Ediție online: „Opere complete” de Mihail C. Vlădescu

mihail c vladescu opere complete

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Opere complete de Mihail C. Vlădescu, editat de C. George Sandulescu şi Lidia Vianu.

Începem anul 2015 cu Operele complete ale unui scriitor care este fiul Alexandrinei Noica şi face parte din familia Noica, familie care a întemeiat oraşul Alexandria. El s-a născut cam în acelaşi timp cu T. S. Eliot şi James Joyce. Un scriitor român care ne vorbeşte despre „neastâmpăr”, „sete de observație nemiloasă şi crudă”, „străini pripăşiți de prin toate părțile”, „dorințe” şi „violență”: l-am citat pe Mihail C. Vlădescu. Expresiile surprind esența operei lui moderniste. „Fluxul conştiinței” şi „monologul interior” au încolțit, aşadar, şi în România anilor 1920. Tocmai pentru acest motiv, unul dintre volumele pe care le publicăm acum apare bilingv, în limbile română şi engleză. 

Cine era Mihail C. Vlădescu? În mod sigur un „fost deputat” (cum apare pe coperta câtorva dintre cărțile lui), absolvent de Drept la Universitatea din Bucureşti, ofițer în Primul Război Mondial, gazetar, membru în Parlament şi comentator politic. Dar mai presus de toate, mare iubitor de călătorii. Teoretic, domiciliat în Bucureşti, pe strada Pictor Romano, numărul 18, s-a născut în anul 1886 şi a murit foarte tânăr, la numai 45 de ani. Blocul Vlădescu, unde locuia cu familia lui, era la doi paşi de strada Plantelor, numărul 9, locul unde a murit Mihail Eminescu, la trei ani după naşterea lui Vlădescu, în anul 1889…

contemporary-literature-press-sigla

Cărțile pe care le publicăm acum se împart în două categorii: cărțile realității şi cărțile imaginate. Pe primele, scriitorul le semnează cu numele lui adevărat. Celelalte au apărut sub pseudonimul Alexis V. Drăculea. „Alexis” trimite la numele mamei, Alexandrina Noica, şi al localității unde tatăl său a fost primar, Alexandria. Inițiala „V” indică numele de familie, Vlădescu. „Drăculea” trimite la personalitatea tatălui, prin sugerarea moşiei Drăculeşti, pe care acesta o ținuse în arendă înainte de anul 1900, sub domnia regelui Carol I.

Nu figurează în Istoria literaturii a lui George Călinescu. Marile biblioteci ale țării nu ştiu mare lucru despre el şi nici nu au toate cărțile lui. Atunci când te aştepți mai puțin, mai descoperi printr-o întâmplare încă un volum pe care îl vinde un anticar obscur.

Mihail C. Vlădescu a fost nu numai unul dintre scriitorii modernişti ai României: el a fost şi om politic. Dovedesc acest lucru discursurile lui în Parlamentul României, ca deputat de Teleorman. Găsim în aceste discursuri o remarcabilă inteligență vie, o ironie muşcătoare, o prezență de spirit cuceritoare şi o cunoaştere impecabilă a situației internaționale interbelice. O adevărată personalitate a anului 1922… Ca să-l parafrazăm pe cronicarul Miron Costin din veacul al XVII-lea, „Nasc şi la Alexandria oameni.” Contemporary Literature Press îşi invită cititorii să intre în jocul acesta şi să descopere cine a fost scriitorul care a bătut lumea, a făcut războiul, a scris aproape la aceeaşi masă cu marii modernişti şi care încă se ascunde în mantia enigmatică a pseudonimului Alexis V. Drăculea!

George Sandulescu şi Lidia Vianu

Bucureşti–Monaco, 2015

Mihail C. Vlădescu: Opere complete, editate de George Sandulescu şi Lidia Vianu s-a lansat oficial luni, 6 ianuarie 2015, iar volumele pot fi consultate şi descărcate la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/vladescu-opere-complete.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro.

proza teatru jurnal mihail c vladescu

Mihail C. Vlădescu – scriitor

Mihail C. Vlădescu este un scriitor cu totul necunoscut generaţiilor noastre: a murit relativ tânăr acum aproape un secol, în 1931. Un Noica şi el, face însă parte din generaţia anterioară filosofului. A apucat să termine dreptul la Universitatea din Bucureşti încă înainte de Primul Război Mondial, a fost ofiţer în armata română în tot timpul războiului, devenind apoi deputat într-unul din primele Parlamente ale României Mari, de după război. A scris nu numai în timpul războiului, dar şi după aceea. Şi-a publicat singur scrierile sale în cele cinci volumaşe adunate aici sub titlul Opere complete. Scrierile sale se împart în trei categorii: schiţe şi povestiri, piese de teatru, impresii din luptele la care a luat parte.  La rândul lor, aceste impresii de război sunt fie relativ intime (Jurnalul său), fie foarte teoretice (Problemele comandamentului). Această personalitate multiplă, practic necunoscută, o prezintă Editura pentru Literatură Contemporană publicului român din ziua de azi – războiul e cândva departe de tot  în trecut, dar sentimentele şi emoţiile descrise rămân permanent în inimile noastre, ale tuturor.

 

„Nevroză balcanică” de Vasile Dem. Zamfirescu

La Editura Trei a apărut volumul Nevroză balcanică de Vasile Dem Zamfirescu. Eseurile de psihanaliză ale apreciatului autor își propun să dea răspunsuri la întrebarea: Ce este nevroza balcanică? Capitolele cărții sunt: Conflicte legate de stima de sine (Ura de sine la români, Mândria și rusinea de a fi român, Psihologul echipei naționale, Românul la volan, Psihanaliza activiștilor mărunți etc.); Conflicte „clasice” (Creangă pe divan, Actele ratate ale politicienilor, Romanele psihanalitice, Șovăiala lui Ibraileanu, Coca și Lolita, Visele personajelor literare, Gânduri despre criză, Sex sau Eros, Cine nu l-a urât pe Ceaușescu? etc.); Conflicte de identitate (Noica, psiholog?, Obsesia Noica, Un vis al lui Andrei Pleșu, Fascinația nelimitatului), Dincolo şi dincoace de nevroză (Maxima moralia, Inconștientul regelui, Inconștientul interzis, Noul feminism, Testarea realității, Resentimentul lui Pascal Bruckner etc.); Psihanaliza în România – momente cairotice (Psihanaliza, o terapie scurtă?, Cum lucra Freud, Jung și Freud – un caz de contradicție unilaterală, Arhetipurile sinelui și simbolurile sale, Fundamentele teoriei arhetipurilor, Cărți și psihanaliză la Cotroceni etc.).

„O bună parte dintre eseurile volumului de față îşi propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică. În calitate de psihanalist ader la poziţia unui Geza Róheim sau Georges Devereux care susţin modelarea culturală a inconştientului. Conform reprezentanţilor teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuşi la isterie.

Din materialele pe care le-am avut la dispoziţie reiese o altă ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate faţă de lezările narcisice, ruşine, toate suficient de împovărătoare pentru a merita întreaga atenţie teoretică şi practică, la fel ca problemele «clasice», prezente şi ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.

Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor «simptome», încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine… […]

Cum se nasc hotărârea şi gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Şi multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus şi altă întrebare: cât de departe poate merge exerciţiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranşe de psihanaliză personală în Elveţia (una freudiană şi alta jungiană însumând patru ani) şi care se numără printre primii practicanţi ai psihanalizei în România comunistă? Cu alte cuvinte, reuşeşte Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruţe, aşa cum îşi propune, datorită faptului că a deschis uşa care separă conştientul de inconştient? […]

Andrei Pleşu a aranjat lucrurile în aşa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se află mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvăluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleşu ar putea fi şi tatăl spiritual – Constantin Noica – deţinătorul şi păzitorul programului de acces la cultura mare.

Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?” (Vasile Dem. Zamfirescu)