Nicolae Labiș, un curcubeu deasupra lumii sufletelor noastre

nicolae-labis1

La început de decembrie, Filiala pentru copii şi tineret „Ion Creangă” a Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti a fost gazda inspirată a unei reîntâlniri cu Nicolae Labiş, al cărei generic a fost ales din poema Primele iubiri: „Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu/Deasupra lumii sufletului meu.”

Nicolae Labiş, omul şi poetul, cel pe care academicianul Eugen Simion l-a numit „buzduganul unei generaţii.”

nicolae labis omagiu

Manifestare, poate, neaşteptată, pentru unii, ştiut fiind că, de regulă, asemenea reuniuni se organizează la împlinirea unui anumit număr de ani de la naşterea, de la moartea sau de la debutul celui evocat. Or, de la naşterea poetului Primelor iubiri s-au împlinit, la 2 decembrie 2014, 79 de ani, iar în noaptea dintre 21–22 decembrie, vor fi 58 de ani de la moartea sa. Mă refer, desigur, la moartea sa fizică, pentru că de suprimarea sa, brutală, din memoria noastră culturală au avut grijă să se ocupe nişte neica-nimeni cu pretenţii elitare. De fapt, nişte eternităţi de larg consum care, după cum genial anticipa Eminescu, neputând să ajungă la măreţia, pentru ei în veci nepătrunsă, a Artei, vor încerca să o coboare până la nimicnicia lor.

Şi totuşi, aşa după cum spunea Gabriela Toma, în cuvântul de deschidere prezentat în numele instituţiei gazdă, este îmbucurător să vezi că există atât de mulţi împătimiţi de frumos care vor să se regăsească în poezia lui Nicolae Labiş: „Eu curg întreg, în acest cântec sfânt,/Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.”

radu cimponeriu

 Radu Cimponeriu

Evocarea, care a avut în Radu Cimponeriu un inspirat moderator, a început cu Biografia recitată de Flaviu Crişan: „Ştiu eu, mama şi-a zis să mă nasc într-o zodie bună”. Premoniţie lirică pe care ne-a ajutat să o înţelegem mai bine calda evocare a doamnei profesor Maria Margareta Labiş, sora poetului. Cu har şi cu devotament, domnia sa ne-a dus cu gândul pe meleagurile de legendă ale Bucovinei, până la Mălini, acolo unde, în casa Profirei şi a lui Eugen Labiş, a venit pe lume Nicolae.

maria margareta labis

Maria Margareta Labiş

La rândul său, poetul Florentin Popescu (autor al unei substanţiale monografii dedicate lui Labiş) a relevat perenitatea unei opere menite să înfrunte şi să sfideze modele, prejudecăţile, ca şi resentimentele unor detractori de drept comun. Prilej cu care gândul ne-a purtat înspre acele versurile pe care Labiş însuşi i le-a închinat lui Rimbaud, „încâlcit ştrengar, Arthur”: „Nu absintul, nu bohema, numai patima sublimă,/Neastâmpărul tău tragic te-a-nviat, aici, acum.”

„Neastâmpăr tragic” pe care l-a avut în minte şi Emil Lungeanu atunci când, cu rigoare, a demonstrat imposibilitatea de a reduce geniul poetic al lui Nicolae Labiş printr-o ternă, banală definiţie. Idee pe care a întărit-o dezvoltând o convingătoare demonstraţie despre „nevoia de Nicolae Labiş”. I-au susţinut pledoaria poemele recitate cu un talent aparte şi cu multă căldură de Manuela Hărăbor şi de Rareş Ioan Stoica, pentru ca apogeul să îl marcheze tot sora poetului, Maria Margareta Labiş, domnia sa recitând, mai bine spus „trăind” cu o admirabilă incandescenţă sufletească, Moartea căprioarei, capodopera cu care la numai 19 ani poetul îşi făcea intrarea în lumea literelor româneşti şi, de fapt, în universul marii poezii.

Fapt semnificativ, înainte de a se încheia reuniunea, profesorul şi scriitorul Ion Haineş a ţinut să ne reamintească faptul că toţi cei care i-au fost poetului colegi de an la Facultatea de filologie a Universităţii Bucureştene şi-au luat şi poartă cu mândrie un nume devenit renume: „Promoţia Nicolae Labiş”. Aşa după cum faptul că, la manifestare, şcoala gimnazială din Capitală care poartă numele lui Nicolae Labiş a fost reprezentată de către profesoara Cristina Chiseru confirmă, încă o dată, adevărul lui Tudor Vianu: „Îi cântăm cântecele, mergem cu el mai departe.”

Un curcubeu deasupra lumii sufletelor noastre – aşa este şi aşa va rămâne Nicolae Labiş!

Şerban Cionoff

A. M. Press, 6 decembrie 2014