„Omul de zăpadă”, expoziție Florian Doru Crihană

Florian Doru Crihană, Iarna la Paris – Made in China, din seria Omul de zăpadă

În perioada 3 decembrie 2012–15 ianuarie 2013, Biblioteca Franceză „Eugène Ionescu” din Galați (str. Basarabiei nr. 14) va găzdui expoziția artistului Florian Doru Crihană, Omul de zăpadă. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 15 decembrie 2012, la ora 18.00.

Caricaturist și pictor apreciat în România, dar și peste hotare, Florian Doru Crihană s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1958. A absolvit Facultatea de Mecanică – Nave Galaţi, promoţia 1984. După stagiul ca inginer la Şantierul Naval Galaţi, a activat la ICEPRONAV Galaţi, unde a studiat design-ul în colectivul de arhitecţi şi graficieni condus de arhitectul Dan Ujeucă.

Din 1990 s-a dedicat caricaturii şi picturii. În acel an, l-a cunoscut pe Dieter Burkamp, ziarist, colecţionar de caricatură şi organizator de expoziţii. Acesta îi organizează expoziţii şi îi plasează lucrările în evenimente expoziţionale. Astfel, expune în Germania pictură suprarealistă cu teme satirice şi umoristice, alături de lucrări celebre ale artei universale, aparținând lui Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Doré, William Hogarth, Wilhelm Martin Busch, Charles Antoine Coypel, A. Paul Weber, Walter Hanel, în cadrul expoziţiei Paşii lui Don Quijote la Muzeul de Artă Modernă din Goslar, în 2003 şi la Muzeul Castel din Bad Pyrmont, în 2005.

În 1991 a făcut parte din marea expoziţie Karikatur – Europäische Kunstler der Gegenwart, unde a expus alături de André François, Loriot, Ronald Searle, Ralf Steadman, A. Paul Weber, Sempe, Roland Topor, Adolf Born şi alţii, la Wilhelm-Busch-Museum Hannover.

French Cancan, din seria La Tour Eiffel

Florian Doru Crihană a câştigat peste 80 de premii internaţionale, printre care Premiile I la Praga, Hannover, Zagreb, Santa Cruz de Tenerife, Novi Sad, Legnica de trei ori, Gabrovo, Boechout, Praga, Belgrad.

Lapte

A susţinut expoziţii personale la Muzeul Caricaturii din Varşovia şi la Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo în 2004. În 2006 a avut lucrări expuse la Muzeul Societăţii Ilustratorilor din New York, iar în 2008 în expoziţia anului la Muzeul Caricaturii din Basel, Elveţia.

Nuduri, din seria Satiră dezbrăcată

În 2011, în pregătirea unei perioade mai lungi, cu numeroase evenimente expoziţionale în Polonia, Germania, Serbia, Italia, Florian Doru Crihană a făcut o escală în centrul istoric al Bucureştiului. Timp de cîteva luni pe parcursul anului 2011, lucrări din seriile tematice Portretul, Musca, Satiră dezbrăcată, Curtea veche au fost expuse în Buen Humor Café din București. (str. Smârdan nr. 30).

Pălărie, din seria Veneția

„Primele lucrări având ca temă omul de zăpadă le-am realizat în anul 2008 pentru o expoziție de grup. Seria scurtă de 10 lucrări a fost remarcată imediat în străinătate. Am acordat un lung interviu revistei «Epsilon» de la Atena, care a reprodus câteva lucrări la începutul anului 2009. Apoi seria s-a îmbogățit cu prilejul altor evenimente de iarnă și a culminat cu expoziția Snowman de la Centrul European al Caricaturii din Kruishoutem, Belgia. Expoziția de la Biblioteca Franceză cuprinde 30 de lucrări, dintre care două sunt în premieră: Iarna la Paris – Made in China și Omul de zăpadă pe Titanic”, spune Florian Doru Crihană.

 Lucrări de Florian Doru Crihană din seria Omul de zăpadă

Aerobic

Bursa

Mătura

Familia

 

Cafeaua de dimineaţă

Vezi și: https://www.facebook.com/CrihanaFlorianDoru

Fiziologia gustului: Varza

Am învăţat de la bunica, de la mama, de la mătuşi, dar şi de la vecinii părinţilor mei că varza se pune la murat imediat după Sfântul Dumitru, ca să fie gata taman de Crăciun pentru delicioasele şi mult aşteptatele sarmale servite cu mămăliguţă, ardei iute etc. Recunosc, am păstrat tradiţia şi am pus varza la murat cu sare, apă, gutuie, hrean, mărar, porumb şi am mai scăpat şi o vărzuţă roşie pentru culoarea rozalie pe care o va căpăta varza. La fel ca mine au procedat mii de oameni pentru că n-a fost zi, şi mă refer la această perioadă, să nu văd cum se cară varza cu sacii, cu trolerul, cu sacoşa sau chiar cu cârca pentru a fi aşezată în butoaiele care au fost, evident, spălate, curăţate şi puse la loc de iernat. Urmează apoi „suflatul verzei” ca zeama să fie clară, ca şampania, cum spun împătimiţii de varză acră, căci fiecare legumă are fanii ei.

Curioasă din fire, m-am aşezat la calculator să aflu de câtă vreme consumă omenirea această legumă, considerată aproape un panaceu universal. Ei bine, am aflat că cea mai veche legumă folosită de om, cultivată încă de la sfârşitul epocii de piatră (de peste 4.000 de ani), varza, are numeroase varietăţi: albă, roşie, creaţă, chinezească, de Bruxelles, de Milano, conopidă, gulie, de frunze. În Europa, este cunoscută de mai bine de 3000 de ani, iar calităţile terapeutice au fost recunoscute încă din antichitate de către Plinius cel Bătrân, Galen, Hipocrate, care recomandă varza cardiacilor, dar şi în dezinterie, precum şi în combaterea ciumei.

Timp de şase secole romanii au folosit-o intern şi extern în tratamentul tuturor bolilor, ca purgativ, depurativ, în cataplasme. Soldaţii îşi pansau rănile cu frunze de varză. Şi astăzi, pe la sate mai ales, se foloseşte frunza de varză drept cataplasmă la genunchi, încheieturi sau chiar la şale, „muiată” cu sucitorul şi stropită cu spirt sau cu oţet.

Rembert Dodens, medicul lui Maximillian al II-lea şi al lui Rudolf, împăraţi ai Germaniei, afirma în lucrarea Istoria plantelor (1557) că „zeama de varză are rol purgativ, sucul proaspăt de varză vindecă ulcerele vechi, frunzele proaspete pisate bine vindecă tumorile…”

Gaspard Bahrein din Bale (1550–1624) scrie în Istoria plantelor că varza are acţiune binefăcătoare asupra „tremurăturilor nervoase ale membrelor” (boala lui Parkinson), curăţă organismul de toxine.

Benedictinul Nicolas Alexandre (1654–1728) menţionează frunzele de varză ca disicative şi vindecătoare ale rănilor şi plăgilor, sucul fiind foarte bun în plăgi şi ulcere. În Evul Mediu, varza era prima legumă plantată în grădina mirilor pentru a face ca iubirea lor să prindă rădăcini.

Procesul de fermentare a verzei în apă şi sare era cunoscut încă din timpurile preistorice, dar a fost descris pentru prima dată în primul secol după Hristos, de către Plinius cel Bătrân. Tehnica de conservare întâlnită astăzi începe să fie aplicată mult mai târziu, între anii 1550–1750, din motive practice. Navigatorii în special au găsit-o extrem de potrivită să le asigure hrana pentru o perioadă mai lungă în peregrinările lor. Cu timpul aceştia aveau să se convingă şi de beneficiile aduse, dintre care cel mai important pentru marinari era protecţia împotriva scorbutului (boala cauzată de lipsa vitaminei C).

Zeama de varză murată este indicată în arsuri, iar seminţele sunt recomandate ca remediu contra viermilor intestinali. De la anul 1700 încoace, medicii, dr. Lemery, dr. Gilbert, dr. Channel, dr. Merat, dr. Lens, dr. Rogues, dr. Blanc etc., pun mare bază pe această plantă în tratarea multor afecţiuni. În România, varza are utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară. Varza intră şi în dieta doamnelor şi domnişoaelor care doresc să-şi păstreze silueta. Cât despre zeama de varză, ea este ideală pentu ciorba de potroace, dar şi pentru a îndepărta mahmureala.

Revenind la prezentul meu, am fost uimită să văd cum o femeie cumpără peste o sută de verze şi am întrebat-o dacă nu i se par prea multe. Mi-a răspuns fără ezitare că iarna e lungă şi că dacă omul sărac nu are varză, fasole, cartofi şi mălai, nu poate trece iarna cu una cu două. Suntem în milenul trei, dar omul de la ţară a rămas cu obiceiurile de acum o sută de ani. Nu ştiu dacă e vorba de bani sau şi de bani, cert este că pe timpul iernii alimentaţia se reduce cam la produsele mai sus enumerate. Sărbătorile de iarnă trec repede şi odată cu ele şi carnea de porc. Rămâne fasolea, rămân cartofii, rămâne varza. Pare o poveste, dar nu e.

Vă propun, doamnelor şi domnilor, să terminăm într-o notă romantică povestea verzei pentru că am ales poezia Supa de zarzavat de Otilia Cazimir. Cu bine şi cu bucurie.

Supa de zarzavat

S-a dus gospodina să ia zarzavat,

Şi vine acasă cu coşu-ncărcat

Cu morcovi,

Cu varză,

Cartofi,

Pătrunjel,

Cu sfeclă,

Cu ceapă,

Că toate-s la fel!

Şi toate încep să se certe pe masă:

– Ba, eu sunt mai dulce! – Ba, eu mai frumoasă!

Dar morcov

Sau varză,

Cartof,

Pătrunjel,

Ori sfeclă,

Ori ceapă, –

Nu-s toate la fel?

Le ia gospodina pe rând să le spele,

Pe urmă le taie bucăţi-bucăţele:

Şi morcov,

Şi varză,

Cartof, Pătrunjel,

Şi sfeclă,

Şi ceapă, –

Pe toate la fel!

Pe oala în clocot capacul tresaltă,

Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă:

Şi morcov,

Şi varză,

Cartof, Pătrunjel,

Şi sfeclă,

Şi ceapă, –

Fierb, toate la fel!

Pe urmă, tac toate… Ce vreţi să mai spună?

Căci supa-i pe masa, şi-i straşnic de bună!

Pușa Roth