Mahler, Horia Andreescu și Orchestra Simfonică din Londra

Simfonia nr. 6 în la minor, „Tragica” de Mahler, în versiunea lui Horia Andreescu la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra, se înscrie, fără îndoială, printre cele mai importante evenimente ale actualei ediții a Festivalului „George Enescu”. Simţul construcţiei – în primul rînd, apoi cultura silistică, alăturate tehnicii dirijorale şi experienței artistice, au stat la baza acestei veritabile performanţe interpretative. Simfonia nr. 6 este una dintre cele mai dificile, pentru că aparenţa de retorism ori viziune patetică a unor pasaje sau, dimpotrivă, excesele lirice din Andante, referinţele paradisiace atât de înşelătoare pot muta uşor şi defavorabil accentul chiar într-o interpretare, tehnic, rezonabilă. Dar o simfonie de Mahler pune mai ales o problemă de echilibru spaţial al motivelor, de arhitectură – chiar de inginerie sonoră, pentru a urma în mod ideal firul conducător (nu uşor de aflat). Interpretarea lui Horia Andreescu, un foarte bun cunoscător al muzicii mahleriene, şi a orchestrei londoneze, cu care dirijorul român a mai colaborat de-a lungul timpului, rămâne memorabilă prin proporţiile generale, redate convingător (inclusiv păstrarea tensiunii în atât de lunga parte finală, care are 30 de minute din cele 80 ale simfoniei), prin efortul instrumental, relieful temelor și motivelor şi aşezarea lor în matca stilistică – prin viziunea de ansamblu a acestei simfonii a destinului, un destin pustiit de focul brutal al tragediei.

Acest prim program al atât de titratei orchestreze londoneze a început cu Concertul în la minor pentru vioară și orchestră de Glazunov în interpretarea tinerei și  foarte apreciatei Nicola Benedetti, care cântă pe o vioară Stradivarius (Earl Spencer Stradivarius, 1712). Asupra opțiunii repertoriale s-ar putea, firește, discuta. Concertul de Glazunov este mai degrabă un poem pentru vioară și orchestră (cele patru părți se cântă legat, fără pauză), care nu pune mari probleme de construcție, solicitând mai ales un registru liric și o intonație corespunzătoare, o finețe aproape impresionistă și o căldură a tonului pe care le-am regăsit din plin în versiunea Nicolei Benedetti.

La al doilea concert al lui London Symphony Orchestra am apreciat, desigur, orchestra, cu muzicieni minunați în fiecare partidă – și  mai puțin dirijorul, Nicolaj Znaider, violonist născut în Danemarca, de dată mai recentă – șef de orchestră. După o bună interpretare a Uverturii operei „Maeștrii cîntăreți din Nürnberg” de Wagner și primul Concert pentru pian și orchestră de Beethoven, cântat cu rafinament coloristic de Saleem Abboud Ashkar, Simfonia nr. 4 în minor de Brahms a sunat elegant, în culori fine, datorate instrumentiștilor, dar atât. Nimic din amploarea stilului simfonic brahmsian, nimic din acel relief expresiv atât de particular pe care îl au simfoniile sale, din atmosfera de fapt artistic solid, căruia nu-i poți modifica nici cel mai nesemnificativ accent pentru ca totul să nu se prăbușească. A fost o „lectură” dirijorală, dar, sigur, o orchestră cu atâtea virtuți nu se pierde prea ușor…

A trecut aproape un sfert de secol de atunci, dar, iată, îmi revine în minte versiunea magnifică a lui Sergiu Celibidache la pupitrul orchestrei Filarmonicii „George Enescu din București”, în 1978. Chiar dacă, poate, nu e indicat să o faci, comparația e inevitabilă.

Costin Tuchilă

 Fotografii de Alexandra Jitariuc

Festivalul „George Enescu” în imagini (2)

Continuăm să publicăm imagini realizate de fotografii acreditați de organizatori la concertele din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, ediția 2011.

Yundi. Foto: Alexandra Jitariuc

Yundi. Foto: Alexandra Jitariuc

Nicola Benedetti. Foto: Alexandra Jitariuc

Horia Andreescu. Foto: Alexandra Jitariuc

In memoriam Marin Constantin. Foto: Diana Grigore

Pregătiri pentru concert. Foto: Alexandra Jitariuc

Dana Borșan. Foto: Boroka Biro

Jérôme Pernoo. Foto: Boroka Biro

John Axelrod. Foto: Alexandra Jitariuc

Sébastien Rouland. Foto: Boroka Biro

Orchestra Austriacă Tonkünstler. Foto: Boroka Biro

Ateneul Român. Foto: Boroka Biro

Selecție de Costin Tuchilă

Reîntâlnire cu London Symphony Orchestra

Una dintre cele mai apreciate orchestre europene, London Symphony Orchestra va susține două concerte în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, la Sala Palatului. Primul, programat joi 8 septembrie, la ora 19.30, îl va avea ca dirijor pe Horia Andreescu. După Concertul în la minor pentru vioară și orchestră, op. 82 de Glazunov, interpretat de Nicola Benedetti, vom asculta Simfonia nr. 6 în la minor de Gustav Mahler. 2011 este anul Mahler (100 de ani de la moarte în 18 mai 2011) și încă două simfonii ale compozitorului se află în programele Festivalului „George Enescu”. Vineri 9 septembrie, la aceeași oră, la Sala Palatului, la pupitrul orchestrei londoneze se va afla Nikolaj Znaider. În program: Uvertura operei „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg” de Wagner, Concertul nr. 1 în Do major pentru pian şi orchestră, op. 15 de Beethoven (solist: Saleem Abboud Ashkar), Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98 de Brahms.

Joi mai sunt programate două concerte în București și unul la Târgu Mureș. La ora 17.00, la Ateneul Român, Orchestra Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iași va prezenta un program alcătuit din lucrări moderne și contemporane: Suită provensală pentru orchestră, op. 152 a de Darius Milhaud, Concertul pentru violoncel şi orchestră de Guillaume Connesson (solist: Jérôme Pernoo), Rememberanza („In memoriam George Enescu”) de Cornel Ţăranu, Concertul pentru pian şi orchestră în do diez minor de Hans Wolf (solistă: Dana Borșan). Dirijor: Sébastien Rouland.

Sala Radio (ora 19.00) va fi gazda concertului-spectacol multimedia In memoriam Marin Constantin, cu participarea Corului Național de Cameră „Madrigal”, dirijat de Voicu Popescu. Invitați: Rodica Mandache, Victor Rebengiuc, Monica Petrică, Răzvan Mazilu. Realizator şi moderator: Marius Constantinescu.

La Târgu Mureș, de la ora 19.00, Filarmonica de Stat din localitate îl va avea ca dirijor pe Cristian Lupeș. Programul cuprinde Rapsodia I în La major, op. 11 de George Enescu, Dansuri slave (fragmente) de Antonin Dvořák, Uvertura 1812, op. 49 de P. I. Ceaikovski, Arii şi uverturi de G. Verdi, G. Puccini, R. Leoncavallo, G. Rossini, Fr. Lehár, Em. Kalman. Solişti: soprana Kele Brigitta, baritonul Marian Pop, basul Petre Burcă. Dirijorul Corului Filarmonicii: Vasile Cazan.

În după-amiaza zilei de 9 iunie 1904, Hans Richter a dirijat concertul de inaugurare a nou înființatei Orchestre Simfonice din Londra (LSO). Ansamblul era prima orchestră independentă din Anglia, care se autoadministra, devenind după puțin timp societate pe acţiuni, deţinută şi gestionată de instrumentişti. Fondatorii orchestrei erau numiţi „cei iubiţi de Dumnezeu”. Celebrul dirijor german Hans Richter a rămas la pupitrul lui London Symphony Orchestra până în 1911. În 1906, LSO a fost prima orchestră engleză care a concertat dincolo de Canalul Mânecii, fiind invitată la Paris. În 1912 urma să se îmbarce pe Titanic pentru un turneu în Statele Unite, care, din fericire, a fost amânat în ultimul moment. După câteva luni a traversat totuşi Atlanticul, realizând, din nou, o premieră: era cea dintâi orchestră din Marea Britanie care concerta în SUA. Această tradiție a turneelor a fost strălucit continuată în întreaga istorie a orchestrei.

Lui Hans Richter, dirijor intrat în legendă, i-a urmat la pupitrul lui LSO, compozitorul și șeful de orchestră Edward Edgar (1911–1912). O cronologie a dirijorilor LSO cuprinde nume de primă însemnătate: Arhur Nikisch (1912–1914), Sir Thomas Beecham (1915–1917), Albert Coates (1912–1922), Willem Mengelberg (1930–1931), Hamilton Harty (1932–1935), Josef Krips (1951–1954), Pierre Monteux (1960–1964), István Kertész (1965–1968), André Previn (1968–1979), Claudio Abbado (1979–1987), Michael Tilson Thomas (1987–1995), Colin Davis (1995–2006), Valery Gergiev (după 2007).

De-a lungul istoriei sale, LSO a invitat personalități de marcă să preia funcţia de Preşedinte Onorific: Sir William Walton, Sir Arthur Bliss, Karl Böhm, Leonard Bernstein.

LSO a avut adesea, mai ales la pupitrele suflătorilor, soliști apreciați: James Galway (flaut), Gervase de Peyer (clarinet), Bary Tuckwell (corn). Ca toate marile orchestre, London Symphony are o remarcabilă capacitate de a-și schimba sonoritatea și culoarea timbrală în funcție de cerințele dirijorilor cu care a colaborat, de la Leopold Stokowski la Sir Georg Solti, Leonard Bernstein, Karl Böhm sau George Szell. LSO este, în egală măsură, celebră pentru înregistrările sale cu muzică de film, făcute constant de-a lungul timpului.

Tânăra violonistă Nicola Benedetti a captivat publicul şi criticii deopotrivă prin muzicalitatea şi echilibrul interpretrativ. Hilary Finch scria recent în „The Times”: „A fost emoţionant să o aud şi să o privesc pe Nicola Benedetti asumându-şi o interpretare cu adevărat riscantă pe care a trăit-o cu toată fiinţa ei, contopind forţa instrumentului cu spiritul interpretului.”

Costin Tuchilă

  Programul transmisiilor radio în direct, 8 septembrie:

Radio România Muzical, Radio România Cultural