Expoziție de pictură Ammar Al Nahhas

ammar femeie

Sâmbătă, 2 martie 2013, la ora 19.00, la Galeria Basil din București (str. Popa Soare nr. 9) va avea loc vernisajul expoziției de pictură Mândria Orientului a artistului Ammar Al Nnahas. Expoziția va fi prezentată de dr. Virgil Mocanu și dr. Marius Tița.

ammar expo

„Numele lui Ammar Al Nahhas a început să circule pe simezele galeriilor de artă bucureştene în urmă cu doar doi ani şi câteva luni. Iniţial, cu o discreţie vecină cu timiditatea, fără a atrage atenţia prea multor obişnuiţi ai sălilor de expoziţii, apoi, o dată cu trecerea timpului şi cu intensificarea ritmului apariţiilor sale publice (trei în 2011, şapte în 2012), cu tot mai multă pregnanţă şi vizibilitate.

Artistul s-a născut în anul 1976 în oraşul Hasaka, situat în partea de nord-est a Siriei, la graniţa cu Irakul. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Frumoase din Damasc între anii 1997–2001, absolvind secţia de sculptură. A expus lucrări de grafică, pictură şi, evident, sculptură în ţara natală (2001, 2002, 2004, 2005, 2006) şi în Spania (2004). La Bucureşti, unde un frate farmacist şi un unchi inginer se stabiliseră deja de mai multă vreme, a venit în 2006 şi după cum arată toate indiciile s-a decis să rămână pentru o perioadă nedefinită de timp. Contactul cu civilizaţia de aici, cu lumea artistică românească nu a fost unul dur sau complicat. Nu se poate spune însă nici că s-a produs de la sine ori că mediul social şi cultural local nu i-a creat probleme de adaptare. Mai întâi de toate, nemaiavând la dispoziţie un atelier adecvat, a trebuit să renunţe la sculptură şi să se manifeste doar ca pictor şi grafician, lucrând în apartamentul în care locuieşte împreună cu un alt frate al său, sosit şi el relativ de curând în ţara noastră.

ammar al nahhas muzica ninive

Ammar Al Nahhas, Muzica Ninive

Faptul în sine nu a rămas chiar fără urmări în ceea ce priveşte modul personal de comunicare artistică, sculptura fiind, totuşi, cea dintâi vocaţie a lui şi forma de exprimare prin care a reuşit să se impună în anii imediat următori debutului. Lucrările sale din această categorie, realizate în bronz, fier, polistiren şi piatră, dezvăluie o tematică atent aleasă (portrete, trupuri feminine, schelete de peşti, scaune), capabilă să furnizeze maximum de expresivitate în ceea ce priveşte poziţionarea în spaţiu şi valenţele atitudinale ale personajelor în sine, sau ale acestora în raport cu obiectele din proximitate. Zvelte şi rafinate, degajând deopotrivă vigoare şi graţie, sculpturile lui Ammar Al Nahhas ies în evidenţă şi prin calităţile lor decorative, nefiind deloc exclusă ipoteza ca unele dintre ele să fi fost gândite de la bun început dintr-o perspectivă cu tentă pragmatică, urmând a fi integrate în ambiente domestice personalizate, mai ales că artistul s-a arătat a fi în mod cert interesat de designul multidisciplinar, ocupându-se de o serie întreagă de proiecte de amenajări interioare şi exterioare la Damasc şi continuând chiar şi aici, la Bucureşti, în condiţiile în care nu dispune nici de un spaţiu corespunzător şi nici de dotări tehnice performante, să proiecteze şi să confecţioneze diverse obiecte de mobilier de artă.

pictura ammar al nahhas

Constrâns aşadar de împrejurări aparent nu tocmai favorabile să stea mult mai mult timp decât de obicei în faţa şevaletului, poate că sculptorul Nahhas a avut pentru moment ceva de pierdut, însă pictorul care răspunde la acelaşi nume a avut cu siguranţă numai de câştigat. Orientat doar ocazional spre analiza şi interpretarea datului vizual, însă aplecat permanent către explorarea lui prin prisma trăirilor fruste, a jubilaţiei şi mirării spontane, pline de sinceritate în faţa metamorfozelor adesea neaşteptate ale realului, acesta din urmă şi-a reactivat într-un mod spectaculos instinctul de «vânător» de imagini rare, cu adevărat remarcabile, pe care le aşază pe pânză nu numai cu multă pricepere, ci şi cu o naturaleţe fără cusur, în spatele căreia se află cu siguranţă un principiu cognitiv orientat spre imaginarul fecund şi un tip de reacţie sensibilă bazat în întregime pe cultul autenticităţii.” (Corneliu Ostahie, Un pictor sirian se afirmă la Bucureşti: Ammar Al Nahhas, Artindex, 2 ianuarie 2013).

Culorile sărbătorilor

Sâmbătă, 15 decembrie 2012, la ora 16.00, la Centrul de Conferințe al Pullman Hotels & World Trade Center din București (Piața Montréal nr. 10, sector 1) va avea loc vernisajul expoziției de pictură, grafică și sculptură Culorile sărbătorilor, organizată de Galeria Elite Porf Art București. Expoziția va putea fi vizitată până în 15 ianuarie 2013.

Expun:

Pictori: Adrian Podoleanu, Alina Manole, Ammar Al Nahhas, Andreea Gheorghiu, Bogdana Contras, Brândușa Stanciu, Cătălin Magdalinis, Constantin Tanislav, Constantin Ungureanu, Cornel Vana, Dorina Costras, Elena Bissinger, George Alexandrescu, Ioana Candea, Ioana Stoilă, Luminița Perșa, Magda Urse, Magdalena Nicolete, Maria Daniela Ortelecan, Maria Iosub, Miron Gheorghe, Petre Ghergu, Radu Pământ, Raul Călin Anton, Raul Popa.

Sculptori: Cătălin Geană, Cristian Crestincov, Liviu Adrian Sandu, Vasile Soponariu.

Andreea Gheorghiu, De cealaltă parte a ploii, acrilice pe pânză, 60 x 50 x 4 cm

Ammar Al Nahhas, Muzica Ninive, ulei pe pânză, 100 x 100 cm

Radu Pământ, Contopirea universurilor, tehnică mixtă, ulei pe pânză/lemn, 40 x 40 cm


Memo

De fiecare dată când am nevoie să citesc un text scris cu un corp de literă mic apelez, doamnelor şi domnilor, poate la fel ca mulţi dintre dvs., apelez la lupă. Este mult mai comod, recunoaşteţi şi dvs.! Epoca modernă, nu-i aşa? Nu toată lumea are „ochi de vultur”, expresie folosită pentru cei care au o vedere excelentă. În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române expresia este explicată astfel: „Ochi (sau privire) de vultur, ochi (sau privire) ageră. Figurativ. Om curajos și mândru.”

Ehei, acestea fiind spuse, mă întreb cum rezolvau oamenii această problemă aparent banală, în fond foarte importantă pentru mulţi. Sigur, urmează fireştile întrebări: când şi unde a apărut lentila şi din ce era confecţionată? Dovezile arheologice arătă că s-au descoperit lentile în ruinele oraşului Ninive, acestea fiind confecţionate din cristal şlefuit. Se crede că erau folosite ca lupe. Oraşul antic Ninive, capitala Imperiului asirian, a fost situat în apropiere de Mosul (Irak) şi nu departe de Tigru şi Hoser. A fost cel mai mare oraş din Orientul Apropiat antic, după Babilon.

Biblia confirmă, în Geneza, capitolul 10, versetele 8–12, că cetatea Ninive a existat undeva, pe malul estic al fluviului Tigru.

Prima menţiune istorică despre oraşul Ninive datează din jurul anului 1800 î. Hr. Din ea aflăm că „era un loc de închinare al zeiţei Istar”, care era considerată zeiţa vieţii, a fertilităţii, iar la asirieni ea a devenit zeiţa războiului.

O menţiune scrisă a lentilei o găsim în Grecia Antică, în comedia Nephelai (Norii) de Aristofan, scrisă în anul 423 î. Hr., care vorbeşte despre o lentilă convergentă folosită pentru a da foc unui obiect, concentrând razele soarelui pe acesta. Unii consideră că aceasta ar fi prima mențiune scrisă a lentilei. După datele biografice, destul de sumare şi nesigure, Aristofan (450–386 î. Hr.) fiul unei familii ateniene colonizate în insula Egina, a primit o educaţie aleasă, studiind discipline diverse (gramatica, muzica, retorica, filosofia etc.). A debutat în 427 î. Hr. cu comedia Benchetuitorii, sub un nume de împrumut. Creaţia poetică a lui Aristofan este prodigioasă. A compus 44 de piese dintre care integral se păstrează doar 11: Acharnienii, Cavalerii, Norii, Viespile, Pacea, Păsările, Lysistrata, Thesmophoriile (Femeile la sărbătoarea zeiţei Demeter), Broaştele, Adunarea femeilor şi Plutos.

Dar să continuăm cu istoria lentilei! O altă menţiune provine din Egiptul antic, din secolul  VIII î. Hr., în care se face referire la ,,o simplă lentilă din sticlă în formă de menisc”.

Sigur, istoria nu se opreşte aici, prin urmare vom continua.

Pușa Roth