (Îngerii din cer coboară), Felicia Donceanu (Colindă pentru… „drumeţie”), Carmen Maria Cârneci (O, brad frumos…), George Balint (Mândru-şi cânt’ un cerb în codru), Nicolae Coman (Colind la june adormit), Doru Popovici (Măreşte suflet al meu), Carmen Petra Basacopol (Colo-n susu, mai în susu…), colinde populare româneşti şi piese clasice, printre care: Ave Maria de Franz Schubert, Wiegenlied de Bernhard Flies, In stiller Nacht de Johannes Brahms, Wiegenlied de Franz Schubert, Stille Nacht de Franz Xaver Gruber, Wiegenlied de Johannes Brahms, Ave Maria de Charles Gounod, O, Bethleem, oraş micuţ… de Lewis Redner. Orchestraţia, aranjamentul şi conducerea muzicală aparţin lui Cătălin Târcolea.

Fie că sunt monodii de inspiraţie folclorică românească sau bizantină, ca partitura lui Doru Popovici pe un vechi text liturgic, prelucrări folclorice sau cântece binecunoscute care s-au impus aproape ca „folclor” al genului, toate dobândesc o altă personalitate şi o chiar altă dimensiune stilistică prin interpretarea conferită de Mirela Zafiri (uneori pe mai multe voci) şi veşmântul armonic şi timbral nou, realizat de Cătălin Târcolea. Mirela Zafiri pare a cânta aceste colinde cu o altă voce, diferită de cele ale cântăreţei de operă şi de lied. Există aici un firesc aparte, special, bazat pe abordarea şi intonaţia distinctă faţă de interpretările obişnuite ale colindelor, o bucurie de a cânta folosind tonuri angelice, lucrate miniatural, suprapuneri ingenioase, rafinamente cromatice, nuanţe diafane, până la acele pianissime extreme, de o delicateţe infinită, care par a persista reverberându-se. În plus, o transparenţă în sunet greu de întâlnit altundeva. Doru Popovici remarca „senzaţia unei fluenţe infinite în piesele de largă respiraţie”, alături de „legato-ul celest” şi „pronunţia impecabilă”.

Au rezultat astfel adevărate bijuterii muzicale şi de artă interpretativă, care separă net acest album de apariţiile de gen cu care ne-am obişnuit, având totodată, cum s-a spus, şi o certă valoare muzicologică.

Mirela Zafiri a inițiat și organizat Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, a Bibliotecii Metropolitane București, proiect căruia i s-a dăruit cu generozitate, realizând pe lângă concerte camerale foarte apreciate, medalioane dedicate unor mari personalități ale muzicii românești și promovând tineri interpreți. Proiectul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret” a prins viaţă în toamna anului 2009, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, instituţie foarte receptivă la această idee şi care asigură cadrul optim de desfăşurare a unei activităţi complexe cum este o stagiune muzicală. Ideea a fost de a realiza, lunar sau chiar bilunar, o manifestare artistică dedicată în primul rând interpreţilor de azi şi de ieri, din diferite genuri ale muzicii clasice (de aici titlul „După-amiaza unui interpret”) şi, ocazional, cu prilejul unor aniversări, compozitorilor contemporani. Din octombrie 2009 până astăzi, stagiunea din Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane se desfăşoară fără întrerupere, din octombrie până în iunie, în ultima zi de luni a fiecărei luni (cu excepţiile de rigoare), la ora 17.00 şi pot spune, acum, când se apropie deschiderea celei de-a cincea stagiuni, că ea s-a impus în viaţa de concert bucureşteană, stârnind interes şi având un public fidel. Mai mult, cred că această stagiune are profilul ei aparte, aşa cum a fost proiectată şi realizată de la bun început.

Costin Tuchilă

 Mirela Zafiri – video:

Gaetano Donizetti, Aria „”Quel guardo il cavaliere… So anch’io la virtù magica” din opera Don Pasquale

Vincezo Bellini, Aria „Eccomi in lieta vesta…” din opera I Capuletti ed i Montecchi

Franz Schubert, „Ave Maria”

Medalion In memoriam Mirela Zafiri, Biblioteca Metropolitană București, 29 octombrie 2012. Film de Daniel Ciobanu

 Audio:

 Giuseppe Verdi, Aria „Gualtier Maldé… Caro nome” din opera Rigoletto

Gaetano Donizetti, Aria „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà” din opera Fiica regimentului

George Enescu, „Languir me fais” din Sept Chansons de Clément Marot, op. 15

Mihail Jora, „Buna-vestire” din Patru cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op. 16

Laurențiu Profeta, „Pajul Cupidon”, pe versuri de Eminescu

Doru Popovici, „Dintre sute de catarge”, pe versuri de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

***

Detalii despre Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”

Recital de muzică românească în memoria sopranei Mirela Zafiri

afis recital muzica romaneasca

eveniment liber sa spunLuni, 4 martie 2013, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, va avea loc Recitalul de muzică românească în memoria sopranei Mirela Zafiri. Interpretează: Antonela Bârnat (mezzosoprană), Nicolae Simonov (tenor), Iulia Săndulescu (pian), Alexandra Cherciu (pian). Prezintă: Costin Tuchilă.

mihai potcoava petunii natura statica flori

Mihai Potcoavă, Petunii

În program: George Enescu: 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (Estrene à Anne, Languir me fais, Aux Damoyselles paresseuses d’escrire à leurs amys, Estrene de la rose, Présent de couleur blanche, Changeons propos, c’est trop chanté d’amours…, Du conflict en douleur); Valentin Teodorian: Din ciclul 14 Lieduri: Pe aceeaşi ulicioară (versuri de Mihai Eminescu), Frumoasă eşti pădurea mea (versuri de George Topârceanu), Transfigurare (versuri de Tudor Arghezi), Sérénade (versuri de Anna de Noailles), Speranţa (versuri de Valentin Teodorian), Frumoase mâini (versuri de Lucian Blaga), Final (text adaptat de Valentin Teodorian după motto-ul romanului Zilele vieţii tale de Sorana Gurian), Vreodată (versuri de George Bacovia); Alexandra Cherciu: 2 Arii pentru mezzosoprană din opera Sainte Jeanne d’Arc, pe texte adaptate de compozitoare: Faut-il que je m’en aille à tout jamais en bas? (text de Ch. Péguy), O, mon Dieu, j’aime à tout jamais la voix humaine (text de Ch. Péguy); 5 Lieduri pe versuri de Alexandru Macedonski (duete): Rondelul rozelor de august, Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul plecărei, Rondelul înălţimilor; Rugăciune, pe versuri de Mihai Eminescu (Colind in memoriam Mirela Zafiri – duet).

Intrarea este liberă.

mirela zafiri

Mirela Zafiri

Stagiunea „Luni la ora 5– După amiaza unui interpret” a fost inițiată și organizată de soprana Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969, Lugoj–27 august 2012, București) în toamna anului 2009, la Biblioteca Metropolitană București, instituție foarte receptivă la această idee și care asigură cadrul optim de desfășurare a unei activități complexe cum este o stagiune muzicală. Ideea a fost de a realiza, lunar sau chiar bilunar, o manifestare artistică dedicată în primul rând interpreților de azi și de ieri, din diferite genuri ale muzicii clasice (de aici titlul „După-amiaza unui interpret”) și, ocazional, cu prilejul unor aniversări, compozitorilor contemporani. Din octombrie 2009 până astăzi, stagiunea din Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane se desfășoară fără întrerupere, din octombrie până în iunie, în ultima zi de luni a fiecărei luni (cu excepțiile de rigoare), la ora 17.00 și putem spune, acum, când este în curs cea de-a patra stagiune, că ea s-a impus în viața de concert bucureșteană, stârnind interes și având un public fidel. Mai mult, această stagiune are profilul ei aparte, așa cum a fost proiectată și realizată de la bun început.

antonela barnat

Antonela Bârnat

Mezzosoprana Antonela Bârnat este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din București, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu. Repertoriul său este bogat și variat, cuprinzând lucrări camerale, vocal-simfonice și roluri de operă. Două importante distincţii au impus-o în lumea artistică: Premiul I și Medalia de Aur la International Contest for Lyrical Soloists (Rhodos, Grecia) și Bursa „Iolanda Mărculescu”, oferită de soprana Georgeta Stoleriu. Un loc deosebit în activitatea sa îl ocupă muzica contemporană (Orestia II de Aurel Stroe, Greek de M. A. Turnage, Homo videns de Liviu Dănceanu, Maiism de George Balint). A susţinut concerte și recitaluri pe scene din ţară și din străinătate, la Muzeul Național „George Enescu”, Muzeul Cotroceni, Ateneul Român, Studioul „Mihail Jora”, Teatrul Rus din Vilnius, Teatrul Gotheanum din Basel, Filarmonicile din România și Bulgaria. A realizat turnee în Lituania, Germania, Elveţia și Franţa, precum și o serie de înregistrări. A colaborat cu dirijori de marcă precum Horia Andreescu, Ludovic Bács, Cristian Mandeal, Constantin Brâncuși, Clark Rundell, Jin Wang, Tiberiu Soare.

În prezent este artist colaborator la Opera Naţională din București, unde s-a remarcat prin talent și profesionalism în roluri din opere de Purcell, Mozart, Ceaikovski, Mascagni, Verdi, Offenbach, Gounod, Rossini, Humperdinck.

nicolae simonov

Nicolae Simonov

Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, tenorul Nicolae Simonov a studiat arta vocală cu profesorii Corneliu Fânățeanu, Liliana Dumitrache și Georgeta Stoleriu (3 cursuri de măiestrie, 2010–2012). Repertoriul său solistic în continuă extindere cuprinde opere (Acis and Galatea și Alcina de Händel, Don Giovanni de Mozart, Ultimele zile, ultimele ore de Anatol Vieru, Homo videns de Liviu Dănceanu) și lucrări vocal-simfonice (Messiah de Händel, Requiem de Mozart, Magnificat de J. S. Bach, Requiem de R. Schumann). În anul 2011 a prezentat în primă audiție în România Cantata de Crăciun a lui Francesco Corselli. În prezent este masterand al UNMB și membru al Corului Academic Radio. A susţinut concerte, recitaluri și spectacole la Filarmonica „George Enescu”, Radiodifuziunea Română, Catedrala Sf. Iosif și Opera Națională din București, sub baghetele unor maeștri de prestigiu precum Cristian Mandeal, Jochen Wehner, Adrian Butterfield, Jin Wang, Ludovic Bács, Cristian Brâncuși.

alexandra cherciu muzica lied

Alexandra Cherciu

Alexandra Cherciu a studiat pianul (Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, clasa prof. Ana-Maria Ciornei), arta cântului, compoziţia (studii de licenţă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa regretatei prof. univ. dr. Liana Alexandra) şi clavecinul (Master în cadrul aceleiaşi universităţi, clasa prof. univ. dr. Ogneanca Lefterescu). A urmat cursuri de măiestrie cu profesorii Françoise Lengellé, Harald Hoeren, Lars Ulrik Mortensen şi Laure Morabito (clavecin), Bruno Zanolini, Mia Makaroff (compoziţie corală) şi Adrian Butterfield (muzică barocă – participare la proiectul La Resurrezione de Händel, organizat de UNMB sub înaltul patronaj al Fundaţiei „Principesa Margareta a României”).

I s-au acordat două burse prestigioase: „Nadia şi Lili Boulanger” (Paris, 2009–2010) şi „Casa de Velázquez” (Madrid, aprilie 2011). Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi doctorand la Sorbona – îndrumător ştiinţific, prof. univ. dr. Costin Miereanu.

A realizat până în prezent două CD-uri de autor (ambele în colaborare cu soprana Mirela Zafiri) şi 7 publicaţii la Editura Muzicală.

 iulia-sandulescu-pianisti-roman

Iulia Săndulescu

Iulia Săndulescu a studiat pianul cu prof. Florin Nemeş (Liceul „Dinu Lipatti” din Bucureşti), lect. univ. dr. Delia Pavlovici și conf. univ. dr. Verona Maier (Universitatea Naţională de Muzică din București). În 1998, pianista a fost invitată ca solistă în Festivalul Internaţional de la Harrogate (Marea Britanie), recital organizat de Rotary Club Millenium Project – Harrogate. Ca bursieră la École Normale de Musique „Alfred Cortot” din Paris (clasa prof. Françoise Thinat), a susţinut recitaluri solo și camerale pe scenele Fundaţiei Americane, Maison de l’Europe și Biserica Americană (2002–2003).

Are o experienţă bogată în calitate de pianist acompaniator, colaborator al Operei din Brașov (2005–2007) și cadru didactic la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Brașov (din 2000) și la Universitatea de Muzică din București (2007–2010). Este titulară a diplomei de Master în „Piano Performance” la Facultatea de Muzică din Brașov (clasa prof. univ. dr. Stela Drăgulin) și doctorand la UNMB (îndrumător știinţific, prof. univ. dr. Octavian Nemescu).

Nuanțe de primăvară: Recital Roxana Moișanu și Mladen Spasinovici

roxana moisanu mladen spasinovici harpa celtica violoncel recital

eveniment liber sa spunLuni, 25 februarie 2013, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (Sediul central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc recitalul Nuanțe de primăvară, susținut de Duo Cell’Arpa: Roxana Moișanu (harpă celtică) și Malden Spasinovici (violoncel). În program: lucrări de Alessandro Stradella (m. 25 februarie 1682), G. F. Händel, J. S. Bach, C. W. Gluck, Marin Marais, Maria-Theresia von Paradis, Daniel Steibelt, Moritz Moszkowski, Albert Hay Malotte, Fritz Kreisler, Marcel Tournier, S. Rahmaninov, Deborah Henson-Conant. Prezintă: Costin Tuchilă. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea este liberă.

afis duo cell arpa

Duo Cell’Arpa (harpă şi violoncel) s-a format în data de 27 aprilie 2011. Duo-ul are deja un repertoriu foarte bogat, incluzând atât lucrări compuse pentru cele două instrumente, cât şi transcripţii şi aranjamente pentru harpă de concert sau harpă celtică şi violoncel, realizate chiar de către cei doi muzicieni. Recitalul de debut al formaţiei a avut loc la Sala de Lectură – Ceainăria Teatrului Act din Bucureşti, cu programul intitulat Musica Mundi, ilustrat prin proiecţii video realizate de Radu Rădescu. În lunile următoare, Duo Cell’Arpa a fost invitat să cânte la trei ediţii ale emisiunii „Garantat 100%” (TVR 1). Au urmat recitalurile intitulate Sweeter Than Roses, alături de tenorul Dragoş Mihai Cohal, în cadrul primei ediţii a Festivalului „Sărbătoarea Rozelor” de la Râşnov (iunie 2011), Royal Harmonies – aranjamente camerale pentru tenor, harpă, cello & orgă, alături de tenorul Dragoş Mihai Cohal şi organistul Wilhelm Schmidts, precum şi Din Cetatea Filmului în Cetatea Râşnov – muzică de film cu proiecţii video, alături de Radu Rădescu (visuals), ambele în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Film Istoric Râşnov (august 2011).

claude monet copaci pe malul apei primavara la giverny

Claude Monet, Copaci pe malul apei. Primăvară la Giverny

Începutul anului 2012 a fost marcat de difuzări la TV Trinitas (emisiunea „Sunet şi lumină”), precum şi de noi invitaţii de a cânta în cadrul emisiunii „Garantat 100%” (TVR 1). În luna martie a anului 2012 Duo Cell’Arpa a deschis Stagiunea „Sunetul Muzicii”, aflată la ediţia a doua, desfăşurată la Sala de Concerte a Muzeului Naţional Peleş. Acest eveniment a fost organizat împreună cu Exces Music, prezentator fiind criticul muzical Sebastian Crăciun. Programul a cuprins opusuri de Händel, Bach, Gluck, Schubert, Rahmaninov ş.a. Acelaşi program muzical a putut fi audiat şi în luna aprilie la Biserica evanghelică Sf. Walpurga din Cisnădie – Transilvania, în cadrul recitalului Musica et Lux, pentru violoncel şi harpă celtică. Au urmat încă două recitaluri, Pasteluri muzicale de mai la Ceainăria „Serendipity Art, Coffee & Tea” şi Dialoguri camerale în luna iunie, la Sala Mică a Ateneului Român, ambele recitaluri având un program pentru violoncel şi harpă de concert. Ultimul recital din 2012 a fost în luna iulie, intitulat Cell’Arpa PLUGGED, cu un program variat pentru violoncel electric și harpă celtică electroacustică.

roxana moisanu

Roxana Moișanu

Din dorinţa de a descoperi noi sonorităţi, membrii Duo-ului Cell’Arpa sunt preocupați constant de interpretarea unor lucrări mai puţin cunoscute, de aranjamente sau de compoziţii proprii pentru violoncel și harpă de concert sau harpă celtică. Finalitatea acestui demers este de a îmbogăţi repertoriul literaturii muzicale pentru cele două instrumente din categoria corzilor grave.

Roxana Moişanu a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Ion Ivan Roncea. A fost invitată să cânte la două ediţii ale Congresului Mondial de Harpă, a fost distinsă cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali şi a participat la înregistrarea coloanei sonore a filmului Youth Without Youth, realizat de Francis Ford Coppola. Laureată a multor concursuri naţionale, Roxana Moișanu are o bogată activitate solistică şi camerală. În prezent este solistă instrumentistă şi şefă de partidă (harpă) în orchestra Operei Naţionale din Bucureşti, unde activează de peste 10 ani.

roxana moisanu harpa celtica

Cunoscută și ca harpă irlandeză sau harpă folk, rară la noi, harpa celtică este un instrument vechi, tradițional în spațiul anglo-saxon, asociat mitologiei nordice. Sunetul acestui instrument este ușor diferit de cel al harpei clasice, de concert, nefiind atât de amplu, dar cucerind mai ales prin delicatețea sa și prin fascinația poetică pe care o produce în imaginația ascultătorului. Spre deosebire de harpa de concert care are șapte pedale pentru schimbarea tonalității, harpa celtică, ușor diferită și ca formă, este dotată cu „levere” (clapete) fixate în partea de sus a instrumentului și acționate cu mâinile, cu același scop de a schimba tonalitățile. Dacă harpele de concert au 47 de corzi, harpele celtice, mai mici, ajung în general la 34 de corzi. Harpa celtică electroacustică pe care cântă Roxana Moișanu, model Egan, creată de Firma Salvi, este cea mai mare din câte au fost construite până acum, având 38 de corzi și tot atâtea clapete, așadar un registru mai amplu, de cinci octave și jumătate, oferind astfel posibilitatea de a aborda un repertoriu mai vast. Amplificarea electrică nu modifică în nici un fel calitatea sunetului și caracteristicile timbrale.

mladen spasinovici

Mladen Spasinovici

Mladen Spasinovici este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Aurel Niculescu. Este laureat a numeroase concursuri naţionale, la secţiunea violoncel şi muzică de cameră, printre care Concursul Naţional „Mihail Jora” Bucureşti.

Compune şi orchestrează lucrări camerale sau orchestrale pentru diverse ansambluri de profil din ţară. A colaborat cu maestrul Johnny Răducanu, cu regizorii Radu Mihăileanu şi Dan Piţa. În prezent este solist instrumentist al Operei Naţionale din Bucureşti.

Medalion Mirela Zafiri la Radio România Internațional

Miercuri, 28 noiembrie 2012, la ora 21.00, la Radio România Internațional, emisiunea Rapsodiile mileniului III, realizată în direct de Olivia Cristina Sima, va fi dedicată sopranei Mirela Zafiri. Invitați: soprana Georgeta Stoleriu, criticul Costin Tuchilă, compozitorul Cătălin Tîrcolea, compozitoarea Alexandra Cherciu, pictorița Andreea Gheorghiu.

Cu trei luni în urmă, în 27 august 2012, lumea muzicală era cutremurată de vestea morții Mirelei Zafiri, una dintre cele mai valoroase soprane lirice, o personalitate artistică de anvergură. În 26 noiembrie a.c., Mirela Zafiri ar fi împlinit 43 de ani.

Mirela Zafiri în rolul Musettei din Boema de Puccini

„Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă”– o caracteriza pe Mirela Zafiri profesoara sa Georgeta Stoleriu. Registrul său amplu, ajungând cu lejeritate la notele supraaacute, dar şi cu disponibilităţi expresive în registrul grav, timbrul distinct şi talentul actoricesc au impus-o într-un repertoriu divers din punct de vedere stilistic. Mirela Zafiri a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire, o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă la operetă, de la recitaluri de lied la concerte vocal-simfonice şi jazz simfonic. Toate acestea vor fi ilustrate în emisiunea de la Radio România Internațional cu fragmente semnificative din înregistrările Mirelei Zafiri.

Pentru a asculta postul, accesați  www.rri.ro, apoi click pe cifra / canalul 2.

Perpetuum-solo Aurelian Octav Popa

De la Bach la Messiaen, recital de clarinet

Luni, 26 noiembrie 2012, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (sediul central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc recitalul Perpetuum-solo Aurelian Octav Popa, De la Bach la Messiaen. Prezintă: Costin Tuchilă. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, organizată de Biblioteca Metropolitană București. Această stagiune, care se desfășoară din octombrie până în iunie, cuprinzând concerte și recitaluri camerale, dar și medalioane dedicate unor mari interpreți și compozitori români, a fost inițiată și organizată, începând din 2009, de soprana Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969–27 august 2012). Stagiunea continuă în aceeași formulă, cu evenimente programate (cu unele excepții) în ultima zi de luni a fiecărei luni. Intrarea este liberă.

Aurelian Octav Popa

Clarinetist, dirijor, compozitor, Aurelian Octav Popa este unul dintre cei mai apreciați muzicieni români de astăzi. Personalitatea sa complexă are darul de a fascina: interpretul, unul dintre marii clarinetiști ai lumii, considerat astfel încă de la începutul carierei, este dotat cu acele calități artistice rare, care se rezumă – atât cât se poate traduce în cuvinte – prin expresie și har. Repertoriul său cuprinde practic întreaga literatură muzicală dedicată instrumentului, concertele pentru clarinet și orchestră, lucrările camerale cu clarinet și creații din perioada contemporană, multe dintre ele fiind scrise special pentru Aurelian Octav Popa. La acestea se adaugă numeroase transcripții, aranjamente pentru clarinet sau pentru diverse formații instrumentale, dar și compoziții proprii. Având o cultură stilistică deosebită și remarcabilă fantezie artistică, Aurelian Octav Popa a abordat forme de exprimare care depășesc actul interpretativ obișnuit, inovând și găsind mereu modalități de a surprinde, de a crea o atmosferă particulară, specifică, inconfundabilă. Recitalurile sale sunt de fapt o amplă incursiune în istoria sonoră, cu idei și conexiuni de multe ori neașteptate. Îndrăgostiţi de „sunetul de aur” al clarinetului său, francezii i-au editat la Paris două CD-uri, unul imediat după 1989 şi încă unul în anul 2006, cotate cu nota maximă de cele mai prestigioase publicaţii muzicale din Franţa.

Ziarul german „Berliner Morgenpost” scria că „star-clarinetistul român face păsările să cânte.” Și nu e doar o metaforă. La un moment dat, în timp ce cânta în casa Brahms din Baden-Baden, pregătindu-se pentru un concert, mierlele din grădină începeau să cânte și ele şi se opreau odată cu clarinetul.

Cu un umor cuceritor și întotdeauna reticent în fața laudelor care i se aduc, muzicianul obișnuiește să spună: „Vă rog să nu scrieţi că sunt îndrăgostit de Euterpe. Cum aş putea să fiu îndrăgostit de o muză?”

Aurelian Octav Popa s-a născut la 10 octombrie 1937, la Amara, județul Cetatea Albă (azi în Ucraina). A urmat Liceul „Matei Basarab”, Liceul de Muzică și Conservatorul din București, după care a urmat stagii de perfecționare la Paris și în SUA, apoi cursurile de dirijat susținute de Sergiu Celibidache la Trier. A obținut premii la concursuri internaționale, mai întâi la Concursul Internațional „Primăvara la Praga” (1959), fiind primul instrumentist român care a obținut Premiul I în străinătate. A fost distins apoi cu Premiul special la Budapesta (1965), Premiul I – clarinet și Premiul al II-lea – general – la Birmingham (1966), Premiul al II-lea – Concurs de muzică contemporană – Utrecht (1967), Premiul al II-lea la Geneva (1967).

Din 1962 până în prezent a fost instrumentist, apoi solist instrumentist la Filarmonica „George Enescu” din București. După 1989 a devenit și dirijor al Filarmonicii „Marea Neagră” din Constanța.

A cântat în primă audiție în România piese camerale ale unor compozitori importanți ai secolului al XX-lea: Bartók, Stravinski, Berg, Schönberg, Messiaen, Honegger și concerte cu orchestră: Concertul de Aaron Copland (dirijor compozitorul), Concertul de Hindemith (dirijor: Constantin Bobescu), Preludii de dans de Lutoslawski (dirijor: Serge Baudo), Scaramouche de Darius Milhaud (dirijor: Cristian Mandeal), Concertul de H. U. Lehmann (dirijor: Paul Popescu) ș.a.

Foarte semnificativă este seria de concerte pentru clarinet scrise de compozitori români: Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Adrian Iorgulescu, Wilhelm Berger, Cornel Țăranu, Tiberiu Fatyol, Alexandru Pașcanu, Mihnea Brumariu etc. Seria de compoziții pentru clarinet solo este extrem de numeroasă, piesa-simbol aparținând lui Tiberiu Olah: Sonata „Pasărea măiastră”. Dintre numeroasele sale discuri se cuvine remarcat cel în compania Filarmonicii „George Enescu”, dirijor: Mircea Cristescu, discul fiind notat cu 10 în revista franceză „Repertoire” din peste 300 de discuri din toate timpurile.

William Michael Harnett, Natură statică cu clarinet, 1883

La Festivalul Internațional „George Enescu”, Aurelian Octav Popa a apărut în toate ipostazele: membru al orchestrei Filarmonicii bucureștene, în concerte și recitaluri camerale, solist, dirijor al Filarmonicii din Constanța și al Ansamblului de suflători al Filarmonicii „George Enescu”. A efectuat turnee ca solist și dirijor cu Filarmonica „George Enescu”, Orchestra Radio, Filarmonica din Constanța, Orchestra din Cannes.

Costin Tuchilă

In memoriam Mirela Zafiri

Cea de-a patra Stagiune Camerală a Bibliotecii Metropolitane București, „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret” se va deschide luni, 29 octombrie 2012, la 17.00, cu un medalion In memoriam Mirela Zafiri. Participă: Georgeta Stoleriu, Doru Popovici, Florin Rotaru, Costin Tuchilă, care vor evoca personalitatea artistică a sopranei Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969, Lugoj–27 august 2012, București). Vor fi vizionate fragmente din spectacole de operă interpretate de Mirela Zafiri (I Capuletti ed I Montecchi de Bellini, Fiica regimentului de Donizetti ș.a.) și vor fi ascultate înregistrări discografice cu arii din opere și lieduri.

Evenimentul va avea loc în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București, Sediul central, str. Tache Ionescu nr. 4 (lângă Piața Amzei). Intrarea este liberă.

Mirela Zafiri a inițiat și organizat Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, a Bibliotecii Metropolitane București, proiect căruia i s-a dăruit cu generozitate începând din 2009, realizând pe lângă recitaluri și concerte camerale foarte apreciate, medalioane dedicate unor mari personalități ale muzicii românești și promovând tineri interpreți. Aceeași structură a stagiunii va fi păstrată în continuare, cu concerte și medalioane dedicate unor mari interpreți, din octombrie până în iunie, în ultima zi de luni a fiecărei luni.

Una dintre cele mai expresive voci de soprană lirică din ultimele decenii, muzician cu o pregătire excepțională și vastă cultură generală, acoperind mai multe domenii artistice, Mirela Zafiri a studiat pianul, viola şi chitara încă din primii ani de şcoală, în orașul natal. În 1997 a absolvit Universitatea de Muzică Bucureşti, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu, luîndu-și apoi masteratul (1999) și doctoratul la aceeași universitate (2008). A urmat cursuri de măiestrie cu Georgeta Stoleriu (Izvorul Mureşului, 1994, Piatra Neamţ, 1996), Mariana Nicolesco (Brăila, 1998), Toma Popescu (Viena, 1999), Ionel Pantea (Budapesta, 2000). Registrul său amplu, ajungând cu lejeritate la notele supraaacute, dar şi cu disponibilităţi expresive în registrul grav, timbrul distinct şi talentul actoricesc au impus-o într-un repertoriu divers din punct de vedere stilistic. Mirela Zafiri a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă (25 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 70 de recitaluri, în cadrul cărora 34 prime audiţii de lied românesc) la concerte vocal-simfonice (15 titluri) şi chiar jazz simfonic (7 concerte). A susţinut peste 130 de concerte de arii cu orchestră în Italia, România şi Spania şi a înregistrat 7 CD-uri: Laurențiu Profeta, 7 Cântece pe versuri de Mihai Eminescu (2001), Alexandra Cherciu, Eternități de-o clipă, Bega Blues Band Timișoara, George Enescu, 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, Mihail Jora, Lieduri (premieră în viaţa muzicală românească), Colinde pentru mama (2009), Nicolae Coman, Lieduri și poeme (2010). Cântecele lui Laurențiu Profeta în interprertarea Mirelei Zafiri au fost folosite în muzicalul radiofonic Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici (2001), pe un scenariu de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Mirela Zafiri a publicat volumul Fenomenul Mozart (2006) și este autoarea unui amplu studiu despre liedul românesc, încă inedit.

A fost invitată la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale, cât şi pe scenele operelor şi filarmonicilor din toată ţara. Mirela Zafiri are peste 230 de minute de înregistrări radio. A fost laureată a festivalurilor-concurs de lied „Mihail Jora” (Bucureşti, 1998) şi „Ionel Perlea” (Slobozia, 1999), a fost distinsă cu Premiul Actualităţii Muzicale pe anul 2000 pentru lied. A câştigat Premiul I la Concursul European Euterpe Taranto (Lama, Italia, 2002), Premiul I la Concursul Città’ di Castelfidardo (Ancona, Italia, 2003), Marele Premiu şi Trofeul de Aur la Festivalul Artelor Pyongyang (Coreea, 2003), Premiul de Excelenţă la Festivalul Naţional al Liedului Românesc (Braşov, 2003), Marele Premiu şi Trofeul „Crizantema de Aur” (Târgovişte, 2004).

Prim-solistă a Operei din Braşov în ultimii ani, Mirela Zafiri a avut o predilecţie aparte pentru lied, de la creaţia clasică şi romantică la cea de astăzi. Cultura muzicală vastă, dublată de pregătirea sa teoretică şi de o deschidere rară spre zone stilistice complet diferite, cât şi tehnica vocală de excepţie i-au dat posibilitatea de a aborda cu succes deopotrivă opera şi opereta, repertoriul vocal-simfonic şi cel cameral, dar şi jazz-ul sau stilurile „de graniţă”, gen clasic-pop, cum sunt cântecele pe versuri eminesciene ale lui Laurenţiu Profeta, precum şi numeroase lucrări scrise de compozitori contemporani, interpretate în primă audiţie. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, plină de energie, dar şi capabilă de rafinamente extreme, avea o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori în multe dintre rolurile pe care le-a interpretat: Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Maria din Fiica regimentului, Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed I Montecchi de Bellini, Juliette din Roméo et Juliette de Gounod, Donna Anna din Don Giovanni de Mozart, Musette din Boema de Puccini etc. Se adăugau la aceste calități dicţia foarte bună, jocul scenic expresiv, gestica sugestivă, fără exagerări şi mereu cu acoperire muzicală.

Mirela Zafiri în rolul Musettei din Boema de Puccini, Opera din Brașov

„Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă”– o caracteriza pe Mirela Zafiri profesoara sa Georgeta Stoleriu.

„Mirela Zafiri, o voce bine timbrată, cu un acut sigur şi o tehnică foarte bună, cu elemente definitorii de dicţie şi frazare în maniera de reliefare a fiecărui cuvânt, dar şi o apariţie încântătoare a cucerit spectatorii prin sinceritatea, sensibilitatea, strălucirea şi culoarea cântului său.” (Anca Florea, „Actualitatea Muzicală”, 1999).

În Rosalinda din Liliacul de Johann Strauss, Opera din Brașov

„Mirela Zafiri, eleganţă şi farmec, de o muzicalitate deosebită, a încântat publicul cu vocea sa cristalină ce o aseamănă pe drept cuvânt cu o veritabilă privighetoare.” (VIP, 2001).

„Vocea ei cristalină este dublată de o tehnică stăpânită cu fermitate şi în egală măsură de o mare putere de muncă. Atrage atenţia prin seriozitatea ei exemplară, prin nobleţea şi accentuata sensibilitate a tălmăcirilor generând o atrăgătoare policromie de nuanţe.” (Doru Popovici, Radio România Muzical, 1999).

Costin Tuchilă