Premieră la Opera Comică pentru Copii: „Răpirea din Serai”

afis_rapirea-din-serai

Luna noiembrie aduce următoarea premieră pe scena Operei Comice pentru Copii: celebra operă Răpirea din serai de W. A. Mozart, cu un libret de Stephanie Gottlieb, în regia maestrului Cristian Mihăilescu. Premiera va avea loc sâmbătă, 5 noiembrie 2016, de la ora 17.00, și duminică, 6 noiembrie 2016, de la ora 11.00 în Sala Mare a Operei Comice pentru Copii. Echipa realizatorilor este completată de Bogdana Pascal (scenografia), Gheorghe Iliuță (conducerea muzicală) și Daniel Manea (coregrafia). De asemenea, pentru prima dată în istoria instituției, acompaniamentul este asigurat de Orchestra Operei Comice pentru Copii. Continuă lectura „Premieră la Opera Comică pentru Copii: „Răpirea din Serai””

Poezia săptămânii: „Mic Catehism despre Muncă” de Marin Constantin

pierre-henri-de-valenciennes, étude de ciel 1789

Mic Catehism despre Muncă

Dedicat fiului meu, Ion

Talentulpoezia saptamanii rubrica liber sa spun
Pasiunea
cu dragostea de muzică
şi semeni
încearcă să le-ngemeni,
adăugând cunoaştere adâncă
şi încă
neistovită muncă… 
Ajungi astfel
trudind precum un salahor
prin frumuseţea lumii,
să fii al tuturor.
Râvnit
sau
nerâvnit postum,
succesul,
marele succes,
(de vei avea cumva la el acces)
nu trebuie interpretat „oricum”.
El nu a fost
şi nu va fi nicicând
capăt de drum
şi nici popas
nici sfânta clipă de răgaz
El este
raza ce anină
pe frunte
roua de lumină:
e batere de-aripă
ce liber a tâşnit
purtând şi inimile noastre
în zborul „Păsării măiastre”
spre infinit.
Fă-ţi din temeiul
de mai bine,
de mai frumos
şi-adevărat
altar
şi ne-ntinat cămin.
Amin.

Marin Constantin

Poezie apărută în volumul Constelația Madrigal: Marin Constantin în dialog cu Iosif  Sava, București, Editura Muzicală, 1993.

Marin Constantin

Marin Constantin

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

Concert „Muzica teatrului” – în stare de tango

muzica teatrului tibor cari

Joi, 4 septembrie 2014, începând cu ora 20.00, în grădina ceainăriei La un Ceai  din București (strada Luigi Cazzavillan nr.25), compozitorul şi pianistul Tibor Cári vă invită la o incursiune în lumea sa muzicală, interpretată personal, cu mici poveşti despre cum, de ce şi unde s-au născut aceste dialoguri muzicale. Invitată: Sânziana Tarţa (voce).

concert muzica teatrului tibor cari sanziana tarta

Tibor Cári a fost distins cu Premiul Special al UNITER pentru Muzică de Teatru, la Gala 2013 şi a compus muzica pentru peste 100 de spectacole de teatru şi mai multe filme.

 

Concurs de fotografie în cadrul Festivalului Internaţional de Arte Noi InnerSound

concurs de fotografie

Cea de-a treia ediţie a Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound (Bucureşti, 17–20 septembrie 2014), care aduce în Capitală artişti din Olanda, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Polonia sau Chile, lansează o competiţie dedicată fotografiei. Lucrările selectate vor fi expuse timp de o lună în clubul InSpayer Batiştei.

Cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional de Arte Noi InnerSound care se va desfășura la ArCuB, Universitatea Națională de Muzică din București, InSpayer Batiștei, Modulab, precum și în alte spații neconvenționale din Capitală îi invită pe tinerii artişti fotografi să-şi înscrie lucrările în concursul de fotografie care are loc în cadrul Festivalului. Câștigătorul Locului I va beneficia de un interviu realizat de revista de artă Modernism.ro, care va publica, de asemenea, portofoliul acestuia.

Fotografiile pot trimite organizatorilor propunerile pentru concurs până la data de 15 august 2014 prin transfer electronic (Dropbox sau Wetransfer) la adresa innersound.festival@gmail.com.

Proiectul trebuie să conțină 5 până la 8 fotografii, în format jpg, latura lungă 1000 px, rezoluție 72 DPI. Candidatura trebuie să includă un CV sau o biografie și o scurtă prezentare a proiectului.

Juriul concursului de fotografie este format din: Cosmin Bumbuț, fotograf, Gyuri Ilinca, fotograf, co-fondator Școala de Poetică Fotografică din București, Șerban Mestecăneanu, fotograf, director Salonul de Fotografie București, Lucian Muntean, fotograf și editor http://www.modernism.ro, Sabina Ulubeanu, compozitoare, fotograf, co-director al Festivalului Internațional de Arte Noi InnerSound.

Proiectele fotografice înscrise în concurs trebuie să aibă ca punct de pornire tema acestei ediții a Festivalului: „Vortex”.

Desprinsă din actualitatea lumii în care trăim, unde ritmul accelerat și dezvoltarea continuă sunt dominante, tema festivalului este o invitație la curaj și la inovație. Spirala ritmului accelerat în care trăim devine pentru artiști sursă de inspirație, creativitate și o cale de transmitere a emoției.

Din programul ediției din această toamnă a Festivalului Internațional de Arte Noi InnerSound fac parte concerte camerale, proiecte multimedia și concerte de muzică electronică. Printre invitați se numără formații precum: Mercury Quartet (Anglia), ConTempo Quartet (Irlanda), Irina Ungureanu & Riccarda Caflisch (Elveția), cvartetul de saxofoane SIGMA Project (Spania), opus.art – Cătălin Crețu & Alexandru Dan – electronics și percuție (România), Henry Vega & Jaqueline Hamelink – electronics și violoncel (Olanda), LeVant/George D.Stănciulescu – electronics, dans și visuals (România).

Concursul de fotografie se alătură unui eveniment unic organizat de Festival: Silent Film Night (19 septembrie 2014, ArCUB), în cadrul căruia au fost selectate 9 filme de scurtmetraj mute sau de animație din țări precum SUA, Olanda, Chile și România. În competiția pentru Silent Film Night, care s-a încheiat la mijlocul lunii iulie, au intrat peste 30 de propuneri cinematografice.

Organizat în toamna fiecărui an de Asociația Opus, Festivalul Internațional de Arte Noi InnerSound oferă o nouă perspectivă asupra muzicii contemporane, îmbinând-o cu diferite arte vizuale – de la expoziții de fotografie contemporană, la scurtmetraje mute cu muzică live şi spectacole multimedia.

InnerSound reprezintă, totodată, o platformă puternică de promovare a tinerilor compozitori, instrumentişti, fotografi, artişti vizuali şi regizori, incluzând de asemenea artişti de renume internațional – Alexandru Tomescu, Henry Vega, Anat Spiegel, Dublin Sound Lab, Irina Ungureanu, Barbara Lüneburg , Marko Ciciliani, Controllar, Matei Ioachimescu, Ana Topalovic, Gabriel Bebeşelea, Irinel Anghel, Laura Buruiană.

În primele ediții, Festivalul a reunit artiști din România, Anglia, Irlanda, Austria, Polonia, Olanda, Elveția, Spania şi Germania. Ediția a treia InnerSound New Arts Festival este un proiect finanțat de AFCN și susținut de Raiffeisen Bank.

Camerata Chișinău

camerata chisinau

Sâmbătă, 12 iulie 2014, ora 20.00, la Muzeul Național de Artă al Moldovei, Sala mare se va desfășura Camerata Chișinău, eveniment „care reprezintă un produs nou, marca Asociației Muzical-Corale ce are ca scop inițierea publicului larg în subiecte cu tematică muzicală. Mai exact, vom face o incursiune în viața compozitorilor de valoare și vom încerca să pătrundem în semnificațiile unor capodopere ale muzicii clasice. Cele 3 Camerate vor fi susținute de Tatiana Lupan (muzicolog) și Gabriel Bebeșelea (dirijor, România). Proiectul este organizat de către Asociația Muzical-Corală în parteneriat cu Muzeul Național de Artă a Moldovei – gazda evenimentului”.

Înscrieri pentru programul Artists-in-Residence 2015

artists in residence 2015 inscrieri

Cancelaria Federală a Austriei, în cooperare cu KulturKontakt Austria, oferă 50 de rezidenţe artistice în Viena pentru 2015, în cadrul programului Artists-in-Residence 2015, pentru următoarele domenii:

– arte plastice, artă fotografică, artă video şi media, design, compoziţie muzicală (rezidenţe cu durată de 3 luni);

– literatură, literatură pentru copii şi tineri, traduceri literare (rezidenţe cu durată de 1-2 luni);

– formare în domeniul artei, curatoriat (rezidenţe cu durată de o lună).

Pe parcursul acestor rezidenţe, beneficiarii vor avea ocazia să se familiarizeze cu mediul cultural austriac, să intre în contact cu artişti locali, să dezvolte proiecte culturale. De asemenea, artiştii selectaţi vor putea participa activ la Artist-in-Residence-go-to-School-Programme organizat de KulturKontakt Austria (programul include lecturi şi ateliere în şcoli din Austria).

Acest program se adresează tinerilor artişti care au domiciliul stabil în afara Austriei, cu vârsta până la 40 de ani, care au terminat studii de specialitate, având cunoştinţe elementare de limba germană sau limba engleză.

Nu sunt eligibili cetăţenii austrieci şi candidaţii care au participat la ediţiile anterioare ale programelor de rezidenţe (artist-in-residence-programmes) organizate de KulturKontakt Austria, Cancelaria Federală a Austriei sau Ministerul Federal al Educaţiei, Artei şi Culturii din Austria.

Artiştii participanţi la programul de rezidenţe vor fi desemnaţi de jurii formate din experţi pentru fiecare domeniu propus.

Termenele limită pentru înscriere sunt următoarele:

• compoziţie muzicală – 15 iulie;

• literatură, literatură pentru copii şi tineri, traduceri literare – 15 iulie;

• formare în domeniul artei, curatoriat – 15 iulie;

• arte plastice, fotografie, design, artă video şi media – 31 iulie 2014.

Pentru informaţii detaliate cu privire la procedura de înscriere pentru fiecare domeniu în parte şi pentru acces la materiale suplimentare (formular de înscriere), vă rugăm să accesaţi următoarele link-uri: www.kulturkontakt.or.at (KulturKontakt Austria) sau www.kunstkultur.bka.gv.at (Cancelaria Federală a Austriei).

Vineri, 20 iunie, începe Bucharest Music Film Festival

bucharest-music-festival

eveniment liber sa spunDe vineri, 20 iunie 2014, de la ora 18.30, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București readuce muzica de calitate în mijlocul bucureștenilor, prin intermediul celui mai așteptat festival al lunii, Bucharest Music Film Festival. Special amenajată pentru acest eveniment, Piața „George Enescu”, generosul spaţiu din vecinătatea Ateneului Român, redevine o „grădină muzicală“, în perioada 20–29 iunie.

Ajuns la cea de-a IX-a ediție, festivalul se reinventează, oferindu-le melomanilor un concept nou, mai atractiv și cu un program muzical diversificat. Dacă în anii trecuți, muzica clasică era pionul principal, începând din 2014, scena din fața Ateneului Român va găzdui o serie de artiști, care reinterpretează opere clasice, oferindu-le o nuanță de contemporaneitate. De asemenea, pentru prima dată, alături de dirijori și orchestre cu renume, vor urca pe scenă și nume grele, venite din sferele rock, folk sau jazz.

sigl-arcub-nouaLa ediția de anul acesta, vor susține concerte inedite ansambluri de renume, precum Mercury Quartet, Orchestra Națională Radio, Camerata Regală, Filarmonica George Enescu, Bucharest Jazz Orchestra, Spirit of Vienna Orchestra, Symphactory Orchestra, Romanian Radio Brass Quintet, Klasikvm Ensemble, SonoMania, Momentum Orchestra, cvartetele Capriccio, Subito, Artmusik, Grupul Vocal Acapella și Duo Cello Jaya.

De asemenea, muzicieni de valoare și grupuri muzicale foarte cunoscute, între care Trupa VUNK, soliștii Teodor Ilincăi, Răzvan Stoica, Julia Koci, Andreas Jankowitsch, Nicu Alifantis, Zoltan Nagy, Matei Ioachimescu, Cecilia Ganovici, Silviu Dumitrache, Monica Anghel, precum și dirijorii Tiberiu Soare, George Natsis, Willy Büchler, Constantin Adrian Grigore și Gabriel Bebeșelea vor însufleți partiturile marilor compozitori și nu se vor sfii să transmită publicului emoțiile ascunse printre notele muzicale.

În plus, la finele fiecărei seri, după recitalurile live ale artiștilor invitați, vor avea loc proiecții cinematografice, ce vor aduce în mijlocul locației producții impresionante, concerte și musicaluri de pe marile scene ale lumii. Acestea sunt difuzate cu scop pur educațional.

Nelipsite din programul de weekend, orele de dans vor face scena să vibreze sub pașii dansatorilor, care, sub îndrumarea echipei Academiei de Dans Mihai Petre, vor putea învăța sau aprofunda coregrafii spectaculoase de la campioni recunoscuți internațional.

sigl-arcub-nouaCei prezenți în Piața „George Enescu” vor primi totodată și taloane de participare la tombolă, pe toată durata festivalului. Duminică, 29 iunie, din urnele special amenjate în spațiul de desfășurare a evenimentului, vor fi extrase 6 taloane câștigătoare, în baza cărora vor fi acordate următoarele premii:

Premiul I – o excursie de 2 persoane la Istanbul, oferită de AMA Travel.

 Premiul 2 – un LED TV SHARP SMART, 3D, 99 cm, oferit de SHARP.

 Premiul 3 – un microsistem audio HIFI SHARP 200 W, oferit de SHARP.

 Premiul 4 – boxe wireless Bluetooth SHARP 20W, oferit de SHARP.

  Premiul 5 – Docking/ Boxe 2.1 SHARP pentru Iphone/IPod, oferit de SHARP.

  Premiul 6 – un set de cărți, oferit de Bookia

Informații suplimentare despre eveniment sunt disponibile pe site-ul www.arcub.ro și pe site-ul festivalului www.bucharestmusicfilmfestival.ro

 

Noaptea Institutelor Culturale la București, ediția 2014

noaptea institutelor culturale

Vineri, 20 iunie 2014, de la ora 16.00 și până la ivitul zorilor, institutele și centrele culturale membre ale Clusterului EUNIC București și partenerii lor vă dau întâlnire la a opta ediție a Nopții Institutelor Culturale la București.

Așa cum v-am obișnuit, va fi o noapte lungă care va anima centrul orașului și va încânta publicul prin experiențe culturale interesante și variate. Vă așteptăm să participați și să vă bucurați de programul bogat: filme, muzică, teatru, poezie, dans, ateliere de creație, concursuri, jocuri, lecturi, cursuri de limbă, expoziții, evenimente alternative și interactive, performance, degustări și târguri de bunătățuri și produse hand-made.

Accesul la evenimente este liber.

institute culturaleHarta și programul Nopții Institutelor Culturale la București sunt disponibile pe site-urile organizatorilor și pe pagina: facebook.com/NoapteaInstitutelorCulturale

Asociaţia Green Revolution susține evenimentul și deplasarea publicului între locurile care vor găzdui evenimente punând la dispoziție, gratuit, 40 de biciclete. Bicicletele vor putea fi împrumutate de la centrele de închiriere din parcul Herăstrău (Piața Charles de Gaulle și Arcul de Triumf) sau parcul Tineretului, pe baza unei solicitări trimise până pe data de 18 iunie 2014 (inclusiv) la adresa de email: or.liamsdr@tseracub.urblaw

Noaptea Institutelor Culturale este un proiect al Clusterului EUNIC București (Rețeaua Europeană a Institutelor Culturale Naționale), coordonat în 2014 de Delegația Valonia-Bruxelles și organizat de British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre”, Delegația Valonia-Bruxelles, Forumul Cultural Austriac, Fundația Culturală Greacă, Goethe-Institut, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Institutul Cervantes, Institutul Cultural Român, Institutul Francez din București, Institutul Italian de Cultură și Institutul Polonez, împreună cu Reprezentanța Comisiei Europene în România și Biroul de Informare al Parlamentului European în România. Partenerii evenimentului sunt Green Revolution și I’Velo. Parteneri media: 24 FUN, RFI România, Igloo, Blitz TV, We Art România, Observator Cultural, Cultura, Șapte Seri.

Program

British Council (Calea Dorobanților nr. 14)

18.00 – miezul nopții: Shakespeare 450 – Cele mai recente adaptări cinematografice ale pieselor lui Shakespeare – Coriolan (2011, regia Ralph Fiennes), Furtuna (2010, regia Julie Taymor), Romeo și Julieta (2013, regia Carlo Carlei); teatru, muzica elisabetană, jocuri din perioada shakespeariană, vânătoare de comori; întâlnire cu examinatorii IELTS; activități interactive în limba engleză, pentru copii și adulți.

coriolan

institute culturaleCentrul Ceh & Forumul Cultural Austriac (Centrul Ceh, str. Ion Ghica nr. 11)

19.30–1.00: Austria senzorială. Live4nic. Ciocan vs. Mobil

Centrul Cultural Turc „Yunus Emre” (str. Vasile Lascăr nr. 96)

17.00–18.00 : Cursuri de limbă turcă – lecție demonstrativă

18.00–20.00: Ateliere de creație artistică: „EBRU” (pictură pe apă)

18.00–20.00: Scenete din scrierile lui Nastratin Hoca

20.00–20.30: Concert de muzică clasică orientală susținut de grupul vocal instrumental „Anton Pann”

21.00–22.30 : Proiecție de film: Tatăl meu şi fiul meu

institute culturaleInstitutul Balassi – Institutul Maghiar din București (str. Gina Patrichi nr. 8)

16.00-4.00: Târg de bunătăţi şi produse hand-made

17.00: Atelier creativ pentru copii: instrumente muzicale tradiţionale îmbinate cu poveşti şi cântece

17.00: Atelier de creaţie pentru adulţi cu sculptorul Kolumbán-Antal József

18.30: Finisaj expo: Kolumbán-Antal József: Povestiri urbane

20.00: Performance improvizatoric: Szűcs Péter (clarinet), Gulyás Anna (dans contemporan)

22.00: Concert Szászcsávás Band

23.55: Quiz + premii

24.00: Midnight Gulyás

1:00: Proiecția documentarului Songs of Life / Életek éneke

institute culturaleInstitutul Cervantes (Bd. Regina Elisabeta nr. 38)

19:00: Concert Pe aripile muzicii cu orchestra Clasic N Roll a Asociației Filarmonica Dominoul Artelor & Școala Gimnazială de Arte nr. 4, București

20.15: Film Los Muertos Van de Prisa (Spania, 2009, 104 minute)

21.30: Recital de chitară: Guitarra, dímelo tú – Maxim Belciug

23.00: Madrid en Corto – proiecții de scurtmetraje spaniole

institute culturaleInstitutul Cultural Român & Fundația Culturală Greacă (Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru nr. 38)

18.30: Atelierul Eu sunt creativ, desen, decorație și bandă desenată pentru copii și părinți

19.00: Proiecția scurtmetrajului O lume nouă și dezbatere cu realizatorii și actorii

20.30: Dansuri grecești, muzică și voie bună!

22.00: Experiența Chill Pill

23.00 : Proiecția celor mai recente scurtmetraje românești la Cannes: Romanian Short Waves 2014

institute culturaleInstitutul Francez din București & Delegația Valonia-Bruxelles (Institutul Francez din București, Bd. Dacia nr. 77)

18.00: Concertul orchestrei de cameră Cristian Oroșeanu – Sala de cinema Elvire Popesco

18.30: Spectacol de lectură și muzical susținut de Școala Centrală din București – Atrium

19.30: Concertul cvartetului „Allegria” acompaniat de pianista Silvia Neamțu – Sala de cinema Elvire Popesco

20.30: Concert de jazz din Valonia-Bruxelles – Jan Rzewski, saxofon, în duo cu Emmanuel Louis, chitară – terasa Institutului Francez

21.30: Concert de cântece franțuzești al grupului D’Jayan – terasa Institutului Francez

23.00: DJ set cu muzică electronică – terasa Institutului Francez

Institutul Italian de Cultură (Aleea Alexandru nr. 41)

20.30: Concert de jazz în grădină

22.00: Film Pazze di me / Nebune după mine

24.00: «Spaghettata» de la miezul nopții

institute culturaleInstitutul Polonez & Goethe-Institut (Club Green Hours, Calea Victoriei nr. 120)

20.00: Concert Wacław Zimpel Quartet

Spațiul Public European (str. Vasile Lascăr nr. 31, parter)

18.00–20.00: Despre Europa prin imagini, quizuri și jocuri

20.00: Concert Aud Band

22.15: Proiecția filmului La grande bellezza

01.00: Proiecția filmului Le Havre

Prietenii muzicii

afis jazz

Miercuri, 19 iunie 2013, Universitatea din București vă invită la ultimul concert „Prietenii muzicii” din această stagiune. Evenimentul va avea loc în Sala de Concerte a Casei Universitarilor (Str. Dionisie Lupu, nr. 46 – strada paralelă cu Str. Pitar Moș), începând cu ora 19.00.

Vor interpreta absolvenţii secţiei de Jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, clasa profesor doctor Mircea Tiberian.

Mircea Tiberian a debutat în 1974 la Festivalul Internațional de la Sibiu, iar între anii 1979–1981 a fost membru al Teatrului Muzical „Ion Vasilescu” din București. Până în 1984 a lucrat în studiouri de înregistrări ca pianist și aranjator. Din 1984 până în 1986 este co-leader al cvartetului Mircea Tiberian – Liviu Butoi, iar între 1986 și 1989, al grupului Opus 4. Din 1989 până în 1990 a fost conducătorul trio-ului „Labirint”, iar între 1991–1992, al „Romanian All Stars”.

Mircea-Tiberian

Mircea Tiberian

A avut turnee în Statele Unite, Franța, Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria și România. A cântat alături de Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, Ed Shuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann, Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Dan Mândrilă, Anca Parghel.

Printre premiile obținute de Mircea Tiberian se numără: Muzicianul Român al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociația de jazz Napocensis, 2001).

Intrarea este liberă.

Centenar Ion Dumitrescu

centenar ion dumitrescu compozitori romani muzica romaneasca

Nobleţea morală, umanismul cu ample reverberaţii în viaţa publică şi o veşnică tinereţe spirituală l-au caracterizat pe Ion Dumitrescu, de la nașterea căruia se împlinesc, astăzi, 20 mai 2013, 100 de ani. Născut în 20 mai 1913, la Oteşani, Vâlcea, mort în dimineaţa zilei de vineri 6 septembrie 1996, la ora 7.30, la Bucureşti, Ion Dumitrescu, fostul student al Academiei de Muzică din Bucureşti, unde i-a avut ca dascăli pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ionel Perlea, Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, George Breazul, devenea în scurt timp profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Membru corespondent al prestigioasei Académie des Beaux-Arts de l’Institut de France şi al Academiei Tiberine din Roma, Ion Dumitrescu, artist de vastă cultură şi rigoare clasică, a condus o lungă perioadă obştea muzicală românească. Lui i se datorează organizarea şi susţinerea personalităţii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România într-o perioadă aspră, acţiunea sa practică, răsfrântă în viaţa publică timp de un sfert de veac (a fost secretar, apoi preşedinte al Uniunii între 1954 şi 1977), având o influenţă hotărâtoare. Ion Dumitrescu a construit cu migală și abilitate Uniunea Compozitorilor din România, într-o formă ideală pentru vremea respectivă și apărând demnitatea și independența estetică a muzicienilor. Destul, poate, să amintesc contribuţia sa la elaborarea şi aplicarea Legii drepturilor de autor în domeniul muzical, structura cuprinzătoare şi elastică a uniunii de creaţie, cu specificul ei distinct, înfiinţarea Editurii Muzicale, care a avut, un timp, tipografie proprie – lucru deloc neglijabil, având în vedere particularităţile tipăriturii muzicale. Şi multe altele, pe care care cei ce au beneficiat de generoasa sa îndrumare le-ar putea readuce în discuţie. În 3 februarie 1977, Ion Dumitrescu era înlăturat brutal de la conducerea Uniunii, din ordinul lui Ceaușescu, tocmai pentru independența sa, iar reparaţia morală care i s-ar fi cuvenit după 1990, nu s-a produs…

Ion Dumitrescu, care absolvise Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi intrase la Conservator, nu s-a dezis niciodată de formația sa, a refuzat să devină membru PCR, l-a înfruntat pe Ceaușescu, care i-a cerut imperativ să intre în partid, spunându-i că nu poate face asta, tocmai pentru are formație teologică și e credincios. A rezistat până în acea zi de martie 1977, când a fost dat afară în urma unei ședințe cu final previzibil.

Cu Ion Dumitrescu se încheie o epocă. Ilustrul reprezentant al celei de-a doua generaţii postenesciene a străbătut creator deceniile de mijloc şi din a doua parte a veacului, lăsând o operă muzicală mai mult decât elocventă, în care se regăsesc cu certitudine câteva capodopere. A scris muzică simfonică, de cameră (un Cvartet de coarde, pagină reprezentativă a genului, Sonata pentru pian, două piese, Ursul şi Căpriţa pentru acelaşi instrument etc.), muzică vocală, de scenă (între altele, pentru Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Madame Sans-Gêne, Pălăria florentină, Mincinosul, Iphigenia la Delphi, Castiliana, Lucreţia Borgia, Vlaicu-Vodă, Avram Iancu, Madame Bovary, Mira, Astă-seară se joacă fără piesă, Maria Stuart, Apus de soare, Corsarul, Nevestele vesele din Windsor, Horaţiu, D’ale carnavalului, Din jale se întrupează Electra, Don Carlos, Mascarada, legate de activitatea dirijorală şi de compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti, 1941–1947), de film, aranjamente de folclor, muzică de balet. În privinţa muzicii de scenă a lui Ion Dumitrescu, de o mare bogăţie, după cum rezultă din cronicile vremii, însemnând o experienţă deosebită de orchestrator şi, în plus, un exerciţiu de viteză componistică, ea a avut un destin tragic: toate partiturile, care nu aveau cópii, au ars la bombardamentul din 24 august 1944, care a distrus clădirea teatrului, aflată lângă Palatul Telefoanelor.

bogdan calciu teatrul national palatul telefoanelor bucuresti desenBogdan Calciu, Fostul Teatru Național și Palatul Telefoanelor din București

Structural, Ion Dumitrescu este un simfonist: el construieşte pe spaţii ample, fără însă ca dramaturgia muzicală să fie ostentativă. Echilibrul desăvârşit, forma impecabilă, bogăţia tematică şi măiestria, egală în fragmentul monumental ca şi în cel liric ori umoristic, frazele „decupate” cu limpezime, principii armonice stabile, în ciuda unui colorit uneori surprinzător, aşa cum statornice şi expresive rămân şi cele de tratare a orchestrei – toate provin dintr-o concepţie clasicistă. Acestei estetici i se supune un fond viguros, de sorginte folclorică. Primele impresii sunt de vitalitate şi robusteţe, un suflu de prospeţime şi dezinvoltură impunându-se în fiecare lucrare. Nu a compus multă muzică simfonică, dar majoritatea opusurilor de gen, trei suite pentru orchestră, o simfonie, o simfoniettă, Preludiul simfonic, Suita „Muntele Retezat”, Concertul pentru orchestră de coarde, sunt partituri de referinţă.

mihai potcoava livada de meri

Mihai Potcoavă, Livadă de meri

Mai mult decât în primele două, în Suita a III-a pentru orchestră (1944) se afirmă plenar particularităţile muzicii lui Ion Dumitrescu. La proporţii reduse, structura ei nu ar fi departe de cea a unei simfonii: patru părţi, un scherzo cu trio, o parte lentă în formă de lied, un final cu tipar de rondo. Doar prima secţiune face excepţie, nefiind în formă de sonată, ci de lied. Substanţa muzicală, densă, valorifică resursele intonaţionale ale modurilor populare; acestora, care delimitează un inventar bogat de stări sufleteşti, li se adaugă formule ritmice pretenţioase, desprinse de asemenea din folclor. În Allegretto scherzando, un ritm de şapte optimi „glumeşte” sonor antrenând, ca un triumf al râsului, întreaga orchestră. E parcă un râs terapeutic, un râs care armonizează raţiunea cu afectivitatea, într-un gest autoritar (omul înzestrat cu umor este, se ştie, un ins voluntar), susţinut cu brio de arhitectura muzicală. Instrumentele intră succesiv în acest joc al jovialităţii. Asimetria ritmului, accentele suplimentare sporesc încărcătura de spiritualitate dorită de compozitor. Spiritul e critic, „agresiv”, „efectul său e de îngroşare, demascare”, surpriză (o sugestie, poate, în intervenţia solistică a tubei, rememorând tema); dimpotrivă, umorul este conciliant şi visător, suficient sieşi, dezimplicat. A le pune de acord înseamnă, printre altele, a anula o simetrie simplistă. După o modulaţie întunecată (Re bemol major), concluzia strălucitoare vine de la sine. Şi pentru că am vorbit de momente solistice, în partea a treia, Lento malinconico, clarinetul bas doineşte în atmosfera de „cântec lung”, specifică folclorului oltenesc. Pasajul în şaisprezecimi încredinţat corzilor, care precede solo-ul poco rubato al clarinetului bas, e mai degrabă o sugestie epică. Un început de baladă învins de trioletele tânguitoare ale melodiei. Un desen oarecum asemănător vom întâlni în tema din Andantele simfoniei, o melopee intonată de violoncele, expresia având acolo o notă de seninătate şi de căldură timbrală. Efectele de ecou ale fagoturilor, tremolo-ul corzilor grave, acompaniamentul harpei însoţesc cu dramatism reţinut, în Suita a III-a, lamentaţia. Finalul ei, deschis cu semnale de trompetă, debordează de bună dispoziţie, e sonor şi vivace ca şi acela al Concertului pentru orchestră de coarde (1956).

petre chirea casa la tara

Petre Chirea, Casă la țară

Acest concert, transformarea pentru orchestră a Cvartetului de coarde în Do major, este o partitură substanţială, printre cele mai valoroase lucrări de gen din istoria muzicii româneşti. Faptul că Ion Dumitrescu nu a scris mult (ceva mai mult totuşi decât se crede îndeobşte!) este compensat din plin de valoarea opusurilor sale, care îi conferă o certă clasicitate. În fond, nu e nevoie de o cantitate impresionantă, nu e nevoie să te ilustrezi neapărat în toate genurile, numai de dragul de a le bifa. Privind comparativ epocile de creaţie, se impune să observăm că pe măsură ce ne apropiem de perioada modernă, criteriul selecţiei – probabil şi autocenzura –a devenit mult mai important, dacă nu prioritar, în detrimentul cantităţii de opusuri. Desigur, de la caz la caz, fără a generaliza.

Dacă ar trebui să argumentăm şi din punct de vedere stilistic ideea de clasicitate a operei lui Ion Dumitrescu, Concertul pentru orchestră de coarde este exemplul ideal. Cvartetul în Do major reprezentase „un model pentru întreaga creaţie a compozitorului” (Vasile Tomescu, Concertul pentru orchestră de coarde de Ion Dumitrescu, „Muzica”, nr. 5/1961). Îmbogăţirea orchestrală a acestei muzici nu înseamnă doar amplificarea resurselor coloristice, ci şi o regândire a materialului sonor în direcţia echilibrului expresiv. Or tocmai acest echilibru este responsabil, stilistic, în direcţia clasicităţii, care nu este una formală, ci de substanţă. Folosind un material folcloric recreat, Ion Dumitrescu realizează aici, mai mult ca în alte partituri, o sinteză de gândire muzicală, similară, dacă ar trebui neapărat să o privim dintr-o perspectivă comparatistă, cu orientarea neoclasică din primele decenii ale secolului al XX-lea, inaugurată de Prokofiev în Simfonia clasică (1917), ilustrată în diferite perioade de creaţie de muzicieni care pe bună dreptate trecuseră drept avangardişti, ca Stravinski sau Hindemith, ori de un „eclectic” ca Honegger. Ar fi de altfel foarte interesant de observat într-un studiu stilistic felul în care materiale muzicale foarte diferite, chiar prin mentalitatea pe care ele o exprimă, se pot supune unei tratări neoclasice: vechi dansuri de curte dar şi dansuri populare ruseşti în prima simfonie a lui Prokofiev; spiritul muzicii gregoriene în Simfonia psalmilor (1930) de Stravinski; cântecul popular german dar şi tehnicile baroce în partiturile camerale (mai ales) ale lui Hindemith, fostul „spărgător de geamuri numărul unu al Germaniei muzicale”, cum l-a numit Antoine Goléa; folclorul românesc la Ion Dumitrescu, Paul Constantnescu, Marţian Negrea, Sigismund Toduţă ş.a.m.d.

rodica-maniu-mutzner-sat-de-munte-vedere-spre-piatra-craiului

Rodica Maniu Mützner, Sat de munte (vedere spre Piatra Craiului)

Simfonia I în Fa major (1948) are deopotrivă monumentalitate şi tensiune interioară, ţesătura melodică regăsindu-şi unitatea în fondul comun. E energică şi visătoare, dramatică şi lirică, tuşa de maestru se recunoaşte în indicarea proporţiilor, dar şi în detaliu. Ultima parte, îndeosebi, rămâne semnificativă prin sonorităţile ample, prin sensul apoteotic, vizibil şi în Suita „Muntele Retezat” (1956). M-aş opri mai puţin la Preludiul simfonic (1952), arhicunoscut, şi la Simfonietta în Re major (1957), în favoarea acestei muzici „ilustrative” (fără să fie preponderent vizuală), compusă pentru un film documentar. Ea este la fel de frumoasă ca suita lui Marţian Negrea, Prin Munţii Apuseni (1953). Acolo încântă fermecătoarea tarantellă în Do major (Un izbuc), în care un dans popular ardelenesc este turnat cu har în ritmul de tarantellă, ceea ce constituie o invenţie uluitoare, solemnitatea de coral sugerând Cetăţile Ponorului sau „poemul” senzorial din tabloul al treilea, Gheţarul de la Scărişoara. Aici, introducerea imnică, priveliştea panoramică a înălţimilor, episodul evocând „cetăţi dace”. Răsăritul de soare, cu sunetele învăluitoare ale suflătorilor, peste murmurul plin de culoare al corzilor, imaginea maiestuoasă, dând un sentiment de împăcare, asigură acel echilibru sufletesc pe care îl conferă contemplarea cotelor alpine. În fine, fuga în Do major din ultima parte, Caprele negre, o capodoperă. Descriptivismul nu e în acest caz uşor de susţinut. În fond, nu lucrul acesta e important, în faţa emoţiei extraordinare. După o ascensiune iniţiatică, pare că ai regăsit o solitudine apolinică. Urcuşul este motivul principal al suitei, de la expresia directă la impresia subiacentă, ca în Simfonia Alpilor de Richard Strauss. Un Andante con moto indică pasul ferm, pentru ca mai târziu o surprinzătoare asociere timbrală (un trombon şi două clarinete) să conducă linia melodică a Caravanei care urcă. O senzaţie „lichidă”, trăirea unei nostalgii aurorale, niciodată pronunţată. Muntele Retezat depăşeşte adesea programul strict descriptiv, fiind un opus de o individualitate aparte în creaţia unuia dintre cei mai importanţi compozitori români.

filele mele de calendar memorialistica ion dumitrescu

Când vor apărea integral în volum, Filele mele de calendar vor constitui o excepţională carte de memorii datorată unui muzician român, din câte ştiu, singura de până acum. Începând din 1992, Ion Dumitrescu a publicat fragmente din acest jurnal în revista „Muzica”, într-o ordine care nu urma cronologia manuscrisului. După moartea compozitorului, Ilinca Dumitrescu a continuat publicarea caietelor de manuscrise. Trimestrial, cititorul a făcut cunoştinţă cu un text de primă însemnătate atât pentru autorul său, cât şi pentru viaţa muzicală şi culturală din a doua jumătate a veacului trecut. În 2006, în ampla ediție cu caracter monografic apărută laun clasic modern ion dumitrescu editie de costin tuchila si pusa roth Editura Academiei Române, Un clasic modern – Ion Dumitrescu, realizată de Rușa Roth și subsemnatul, un capitol este rezervat jurnalului lui Dumitrescu, o selecție de aproape 60 de pagini din Filele mele de calendar. (Detalii despre acest volum: http://pusaroth.wordpress.com/despre-pusa-roth/  și http://costintuchila.wordpress.com/despre-costin-tuchila/).

Ca structură şi ca formă, Filele mele de calendar sunt deopotrivă jurnal şi text memorialistic, Ion Dumitrescu notând, în ultimul deceniu de viaţă, atât faptul sau reflecţia cotidiană, cât şi amintiri legate sau nu de bătaia egală a ceasornicului. Sunt multe sute de pagini, unele încă inedite – şi, după cum am putut observa, maestrul nu se repetă. Scria zilnic sau aproape zilnic, reproşându-şi dacă, pentru un scurt răstimp, a uitat jurnalul. Chemarea paginii albe devenise cea mai plăcută îndeletnicire a unui om deprins toată viaţa cu un program riguros. Scria fără îndoială cu pasiune şi cu o uriaşă bucurie de a povesti, bucurie pe care o simţi în fiecare frază. Pentru cei care l-au cunoscut, acest text de certă valoare literară, pe lângă cea documentară şi general-umană pe care o are, nu este o surpriză. Ion Dumitrescu avea o memorie fabuloasă, în care se contopesc trăsăturile particulare ale memoriei muzicianului cu cele ale unui prozator dotat cu un simţ de observaţie special. Reţinem de obicei selectiv, direcţionat spre ceea ce ne poate interesa din punct de vedere afectiv sau, dimpotrivă, mult prea pragmatic. Ce rămâne când faptele se îndepărtează? Pentru unii doar zgura lor; pentru alţii, aurul.

Novalis spunea că memoria este „elementul individualizării”. Fără îndoială, ceea ce ne distinge este şi ceea ce reţinem, şi felul în care reţinem. Şi nu e numai atât, pentru că memoria fără reflecţie e un alfabet mort. Nu exagerez în nici un fel afirmând că Ion Dumitrescu se dovedeşte în Filele mele de calendar un autor de primă însemnătate în genul memorialisticii, care poate fi aşezat fără reticenţă lângă marii scriitori de gen. Aceasta începând de la calităţile observaţiei directe la arta portretului, de la savoarea cu care înregistrează anecdocticul la extragerea semnificaţiei morale sau de la articulaţia propriu-zisă a naraţiunii la relieful plastic al frazei. Apoi, se cuvine remarcat că acest jurnal ocoleşte principala capcană – şi poate principalul păcat al unor texte similare: excesul autobiografic. Veţi întreba, desigur, cum poate fi un jurnal scris la sfârşitul vieţii sau o carte de memorii altfel decât preponderent autobiografice. Dacă nu cumva e un nonsens să vorbeşti de exces autobiografic. Nu cred. Totul depinde de proporţia în care torni materialul pentru a-l face atrăgător în primul rând aniversare ion dumitrescupentru alţii, nu pentru tine. Să îl faci, adică, să depăşească, „uzul personal”. Iar pentru asta e nevoie de har. Har pe care Ion Dumitrescu l-a avut din belşug, împletit cu un umor rafinat.

Ochiul se plimbă iscoditor asupra unei lumi pline de contraste, care înseamnă de fapt o istorie la vedere şi una ascunsă, probabil chiar mai plină de semnificaţii decât cealaltă. Cercetează atent, nu pare să obosească niciodată. Luciditatea nu-l părăseşte nici când e dispus să viseze. Dacă privirea e uneori ironică, această ironie nu e destructivă. Până şi şarja satirică păstrează un reflex de bonomie. Ion Dumitrescu ştia să râdă fără a dispreţui, să surprindă punctul nevralgic, într-o conversaţie, fără a-şi desfiinţa partenerul. Să certe cu blândeţe. Peste ani, suita de întâmplări e departe de a fi restituită cu vreo urmă de cruzime. Fraza se arcuieşte, când ai sentimentul că vei asista la o „execuţie”, se iveşte pe neaşteptate, deasupra ghilotinei, zâmbetul care restabileşte echilibrul. Sau, la capătul relatării, o imagine, o umbră de nostalgie, o tresărire poetică. Sunt în aceste File de calendar admirabile pagini epice, dialoguri savuroase, portrete memorabile. Şi mai ales o ştiinţă a dozajului, ceea ce se întâmplă relativ rar în memorii sau jurnale. Reflecţia subiectivă trece adesea pe plan secund, eul se retrage în spatele contemplării „spectacolului lumii”. Un profesor de cor, de altădată, Nea Fănică (Ştefan Popescu), „era mare chiţibuşar”:

„Mai ales cu fetele avea ce-avea. Le îmbrăcase în şorţuri negre cu gulere albe, scrobite, scotea din buzunarul pantalonilor o interminabilă batistă colorată şi le ştergea rujul de pe buze. Fiecare avea o poreclă, care ne făcuse să-i uităm numele: «buţato, cârno, gureşo, sprâcenato, ochioaso, doapo, dinţato, picioroaso, lungoaţo»… «Picioroasa» era Dodo, pentru că se aşeza în primul rând, punea picior peste picior şi nu-l slăbea din ochi, manifestând zgomotos entuziasmul pentru butadele maestrului. «Doapa» era Vichi, pentru că era scurtă şi rotundă, «Lungoaţa» era Constanţa, pe care o chema Lungu, Gali era «Galicurci»… În ansamblu, fetele erau «rusticanelor», aluzie la Cavalleria, pe care o detesta […].” Povestind episodul cu gâştele de pe Capitoliu, Nea Fănică e întrebat de un student poreclit Moşu: „«Domnule Profesor, nu ne-aţi spus câte gâşte erau…» «Da’, de ce?» «Pentru că, mă gândesc că dacă ar fi fost puţine, nu se-auzeau, ca altistele noastre…» «Da, da – a mustăcit Nea Fănică – tu ai dreptate. O să cercetez.»

Ciudat ipochimen era «Moşu’». Venea din Brăila, mic de-o şchioapă, purta pălărie cu boruri tivite, monoclu, ac de cravată, mănuşi cu dublă faţă, ghetre albe şi baston. De baston l-au descotorosit legionarii în Cişmigiu, după ce i-au devastat decorul şi l-au bastonat serios. De-atunci, în loc de baston, purta o baghetă, fiindcă păsărica lui ciripitoare era dirijatul simfonic.”

alex ciucurencu g calinescu

Alex Ciucurencu, G. Călinescu

S-ar putea cita multe asemenea fragmente de certă artă literară din Filele mele de calendar: descrieri în care amănuntul pitoresc convieţuieşte cu efuziunea lirică, schiţe umoristice în care apar personaje savuroase, amintiri care se transformă în adevărate scene de gen, ca aceasta, antologică, despre pictorul Alexandru Ciucurencu făcând portretele lui Jora şi Călinescu:

„Cînd, în fine, am reuşit să-l convingem pe meşterul Jora să se lasă pictat şi s-a prezentat Saşa cu pensulele, a-nceput baletul. Cu chiu cu vai l-am imobilizat pe arţăgosul meşter ca să pozeze. Fără nici o pregătire, fără schiţă, cu tuşe rapide, spontane, i-a potrivit fulgurnat portretul, numai din vârful penelului. Vreţi asemănare, e perfectă; vreţi pictură, e desăvârşită! Ar fi trebuit să fie schiţa pe care să pună culoare, lumini, umbre. dar ce să mai pună?… Unde să mai pună?… De ce să mai pună?… Şi totul, în mai puţin de un ceas.

Către sfârşitul anului, a început portretul lui Călinescu. Nu ştiu cum şi de unde până unde îi râvnise penelul. Ceea ce ştiu – mi-aduc aminte – e că Saşa a pornit fără tragere de inimă.

În prima şedinţă, acasă, la profesor, primise un preambul de estetică generală şi rămăsese foarte nedumerit.

«– Nu ştiu, bre, ce vrea omul ăsta… Să-i fac portretul, ori să mă facă filosof.»

În alte câteva şedinţe, au studiat împreună «poziţia, lumina, clar-obscurul, decorul, culorile, broderia indiană, raftul de cărţi, profilul, direcţia ochilor, originalitatea anatomiei, nasul grec cu buza de rictus voluntar»… Îl inhiba cu portretul lui Lasserson, proclamat genial. Pe carton găsea urme proaspete de pensulă. Profesorul colabora… Ascultam spovedania chinuită.

«– Nu te lăsa, Saşa, pune pensula, fă-te că nu-l auzi şi trage-i cum ştii tu. El e critic, îi place să despice firele, să filosofeze. Tu n-ai nevoie de teorii. Pe tine te-mbată formele şi culorile. Din ochii tăi ţâşneşte lumina, mâna ta aleargă slobodă… Dacă ai socoteli, sunt socotelile tale, le ştii numai tu!…»

Niciodată nu păţise, bietul de el, o asemenea aventură!

S-a apucat totuşi şi s-a ţinut de lucru, în timp ce profesorul n-a pierdut nici o şedinţă ca să-şi rostească prelegerea. Când era gata – la 11 ianuarie 1952 –, a primit o scrisoare: «Iubite domnule Ciucurencu» şi trage-i şi trage-i, pagină după pagină; – «cheltuind forţele spre a concura fotografia de panou, mărită»… «maniera dumitale cromatică (Manet, van Gogh, Pallady etc)»… « aveai prilejul de a te opri la esenţial»… «Desenul în cărbune a fost excelent, împlinirea lui a fost deja o alterare»… «dumneata însă, mergi mai departe naturalistic»… «nu vei putea drege portretul – (naturalistic, vai!)»… «tabloul ca policromie şi esenţialitate a fost anulat»… «omul marţial s-a transformat într-un bătrân bolnav, cadaveros, privind, încruntat şi neavând nici originalitate anatomică»… «Ah, portretul lui Lasserson, o capodoperă! Sunt invidios… Lasserson, care, vai, e un oarecare»… Strângea hârtia cu mâna tremurândă şi-i venea să plângă.

«– Voi sunteţi vinovaţi, voi m-aţi convins»…

De-abia l-am împăcat. Bietul Saşa!…

La o lună şi mai bine, după ce întorsese cartonul pe dos şi uitase, a primit o altă scrisoare: «Iubite domnule Ciucurencu»… «constat cu toată părerea de rău că ai părăsit producţia»… «dacă sfârşirea portretului te plictiseşte şi te indispune»… «eu ca omul de înţelegere maximă»…

«– Uitaţi-vă, bre, în ce m-am băgat!»

«– Saşa, nu te da bătut!… Nu e posibil să ratezi portretul. Termină-l şi dacă nu-i place, păstrează-l… Sigur că profesorul are gură rea, e maliţios, dar o face dintr-un spirit de bravură – un sport favorit al lui –, suferă de complexele superiorităţii intelectuale. Îi place să se amestece în toate, până şi-n muzică – n-ai văzut? –, în tainele meşteşugului chiar, mai puţin accesibile neprofesioniştilor, oricât de cultivaţi ar fi…»

Dar Saşa n-a mai continuat. N-a corectat nimic, l-a lăsat aşa. După un timp, a primit o a treia scrisoare. De astă dată «Iubite Maestre Ciucurencu»… «Pe măsură ce mă uit la portretul pe care mi l-ai făcut, mă întăresc în ideea că eşti un mare artist!» Scurt, ex catedra…”

La opera compozitorului, Filele mele de calendar adaugă dimensiunea unui scriitor memorialist de primă mărime.

Costin Tuchilă