Poezia doamnelor

Jean-Dudicourt.-Portrait-de-femme-belle-epoque

Jean Dudicourt, Portret de doamnă La Belle Époque

Atunci când rosteşti înfiorat „primăvară”, rosteşti cu glasul interior al poeziei. Sigur, fiecare anotimp are poezia lui, dar timpul poeziei nu este determinat de cel al anotimpului. Poate că acesta este punctul de plecare spre universul poetic, poate altul, însă important este să acceptăm ideea de poezie.

alfred-sisley-spring-at-veneux

Alfred Sisley, Primăvară la Veneux

Poeta pe care am ales-o acum, la început de primăvară, să ne fie muză, se numeşte Cornelia Costin, iar volumul din care cităm, inspirat intitulat Roua dimineţilor uitate, a apărut la Editura Ars Longa din Iaşi. Titlul creează din prima clipă o dimensiune emoţională deosebită, fiindcă dimineţile uitate pot fi în egală măsură dimineţi pierdute, un paradis pierdut, aşa cum poate şi autoarea sugerează chiar în poezia intitulată Prefaţă:

„Părea real, dar poate-a fost… coşmar:

Desferecam dureri întemniţate

în neglijatul ancestral hambar

şi spaimele-ntrupate-n nestemate

mă-mpresurau… grădină neplivită

de ani de căutări şi de angoase…

Într-un ungher, speranţa otrăvită

se izmenea, veşminte noi să coase,

dar, înlăuntrul visului, deschis

spre ochii mei – ferestre înstelate –

mai intuiam străvechiul paradis

zăcând… în… Roua dimineţilor uitate… ”

domenico ghirlandaio portretul giovannei tornabuoni 1489 sau 1490

Domenico Ghirlandaio, Portretul Giovannei Tornabuoni, 1489 sau 1490

„Cornelia Costin, spune Liviu Antonesei în prefaţa acestui volum, este o poetă adevărată, posesoarea unui flux liric vulcanic, exploziv, aluvionar. Recursul la perfecţiunea formală este doar mijlocul prin care autoarea reuşeşte să-şi impună controlul asupra acestei «materii lirice» uneori torenţiale, alteori de-a dreptul incandescente. […]

Mihai potcoava melancolie

Mihai Potcoavă, Melancolie

Temele poeziei Corneliei Costin sînt marile teme ale poeziei dintotdeauna, dragostea, destinul, exilul în lume, comuniunea cu divinitatea, frumuseţea şi răutatea lumii, trădarea etc., iar ele sunt «salvate» nu doar prin fireasca retrăire şi prin forţa eruptivă a lirismului autoarei, ci şi prin bine-venitele note ironice, autoironice, câteodată chiar sarcastice, sosite la momentul cel mai potrivit, ca un fel de lovituri finale de dalta unui sculptor excedat de perfecţiunea statuilor sale de marmură. Acesta mi se pare, iarăşi, un semn al calităţilor care-i permit autoarei să facă pasul decisiv de la versificaţie – oricît de impecabilă ar fi aceasta – la poezie, la poezia care şi «doare», nu doar farmecă prin rigoarea formei.

În ce mă priveşte, cred că autoarea şi-a găsit formula lirică cea mai adecvată şi că aceasta îi va aduce noi şi plăcute surprize. Cititorilor săi, de asemenea! ”

Pușa Roth

Cornelia Costin

Noroc

E validată masca pe pămînt

Cînd Doamne!-atîtea lucruri frumoase încă sînt!

Şi masca pîn-la urmă nu e rea

De poţi s-ascunzi durerile cu ea…

Dar dacă profitorii năvălesc

Şi măşti perfide zilnic iscodesc

Ce mai rămîne din credinţa noastră?…

…Noroc cu zarea pururea albastră!

vasili surikov femeie tanara rugandu se

Vasili Surikov, Tânără femeie rugându-se

Rugăciune

Să-mi laşi şi mie, Doamne, o marjă de iubire,

Să pot s-aleg seninul şi să mi-l însuşesc,

Iar eu promit că îţi voi da de ştire

De cîte ori destinul mă face să roşesc.

Să-mi laşi, Mărite, calea deschisă către Tine,

Chiar dacă plecăciunea-mi îţi pare nesmerită…

Mi-ai revelat prin dor şi răzvrătiri sublime

Că sufletul e-o mare de tine ţărmurită.

Cum mă cutremur, Doamne, chemîndu-Te să vii

Cînd văd cum marginile se destramă…

şi cînd nădejdile de tine-s pustii

Mă-înăbuş de atîta zbatere şi teamă.

Cînd simt cum mă învăluie dorinţa

Care-mi dă ghes să mă măsor cu Tine

Oare mă-nveţi ce-nseamnă suferinţa

Sau cotropită-s de izbînzi haine?

Atîtea întrebări nedezlegate

Se-mbogăţesc mereu nesocotindu-ţi vrerea,

Dar toate sînt, Preasfinte, de Tine luminate,

Chiar dacă vor să-nvingă zăgazul şi tăcerea!

Mă las recucerită de trista biruinţă

A ne-ntinării şi-nţeleg, Preabune,

Că nu sîntem făcuţi doar pentru suferinţă…

Sîntem fărîme sfinte împrăştiate-n lume.

Îngăduie, Părinte, atunci, să-mi pot permite

Să mă înalţ prin visul pe care mi l-ai dat

De a-mi urma iubirea ce creşte-n gînd cuminte

şi-a-mi preţui seninul de rouă măsurat.

Ascultă

Christian Sinding, „Murmurul primăverii” (1896), orchestrație de Hans Sitt. Interpretează: Orchestra Filarmonicii din Helsinki, dirijor: Leif Segerstam

Obiceiurile din Ajunul Crăciunului aduc noroc în anul viitor

craciunita

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunDin revista Art-Emis Academy, magazin literar artistic şi de opinie, am reţinut articolul Obiceiurile din Ajunul Crăciunului aduc noroc în anul viitor, semnat de Maria Diana Popescu pe care îl prezentăm integral.

Culese din diferite zone ale ţării

Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului, cea mai aşteptată de peste an, este momentul reunirii familiei, când relele se dau uitării şi încercăm să fim buni. Strămoşii noştri ne-au lăsat o serie de obiceiuri şi superstiţii legate de Ajunul Crăciunului. Din popor se spune că respectarea lor atrage după sine norocul şi bunăstarea în anul care vine. Aşadar, dacă doriţi ca anul 2013 să fie rodnic în toate şi pe placul dumneavoastră, în Ajunul Crăciunului ţineţi cont de următoarele sfaturi din bătrâni:

– Simbolul Crăciunului este bradul. Chiar dacă l-aţi cumpărat cu mult înainte, împodobiţi-i ramurile verzi numai în Ajunul Crăciunului.

– Puneţi în brad, într-un mic săculeţ, cîteva boabe de fasole albă, ele simbolizează curăţirea sufletului.

pom-craciun

– Deschideţi uşa tuturor colindătorilor. Urările lor au forţe magice. Florile dalbe, Domn, Domn să-nălţăm, Bună dimineaţa la Moş Ajun… sunt colinde care transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Potrivit credinţei populare, colindătorii sunt cei maria diana popescucare aduc norocul în anul care vine.

– Cum vă treziţi, spălaţi-vă faţa cu apa în care aţi pus un ban de argint.

– Nu măturaţi casa în Ajun, vă veţi mătura norocul.

– Plantaţi o floare în ghiveci, sau puteţi cumpăra şi aduce în casă o crăciuniţă roşie.

– Treceţi simbolic un căţel de usturoi peste frunte, el va avea rolul de a îndepărta spiritele rele.

– Pe lîngă bucatele gătite pentru voi, puneţi pe masă un colac, pregătit în casă şi un pahar cu apă pentru spiritele răposaţilor. Se spune că se întorc la casele lor în Ajun.

– Pe masa frumos împodobită puneţi o creangă de busuioc în ornamentul din mijloc. Busuiocul aduce noroc.

– De pe masă nu trebuie să lipsească friptura de porc sau măcar simbolic un preparat din porcul tăiat la Ignat.

– Nu beţi vin roşu în ajun. Vinul roşu se bea numai în ziua de Crăciun, dintr-un pahar din care aţi băut la zile mari: cununie, botez. La origine, cu un înţeles magic, practica are proprietăţi curative, astfel de pahare purtând amprente de puternică pozitivitate, de bucurie şi noroc.

masa craciun

– Nu lucraţi în Ajunul Crăciunului. Veţi lucra din greu tot anul viitor.

– Nu daţi şi nu cereţi cu împrumut bani sau alte obiecte în Ajun.

– Aduceţi-vă acasă tot ceea ce aţi împrumutat peste an.

– Nu coaseţi, nu spălaţi rufe, astfel aduceţi boli în casă în anul viitor.

– De pe masa de Crăciun nu trebuie să lipsească peştele, sarea, boabele de grâu, puse separat, în vase mici colorate şi integrate printre bucate.

– Nu puneţi pe masă alcool în Ajun. Se spune că diavolul a inventat băutura şi-l va batjocori tot anul viitor pe cel care va bea în Ajun.

– E bine să ţinem post în această zi, cinstind Naşterea Mîntuitorului Iisus. Numai aşa vom avea noroc şi vom fi binecuvîntaţi în anul ce vine.

– Puneţi-vă bănuţi de metal în hainele pe care le purtaţi în Ajun, anul viitor va fi bogat.

craciunita rosie in ghiveci

– Ziua de ajun este specială pentru unitatea familiei. Adunaţi-vă acasă, astfel familia va fi unită tot anul.

– Pe lângă familia adunată în jurul mesei, invitaţi şi un om sărman la masa de Crăciun. În anul viitor veţi primi înmiit răsplata faptei bune.

– Oferiţi daruri oricât de mici, în anul următor se vor întoarce la dumneavoastră.

– Dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, e semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor.

– Pentru a atrage binele asupra caselor, pregătiţi o masă îmbelşugată şi ţineţi-o întinsă toată noaptea.

– Nu uitaţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate realizările şi bucuriile de peste an.

colindatori

La sate

– Un alt obicei vorbeşte despre aruncarea boabelor de grâu şi de porumb în faţa colindătorilor.

– Dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat.

– Recolta va fi bună în anul următor dacă se va amesteca sămînţa de brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

Se spune, obiceiurile străvechi, transmise din generaţie în generaţie, aduc noroc şi belşug în case. Pe lângă mesajul mistic, multe dintre ele sunt legate de cultul fertilităţii, de atragerea bunăstării asupra gospodăriilor.

Până vom vedea cum se conturează 2013, să aveţi parte de un Crăciun binecuvântat!

Mărțișorul, simbol al primăverii

În perioada 24–29 februarie 2012, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din București (Şoseaua Kiseleff nr. 3) organizează Târgul Mărţişorului, care va avea loc exclusiv în spațiile exterioare ale muzeului şi în sala Acvariu, între orele 10.00–18.00. Peste 200 de meşteri ţărani, artişti plastici şi studenţi vă aşteaptă să târguiţi mărţişoare tradiţionale, mărţişoare de criză şi suprarealiste, vintage și recycle, meşterite din lut, textile, lână, hârtie sau fetru – mărţişoare de toată mâna.

Pornind de la această informaţie, cred că este necesar să reamintim câteva date din istoria mărţişorului, simbol al primăverii, al bucuriei şi, de ce nu, al dragostei. Pentru că un dar îl faci doar celor pe care îi iubeşti sau îi apreciezi. Obicei păstrat de la romani, consemnat de istoriile de specialitate, a căpătat în zilele noastre o altă dimensiune simbolică. Cine îşi mai aduce aminte că pe data de 1 martie mărţişorul se oferea înainte de răsăritul soarelui, atât fetelor cât şi băieţilor? Şnurul la care era este ataşat mărţişorul, alcătuit din două fire de lână răsucite, alb şi roşu, sau alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, lumină-întuneric etc. Legat la mână sau prins la piept, se purta de la 1 martie până când se arătau semnele primăverii. Atunci, mărţişorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc sau era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Există legende populare în care se spune că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Într-un studiu dedicat mărţişorului, poetul George Coşbuc explica: „Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Coşbuc cunoştea foarte bine tradiţia şi a remarcat că la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, iar acest obicei este explicat, într-o oarecare măsură şi de legenda care reaminteşte că un tânăr a eliberat Soarele care fusese furat. A alergat trei anotimpuri şi în cel de-al patrulea, primăvara a reuşit să învingă dragonul. Sângele voinicului rănit a căzut pe zăpada şi de aici deducem semnificaţia culorilor şnurului.

Cu acest bănuţ se cumpărau vin roșu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii acestui simbol să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

În volumul Cu bastonul prin București, Tudor Arghezi, a cărui proprietate a primit numele de Mărţişor (astăzi Muzeul „Tudor Arghezi”) făcea următoarele consideraţii privitoare la acest simbol al primăverii: „…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.

…Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţișor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi rosu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Doamnelor şi domnilor, să ne reamintim că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Acest calendar popular avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc şi era oferit de Anul nou. Sigur, există multe poveşti sau legende legate de semnificaţia mărţişorului, dar cred că prin exemplele pe care le-am prezentat, am cam lămurit „misterul”, aşa că nu-mi rămâne decât să vă urez o primăvară frumoasă şi să vă ofer, imaginar, câte un mărţişor. Toate gândurile bune!

Pușa Roth

Fiziologia gustului: De colinde

Doamnelor şi domnilor, în zi de sărbătoare sunt convinsă că bine v-am găsit. Oare ce ar fi potrivit să prezentăm în această perioadă privitor la fiziologia gustului, astăzi când pe la uşile creştinilor tot mai bat la uşă colindătorii, deşi de două zile mâncăm tot ce poate fi mai gustos, de la sarmale la cozonaci, fiindcă aşa-i de Crăciun? Dar mai bine să vorbim de colinde, că ei, colindătorii, vor fi prezenţi în casele şi în curţile noastre, ăhăă, până dincolo de Anul Nou. De colinde se împart covrigi, colăcei, nuci şi mere pentru ziua de Ajun, deşi de la fiecare casă răzbate miros de cozonaci, plăcinte, cârnaţi, sarmale sau chiar fripturi bine şi aromitor împănate. Poate că este momentul să retrăim vremea copilăriei când mergeam cu colindatul sau să-i învăţăm pe copii cu aceste minunate datini, pe care românul le-a păstrat prin veacuri ca pe o zestre spirituală.

Timpul cel mai întrebuinţat pentru umblarea cu colindatul este ajunul Crăciunului, scrie Simion Florea Marian în volumul Sărbătorile la români.

Prin urmare, dragii mei astăzi am să vă colind să ne fie ziua bună împreună:

„Sculaţi boieri şi cuconi,

Că vă vin colindători,

Noaptea pe la cântători.”

Acestea sunt doar trei versuri din zona Rădăuţilor, dar mai jos, pe la Suceava colinda are alte versuri, însă aceeaşi semnificaţie:

„Să umblăm,

Să colindăm,

La gazde să închinăm,

Să închinăm spre sănătate,

S-aibă peste an de toate.

Sănătatea întră-n casă,

Bogaţia sus pe masă.”

Tot din aceeaşi zonă am ales un alt fragment de colind:

„Noi umblăm şi colindăm,

Pe la gazde ne-nchinăm,

C-aş-a lăsat Dumnezeu

Streşină de busuioc

Da-v-ar Dumnezeu noroc

Streaşină de mintă creaţă,

Da-v-ar Dumnezeu viaţă…”

Ce-mi doresc mie, vă doresc şi dumneavoastră. La mulţi ani!

Pușa Roth