The Theatre of the Organ

concert cmeron carpenter festival enescu 2013

detalii festival enescu editia 21 sept 2013The Theatre of the Organ (care, în traducere, ar echivala cu „teatralitatea muzicii pentru orgă”) se intitulează primul eveniment din seria „Concertele de la miezul nopții”, programat la Ateneul Român, duminică 1 septembrie, de la ora 22.30. Programul organistului Cameron Carpenter cuprinde: J. S. Bach / C. Carpenter – Studiu după Preludiul din Suita nr. 1 pentru violoncel, în Sol Major, BWV 1007; J. S. Bach – Fantezia şi Fuga în sol minor, BWV 542; C. Carpenter – Fragmente din scene ştiinţifico-fantastice. Concertul este prezentat de Enel.

În vârstă de 32 de ani (s-a născut în Pennsylvania, în anul 1981), Cameron Carpenter este primul organist nominalizat la un premiu Grammy, pentru albumul Revolutionary Etude. Înregistrările sale difuzate pe YouTube sunt hituri urmărite de milioane de oameni, cele mai importante ziare și reviste scriind despre el numeroase articole. Este invitat frecvent la emisiuni de radio şi televiziune, la CNN The Next List, CBS Sunday Morning, BBC Radio 3, ARD, ZDF, NDR Kultur.

Carpenter a fost considerat de Los Angeles Times „cel mai tehnic organist şi cel mai muzical”, în 2012, a primit mult râvnitul premiu „Leonard Bernstein”.

Concertează frecvent cu vedete pop ca Vinicio Capossela și Bishi. Cântă adesea, ca solist, cu orchestre simfonice internaţionale, în săli celebre din întreaga lume: Royal Albert Hall (Londra), Melbourne Town Hall (Australia), Tchaikovsky Concert Hall (Moscova), Capella (Sankt-Petersburg), Kimmel Center (Philadelphia), Disney Hall (Los Angeles), Davies Hall (San Francisco), Gewandhaus (Leipzig), Koelner Philharmonie (Köln) și Berliner Philharmonie (Berlin).

A devenit celebru prin interpretarea Studiilor, op. 10 de Chopin, fiind apreciat pentru pentru improvizaţiile pe care le face, pentru lucrările originale, precum și pentru felul în care promovează muzica la orgă în coloanele sonore ale filmelor artistice şi de animaţie. Este un muzician nonconformist, inclusiv prin vestimentație (bluză încrustată cu cristale Swarovski, cizme speciale).

cameron carpenter

Cameron Carpenter

Cameron Carpenter a cântat Clavecinul bine temperat de Bach la vârsta de 11 ani, înainte de a fi acceptat la școala americană Boychoir (1992). Primele sale compoziţii originale datează din acea perioadă: lucrări corale, inclusiv o cantată pentru voce şi orchestră folosind pasaje din Cartea junglei de Rudyard Kipling.

Mentorul său principal a fost dr. Beth Etter, printre profesorii care i-au marcat cariera numărându-se dr. John Bertalot şi dr. James Litton.  A studiat orga la The North Carolina School of the Arts, cu dr. John E. Mitchener. În acea perioadă a transcris pentru orgă mai mult de 100 de lucrări, printre care Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler ori Novelletten, op. 21 de Robert Schumann. A continuat să compună şi după ce s-a mutat la New York (2000), unde s-a înscris la Juilliard School, (diplomă de master în anul 2006). A studiat aici cu dr. Gerre Hancock, dr. John Weaver și Paul Jacobs şi a compus un poem simfonic pentru orchestră şi cor (Copiii din Bagdad, 2003) și prima sa lucrare importantă pentru orgă solo, Martenot Ondes.  A realizat, de asemenea, numeroase aranjamente pentru orgă pornind de la lucrările lui Chopin, Godowsky, Grainger, Ives, Liszt, Medtner, Rahmaninov, Schumann și alţii.

Concertul de la Ateneul Român va fi transmis la Radio România Cultural și Radio România Muzical.

Tot duminică, 1 septembrie sunt programate, în cadrul Festivalului, concerte la Dorohoi, Liveni și Timișoara. Pentru programul acestora, v. site-ul  Festivalului.

Pușa Roth

liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Arta violonistică a lui Ștefan Ruha, volume de Mirela Capătă

Vineri, 2 noiembrie 2012, la sediul Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, în Aula Magna a Casei Universitarilor, în pauza concertului care va începe la ora 19.00, va avea loc lansarea volumelor Ștefan Ruha, o viață în constelația viorii și În cercul magic al violonistului și profesorului Ștefan Ruha de Mirela Capătă, apărute la editurile Eikon din Cluj și Charmides din Bistrița. Prezintă: prof. univ. dr. Adrian Pop, prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, Marius Tabacu, directorul Filarmonicii „Transilvania”, dr. Gavril Țărmure, editor. Evenimentul este organizat de Filarmonica „Transilvania” și Fundația și Societatea de Concerte – Editura Charmides Bistrița.

Cele două volume, la origine teză de doctorat, sunt o amplă și foarte documentată monografie, prima dedicată marelui violonist și profesor Ștefan Ruha (1931–2004). Cele peste 320 de pagini ale primului volum reprezintă o cercetare aplicată a biografiei artistice a lui Ștefan Ruha: Rădăcini. Anii de formare; Premizele unei mari cariere violonistice. Competiţii şi victorii: revelaţia unui talent de proporţii; Cariera de concertist; Ştefan Ruha. Menţiuni cronologice; rezumat şi concluzii în limba engleză; documentaţie şi o bibliografie impresionantă, cinci capitole de anexe şi fotografii.

În al doilea volum (308 pagini), În cercul magic al violonistului și profesorului Ștefan Ruha, Mirela Capătă analizează, din perspectivă muzicologică, Activitatea didactică a lui Ştefan Ruha (Recurs la memorie; Ştefan Ruha, profesor şi mentor; Ştefan Ruha, profesor invitat; Maniera de predare); Particularităţile violonisticii lui Ştefan Ruha şi arta sa interpretativă (Definirea tipului temperamental al violonistului Ştefan Ruha. Parametri: aptitudine muzicală, talent, genialitate); Tehnica violonistică şi stileme preluate de la „şcoala empirică”; Originalitatea tehnicii violonistice; Psihologia virtuozităţii lui Ştefan Ruha; Tradiţie, inovaţie, fluctuaţie şi stil în interpretările violonistului Ştefan Ruha; Stileme interpretative, repertoriu predilect etc., dar şi Analiza interpretării „Anotimpurilor” de Antonio Vivaldi. Capitolul Documenta, cu o excelentă documentație și organizare, este structurat astfel: Memoria oamenilor şi memoria hârtiei, „Dialoguri în contemporaneitate”, Articole, cronici apărute în ziare şi reviste româneşti şi de peste hotare, Ştefan Ruha, profesor invitat la cursurile de măiestrie de peste hotare, Activitatea concertistică reflectată în presa românească şi de peste hotare, Consemnări despre Ştefan Ruha apărute în cărţi şi dicţionare, Documente oficiale, Afişe, programe de sală, Înregistrări cu Ştefan Ruha, Discuri şi CD-uri Electrecord, Cardex Radio Bucureşti, Înregistrări audio-video.

„Pentru noi toţi, Ştefan Ruha va rămâne un mare Om, un virtuoz înnăscut, o culme a măiestriei şi un simbol”, conchide Mirela Capătă.

Ștefan Ruha

„Abordarea monografică întreprinsă de Mirela Capătă în legătură cu personalitatea marelui nostru violonist Ştefan Ruha este absolut binevenită, aş putea spune chiar salutară. Ne aflăm încă într-un moment când amintirea artistului este vie, referinţele preţioase ale contemporanilor (şi în primul rând ale soţiei, depozitara datelor acumulate în decenii de viaţă) sunt încă accesibile, o bună parte din documentaţia legată de activitatea artistică – ce nu a fost gestionată niciodată la modul profesional în timpul vieţii maestrului – este reconstituibilă. În aceste direcţii lucrarea doamnei Mirela Capătă realizează o sinteză documentară consistentă, rod al unei munci tenace, susţinute, pe parcursul căreia s-a desăvârşit pas cu pas profesionalizarea în domeniul autoarei, care provine din branşa interpretativă şi ca atare a abordat un front ştiinţific iniţial inedit pentru domnia-sa. Pasiunea autentică pentru tema aleasă, respectul adânc pentru personalitatea Maestrului Ştefan Ruha, mentor venerat în tainele interpretării violonistice, disponibilitatea şi curiozitatea orientată interdisciplinar ale autoarei tezei au constituit motivaţii puternice în susţinerea şi amplificarea cercetării sale.

Ștefan Ruha și dirijorul Lorin Maazel

Personalitatea artistică a violonistului este privită ca un «fenomen», încercându-se o definire cât mai aplicată, mai nuanţată şi mai personalizată a caracterului de fenomen atribuit lui Ştefan Ruha. Concură la această definire atât datele biografice, reconstituite cu atenţie, cât şi descrierea traseului specific de formare ca muzician şi violonist, de la «şcoala empirică» a lăutăriei, dominantă în mediul său familial, la fascinaţia muzicii culte şi a virtuozităţii emanate din aceasta, prin admiraţia pentru figura emblematică a lui Jasha Heifetz. Caracterul de fenomen este astfel legat de multiplicitatea sferelor de manifestare a talentului lui Ştefan Ruha, menţinută de-a lungul întregii vieţi, de disponibilitatea sa cu totul ieşită din comun, de armonia îmbinării dotărilor de muzicalitate, memorie, conformaţie fizică şi psihică, de raportul său organic, intim şi necesar cu instrumentul muzical. […]

Informaţiile bine documentate constituie atu-uri incontestabile, şi ele servesc mereu drept măsură de verificare a temeiniciei altor multe informaţii de circulaţie orală, ce sunt în mod obişnuit colportate în jurul personalităţilor, informaţii adesea viciate de deformări, inexactităţi, partizanate, interpretări tendenţioase şi întreg alaiul de posibile subiectivisme. La finalul muncii minuţioase întreprinse de Mirela Capătă, avem în faţă o lucrare consistentă, bogată în informaţie, o dovadă convingătoare a cunoaşterii acumulate în materie şi un valoros instrument de referinţă pentru oricare cercetare ulterioară a subiectului abordat.” – Prof. univ. dr. Adrian Pop, Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.

Mirela Capătă

Absolventă a Academiei de muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, Mirela Capătă a urmat încă din studenţie cursurile de măiestrie de la Glasgow (Scoţia), Seminariile „B. Bartók” de la Szombathely (Ungaria), unde obţine diplome semnate de nume de rezonanţă ale artei interpretative mondiale, cum sunt: Max Rostal, André Gertler, Mark Knight şi Nilla Pierou. A urmat de asemenea, cursurile Academiei de Muzică „Tibor Varga” din Sion (Elveţia), ocazie cu care violonista se bucură de îndrumarea Silviei Marcovici. Numeroase participări la competiţii naţionale şi internaţionale au îmbogăţit palmaresul artistei la Concursul de cvartete Braşov 1978, Concursul Wieniawski (Polonia), Marckneukirchen (Germania), Barcelona (Spania,), Concursul „J. S. Bach” din Leipzig (Germania). Având un repertoriu bogat (atât în domeniul muzicii concertante, dar şi în genul cameral), a susţinut numeroase concerte şi recitaluri în ţară şi peste hotare, alături de interpreţi şi orchestre de prim rang, a efectuat înregistrări Radio-TV, CD şi DVD. Violonistă apreciată a Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, este fondatoarea Orchestrei de cameră „Camerata Romanica”, ansamblu alături de care a efectuat turnee în Italia, Belgia, Elveţia, Germania, Macedonia etc. Din toamna anului 1997, Camerata a trecut sub patronajul Radio Cluj, fapt ce a contribuit la intensificarea activităţii formaţiei pe plan zonal, prin susţinerea de concerte în transmisie directă din Studioul de la Casa Radio. Preocuparea pentru muzica barocă a determinat fondarea trio-ului „Ricercando il Barocco” (alături de clavecinista Ecaterina Botar şi violoncelista Ilse Herberth László), formaţie cu care a înregistrat integrala Sonatelor „da chiesa” şi „da camera” de A. Corelli şi a Sonatelor de J. S.  Bach.

Ștefan Ruha și Mirela Capătă, Radio Cluj, 1998

Activitatea concertistică, cuprinzând şi numeroase recitaluri vioară-orgă prin bisericile din Transilvania, este armonios îmbinată cu cea didactică, fiind cadru didactic asociat la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, obţinând în noiembrie 2011 înaltul titlu academic de „Doctor în Muzică, Magna cum laude”.

Costin Tuchilă

Calendar: Arcangelo Corelli

Născut cu un sfert de veac înaintea lui Vivaldi, Arcangelo Corelli (17 februarie 1653, Fusignano, Ravenna– 8 ianuarie 1713, Roma) este considerat părintele artei viorii, fiind numit „Orfeu al viorii”. Ştim foarte puţin despre anii formării sale; documentele consemnează doar că la 17 ani a devenit membru al Academiei Filarmonice din Bologna, în care admiterea era condiţionată de o exigentă probă de compoziţie. Îndrumat, se pare, de Giovanni Battista Bassani şi Giuseppe Torelli, muzicieni mai tineri decât el, Corelli se impune după 1685, la Roma, ca director de muzică la Palatul cardinalului Pietro Ottoboni. El devine în scurt timp protagonistul „concertelor de luni”, la care asistau personalităţile vieţii culturale din Roma. Violonist cu o tehnică uluitoare pentru veacul său, făcea adevărate acrobații muzicale, dar nu pierdea niciodată, se spune, claritatea și echilibrul în exprimare. Suverană pentru el rămânea frumusețea tonului violonistic.

Răsplătit cu onoruri în Italia, sprijinit de regina Cristina a Suediei, care se stabilise la Roma, şi de Alessandro Scarlatti, Corelli nu a fost numai un violonist virtuoz, ci şi un compozitor de mare valoare. Deşi creaţia lui cuprinde numai 8 opusuri cu paternitate certă (e drept, șase alcătuite din câte 12 lucrări), ea s-a impus nu în ultimul rând datorită faptului că muzicianul ilustrează în fiecare dintre acestea genuri instrumentale diferite, de la sonata a tre (trio sonata) la sonata pentru vioară solo şi bas continuo şi la concerto grosso (op. 6, publicat postum, în 1714, la Amsterdam). În timpul vieții i-au fost publicate: 12 Sonate da chiesa (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 1, Roma, 1683; 12 Sonate da camera (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 2, Roma, 1685; 12 Sonate da chiesa (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 3, Roma, 1689; 12 Sonate da camera (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 4, Roma, 1694; 12 Sonate a due pentru vioară și bas continuo (6 sonate da chiesa și 6 sonate da camera), op. 5, Roma, 1700. Pe lângă Concertele grossi op. 6, postum au apărut: Sinfonia în re minor și 6 Sonate a tre (ultimele la Amsterdam în 1714). I se mai atribuie: un Concerto grosso compus în 1689 pentru curtea lui Francesco II d’Este, duce de Modena, care ar fi constituit introducerea la un oratoriu de Giovanni Lorenzo Lulier (titlul partiturii este Introduzione e Sinfonia per l’Oratorio di Santa Beatrice d’Este); un Concert a quattro pentru două viori, violettă (tip de vioară discant cu trei coarde, din secolele XVI–XVII) şi bas continuo, o Sonată a quattro pentru trompetă, două viori și bas continuo, o Fugă pentru patru voci pe un singur subiect, în care apare o temă asemănătoare celei din Alleluia din oratoriul Messia de Händel.

Sonatele lui Corelli sunt împărţite în două tipuri, relativ distincte: da chiesa (de cântat în biserică) şi da camera. Primele se cântă de obicei cu acompaniament de orgă, celelalte cu clavecin. Dar, indiferent de caracterul lor, aceste compoziţii se caracterizează prin melodia de mare nobleţe, pe cât de simplă, pe atât de rafinată, şi prin alternanţa dintre tonul major şi cel minor, specifică muzicii populare italiene.

Nu toate dintre aceste lucrări sunt cunoscute astăzi publicului larg. Cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului se cântă al optulea Concerto grosso din op. 6, Concerto per la Notte di Natale, în sol minor (Concert pentru noaptea de Crăciun). Dintre cele 6 Sonate da camera de Corelli, care fac parte din ciclul de 12 Sonate pentru vioară şi bas continuo, op. 5, se cântă în mod curent o singură lucrare, ultima, intitulată La Follia, în re minor, alcătuită din 23 de variaţiuni pe tema unui vechi dans popular portughez. Ea este complet diferită faţă de partiturile care o preced, atât prin formă, cât şi prin conţinut. Prima menţiune a unei melodii cu titlul La Follia a fost făcută de Salinas în 1577, formula ei muzicală fiind frecvent folosită în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Mai mult decât passacaglia şi ciaccona, follia servea ca bază pentru variaţiuni. Această ultimă partitură din op. 5 este considerată pe bună dreptate concluzia artistică a sonatelor instrumentale ale lui Corelli, dar şi a carierei sale de violonist, pentru că, în mod special aici, se întrevăd aspectele de tehnică şi de expresie violonistică proprii muzicianului italian. Celelalte sonate din acest opus sunt alcătuite invariabil dintr-un preludiu, în tempo rapid sau lent, urmat de dansuri cu caracter diferit, cultivate în suitele instrumentale ale epocii baroce: sarabandă, gigă, gavotă, allemandă, courantă. Pe o structură dată, Corelli scrie însă o muzică de mare diversitate şi bogăţie, surprinzând adesea prin caracterul melodiilor care se supun ritmului respectiv şi prin colorit.

Costin Tuchilă

 Concerto per la Notte di Natale – Europa Galante, dirijor: Fabio Biondi

La Follia 

 Concerto grosso op. 6, nr. 4 – partea I