La Gura Râului

Gura Râului Amateur Festival of ART

Motto: „Port încă-n gânduri

Mierea, mirajul […]

Bocca del Rio

Rană în spaţiu”.

Lucian Blaga

eveniment liber sa spunConcediile estivale din anii ’50, Lucian Blaga şi le petrecea la familia Manta din Gura Râului. Viorica Manta, doamna familiei era pianistă amatoare. În casa familiei Manta, unde se desfăşurau întâlniri de înaltă simţire românească, aveau loc foarte interesante seri de poezie şi muzică. Aici veneau violonistul Mihai Constantinescu, pianistul Alexandru Demetriad. Se cânta Bach, Debussy, Chopin… Ca un arc peste timp, ca o încercare de renaştere a acelor vremi, venind firesc, în prelungirea lor, Gura Râului Amateur Festival of ART este o iniţiativă extraordinară a dirijorului Radu Ciorei şi a actriţei Cristina Oprean. Concepută ca un produs turistic pe suport cultural de popularizare a României, manifestarea, aflată la cea de-a doua ediţie, s-a desfăşurat între 10 şi 16 august 2014. Este unicul festival din Europa care dă posibilitate artiştilor, amatori şi profesionişti din întreaga lume, să intre în contact direct, completându-se firesc şi spontan. Ca în serile de odinioară, de la Viorica Manta. Am aflat accidental că în vacanţa de Paşte din 1973, Radu Ciorei, pe atunci student, a fost invitat de o colegă de la Conservator să o însoţească într-un sat de lângă Sibiu. Era Gura Râului. Întâmplarea face că dirijorul de mai târziu a poposit în aceeaşi casă a Vioricăi Manta, unde, nu mică i-a fost mirarea să descopere un pian perfect şi pe un perete înalt, o bibliotecă înţesată cu partituri, de la Bach, până la Wagner.

Radu Ciorei - august 2014

Radu Ciorei, august 2014

Gura Râului este un colţ de rai cu case împrejmuite de ziduri ca nişte cetăţi, cu porţi înalte, închise, dar cu oameni deschişi la inimă, extraordinar de primitori, unde amator începe să capete un sens mult mai profund. Aşezarea este situată undeva nu departe de Sibiu, între Sibiel, Miercurea Sibiului, Orlat şi Cristian. Natura, extrem de generoasă cu oamenii locului, le-a dăruit o vale înconjurată de înălţimi pe care se îngrămădesc păduri îmbietoare. Dar şi omul a sfinţit acest loc binecuvântat. O curăţenie exemplară se vede peste tot, casele – multe dintre ele pensiuni agro-turistice – sunt aranjate şi dichisite amintind de satele elveţiene ori tiroleze. Străzile pavate sunt prevăzute cu rigole moderne pentru scurgerea apei, totul dovedind o împreună gospodărire impecabilă, care nu ar fi deloc rău să fie luată de exemplu, o pildă de urmat pentru multe aşezări rurale de la noi (şi nu numai).

festivalul gura raului august 2014

Dumitru Câmpean, numit semnificativ „motoraşul festivalului”, în a cărui pensiune au fost cazaţi o parte dintre participanţi, era omniprezent. De pildă, Feuerfest de J. Strauss l-a avut ca solist la… nicovală, demonstrând şi această înclinare spre muzică, printre alte multe talente, el fiind şi un animator cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, dar şi – ulterior am aflat – profesor de istorie la şcoala din localitate. Într-o discuţie de seară, se arăta foarte hotărât să pună umărul la „desţelenirea” din umilinţă a românului: „Vreau ca guranii să nu mai stea cu capul plecat, să-şi recâştige demnitatea”. În conducerea şi întreţinerea pensiunii este ajutat de soţia Paraschiva şi de cei doi copii mai mari, Bogdan şi Maria, băiatul „asigurând” intervenţiile jucăuşe la fluier în Im Krapfenwaldl de J. Strauss, la concertul de închidere al festivalului. Iar Maria, ca argintul viu, apărea, dispărea, ca iarăşi să apară pe bicicleta ce o ducea peste tot, uimindu-te cu extraordinara ei mobilitate. Chemarea spre muzică a demonstrat-o în Duetul pisicilor de Rossini interpretat cu naturaleţe împreună cu verişoara ei, Maria-Angela Triştiu, în acelaşi concert final.

festival graf art gura raului

Dar sufletul acestui festival este maestrul Radu Ciorei, care a reuşit un lucru incredibil: să coaguleze şi să formeze în jurul lui o echipă de voluntari compusă din muzicieni profesionişti de certă valoare – Rodica Gonzalez şi Ilonka Rus-Edery din SUA, Nina Simcovitch, Celine Boulben din Franţa, Dorin Gliga de la Orchestra Naţională Radio Bucureşti, Cvartetul „Cuore” din Deva, instrumentişti din orchestrele simfonice profesioniste din Constanţa, Sibiu, Alba-Iulia, Cluj, Deva, dar şi două instrumentiste din ultima clasă a Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj – alături de amatori din Franţa şi România (Marthe Schäfer, Jeanne Capdepuy, Toader Damian şi întreaga comunitate locală). Marthe Schäfer, preşedinta Asociaţiei Culturale „Assemblages” din Franţa – de la început ambasadorul Festivalului pe plan european – a fost însoţită de fratele ei, graficianul Louis Schäfer, care a asigurat site-ul Festivalului (www.graf-art.org). Sub bagheta dirijorului, discrepanţele au dispărut astfel încât orchestra a sunat incredibil. O fantastică capacitate de a pune laolaltă contrarii, dublată de o jucăuşenie a ţinutei, fac din Radu Ciorei un personaj aparte, în el coabitând într-o armonie perfectă omul de lume, adaptabil oricărei situaţii, cu şeful de orchestră sever, atunci când e cazul. De altfel, calităţile remarcabile de conducător, le-a testat ca director al Filarmonicii „Marea Neagră” din Constanţa, al cărei destin l-a condus timp de zece ani, reuşind în tot acest timp să-i crească enorm nivelul valoric.

Cristina Oprean

Cristina Oprean

Dirijorul este secondat ân această întreprindere de soţia lui, Cristina Oprean, actriţă la Teatrul de Stat din Constanţa şi preşedinte al Fundaţiei „Musae” (unul dintre partenerii Festivalului, ceilalţi fiind Primăria Gura Râului, Asociaţia „Dorin Teodorescu” şi Asociaţia „Assemblages” din Franţa). În peisajul artistic românesc, Cristina Oprean face o figură aparte. Unicitatea ei vine din valorificarea studiilor muzicale solide, care fac din ea un admirabil narator al unor spectacole de înaltă ţinută artistică, actriţa fiind unul dintre puţinii artişti de la noi cu reale aptitudini în acest gen dificil de spectacol. Personajele interpretate de ea pe scena constănţeană reflectă o perfectă ştiinţă a dozării efectelor, dublată de o inteligenţă scormonitoare şi de aceea incomodă pentru cei încremeniţi în formă. Dotată cu o rarissimă îndemânare a artei comunicării, grefată pe un suflet generos din ce în ce mai rar în zilele noastre, omul Cristina Oprean nu pregetă nici o clipă să caute potecile cele mai puţin bătătorite, căile cele mai grele de acces în devenirea ei întru fiinţă, întru găsirea raporturilor juste cu cei din jur. Şi nu ştiu cum face, dar reuşeşte întotdeauna.

Rodica Gonzalez Ilonka Rus-Edery

Rodica Gonzalez, Ilonka Rus-Edery

Manifestarea a debutat pe 10 august, în duminica dinaintea săptămânii Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Fiecare zi a însemnat o bucurie a trăirii împreună prin muzică, poezie, înaltă spiritualitate. Am auzit povestindu-se cu mare entuziasm despre recitalul violonistei Rodica Gonzalez şi pianistei Ilonka Rus-Edery cu lucrări de Beethoven, Schumann, Chopin, Pablo de Sarasate, spunându-se că virtuozitatea interpretării a fost demnă de cele mai strălucitoare scene ale lumii. Cele două au fost secondate de flautista Florina Zehan din Târgu Mureş. Violonista Rodica Gonzalez s-a născut la Bucureşti, a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, iar acum este membru al Houston Symphony şi profesoară de vioară la Universitatea din Houston. A concertat pe scene din Austria, Elveţia, Italia, Canada, Mexic, SUA, România. Pianista Ilonka Rus-Edery s-a născut la Miercurea-Ciuc. A urmat studii la conservatorul bucureştean, apoi la Universitatea Creştină din Texas şi Conservatorul Oberlin. A cântat în Spania, Italia, Germania, Olanda, Mexic, Columbia, SUA, România. Actualmente este profesoară de pian la Universitatea din Houston.

Cor ansamblu gura raului

Majoritatea spectacolelor au fost găzduite de Centrul Cultural „Ioan Macrea” (botezat după numele coregrafului care a înfiinţat formaţia de dansuri populare din Mărginime, „Junii Sibiului”), o sală cu o acustică incredibilă, de aproximativ trei sute de locuri. S-a recitat, s-a cântat, s-a etalat portul popular al ţinutului, în alb şi negru, de o minunată sobrietate. De Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, după liturghia de la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – „Catedrala Mărginimii”, cum se mai numeşte, construită la iniţiativa mitropolitului Andrei Şaguna – corul bisericii, dirijat de Angela Stoian a interpretat cântece religioase, iar Cristina Oprean a recitat versuri de Nicolae Lazăr, Ani Merlă, Olivia Rusu-Mândruţiu şi versuri proprii, actriţa fiind şi o poetă de o sensibilitate şi subtilitate aparte. A fost vernisată expoziţia de Artă Tradiţională din Gura Râului; corul de copii din Gura Râului, „Concertino”, dirijat de profesorul Ioan Motronea, a prezentat spectacolul Lecţia de muzică, pe un scenariu şi în regia Cristinei Oprean, pe muzică de Schubert, Mozart, Brahms, Beethoven, Florian Pittiş şi prelucrări de folclor; a avut loc un simpozion (Religie şi artă cu tema Familia creştină) susţinut de preot Ioan Peană, preot-protopop Toader Damian şi Angela Stoian.

orchestra radu ciorei

Ziua de sâmbătă, 16 august a fost dedicată concertului final al festivalului. Am asistat la o parte din repetiţiile ultime în vederea apariţiei pe scenă a artiştilor. Atmosfera era încărcată de febrilitate, emoţii, seriozitate, dar şi de voioşie şi bucurie a împărtăşirii a ceea ce de-a lungul a şapte zile artiştii au pregătit cu multă seriozitate. La pupitrul orchestrei s-a aflat Radu Ciorei, care l-a invitat alături de el şi pe tânărul dirijor Radu Stan – fost student al maestrului Petre Sbârcea, prezent în sală şi aplaudat cu căldură. Radu Ciorei, desăvârşit maestru de ceremonii, a prezentat momentele spectacolului. Am putut asculta pentru început corul festivalului alcătuit din oamenii locului, care a interpretat de o manieră uimitoare Gloria de A. Vivaldi. Au urmat Ave Maria de Schubert (solistă, Angela Stoian), Intermezzo din Carmen de Bizet (solistă Jeanne Capdepuy), Sonata pentru oboi de Corelli în interpretarea oboistului Dorin Gliga, o impresionantă Baladă a lui Ciprian Porumbescu din care răzbătea întreg sufletul românesc al violonistei Rodica Gonzalez, Dans ţărănesc de C. Dumitrescu, Duetul pisicilor de Rossini interpretat cu naturaleţe de Maria Câmpean şi Maria-Angela Triştiu, Valsul pisicii de Anderson, Canaro en Paris de Scarpino, Feuerfest de J. Strauss, în care am avut prilejul, după cum am mai spus, să-l vedem deghizat în fierar extrem de simpatic pe Dumitru Câmpean, Im Krapfenwaldl de J. Strauss. La final, cu Perpetuum mobile de J. Strauss – aplaudat în cadenţă, ca la Concertul de Anul Nou de la Viena – dirijorul Radu Ciorei ne-a lăsat singuri cu orchestra, ca apoi să revină pentru a da semnalul – adevărat perpetuum mobile! – al viitoarei întâlniri din 2015. Aplauzele nu au contenit până ce Radu Ciorei, pregătind o ultimă surpriză, i-a invitat pe scenă pe mai vechii corişti din corul comunei, dând tonul pentru Corul sclavilor din Nabucco de Verdi într-o atmosferă incendiară, întreţinută de sala arhiplină. Radu Ciorei a mulţumit tuturor instrumentiştilor şi cu deosebire – pentru generozitatea de care au dat dovadă şi efortul pe care l-au făcut –, celor din străinătate şi, nu în ultimul rând, coriştilor, care au reuşit performanţa să se ridice la înalt nivel de profesionişti. De asemenea a adresat mulţumiri speciale primarului Gheorghe Călin, fără contribuţia căruia acest festival nu ar fi putut avea loc şi viceprimarului Arsenie George precum şi preotului Ioan Peană. Primarul, învăţătorul, preotul erau personalităţile în jurul cărora gravitau comunităţile săteşti în trecut. Iată că şi în prezent. Seara s-a încheiat cu o masă à la Mărginime, pregătită de voluntari inimoşi: pâine coaptă pe frunză de varză, mai multe sortimente de brânzeturi, palincă, slănină dar şi nişte senzaţionale plăcinte burduşite cu caş şi vin de mai multe culori.

La festival au fost prezenţi un grup de americani din Milwaukee, Wisconsin alături de turişti din România, Olanda, Italia, Spania, Canada etc.

expozitie gura raului graf art

Într-o scrisoare adresată soţiei doctorului Manta, gazdă primitoare de artişti, Lucian Blaga îi scria: „Ai ştiut într-adevăr să alegi locul din care să-mi aminteşti că în marea trecere este totuşi ceva ce rămâne. La Gura Râului m-am întors la Izvoare. Şi ele curg şi sună neîncetat”. Cum, poate, neîncetat, izvorul iscat acum, în aceste vremi, va reuşi să curgă şi să sune şi în viitor.

Eugenia Sarvari

Recital Ana-Maria Comșa

soprana ana maria comsa

eveniment liber sa spunLuni, 24 martie 2014, la ora 17.00, în Sala Auditorium (fostă „Mircea Eliade”) a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui intepret” (fondator: Mirela Zafiri), va avea loc recitalul sopranei Ana-Maria Comșa. La pian: Mihaela Vâlcea. Intrarea liberă.

Programul cuprinde lieduri de Giulio Caccini (Amarilli, mia bella), Ludwig vanbiblioteca metropolitana bucuresti sigla Beethoven (The kiss, dear Maid, thy lip had left.., din ciclul Cântece irlandeze), Hector Berlioz (Le spectre de la rose, din ciclul Les nuits d’été), Friedrich von Flotow (Letzte Rose, Volkslied din opera Martha), Henri Duparc (Chanson triste), George Gershwin (The Man I Love).

recital ana maria comsa luni la ora 5 dupa amiaza unui interpret

Născută la Cisnădie, județul Sibiu, soprana Ana-Maria Comșa a urmat Liceul de Muzică din Constanța, apoi cursurile Universității Naționale de Muzică din București, Romania, secțio Canto, absolvite în 2004. La aceeași universitate a obținut Masteratul în Interpretare în anul următor. A urmat cursuri de perfecționare cu regizorul Vincent Liotta, profesor la Indiana University, SUA (Master-class „George Gershwin”), cu soprana Mirella Freni (Master-class la CUBEC – Centro Universale del Belcanto, Italy – Tehnică vocală, stil și repertoriu, octombrie 2006–iunie 2007); Master-classes cu: soprana Nelly Miricioiu și tenorul Kaludi Kaludov; în august 2013, la North Aegean Opera Festival, Chios (Grecia), Master-class și concert cu soprana Cheryl Studer; octombrie 2013, la Athenaeum „Maria Callas” din Atena, Master-class cu soprana Cheryl Studer.

Din 2008 soprana Ana-Maria Comșa este solistă a Operei Naționale din Bucuresti, unde a interpretat rolurile: Marguerite și Elena în Mefistofele de Boito, Senta în Der Fliegende Hollander de Wagner, Larina în Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Berta în Il barbiere di Siviglia de Rossini, Gertrud în Hänsel și Gretel de Humperdinck. A colaborat cu dirijorii: Keri Lynn Wilson, Neil Thompson, Marco Balderi, Cristian Mandeal, Iurie Florea, Tiberiu Soare, Vlad Conta, Răzvan Cernat, Ilarion Ionescu-Galați, Ciprian Teodorașcu. Spectacole și concerte în București (Ateneul Român, Sala Radio, Sala Palatului, Muzeul Național „George Enescu”, Sala Dalles) și în alte orașe din România: Constanța, Pitești, Iași, Sibiu, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Deva. Concerte cu Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, la Ateneul Român în 2006 și 2007. Transmisii live la Radio România Muzical, în cadrul emisiunii „Tribuna tinerilor concertiști”, cu Filarmonica „Marea Neagră” din Constanța.

ana maria comsa

Ana-Maria Comșa

A debutat în rolul Micaela din Carmen de Bizet, la Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovsky” din Constanța, (noiembrie 2008). La Sala Radio a interpretat Marea Missă în do minor de W. A. Mozart, sub bagheta lui Neil Thompson, (iunie 2008).

În repertoriul său mai figurează rolurile: Leonora (Il trovatore de Verdi), Santuzza (Cavalleria Rusticana de Mascagni), Antonia (Les Contes d’Hoffmann de Offenbach), Elsa (Lohengrin de Wagner), Grand Sacerdotessa (Aida de Verdi), Anna (Nabucco de Verdi), La Dama di Lady Macbeth (Macbeth de Verdi), fragmente din Isabeau de Mascagni și Porgy and Bess de Gershwin, arii din opere de Puccini, Verdi, Catalani, Massenet. Repertoriu vocal-simfonic: ciclul Les nuits d’été de Berlioz, Requiem de Fauré. Lieduri de Du Parc, Poulenc, Massenet, Enescu, Barber, Gershwin.

Ana-Maria Comșa a fost distinsă cu premii naționale și internaționale: Premiul al III-lea la Concursul Internațional Vocal și Instrumental, Constanța, 1997; Premiul al II-lea la Olimpiada Națională a Liceelor de Muzică, Odorheiu Secuiesc, 1998; Premiul Special al Juriului la Concursul Național al Liedului Românesc, Brașov, 2004; Premiul I pentru voci feminine și Marele Premiu Absolut la „Antonino Miserendino European Competition”, Palermo, Italia 2006; Premiul al III-lea la International Competition „Franz Schubert”, Ruse, Bulgaria 2007.

mihaela valcea pian

Mihaela Vâlcea

Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, secția Pian principal, clasa prof. Aurora Ienei, Mihaela Vâlcea este, din 1996, pianist acompaniator la Opera Națională București.

A susținut recitaluri și turnee în țară și străinătate (Italia, Germania, Elveția, Olanda), cu artiști instrumentiști și soliști vocali valoroși, ca Felicia Filip, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Florin Diaconescu, Teodor Ilincăi, Oana Andra, Adriana Alexandru.

Printre proiectele importante pe plan național la care a participat se numără colaborarea de trei ani cu Teatrul Național din București pentru piesa Celălalt Cioran, alături de marele actor Ovidiu Iuliu Moldovan, în regia lui Radu Penciulescu, precum și cu LB Production pentru o serie de concerte cuprinzând arii din Opera Fantasy, pe scena Teatrului Act din București.

În calitate de pianist acompaniator, a apărut pe scena Operei Naționale București în spectacolele Fiica regimentului de G. Donizetti, Celan de Peter Rusicka și Tango Emotion, spectacol muzical-coregrafic în regia lui Valentin Roșca.

Gala Verdi 200

giovanni-boldini-verdi-1886

eveniment liber sa spunExerciţiu de imaginaţie: dacă aţi trăi în secolul XIX, undeva în vestul Europei sau mai exact în spaţiul italian şi radio-ul ar exista, care ar fi „hit-urile” pe care le-aţi asculta zilnic şi cine ar fi creatorul lor?

Iată câteva indicii: este cel mai interpretat compozitor de operă al tuturor timpurilor, ne-a dăruit 28 de titluri de operă, iar una dintre creaţiile sale – La Traviata – este cea mai cântată lucrare lirică din lume.

Dacă astăzi suntem mereu înconjuraţi de un număr de şlagăre celebre, de la Beatles la ABBA, de la Michael Jackson la Mariah Carey, în secolul al XIX-lea cele mai îndrăgite şi mai populare „hit-uri” însemnau arii, duete sau coruri din operele lui Giuseppe Verdi. Prin cele mai cunoscute fragmente din opere ca La Traviata, Nabucco, Il Trovatore (Trubadurul), Aida, Rigoletto ş.a. Verdi şi-a asigurat practic nemurirea: ca orice şlagăr, celebrele partituri se reţin uşor şi au o linie melodică extrem de plăcută, care creează o „dependenţă” muzicală determinându-te să le asculţi sau să le fredonezi la nesfârşit…

Pe 10 octombrie, Verdi ar fi împlinit… 200 de ani ! Bicentenarul Verdi, marcat în 2013 în întreaga lume printr-un mare număr verdide evenimente care îi sunt dedicate genialului artist italian, este marcat încă o dată la Sala Radio prin Gala Verdi 200. Vineri, 18 octombrie 2013, la ora 19.00, Orchestra Naţională Radio vă invită la o seară extraordinară ce va reuni fragmente din operele Il Trovatore, Nabucco, Rigoletto, Aida, Don Carlo, Falstaff ş.a.

Gala se va desfăşura sub bagheta tânărului dirijor Gabriel Bebeșelea, în prezent dirijor principal al Operei Naţionale Române din Iaşi. Muzicianul a beneficiat de o bursă ce i-a oferit posibilitatea de a fi asistent al unor mari dirijori la Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam, unul dintre cele mai prestigioase ansambluri europene de gen. Gabriel Bebeşelea a colaborat cu Filarmonica din Sibiu, Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Română de Tineret, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, Opera Maghiară şi Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, Camerata Liutaria, Camerata I Sedici, Ansamblul Stradivarius, Camerata Harmonia Cordis, precum şi cu Opera Naţională Bucureşti.

Invitaţi speciali ai serii vor fi patru solişti lirici care se bucură de o foarte frumoasă carieră internaţională: Teodora Gheorghiu – soprană, Roxana Constantinescu – mezzosoprană, Teodor Ilincăi – tenor şi Ion Dimieru – bas. Şi cum Verdi este celebru şi pentru inegalabilele partituri destinate corurilor, nu putea lipsi de la un astfel de eveniment Corul Academic Radio, condus de Dan Mihai Goia.

Răsplătită cu o bursă de studii oferită de însuşi José Carreras la începutul carierei, Teodora Gheorghiu şi-a alcătuit un parcurs artistic presărat cu succese pe unele din cele mai importante scene ale lumii. La Opera Naţională Bucureşti a debutat în rolul Reginei Nopţii (Flautul fermecat de W. A. Mozart), fiind apoi invitată să evolueze pe importante scene din Europa precum: Théâtre de la Monnaie din Bruxelles, Opera Naţională Lorenă din Nancy, Teatrul din Lucerna, Grand-Théâtre din Geneva, Opera din Lausanne, Théâtre des Champs-Elysées din Paris ş.a.

În anul 2004, a debutat pe scena Operei de Stat din Viena, iar între 2007-2010 a fost membră a acestei instituţii abordând rolurile: Adela (Liliacul – J. Strauss fiul), Regina Nopţii (Flautul fermecat – W. A. Mozart), Nanetta (Falstaff – G. Verdi), Fiakermilli (Arabella – R. Strauss), Adina (Elixirul dragostei – G. Donizetti), Elvira (Italianca în Alger – G. Rossini), Sophie (Werther – J. Massenet) şi Eudoxie (La Juive – Fr. Halévy).

gala verdi radio 200Prin intermediul unei burse Erasmus, Roxana Constantinescu a studiat la Universitatea de Muzică şi Arte Frumoase din Viena, iar o a doua bursă i-a oferit posibilitatea de a urma cursuri postuniversitare la Universitatea Naţională de Muzică şi Teatru din München.

În perioada 2007–2010 a fost solistă a Operei de Stat din Viena şi a fost invitată să participe în cadrul a numeroase festivaluri, dintre care amintim Festivalul Bach din Oregon, Festivalul Muzical din Toronto, Festivalul Internaţional Bodensee, Festivalul Carinthian Summer Music. Roxana Constantinescu colaborează cu Opera din Los Angeles, Orchestra Filarmonicii din Stuttgart, Orchestra Simfonică din Toronto, Orchestra Simfonică Radio din Saarbrücken, Orchestra Radio din Bavaria, Orchestra Simfonică din Chicago, Seattle Symphony Orchestra, National Arts Center Orchestra din Ottawa, Orchestra de Cameră din München, ş.a.

Din anul 2006 Teodor Ilincăi devine solist al Operei Naţionale din Bucureşti, din acelaşi an începe perfecţionarea în arta cântului vocal sub îndrumarea maestrului Corneliu Fănăţeanu şi obţine o bursă oferită de CEE Musiktheater din Viena, care s-a prelungit de la an la an, graţie aptitudinilor vocale şi muzicale deosebite. A ocupat primul loc în cadrul concursului de tenori din Szczecin – Polonia (2008) şi locul al II-lea la Concursul Internaţional de canto „Francisco Viñas” din Barcelona (2010), distincţie care i-a adus prima colaborare cu Gran Teatre del Liceu în anul 2012.

Debutul său internaţional, care a fost un veritabil succes, a avut loc în ianuarie 2009 pe scena Operei din Hamburg, unde a interpretat rolul MacDuff din Macbeth de G. Verdi. În luna martie a aceluiaşi an şi-a făcut debutul la Opera de Stat din Viena cu rolul Ismaele din opera Nabucco, urmând debutul în La Bohème pe scena operei din Timişoara şi mai apoi la Bucureşti şi Hanovra. În luna decembrie a anului 2009 îşi face debutul la Opera Regală din Londra cu aceeaşi La Bohème, unde obţine aprecierea publicului şi a criticii de specialitate.

Teodor Ilincăi colaborează cu operele din Monte Carlo, Hamburg, Viena, Peralada, Sevilia, Berlin, Düsseldorf, Duisburg, Macerata, Toulouse, Barcelona, Marseille, Lausanne, Santiago de Chile, Frankfurt, Avenches, Londra, Paris.

Ion Dimieru a studiat cântul vocal la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. În perioada 2002–2010 a fost solist al Operei Naţionale Bucureşti şi a colaborat cu diverse Filarmonici din Ploieşti, Craiova, Bucureşti şi cu Orchestra de Cameră Radio.

Dintre rolurile de operă abordate amintim: Figaro – Nunta lui Figaro, Papageno – Flautul fermecat, Masetto – Don Giovanni şi Guglielmo în Così fan tutte de W. A. Mozart; Alidoro în Simon Boccanegra de G. Verdi; Le Veilleur în Oedipe de G. Enescu; Gaudenzio în Il Signor Bruschino de G. Rossini. Repertoriul său vocal-simfonic cuprinde Requiem de W. A. Mozart, Simfonia a IX-a de L. van Beethoven, Elias de F. Mendelssohn-Bartholdy, Mathäus Passion de J. S. Bach.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în Magazinele Inmedio semnalizate “Bilete.ro”, în Magazinele Germanos şi la Casa de Bilete a Sălii Radio.

Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro sau www.orchestreradio.com.  

Promenada Operei

De șase ani consecutiv, la întâlnirea dintre vară și toamnă, Opera Națională București (ONB) dăruiește publicului un concert extraordinar în aer liber, cu acces gratuit: Promenada Operei.

În acest an, sâmbătă 1 septembrie 2012, de la ora 21.00, pe esplanada ONB spectatorii se vor reîntâlni cu fragmente cunoscute și îndrăgite din opere celebre precum Carmen de Georges Bizet, Nabucco de Giuseppe Verdi, Faust de Charles Gounod, Tosca și Turandot de Giacomo Puccini, Samson și Dalila de Camille Saint-Saëns. O prezență deosebită va fi Corul ONB, pregătit de maestrul Stelian Olariu, care își va da concursul alături de orchestra, soliștii și colaboratorii ONB, întregul eveniment desfășurându-se sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare. Ediția din acest an este realizată cu sprijinul Primăriei Sectorului 5.

Tot în acest an, Promenada se va desfășura și sub semnul proiectului european studiOpera, inițiat de ONB în colaborare cu Accademia di Teatro alla Scala și Svasta ICG Romania, proiect care a însemnat perfecționarea a numeroși angajați ai ONB și în cadrul căruia a luat națtere un Centru de orientare profesională pentru meserii legate de artele spectacolului.

Mare parte dintre soliștii care vor cânta la Promenada Operei au urmat cursuri de specializare în cadrul acestui proiect, ceea ce îi ajută în atingerea unor performanțe artistice deosebite.

Ediția din acest an va aduce mai multe noutăți și surprize pregătite pentru melomani: zone de fotografiere concepute special pentru public ca o invitație la joacă în lumea operei, o echipă de voluntari care va distribui programul serii în forma de evantai, chestionare care vor testa impactul evenimentelor ONB asupra publicului ș.a.

Pentru prima oara în istoria Promenadei, prezentatorii vor fi chiar artiști ai Operei Nationale București. Tenorul Vlad Miriță, care a reprezentat Romania la Eurovision în anul 2008 alături de Nicoleta Matei (Nico), și prim-balerina Monica Petrică. Cei doi artiști au făcut parte și dintre cursanții la programul de specializare propus de proiectul studiOpera.

Vă invităm să citiți un fragment din interviul oferit de tenorul Vlad Miriță, în prag de Promenadă.

Vlad Miriță, tenor al Operei Naționale București și cursant în proiectul studiOpera: Opera i-ar putea atrage pe spectatori cu mai mare succes dacă ar fi mai mult ajutată. Ar putea ușor să devină un loc mult dorit. Un desert rafinat pentru suflet.

Ai fost aplaudat de public în spectacolele Operei Naționale București, dar și în concerte și recitaluri organizate de alte instituții, ai devenit foarte cunoscut ca urmare a participării la Eurovision, cu melodia Pe-o margine de lume, interpretată alături de Nico (2008). Cum ai primit propunerea de a prezenta un eveniment de cultură, mai exact cea de-a șasea ediție a Promenadei Operei? Te-ai mai regăsit vreodată în această ipostază?

V. M.: Parcursul meu a fost încă de la început unul atipic. Am făcut Școala de Arte din Târgoviște și eram singurul dintre colegi care provenea dintr-un liceu fără tangențe cu muzica – majoritatea celorlalți erau de la liceul de muzică sau de la seminarul teologic. Am venit apoi în București unde am început cursurile la ASE și imediat am intrat în Corul Madrigal, unde eram singurul corist de la ASE. Ulterior, am câștigat Premiul I la Festivalul Mamaia, în 2002, și am devenit primul solist român care aborda stilul „crossover” sau „popOpera”, ceva nou pentru acest concurs. Atunci au fost persoane care au spus că o voce de tenor nu trebuia să participe la un festival pop…

În 2006 am fost acceptat ca solist de către directorul Operei Naționale București, Cătălin Ionescu-Arbore și comisia care se întrunise pentru o audiție informativă la recomandarea doamnei Smaranda Morgovan. Între timp am participat și la Eurovision, alături de o voce extraordinară a muzicii noastre pop, Nicoleta Matei (Nico) și tot așa… Acest parcurs atipic mi-a atras tot timpul critici și, în egală masură, aprecieri. Dacă m-aș întoarce în timp nu aș schimba însă nimic.

Legat de ipostaza de prezentator, vă pot spune că nu sunt la prima experiență de acest gen și am acceptat cu mare bucurie invitația. Am mai avut ocazia să mă regasesc în acest rol de câteva ori, cel mai notabil moment fiind acela de prezentator la Revelionul TVR 2010 când, alături de Delia Matache și Aurelian Temișan, am format un trio care a prezentat toate momentele pe parcursul întregii nopți și, în plus, am avut mai multe scenete muzicale.

Promenada Operei este un eveniment pe care l-am apreciat încă de la început. Am fost parte a acestui proiect de trei ori în calitate de solist și, acum, din nou puțin atipic, îl voi prezenta alături de superba mea colegă, balerina Monica Petrică.

Foarte puțină lume știe că deși îți dedici timpul muzicii, ești și absolvent al Academiei de Studii Economice (ASE). De altfel, în cadrul proiectului european studiOpera, sub semnul căruia se va desfășura Promenada, ai urmat cursurile de specializare în management cultural și nu pe cele de canto.

Cum vei dori să îmbini pe viitor arta cântului cu managementul?

V. M.: Facultatea pe care am terminat-o m-a ajutat foarte mult. Cred că Dumnezeu m-a condus pe acest drum deloc întâmplător. Anii de studiu în ASE mi-au oferit o imagine mai profundă a tot ceea ce înseamnă știința economică și acum, după 7 ani, în anumite situații, mintea mea se racordează la lucruri pe care le-am învățat atunci. Mi-au plăcut foarte mult managementul și marketingul și îndrăznesc să spun că am un oarecare simț în aceste două direcții. Când a apărut oportunitatea acestor cursuri, mai mult decât binevenite, am solicitat cu mare interes cursurile de management cultural. M-am bucurat foarte mult să cunosc câțiva manageri italieni foarte bine pregătiți și totodată să constat că multe dintre concepțiile mele deja sedimentate erau corecte. Bineînțeles că am învățat și lucruri noi, specifice managementului cultural, foarte interesante și utile.

Pe viitor, cred că informația pe care am stocat-o legată de management și marketing în general și în special aplicate pe cultură mă va ajuta să gândesc proiecte realizabile pentru mine și pentru colegii mei.

Și mai este un aspect foarte important: sunt nenumărate cazuri de artiști, mulți foarte valoroși, care ajung la vârste înaintate cu mari probleme financiare, sau, în orice caz, departe de condițiile de trai firești pentru o personalitate marcantă fie ea din operă, teatru sau muzica ușoară. Se remarcă la artiști o oarecare lipsă de talent în a gestiona agoniseala după o carieră de succes. Mă doare sufletul când văd adevărați monștri sacri ai culturii românești în situații delicate sau chiar grave. Aici și Statul are o pată pe obraz, pentru că ar trebui să se preocupe de soarta elitelor culturii noastre. Este un viciu al sistemului capitalist. Sper ca mentalitatea pe care mi-am format-o în ASE să mă ajute să fiu în stare să previn un astfel de deznodământ și pentru mine, și pentru alți colegi mai boemi decât mine. Asta dacă îngăduie Dumnezeu să am ce gestiona.