„Duios Anastasia trecea”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

Joi, 18 octombrie 2012, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic va difuza spectacolul Duios Anastasia trecea, dramatizare de Puşa Roth după nuvela lui D. R. Popescu, în regia lui Cristian Munteanu. Din distribuţie fac parte: Virginia Mirea, în rolul învăţătoarei Anastasia, Mircea Albulescu (Costaiche), Alexandru Jitea (Emil), Oana Ştefănescu (Cătărina şi Prima femeie), Julieta Strâmbeanu (A doua femeie), Ioana Chelaru (A treia femeie), Ioana Calotă (Anastasia copil). Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. La vioară: Marian Grigore. Efecte percuţie: Lucian Maxim. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru şi Marilena Barabaş. Înregistrarea a fost difuzată în premieră în 19 decembrie 2004.

Spectacolul va fi difuzat în reluare sâmbătă 20 octombrie 2011, la ora 13.15, la Radio România Internațional.

Publicată în 1967 la Editura Tineretului, nuvela Duios Anastasia trecea este, fără îndoială, una dintre capodoperele prozei românești. Pornind de la o faptă reală petrecută în timpul celui de-al doilea război mondial, D. R. Popescu imaginează un spațiu la limita dintre real și fabulos, construind o intrigă în care se poate descifra, la rigoare, mitul Antigonei. De altfel, începând cu primele cronici din 1967–1968, această idee a devenit curentă la cei mai mulți critici. Vladimir Streinu titra chiar așa, O Antigonă locală, articolul publicat în „Luceafărul” (nr. 12, 23 martie 1968), în care remarca faptul că „însuși unghiul de patetism, intim, rural și dunărean, care dă sens vieții și morții Anastasiei, ajunge să cuprindă între laturile lui, prelungite în istorie, situația tragică de la curtea lui Creon, tiranul Thebei.” Anastasia, tânăra învățătoare dintr-un sat din Mehedinți, pe malul Dunării, ar fi așadar o Antigonă adaptată la spațiul autohton, nu mai puțin încărcat de elemente fabuloase, tributar unui fond tradițional străvechi, care dictează psihologia, comportamentul dar și ritmul secret al naturii. Primarul Costaiche este un Creon modern, dar duplicitar, fără a fi ferit de frământări și cu un gust oarecum bizar pentru scatologic. „…tirania – scrie Vladimir Streinu – este o boală ciclotimică a istoriei, care, până să dispară de la sine, fără medici, ca o ciumă de ev mediu, urmărește oriunde se declară și oricând să suprime mișcările conștiinței la realități, fără de care omul nu mai este om. Antic sau modern, despot sau dictator, tiranul visează să interzică roitul albinelor, migrația păsărilor, rotirea anotimpurilor și toate străvechile rânduieli ale sufletului omenesc, pentru care obscura învățătoare Anastasia, ca și Antigona, moare ca să le reafirme.”

Satul de graniță este ocupat de nemți, oamenii se retrag în casă, frica s-a instalat, semnele sunt nefavorabile. Peste tot e un „întuneric de cimitir, rece și stătut”. Iapa lui Chifă „geme în bătătură” și „plesnește” când fată, „cum mai crăpaseră și altele, rămânând pe pământ late.” Acest amănunt este reținut în monologul Anastasiei, cu care începe spectacolul radiofonic. Noaptea, partizanii sârbi trec Dunărea înot. Diversiunile sunt de natură să amplifice sentimentul apăsător, pericolele pândesc de pretutindeni. Un partizan împușcat de nemți este lăsat ostentativ să putrezească în mijlocul satului, la o răscruce. Singura care are curajul considerat „nebunesc” de a-l înmormânta creștinește este Anastasia. Lașitatea s-a instalat și ea odată cu spaima și Anastasia încalcă interdicția în miezul zilei. Bocetul ei, obligatoriu pentru a respecta obiceiul străvechi, are valențe de tragedie antică, în ciuda elementelor specifice ritualului țărănesc pe care apasă prozatorul. Tensiunea psihologică dintre Anastasia și Costaiche, aflat permanent într-o stare de pândă cinică și încercând să o umilească prin fiecare detaliu adus în discuție, devine axa construcției în dramatizarea Pușei Roth – o dramatizare considerată perfectă de critici, după audiția spectacolului.

Regizorul Cristian Munteanu a urmat până la cea mai fină nuanță sugestiile atât de bogate ale dialogurilor, imaginând un spațiu care are trimitere subtilă la mitul antic, dar păstrează autenticitatea și culoarea locală din nuvela dramatizată, refăcând cu migală atmosfera. Astfel, de efect sunt grupul femeilor, cu funcție asemănătoare cu cea a corului din tragedia antică, folosirea unei voci distincte pentru Anastasia copil, trimiterile la fabulosul autohton prin personajul Cătărina, voce interioară a Anastasiei. Finalul de un grotesc tragic, cu atât mai terifiant, al nuvelei (Anastasia moare prăbușindu-se într-o privată, conform planului diabolic al primarului) redă, compozițional, în spectacolul radiofonic, această teribilă confruntare între gestul sublim, înălțător și efortul abject de a-l macula cu orice preț.

Virginia Mirea face un rol memorabil în Duios Anastasia trecea prin gradarea tensiunii, trecerea de la o stare la alta, nuanțele bogate, care merg de la energia copleșitoare și forța cu care îl înfruntă pe Costaiche la revoltă, de la interiorizarea din pasajul fantast la expresivitatea dramatică din bocetul atât de natural de la căpătâiul mortului, în care se întâlnesc sugestii folclorice specifice zonei mehedințene. Cinic, flegmatic, făcând simțită duplicitatea prin inflexiunile vocii și schimbând abil registrele, Mircea Albulescu portretizează admirabil personajul Costaiche.

Difuzată frecvent de-a lungul anilor care au trecut de la premieră, Duios Anastasia trecea a fost primită cu entuziasm de la prima ei audiție, organizată cu câteva zile înaintea difuzării pe post. A fost, atunci, un veritabil eveniment organizat la Centrul de de Presă al Radiodifuziunii, cu o participare impresionantă, care a întrecut așteptările noastre, ale organizatorilor. Erau în acea zi de decembrie peste 160 de persoane la Centrul de Presă, spațiul devenise neîncăpător, iar comentariile de după audiție, la care D. R. Popescu a făcut destăinuiri referitoare la contextul în care a scris nuvela, au punctat cu multă aplicație trăsăturile particulare ale acestui spectacol radiofonic.

Costin Tuchilă

Danube Connection. Story & Glory

Institutul Cultural Român prin ICR Viena, ICR Praga şi ICR Budapesta, împreună cu Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23” a organizat, în Austria, Slovacia, Ungaria şi România, proiectul Danube Connection. Story & Glory, proiect transnaţional aflat sub patronajul Ministerului Afacerilor Europene şi Internaţionale al Austriei şi al Ministerelor de Externe al Ungariei şi Slovaciei, care se desfăşoară în perioada 22 iunie–2 septembrie 2012. Acest program de anvergură a fost iniţiat în conformitate cu direcţiile stabilite de Strategia UE pentru Regiunea Dunării, adoptată în decembrie 2010.

Născut în 2011, cu ocazia primei ediţii a Festivalului Bărcilor cu Vâsle Rowmania de la Tulcea, Danube Connection. Story & Glory urmăreşte să pună în valoare potenţialul natural şi cultural al zonei dunărene, prin promovarea unei mişcări eco-culturale şi eco-tehnologice. În acest demers, raportul dintre artă, urbanitate şi tehnologie este ilustrat prin implicaţiile sale culturale şi de mediu.

Danube Connection. Story & Glory este un proiect novator, în raport cu majoritatea programelor culturale dedicate spaţiului dunărean, şi îşi propune să schimbe radical imaginea asupra Deltei Dunării, percepută până acum ca spaţiu mirific, însă subdezvoltat cultural, social şi economic, „locul unde nu se întâmplă nimic”. Pornind de la specificitatea locală şi valorizând patrimoniul cultural şi uman al zonei Dunării, acest eveniment ilustrează modul în care întâlnirea dintre natură, artă şi sport ne poate ajuta să re-imaginăm un spaţiu.

În acelaşi timp, proiectul pilot Festivalului Bărcilor cu Vâsle Rowmania îşi propune şi să dezvolte o platformă interactivă şi interdisciplinară în spaţiul dunărean, încurajând dezbateri pe marginea unor teme de interes european precum: preocuparea pentru un stil de viaţă sustenabil, stimularea creativităţii artistice ca instrument de promovare a valorilor comune şi neperisabile, protecţia mediului, dezvoltare durabilă.

Prin proiectul itinerant Festivalului Bărcilor cu Vâsle Rowmania, Institutul Cultural Român şi Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23” îşi asumă rolul de colector de energii creative şi mitologii comune în spaţiul dunărean şi propune un model de best practice la care se pot asocia, începând cu ediţia din 2013, organizaţii, instituţii şi firme interesate, din toate ţările riverane.

Cele trei secţiuni ale proiectului sunt:

• Plug in to Nature – artă şi industrii creative. Această instalaţie de artă contemporană este concepută de designerul Olah Gyarfas, arhitecţii Sorin Istudor şi Kalliope Dimou, artistul Nicu Ilfoveanu, muzicianul Electric Brother împreună cu Teodor Frolu şi curatorul Alina Şerban. Plug in to Nature ilustrează un set de valori reprezentate de Ivan Patzaichin şi îşi propune să-i contamineze pe vizitatori cu energia antreprenorială, socială şi ecologică aflată în spatele „eroului” olimpic care, după încheierea carierei sportive, s-a dedicat protejării biosferei Delta Dunării şi creării de mici centre industriale bazate pe materie primă ecologică şi tehnici mesteşugăreşti. Plug in to Nature invită la reflecţie asupra dimensiunii naturalului. Arta şi intervenţia urbană sunt în acest context acel spaţiu „in-between” care oferă posibilitatea (re)interpretării relaţiei contemporane dintre cultură, spaţiul public şi ecologie.

• Rowmania – stil de viaţă sustenabil. Este vorba de un concurs de „canotcă”, ambarcaţiune originală, cu un design unicat, făcută din lemn cu tehnologia vechilor mesteşuguri din Delta Dunării şi inaugurată de multiplul campion olimpic şi mondial Ivan Patzaichin la prima ediţie a Festivalului Rowmania în 2011, care se desfăşoară în echipe de câte 10 participanţi, indiferent de vârstă, constituţie sportivă şi experienţă.

Detalii şi condiţii de participare: http://www.rowmania.ro/danubeconnection/ 

• iMYTH – mitologia dunăreană. Este o instalaţie video outdoor care tematizează elemente comune din mitologia ţărilor dunărene. Este realizată de Daniel Dorobanţu, artist vizual şi muzician, lucrări ale sale fiind incluse în colecţia festivalului de artă electronică – Ars Electronica Linz. iMYTH pornşte de la o formulă ce combină elemente documentare şi mitologice într-o formulă vizuală bazată pe ilustraţie animată şi prelucrare grafică a imaginii brute. Teme mitologice precum legenda naşterii Dunării: Die Quellnixen der Donau, legende răspândite în spaţiul dunărean, mituri ale construcţiei şi ale jertfei (Meşterul Manole – în România, Kőműves Kelemen – în Ungaria), mituri legate de construcţia de poduri (Podul Minciunilor din Sibiu) vin să susţină conştiinţa apartenenţei la un spaţiu cultural comun.

Programul evenimentelor:

Viena

22 iunie – 23 iulie, Karlsplatz, PLUG IN TO NATURE

7 iulie, orele 11.00–14.00, Gänsehäufel Strandbad, ROWMANIA

7 iulie, ora 21.00, Domul Sfântul Ştefan, iMYTH

Bratislava

8 iulie, orele 14.00–17.00, Čunovo Water Sports Centre, ROWMANIA

8 iulie, ora 21.00, proiecţie în zona Centrului Comercial Eurowea, iMYTH

Budapesta

13 iulie, ora 21.00, Hotel Le Meridien, iMYTH

14 iulie, orele 10.00 – 16.00, Lágymányosi Öböl, ROWMANIA

Tulcea

31 august – 2 septembrie, Faleza Dunării şi Lacul Ciuperca, ROWMANIA

2 septembrie, ora 21.00, proiecţie Faleza Dunării, iMYTH

Organizatori: Institutul Cultural Român, filialele Viena, Praga, Budapesta şi Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23”.

Partenerii proiectului: Kulturkontakt, ASKÖ Wien, Ruderverein STAW, karlsplatz.org, Dompfarre St. Stephan, TARUS Media.

Parteneri Bratislava: Centru Informare Culturală a oraşului Bratislava, Primăria Bratislava, Asociaţia de canoistică din Slovacia, Arealul Sportiv Cunovo,

Parteneri Budapesta: Federaţia Maghiară de Caiac-Canoe (Magyar Kajak-Kenu Szövetség), Hotel Le Meridien Budapest, Lágymányosi Öböl (Golful Lágymányosi), Primăria Budapesta.

Sponsori: DC Communication.

Parteneri media: TVR, Realitatea TV.