Lansare de carte și audiobook Sergiu Cioiu

nu stim aproape nimic pusa roth in dialog cu sergiu cioiu ars longa

eveniment liber sa spunLuni, 16 mai 2016, la ora 18.00, la Hotelul Marshal Garden din București (Calea Dorobanţilor, nr. 50 B) va avea o dublă lansare: volumul Nu ştim aproape nimic. Puşa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu, apărut în colecția „Summa cum laude” a Editurii Ars Longa din Iași. Postfață de Costin Tuchilă; audiobook-ul Sergiu Cioiu în dialog cu dumneavoastră (pe marginea cărții intitulate Nu știm aproape nimic. Puşa Roth în dialog cu Sergiu Cioiu – dublu CD, producție ConArt & Cachaça Prod, 2016, apărut la Editura Ars Longa). Prezintă: Pușa Roth și Costin Tuchilă. Cu participarea extraordinară a lui Sergiu Cioiu (Canada). Continuă lectura „Lansare de carte și audiobook Sergiu Cioiu”

„Remember”, o nouă rubrică în Revista Teatrală Radio

Începând de la 1 ianuarie 2014, Revista Teatrală Radio are o nouă rubrică: „Remember”, dedicată marilor actori ai teatrului românesc. Sub semnul „Eterne reveniri”, Annie Muscă va publica în fiecare lună articole despre cei sosiți sau plecați în luna respectivă.

Ovidiu Iuliu Moldovan

ovidiu iuliu moldovan profil de annie musca

Astăzi, 1 ianuarie 2014, ne amintim de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan (1 ianuarie 1942–12 martie 2008).

eterne reveniri in luna lui ianuar annie muscaO voce memorabilă și un chip nobil și sobru, o ținută impecabilă, discretă și o privire pătrunzătoare. Zeci de roluri pe scenă, erou al marelui și micului ecran în peste 50 de producții semnate de celebri regizori români, dar și artist cu har în spatele microfonului din studiourile Teatrului Radiofonic de pe strada General Berthelot, unde a întruchipat personaje fără de moarte în aproape 60 de piese puse în undă de regizori consacrați: Constantin Moruzan, Dan Puican și Cristian Munteanu, Leonard Popovici sau Constantin Dinischiotu.

A interpretat fără cusur roluri pozitive, de eroi transilvăneni, embleme ale istoriei românilor, dar și roluri negative, de clasici dictatori. A fost, când cehovian, când shakespearian și a recitat ani de-a rândul din Eminescu, Nichita Stănescu și Sorescu, dar și din Goethe, Racine sau Corneille, vocea sa dovedindu-se a fi una dintre cele mai căutate pentru marile spectacole de poezie din România și de dincolo de granițe și de Ocean. Prin vocea lui, poezia a ieșit din ermetismul ei și a ajuns la inima publicului.

Acesta a fost actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, născut la zi mare într-un sat cu nume simbolic, Vișinelu, din Clujul Interbelic, astăzi județul Mureș, unde revenea de câte ori îi oferea răgaz tumultul vieții teatrale bucureștene. Cu dorul tatei, împușcat alături de alți români în 1944 de către trupele horthyste la 15 km de Sărmașul de Câmpie, și cu dragostea mamei care l-a părăsit la maturitate, a trăit Ovidiu cei 66 de ani ai săi până într-o zi de martie doar, a anului 2008.

actorul ovidiu moldovan foto simion buia

Fotografie de Simion Buia

Din biografia sa…

Tatăl său, Iuliu Moldovan, de la care și-a împrumutat al doilea prenume pentru a se distinge în lumea actoricească, dar, mai ales, pentru a păstra vie memoria tatălui, se trăgea din neamurile lui Barițiu și Rațiu, memorandiști celebri preocupați de soarta Transilvaniei, după cum mărturisea în unele interviuri însuși actorul. Mama sa, Marta Moldovan, greco-catolică, a fost învățătoare. Ovidiu a iubit-o enorm și a suferit asemeni unui copil la dispariția ei în anul 1995. După moartea tatălui, Ovidiu, rămânând doar sub ocrotirea mamei, se refugiază alături de ea la Cluj, unde, mai târziu urmează cursurile Liceului de Muzică. Familia își dorea să-l vadă medic, dar fascinanta lume a actoriei s-a dovedit a fi mai puternică. Actorul îl pomenea de fiecare dată pe dramaturgul, poetul și eseistul Radu Stanca, cel care îi devenise rudă prin căsătoria cu verișoara sa, Dorina Ghibu. Amândoi l-au îndrumat către teatru. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu fragmente audio și video.

Annie Muscă

Alte detalii: „Remember”, o nouă rubrică în Revista Teatrală Radio

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

muntele de d r popescu teatrul radofonic

Duminică, 1 decembrie 2013, la ora 14.00, la Radio România Cultural, vă propun să reascultați Muntele de D. R. Popescu.

Dumitru_Radu_Popescu_Adaptată de Nae Cosmescu, în 1983 piesa Muntele a fost înregistrată la Teatrul Național Radiofonic, de asemenea în regia lui Emil Mandric, cu o distribuție excepțională: Horațiu Mălăele în rolul lui Dromihete, Ovidiu Iuliu Moldovan (Lisimah), Mircea Albulescu (Riborasta), Leopoldina Bălănuţă (Andra), Ion Marinescu (Argilos), Virgil Ogăşanu (Bambalon), Valeria Seciu (Sado), Emil Hossu (Seutes), Valeria Ogăşanu (Bidia), Sorin Gheorghiu (Becos), Gheorghe Novac, Nicolae Crișu, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta. Muzică originală aparține lui Dorin Liviu Zaharia. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Data difuzării în premieră: 25 aprilie 1983.

Dacă prozatorul Dumitru Radu Popescu este un scriitor de primă însemnătate, autorul Muntelui este „un dramaturg fundamental”, cum l-a definit Valentin Silvestru: „Numesc astfel scriitorul care contribuie decisiv la configurarea unei perioade de istorie culturală, e reprezentativ pentru întreaga mişcare literară, prin cota de conştiinţă critică şi expresivitate originală a scrierilor sale, defineşte o direcţie estetică. Dumitru Radu Popescu e iniţiatorul unei drame specifice, a idealului purităţii morale violent contrariat, generând astfel procese de conştiinţă şi stări de spirit favorabile afirmării puternice a adevărului în plan social-istoric. Ca expresie, opera dramatică e de un neobaroc esenţialmente modern, în alegorizări luxuriante şi, deopotrivă, stilizate, cu structuri necanonice, mixând atitudinea romantică, realismul fantastic, hiperbolizarea grotescă, farsa bufonă, ambiguitatea tragică.” (Ora 19.30, Studii critice asupra teatrului dramatic din deceniul opt al secolului douăzeci, Bucureşti, Editura Meridiane, 1983).

dromihete si albinele muntele d r popescu

De la Vara imposibilei iubiri (1966), prima sa piesă jucată pe o scenă de teatru, Cezar, măscăriciul piraţilor sau Capcana sau Cine îndrăzneşte să verifice dacă împăratul are chelie falsă (1968), Visul (1968), Aceşti îngeri trişti (1969), Piticul din grădina de vară (1972), Pasărea Shakespeare (1974) la piesele recente, ca Anglia şi vărsatul de vânt (2006; am folosit aici datele premierelor absolute ale pieselor), acest modernism de factură neobarocă este constant în imaginaţia teatrală, alături de motivele subsumate „labirintului vieţii ca adevăr absolut, în care negaţia şi afirmaţia se confundă şi se complinesc.” (Marian Popa). Accentele pot diferi, cercetarea în ordinea ficţiunii poate îmbrăca forme diverse, uneori derutante, dar fondul se conservă şi iese la iveală adesea surprinzător, ca şi în proză.

horatiu malaele muntele dromihete ion marinescu leopoldina balanuta

Muntele, reprezentată într-un spectacol antologic al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț (premiera absolută: 13 iunie 1977, regia: Emil Mandric), în care Horațiu Mălăele făcea un rol de zile mari în Dromihete, este rodul unei ample documentări referitoare la regele get din jurul anului 300 î. Hr., învingătorul lui Lisimah. Episodul pilduitor al festinului simbolic la care Dromihete îl invită pe Lisimah, luat prizonier, în timp ce geților li se rezervă o masă modestă, nu este însă tratat moralizator, simplist, piesa excelând prin elementele folclorice, paremiologice și prin simboluri, într-un amestec de real și mitologic, rafinat, dar cu senzația, pe scenă, a firescului desăvârșit. Țara lui Dromihete e ca o casă, regele crește albine, e „și un pic de olar”, deși recunoaște că nu are prea mare talent. Firește, în context, albinăritul e o îndeletnicire cu valoare simbolică, dar totul este văzut în spirit profan, aproape în joacă.

Costin Tuchilă

Muntele de D. R. Popescu (fragment)

http://youtu.be/iWdi848jMl0

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.