George G. Potra a plecat spre Țara Drepților…

george g potra

Omagiu etern unui ambasador al spiritului românesc

Pe 17 decembrie 2015 inima istoricului Geoge G. Potra a încetat să mai bată. Sufletul său a pășit discret în Marea Călătorie spre Țara Drepților… Muzeul Județean Olt deplânge cu tristețe pierderea unui ambasador al spiritului românesc, a unui titulescolog inconfundabil și a unui luptător pentru „restituirea dreptului la medalie pe care îl are istoria națională”. Continuă lectura „George G. Potra a plecat spre Țara Drepților…”

S-a stins Bădica Traian…

traian zorzoliu a incetat din viata

Luni, 26 ianuarie 2015, a încetat din viață profesorul, muzeograful, artistul plastic Traian Zorzoliu, un apropiat colaborator al Muzeului Județean Olt. 

Slujba de înmormântare va avea loc joi, 29 ianuarie 2015, la ora 12.30 la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Drăgănești, strada Oltului nr. 35. Va fi înmormântat la Cimitirul Deal din strada Morii, Drăgănesti Olt.
Cei care doresc să-și ia rămas bun de la cunoscutul om de cultură sunt rugați să contacteze telefonic Muzeul Județean Olt (024 9415279 si 0723 352648) până miercuri, 28 ianuarie, ora 14.00 pentru întocmirea unei liste în vederea rezervării unui mijloc de transport pus la dispoziție de Consiliul Județean Olt.
traian zorzoliu muzee

In Memoriam Traian Zorzoliu (1936–2015) 

Traian Zorzoliu s-a născut la 15 decembrie 1936 în comuna Stoicăneşti, județul Olt.

A urmat şcoala primară şi gimnaziul în satul natal. În anul 1954 a absolvit Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Între anii 1956–1958 a urmat Şcoala Postliceală de Contabilitate din Lugoj, timp în care a frecventat şi cursurile Şcolii Populare de Artă „Ion Vidu” din Lugoj, secţia pictură. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Desen din cadrul Universităţii din Timişoara, iar în anul 1985 Secţia de Muzeologie din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

A lucrat 22 ani în învăţământ, ca profesor de desen, gradul I didactic, având rezultate remarcabile în educaţia plastică şi formarea culturii generale a elevilor Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu” din Drăgăneşti-Olt.

A activat în mediul cultural al judeţului Olt din anul 1964. Din anul 1980 a fost director al Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti- Olt. S-a numărat între membrii fondatori ai Casei Memoriale „Nicolae Titulescu” în anul 1982. A fost recunoscut ca unul dintre promotorii muzeografiei pe meleagurile Oltului. A contribuit la organizarea şi introducerea în circuitul public şi ştiinţific a Muzeului Mănăstirii Brâncoveni (1995), Muzeului Mănăstirii Curtea de Argeş (1996), a Pinacotecii „Nicolae Titulescu” din Ialoveni, Republica Moldova (1997), Muzeului Mănăstirii Cozia (1998), Muzeului Cărţii bisericeşti al Episcopiei Râmnicului (2002), a Complexului Muzeal Boianu-Stoicăneşti (2006), a Arheoparcului Gumelniţa din cadrul Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt (2009) şi a Muzeului Mănăstirii Arnota (2011).

A participat la numeroase campanii arheologice întreprinse în tell-ul gumelniţean de la Drăgăneşti-Olt, alături de prof. Mihail Butoi, dr. Marin Nica, dr. Aurelia Grosu, dr. Cristian Schuster ș.a. A susţinut numeroase comunicări ştiinţifice la simpozioane naţionale şi internaţionale în care a pledat pentru protejarea, păstrarea şi popularizarea patrimoniului mobil şi imobil al judeţului Olt. A publicat 15 cărţi de istorie locală.

S-a remarcat în domeniul artelor plastice având în biografia artistică 25 de expoziţii personale şi 40 de participări la expoziţii de grup în ţară şi străinătate. Lucrările sale înnobilează prestigioase colecţii muzeale.

A fost membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu, al Asociaţiei „Nicolae Titulescu” Olt şi al Filialei judeţene Olt de Istorie şi Retrologie Agrară.

Drept recunoaştere a meritelor incontestabile avute în promovarea actului cultural în spaţiul local şi naţional, a primit numeroase premii şi distincţii: „Medalia Prieteniei”, oferită de Muzeul din Bruxelles în anul 1990, Medalia „Meritul Cultural”, clasa a II-a, din partea Preşedinţiei României (2005), Trofeul Omul de Cultură al Anului oferit de publicaţia „Gazeta Oltului” în anul 2006 ş.a. În anul 2010 i-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Drăgăneşti-Olt.

traian zorzoliu

Traian Zorzoliu îşi definea crezul său existenţial şi toată arderea intelectuală în slujba valorilor perene ale spiritului  românesc în următoarele cuvinte: „Nu mi-a plăcut să mă aşez la marginea preocupărilor omeneşti. Mi-a plăcut toată viaţa să nu trăiesc în anonimat şi să fiu folositor oamenilor. După părerea mea omul moare de două ori: odată când decide Dumnezeu şi odată când vor muri cei care-l pomenesc. Pomenirea ţi-o faci prin fapte care înseamnă muncă, perseverenţă şi renunţări. Este acea muncă pe care o faci în folosul comunităţii.”

Muzeul Județean Olt a pierdut un părinte ocrotitor, un colaborator statornic și un prieten adevărat. Bădică Traiane, fie-ți țărâna ușoară! 

Colectivul Muzeului Județean Olt

George G. Potra sau despre căutarea adevărului care dă sens vieții

george g potra

Am avut bucuria, mai bine spus privilegiul, de a mă prenumăra printre cei veniţi să îl felicite, sâmbătă, 8 februarie 2014, cu ocazia zilei sale de naştere, pe profesorul dr. George G. Potra, directorul executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, al cărei președinte este prof. univ dr. Adrian Năstase. Am scris şi accentuez cuvântul „privilegiu” pentru că este, cu adevărat, un privilegiu acela de a îl cunoşte, de a-l frecventa, dar, mai cu seamă, de a schimba idei şi impresii de viaţă cu un om de distincţia intelectuală şi de alcătuirea sufletească a domniei sale. Şi nu cred că exagerez câtuşi de puţin atunci când spun că, în felul său, dr. George G. Potra este o convingătoare confirmare a axiomei lui Saint-Marc Girardin: „Numesc cultură ceea ce îţi rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat.”

Venind, el însuşi, dintr-o prestigioasă familie de intelectuali – dintre care i-aş menţiona pe tatăl său, istoricul George Potra şi pe Florian Potra, strălucit italienist, critic cinematografic şi, nu în ultimul rând, exeget şi traducător al operei lui Antonio Gramsci – dr.George G. Potra s-a impus în conştiinţa publică mai cu seamă prin îndelungul, intensul şi devitatul său travaliu întru mai dreapta cinstire a operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu – cel despre care s-a spus că „a adus România în Europa şi Europa în România” – fiindu-i statornic mentor moral şi nedezminţit reper spiritual.

După propria mărturisire, George G. Potra s-a aplecat asupra operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu în 1964 şi de atunci şi-a fixat ca un credo moral şi intelectual cunoaşterea şi integrarea, pe deplin meritată, a moştenirii „Marelui Tit” în tezaurul spiritualităţii naţionale şi, prin aceasta, proiectarea sa la scară europeană şi mondială. „A fost – va scrie el peste ani despre „întâlnirea fericită cu Titulescu” – mâna destinului”. Fireşte, în primul rând pentru George G Potra, deşi nu cred că exagerez câtuşi de puţin atunci când spun că, deopotrivă, Marele Proscris al vremilor sale şi-a aflat în tânărul diplomat de acum 10 luştri unul dintre cei mai temeinici exegeţi şi editori.

aniversare george g potra fundatia titulescu

Era un fapt pe cât de normal pe atât de firesc ca, odată cu întemeierea Fundaţiei Europene Titulescu, lui George G. Potra să i se încredinţeze atribuţii de mare responsabilitate întru împlinirea vocaţiei spirituale a acestui aşezământ cultural emblematic. Lucru deloc uşor date fiind felurite şi nu totdeauna corecte împrejurări şi jocuri de interese cu care Fundaţia Europeană Titulescu şi cei care i-au dat viaţă şi îi conferă sens şi trăinicie au avut a se confrunta.

Stau mărturie întru pasiunea şi priceperea lui George G. Potra ediţia completă a operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu, la care se adaugă impresionanta crestomaţie Pro şi contra Titulescu (care în noua sa ediţie însumează trei masive volume), toate acestea culminând cu Titulescu după 50 de ani din nou acasă, o carte pe care avem toate temeiurile să o socotim a fi un unicat în cultura noastră.

Sunt, acestea, depline temeiuri pentru a alătura, cu cele mai sincere urări de Mulţi Ani, cu Sănătate şi Noi Împliniri, aleselor cuvinte omagiale pe care i le-a adresat celui sărăbătorit distinsul om de litere şi eminentul diplomat, domnul Ion Brad, cu încredinţarea că sărbătorindu-l pe dr. George G. Potra cinstim un om şi un cărturar cu care avem fericirea de a ne întîlni sub arcul de boltă al Binelui, Frumosului şi al Adevărului.

Dr. George G Potra, un om şi un cărturar al cărui crez l-aş rezuma în această emoţionantă mărturisire pe care el însuşi a încredinţat-o colegei noastre de breaslă, Puşa Roth, împătimită scotocitoare de universuri sufleteşti: „Pentru a da sens viaţii, trebuie să căutăm adevărul.”

Şerban Cionoff

Vezi: George G. Potra: «Pentru a da sens vieţii, trebuie să căutăm adevărul», interviu realizat de Pușa Roth – la linkul: http://pusaroth.wordpress.com/interviuri/

George G. Potra: „Pentru a da sens vieţii, trebuie să căutăm adevărul”

Născut în 9 februarie 1940, istoricul, diplomatul și publicistul George G. Potra a absolvit în 1962 Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. În anul 1959, George G. Potra fusese exmatriculat din toate facultăţile din România din raţiuni politice.

A făcut studii postuniversitare de ştiinţe politice (1980) şi de ziaristică (1987). Referent relaţii în Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Politică de Sinteză, Oficiul de Studii şi Documentare (1964–1967), devine apoi director adjunct al Secretariatului Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO (1967–1969). Comentator de politică externă, şef de secţie la săptămânalul de politică externă „Lumea” (1969–1973), în perioada 1979–1989 a fost redactor şef al Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate.

George G. Potra este coordonatorul Colecţiei de documente politico-diplomatice Nicolae Titulescu, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu. Între 1992–1994, a ocupat funcţia de redactor şef adjunct al cotidianului „Meridian” (secţiile ştiinţă, literatură, artă), apoi redactor şef al Editurii Enciclopedice (1994–1997), director relaţii publice al Societăţii Profox (1997–1999), consilier ştiinţific pe lângă Direcţia Arhivelor Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (2001), membru al Comisiei Naţionale pentru Publicarea Documentelor Diplomatice (2002), consilier personal al primului-ministru al Guvernului României (2002). Din anul 2002 este director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, iar din 2003 şi director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale din România. A publicat, singur sau în colaborare, circa 50 de volume: ediţii de documente, monografii pe probleme de politică externă sau de istoria culturii, traduceri ale unor lucrări de antropologie, istorie politico-diplomatică, ale unor volume dedicate războiului rece, serviciilor secrete, traduceri din literatura engleză, americană, franceză şi rusă (André Fontaine, Milton Friedman, Jeffrey T. Richelson, Mihail Bulgakov, Roy Medvedev, Lev Bezîmenski, Konstantin Simonov, Elena Rjevskaia, Maurice Taïeb, Daniel Pauchet, Ivor Porter, John Le Carré, Keith Hitchins, George Brown Tindall, David E. Shi). În 2011 a lansat volumul Lucian Blaga în diplomaţia românească.

Un loc aparte l-au avut şi îl au preocupările pentru personalitatea şi opera lui Nicolae Titulescu. A fost distins cu Premiul naţional de jurnalistică (1980), Premiul „Ion Ghica” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric“ (1998) pentru lucrarea Constantin Vişoianu, Misiunile mele; „Appreciation Award”, acordat de Doina Romanian American Society of Las Vegas, SUA (2002); Premiul „I. C. Filitti” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric” (2006) pentru lucrarea Pro şi contra Titulescu; Diploma de excelenţă a Fundaţiei Europene Titulescu (2006); Diploma Honoris Causa oferită de Lega culturale per l’unità dei romeni nel mondo, Roma (2006); Premiul „Take Ionescu” pentru lucrarea Organizarea instituţională a Ministerului Afacerilor Externe. Acte şi documente, vol. II (1920–1947), apărută în 2007.

George G. Potra se află înscris în Enciclopedia personalităţilor din România, Enciclopedia biografică a femeilor şi bărbaţilor contemporani cu carieră de succes din România, Hübners Who is Who, 2007.

Puşa Roth: – Domnule profesor, dacă ar trebui să ţinem cont de toate afirmaţiile, de toate negaţiile, de toate vorbele înţelepte legate de rolul şi rostul destinului, dar şi de cel al pasiunii, lumea s-ar împărţi în două. N-ar fi prea simplu?

George G. Potra: – Cu siguranţă că ar fi simplu. Nu pot să cred în predestinare. Cred că o pasiune apare cu timpul, se cultivă, este rodul, dacă vreţi, al unei întâmplări şi apoi al unei stăruinţe. S-ar putea spune că e unul şi acelaşi lucru? Cred că nu. Dar sunt de acord cu dumneavoastră că există o legătură între ceea ce cu un termen generic numim destin şi ceea ce ajungem să credem că devine la sfârşitul unei vieţi, sau aproape de sfârşitul ei, o pasiune.

P. R.: – Ţinând cont de preocupările dumneavoastră, se impune să ne folosim de o diplomaţie în mişcare. Faptul că v-aţi apropiat de opera, de activitatea, de ce nu, de viaţa marelui diplomat Nicolae Titulescu, ţine de mâna destinului sau este un reper al pasiunii dumneavoastră?

G. G. P.: – Cred că este mâna destinului şi datorez această întâlnire fericită cu Nicolae Titulescu unui om pe care mă simt dator să-l evoc. Este eminentul diplomat Mircea Maliţa, membru al Academiei, care m-a chemat în 1964, în Ministerul Afacerilor Externe, la Oficiul de Studii şi Documentare, unde aveam să mă ocup, un număr de ani, de elaborarea unui prim volum de documente diplomatice, dedicat lui Nicolae Titulescu. Întâlnirea aceasta poate fi luată ca o întâmplare. Puţin câte puţin s-a transformat în pasiune. Din 1964 a devenit chiar principala mea preocupare, riscând să fie apreciată de către unii drept o patimă…

Pușa Roth

Citește integral interviul cu George G. Potra