Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti, ediția a II-a

Institutul Cultural Român este partener al Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti / Bucharest Jewish Film Festival – BJFF, care va avea loc în perioada 27 aprilie–3 mai 2012, la Cinema Studio şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Ajuns la cea de a doua ediţie, festivalul propune publicului o bogată selecţie de peste 50 de filme, majoritatea în premieră în România.

Festivalul se înscrie într-o reţea ce include peste 130 de evenimente organizate în întreaga lume sub brand-ul Jewish Film Festival și se adresează cinefililor pasionaţi de excelenţă şi inedit în arta cinematografică, publicului de orice vârstă, doritor să se informeze despre bogata moştenire culturală evreiască la nivel mondial, cu accent pe Estul Europei şi România.

Programul ediţiei de anul acesta a festivalului, disponibil online la www.bjff.ro, include lungmetraje, scurtmetraje, documentare, opere de ficţiune şi filme de animaţie, de la cele mai noi producţii, majoritatea în premieră în România, până la pelicule de cinematecă, precum şi expoziţii de artă, workshop-uri şi dezbateri cu tematică iudaică.

Ediţia de anul acesta cuprinde mai multe secţiuni: Panorama, Invitat permanent – Israel, Competiţie (film documentar), Eveniment (secţiune dedicată filmului polonez Korczak, proiectat în noua variantă HD, cu ocazia anului Andrzej Wajda în Polonia), Film document – proiecţie în prezenţa regizorului Andrei Călăraşu, şi Omagiu – secţiune dedicată cineastului Doru Segal. Cinema Studio va fi gazda filmelor de ficţiune, în timp ce documentarele vor fi proiectate în incinta Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Ţara invitată a acestei ediţii este Polonia, reprezentată de filmul Galei de deschidere (sâmbătă, 28 aprilie, Cinema Studio), In Darkness, regia: Agnieszka Holland (2011), nominalizat anul acesta la Premiile Oscar, la categoria Cel mai bun film străin, de pelicula Joanna şi de filmul-eveniment Korczak, precum şi de două documentare înscrise în competiţie.

Alături de filmele din program, la Bucureşti vor fi prezenţi regizori şi producători, personalităţi ce se vor întâlni cu specialiştii din cinematografia românească, cu reprezentanţii mass-media şi, nu în ultimul rând, cu publicul bucureştean.

Accesul la proiecţii este liber, în limita locurilor disponibile, cu excepţia Galei, unde accesul se va face pe bază de invitaţie.

Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti este organizat de Fundaţia Culturală Art Promo şi NOI Media Print S.A., sub patronajul de onoare al: Ambasadei Statului Israel la Bucureşti, Ambasadei Statelor Unite, Ambasadei Germaniei, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Evenimentul are loc cu sprijinul: Primăriei Municipiului Bucureşti, ARCUB, Consiliului General al Municipiului Bucureşti – Comisia Învăţământ, Cultură, Culte şi Sport, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Institutului Cultural Român, Polish Film Institute şi Centrului Naţional al Cinematografiei. Parteneri: Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Bucureşti, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Institutul Goethe, Institutul Cultural Polonez, Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” din Bucureşti, Uniunea Cineaştilor din România, UNATC, Castel Film, Fundaţia Mereu Aproape, Restitutio Benjamin Fondane.

Sponsori: bpv Grigorescu Ştefănică, Silva, Puls, Bristot, AFI Palace Cotroceni, Hotel Rina Sinaia, Cramele Rotenberg, Hotel Intercontinental, New Kopel Group, Vinescu.ro, Elidor Romania, EL AL, Beautik.

 

Ultima transhumanţă

Expoziţie de fotografie la Muzeul Naţional al Ţăranului Român – Un proiect de Dragoş Lumpan

Dacă nu aţi ajuns, doamnelor şi domnilor, la Muzeul Ţăranului Român, aveţi ocazia să mergeţi şi să vedeţi expoziţia de fotografie din cadrul proiectului Ultima transhumanţă, a artistului vizual Dragoş Lumpan, care va fi deschisă pâna la data de 18 martie 2012 la sala Oaspeţi. Documentarul vizual reprezintă rezultatul unui proiect artistic, etnografic şi sociologic ce a durat 5 ani şi însumează călătorii de peste 40.000 km în 6 ţări: România, Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie şi Turcia. Volumul de materiale adunate este covârşitor: 100.000 fotografii, 70 de ore de material filmat şi 100 de ore de înregistrări audio.

„Am început acest proiect din curiozitate, mărturiseşte artistul. Mergând cu trenul sau cu maşina am văzut pe câmp oi; lângă oi e şi câte un cioban. Şi am fost curios să aflu câte ceva despre ciobani. Unde dorm, ce mănâncă, ce fac toată ziua, tot anul… Am aflat ca unii ciobani merg zi de zi cu oile, sute de kilometri într-un an, dorm unde îi prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp, într-un calendar cvasi-cosmic. Ce am descoperit pe parcursul studiului este însă tocmai dispariţia transhumanţei. De aici şi titlul proiectului, Ultima transhumanţă. Asistăm la dispariţia unui mod de viaţă. Ciobanii nu vor să mai fie ciobani. Sau cel puţin nu vor să mai meargă la drum zi de zi, an de an, toată viaţa. E mai mult decât o meserie, e un mod de viaţă greu, foarte greu. După ce am umblat 5 ani şi am mers în 6 ţări – suficient cât să înconjor pământul – am aflat un lucru care tot timpul a fost şi este aici: noi, în România, avem oameni frumoşi, locuri frumoase, animale frumoase. Nu ne rămâne decât să observăm această frumuseţe şi să ne bucurăm de ea.”

Până acum, expoziţia a fost expusă în Marea Britanie, Austria, Germania, Franţa, Turcia şi Spania. După Muzeul Naţional al Ţăranului Român, expoziţia de fotografii va fi prezentată în primăvară, în Italia. Pasul următor va fi lansarea filmului documentar, în acest an.

Proiectul s-a bucurat de largă apreciere europeană şi naţională:

„Lumea pare a fi mereu în grabă. Avem mai puţin timp pentru noi şi cei din jur; mai puţin timp să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat. Există însă o portiţă. Oamenii care îşi organizează viaţa după legile pământului reprezintă o resursă umană preţioasă şi acesta este unul dintre nenumăratele motive pentru care fotografiile lui Dragoş Lumpan sunt valoroase. El ştie că nu poate schimba nimic, dar pur şi simplu atrăgând atenţia asupra fenomenului el contribuie de fapt la supravieţuirea acestui mod de viaţă” – Caroline Juler, artist vizual, autoarea ghidului Romania – National Geographic.

„Asemenea lui Caravaggio, care şi-a prezentat arta prin raportare la timp şi loc, Dragoş Lumpan utilizează fotografia ca mijloc de expresie” – Martin Hochleitner, director al Landesgalerie Linz, profesor la University of Applied Arts în Viena.

„Imaginile surprinse de Dragoş Lumpan oferă o dimensiune vizuală ce arheologic poate fi, de multe ori, doar vag intuită” – Tiberiu Vasilescu, istoric, arheolog, lector universitar.

„Proiectul este impresionant şi sunt sigură că din perspectiva antropologiei sociale şi culturale poate să fie un reper european” – Aneta Bogdan, Chartered Marketer, Managing Partner Brandient.

„Dragoş Lumpan este unul dintre ultimii martori ai unei tradiţii care dispare pe neştiute din frumuseţea lumii” – Răzvan Exarhu, jurnalist.

Program de vizitare: până pe 18 martie 2012, de marţea până duminica, orele 10.00–18.00.

Proiect finanţat de Institutul Cultural Român prin Programul Cantemir.

Parteneri : GAV – Generic Audiovizual, Epson, Square Media, Atelierul de grafică, Corcova, iSTYLE, F64.

Mărțișorul, simbol al primăverii

În perioada 24–29 februarie 2012, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din București (Şoseaua Kiseleff nr. 3) organizează Târgul Mărţişorului, care va avea loc exclusiv în spațiile exterioare ale muzeului şi în sala Acvariu, între orele 10.00–18.00. Peste 200 de meşteri ţărani, artişti plastici şi studenţi vă aşteaptă să târguiţi mărţişoare tradiţionale, mărţişoare de criză şi suprarealiste, vintage și recycle, meşterite din lut, textile, lână, hârtie sau fetru – mărţişoare de toată mâna.

Pornind de la această informaţie, cred că este necesar să reamintim câteva date din istoria mărţişorului, simbol al primăverii, al bucuriei şi, de ce nu, al dragostei. Pentru că un dar îl faci doar celor pe care îi iubeşti sau îi apreciezi. Obicei păstrat de la romani, consemnat de istoriile de specialitate, a căpătat în zilele noastre o altă dimensiune simbolică. Cine îşi mai aduce aminte că pe data de 1 martie mărţişorul se oferea înainte de răsăritul soarelui, atât fetelor cât şi băieţilor? Şnurul la care era este ataşat mărţişorul, alcătuit din două fire de lână răsucite, alb şi roşu, sau alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, lumină-întuneric etc. Legat la mână sau prins la piept, se purta de la 1 martie până când se arătau semnele primăverii. Atunci, mărţişorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc sau era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Există legende populare în care se spune că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Într-un studiu dedicat mărţişorului, poetul George Coşbuc explica: „Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Coşbuc cunoştea foarte bine tradiţia şi a remarcat că la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, iar acest obicei este explicat, într-o oarecare măsură şi de legenda care reaminteşte că un tânăr a eliberat Soarele care fusese furat. A alergat trei anotimpuri şi în cel de-al patrulea, primăvara a reuşit să învingă dragonul. Sângele voinicului rănit a căzut pe zăpada şi de aici deducem semnificaţia culorilor şnurului.

Cu acest bănuţ se cumpărau vin roșu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii acestui simbol să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

În volumul Cu bastonul prin București, Tudor Arghezi, a cărui proprietate a primit numele de Mărţişor (astăzi Muzeul „Tudor Arghezi”) făcea următoarele consideraţii privitoare la acest simbol al primăverii: „…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.

…Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţișor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi rosu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Doamnelor şi domnilor, să ne reamintim că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Acest calendar popular avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc şi era oferit de Anul nou. Sigur, există multe poveşti sau legende legate de semnificaţia mărţişorului, dar cred că prin exemplele pe care le-am prezentat, am cam lămurit „misterul”, aşa că nu-mi rămâne decât să vă urez o primăvară frumoasă şi să vă ofer, imaginar, câte un mărţişor. Toate gândurile bune!

Pușa Roth

Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti

În perioada 7–9 decembrie 2011, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român din București se va desfăşura cea de a patra ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB). Vor fi prezenţi scriitori, nume importante ale literaturii europene contemporane reunite prin tema „ţara adoptivă”.

„Ţara adoptivă – spun organizatorii Festivalului – nu e neapărat o ţară. Ea este o limbă, o literatură, o cultură în care ne-am dori să trăim sau să existăm.” Printre invitaţii celei de-a patra ediţii se numără scriitorul britanic Paul Bailey, reintrat în atenţia cititorilor români o dată cu traducerea romanului Unchiul Rudolf; scriitorul german de origine sârbă Bora Ćosić, autorul volumului Cea mai faimoasă familie din istoria omenirii, tradus şi în limba română, Jean Mattern din Franţa, cunoscut publicului din România prin romanele Băile Kiraly şi Lapte şi miere, Lidija Klasić, scriitoare şi jurnalistă de origine sârbă stabilită în Germania, Roman Simić din Croaţia, organizatorul Festivalului european „Short Story in Zagreb”, Goce Smilevski din Macedonia, laureatul din 2010 al Premiului pentru Proză al Uniunii Europene şi Gheorghi Gospodinov din Bulgaria, prozator şi dramaturg al cărui volum Un roman natural va fi tradus în limba română.

Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) este un proiect independent, iniţiat şi coordonat de Oana Boca, Vasile Ernu şi Bogdan-Alexandru Stănescu.

Programul FILB:  http://www.filb.ro/.