Premiile Concursului Naţional de Creaţie Artistică „Scrisori pentru Moş Crăciun”

eric-craciun-2

Liga Scriitorilor Români – Filiala Mureş a oferit tuturor copiilor un prilej de a-şi da frâu liber imaginaţiei şi dorinţelor, prin organizarea unui concurs de creaţie artistică cu titlul Scrisori pentru Moş Crăciun.

Festivitatea de premiere a avut loc sâmbătă, 17 decembrie 2016, la Sala Mică a Palatului Culturii din Târgu Mureş, cu o săptămână înainte de magica şi luminata sărbătoare a Crăciunului, toţi participanţii fiind recompensaţi de Moş Crăciun în cadrul unui eveniment destinat în exclusivitate copiilor, cu un mini-târg de carte pentru copii, cu lansări de carte pentru copii, cu un spectacol susţinut de către copii la care se va cânta şi se va recita, cu o expoziţie realizată din lucrările participante la concurs şi cu donaţii de carte şi de jucării pentru casele de copii din Târgu Mureş.

Premiile Concursului Naţional de Creaţie Artistică „Scrisori pentru Moş Crăciun”

SECŢIUNEA CREAŢIE PLASTICĂ Continuă lectura „Premiile Concursului Naţional de Creaţie Artistică „Scrisori pentru Moş Crăciun””

Memo

Fierul de călcat

fier calcat memo pusa roth

memo-pusa-roth-Privind la toamna mallorchină, treceam agale pe una dintre străzile Palmei şi mi-a atras atenţia, printre altele, o reclamă care oferea servicii de călcat rufe. Obișnuinţa, bat-o vina, cu spălătoriile care rezolvă ambele servicii! Astfel, am început să scotocesc pin memorie, gândindu-mă la utilitatea fierului de călcat, la istoria acestui obiect atât de des folosit în fiecare casă. Continuă lectura „Memo”

Sărbătorile pascale: Tradiții și obiceiuri

paste palma de mallorca

Anul acesta am avut ocazia sa particip la manifestările dedicate Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos, în Săptămâna Mare, într-o lume profund catolică, ce respectă cu sfințenie vechile obiceiuri. Paștele în Spania reprezintă o perioadă specială,  dedicate învierii lui Iisus Hristos, marcată de numeroase și pitorești tradiții și obiceiuri.

domingo de ramos

Domingo de Ramos

Patimile lui Hristos sau Săptămâna Sfântă (Semana Santa) este recunoscută drept una din cele mai importante sărbători spaniole. Celebrarea de Paști debutează în Spania cu Domingo de Ramos, „Duminica Ramurilor” sau Duminica Floriilor și se încheie cu Lunes de Pascua („Lunea de Paște”). Eu sunt în Palma de Mallorca și în Joia Mare, ziua cea mai importantă pentru catolici, am asistat la o paradă grandioasă organizată de diferite confrerii, dedicată acestui mare eveniment al lumii creștine. Care alegorice cu chipul Domnului și al Fecioarei Maria au defilat pe străzile Palmei, pe un traseu bine definit și după un program prestabilit. Fiecare confrerie s-a străduit să impresioneze publicul prezent (și publicul a fost impresionat!) în număr foarte mare, arborând costume specifice, în culori diferite, însoțite de fanfare ce interpretau vechi cântece mallorchine sau poate spaniole, în orice caz, laice. Locuitorii orașului au venit la această manifestare cu scaune pliante și din acest motiv, poate, lumea s-a împărțit în două. Pe un trotuar stăteau tacticoși, pe scaune, localnicii, iar pe celălalt trotuar, cei veniți din alte părți ale insulei dar și străinii. Eu m-am așezat pe scările catedralei Sant Miguel, lângă Piața Spania, un loc ce mi-a dat posibilitatea să văd „de sus” această desfășurare de forțe.

Catedral-de-Palma

Catedrala din Palma de Mallorca

În această catedrală, Sant Miguel, se va săvârși slujba de Înviere pentru creștinii ortodocși (români, ruși, bulgari) care locuiesc sau muncesc temporar în insulă. Slujba va fi făcută simultan în trei limbi, română, rusă, bulgară, de către preoți aparținând celor trei biserici pe care le reprezintă aici, în această insulă înconjurată de apele Mării Mediterane.

Semana-Santa-Palma-Mallorca

Revenind la procesiune, a fost deschisă de patru vestitori călare pe cai, îmbrăcați în mantii albe, urmați de  călugării și credincioșii practicanți ai  confreriilor. Carele alegorice pe care se afla statuia ce îl întruchipa pe Hristos, erau purtate pe umeri în semn de penitență. La fiecare ridicare a acestor coloși, oamenii aplaudau efortul făcut, semn de recunoștință maximă pentru suferințele Mântuitorului. Pentru mine a fost ca o poveste acest spectacol grandios dedicat celei mai mari sărbători a creștinătății.

Pușa Roth

Corespondență de la Palma de Mallorca

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Tradiții

Artistul Eduard Rudolf Roth: „Credinţa este lumina care face ca un arbore să nu rămână închis în propriile rădăcini”

rudy roth nasterea evei

Rudy Roth, Nașterea Evei

interviu liber sa spunMi-e greu să descriu în cuvinte sufletul unui om cu care providenţa mi-a oferit şansa unei prietenii apropiate. Am crezut că e uşor la început, dar răspunsurile lui mi-au dat aşa frumoase aripi încât mi-a luat ceva vreme până am revenit pe pământ.

Eduard Rudolf Roth este spiritul căruia îi vor rămâne recunoscătoare pentru că a deschis o uşă atunci când toate celelalte erau închise pentru mine şi ar fi peste puterile mele să nu apreciez efortul lui.

Acest tânăr artist român, ce a găsit calea spre el însuşi alegând să plece cu familia în Palma de Mallorca, Spania, a adus la lumină arhitectura sufletului său într-o expoziţie ce va avea vernisajul la 1 octombrie, la Bucureşti. Lumea nouă pe care am descoperit-o în lucrările lui a rudy roth graficălăsat o amprentă puternică.

Grafica lui Eduard Rudolf Roth nu este una oarecare, sunt umbre aparte, care te îndeamnă să cauţi unde nu te aştepţi, înlăuntrul tău, sunt lacrimi înnodate între linii frânte, pe care doar un suflet trecut prin furci caudine le poate vedea, sunt bucurii nemăsurate de nimeni care te ating semnificativ, definitiv.

Nu poţi trece cu vederea grafica lui, după cum nu poţi fii indiferent la poezia care se desprinde din aceasta dăruindu-ţi o şansă nesperată, aceea de a savura arta cu toată fiinţa ta. Doctorand în Relaţii Internaţionale, absolvent a două programe masterale, Universitatea Bucureşti şi University of Kent at Canterbury, Rudy Roth a activat ca jurnalist radio timp de 13 ani la Radio România, o viaţa de om am putea spune.

Din 2005 este consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, manager de proiect, formator şi web-designer. Între 30 septembrie şi 19 octombrie, 50 dintre lucrările lui vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană Bucureşti în cadrul expoziţiei intitulate La déesse du temps perdu – Zeiţa timpului pierdut.

Vernisajul va avea loc la 1 octombrie la ora 17,30, în sala Mircea Eliade a Bibliotecii, cu participarea extraordinară a actorului Dorel Vişan, dar şi a Roxanei Moşianu, ce va încânta asistenţa cu harpa sa, iar printre cei care vor vorbi despre arta lui Rudy Roth se numără Marina Roman şi cunoscutul om de radio Costin Tuchilă.

banner expozitie rudy roth

Imaginaţia tânărului artist surprinde, poemele lui aşezate cuminte pe hârtia alba se ascund uneori, dar nu pentru mult timp, căci la un moment dat ies la lumină parcă suflate de un vânt bun şi generos ce nu vrea să păstreze nimic pentru sine.

Nici nu ar putea, căci Rudy Roth, evident pseudonimul lui literar, îşi poartă generozitatea la vedere, acolo unde de obicei oamenii privesc atent. Atunci când sunt Oameni. Vă împărtăşesc bucuria interviului cu tânărul artist rugându-vă să citiţi cu atenţie, pentru că de Rudy Roth cu siguranţă veţi mai auzi. Curând.

Loreta Popa: De ce au trecut ani până când ai lăsat libertatea de a respira pasiunii tale pentru desen?

Rudy Roth: În esență, pentru că există drumuri și vise cărora le aparții și iluzii perceptive cărora crezi că le aparții. La început, pe la 13–14 ani – când timpul încă îmi mai încăpea în căușul palmelor – am ricoșat într-o lume nouă, o terra incognita a cărei magnetică atracție s-a dovedit irezistibilă: programarea pe computer.

Admiterea ulterioară la „Tudor Vianu” – una dintre prestigioasele instituţii de învăţământ liceal din Bucureşti – m-a făcut să-mi odihnesc nerăbdarea printre amețitoare secvențe de cod informatic, cu ajutorul cărora puteai crea lucruri, până atunci, de neimaginat. În umbra acestei hegemonii a noului, vechiul meu univers de cărbune, acril, acuarelă și hârtie avea să se deșire imaterial peste o firească stare de imponderabilitate…

Apoi, facultatea – suprapusă peste timpul mototolit al tranziției românești – vise de împrumut, euforii temporare, tristeți ereditare și multe, multe altele m-au făcut să mă îmbrac în propria-mi singurătate și să mă îndepărtez de lumina mea lipsită de contururi.

Într-o zi oarecare, prin 2007, femeia care avea să pășească alături de mine pe cărările sorții a făcut semn răsăritului să intre în casă și cu mâna-n mâna ei, am simțit că vreau să mă întorc în mine.

Era ca un soi de excentricitate tolerabilă în timpul studiilor masterale, un soi de time-out pe care-l ceream, inconștient, destinului. Din zâmbetul ei în lumina cenușie a Bruxelles-ului, degetele mele aveau să desprindă după o lungă absență, un nou ciob de lumină sub forma unei schițe în cărbune…

pustnicul rudy roth desen creion grafica de astazi

Rudy Roth, Pustnicul

L. P.: Zeiţa timpului pierdut… mă regăsesc în titlul expoziţiei tale de la Bucureşti. Aduce puţin cu Timpul pierdut al lui Proust. De ce Zeiţa timpului pierdut?

Aduce cu Proust, pentru că multe din lucrările acestei expoziții își trag seva din Proust. Ele însele sunt rezultatul unei deșteptări a conștiinței, unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri.

Cred, asemenea lui Proust, că arta este o forță care ne modelează, ne transfigurează și ne deschide drumul împlinirii, fără de care fiecare dintre noi s-ar identifica, ca-n scrierile lui Márquez, prin ani și veacuri de singurătate. Atunci când scrii, pictezi, dansezi, cânți… nu mai ești bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, blond sau brunet, ești pur si simplu artist.

De ce Zeiţa timpului pierdut? E poate puțin mai greu de pus în cuvinte… însă am să încerc să explic. În primul rând, pentru că, în viziunea mea – puternic influențată de filozofia lui Henri Bergson – intuiţia, percepțiile sau emoțiile individuale și nu raționalismul mecanicist joacă rolul dominant în cunoașterea realității înconjurătoare.

Impulsurile și energiile creative ale imaginației inconștiente – implicit nesupuse rațiunii pure – relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. În toate aceste elemente, ca și în alte stări și trăiri precum dragostea necondiționată, răbdarea, acceptarea, iertarea etc., regăsesc, simt, percep un sacru feminin, tangibil și atemporal, caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen.

Zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși trăiește în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului. Citește interviul integral în Jurnal spiritual, revistă de dialog etic, estetic și religios.

Loreta Popa

 grafica de rudy roth pistornicul luminii credintaRudy Roth, Pistornicul luminii 

Palma

calatorie cu avionul boeing 737

simple intamplari rubrica liber sa spunPalma este chiar o palmă de pământ înconjurată de apele limpezi ale Mării Mediterane. Am ajuns seara pe aeroportul din Palma de Mallorca, imens și modern, înconjurat de palmieri, dar nu acesta a fost spectacolul cu care am început vizita. Am pornit în această călătorie cu avionul, evident, și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că toți cei care au ales această destinație au sărit din autobuzul care ne-a dus pe pistă și s-au îmbulzit pe scara avionului. M-am și ne-am legănat, între ghilimele, pe scară, până când am pătruns în interiorul aeronavei. Aici a început altă nebunie: bătălia pe scaune, deși erau suficiente, adică mai multe decât numărul pasagerilor. Fiindcă pe bilete nu se precizează locul, toți au alergat ca și cum era sfârșitul lumii. Echipajul dădea semne că e obișnuit cu asemenea scene, dar, politicos, saluta fiecare pasager sau așa ar fi fost normal, dacă am fi intrat în liniște. Mi-am adus aminte de ratele de la autogări de pe vremuri, când se înghesuiau, se călcau în picoare, călcau pe papornițe ca să găsească un loc și dacă se putea, cât mai în față. În timpul zborului au tăbărât pe mâncare, ronțăind tot ce se putea ronțăi, cu o foame contagioasă.

interior-boeing-737_900

La finalul călătoriei hoarda cea grăbită a fost oprită de echipaj pentru că s-a ieșit prin burduf, direct în aeroport și nu la autobuz, pe pistă, la altă alergatură, de data asta după scaune. Atâta grabă aproape grosolană nu-și avea rostul, zic eu, fiindcă majoritatea venise la plajă, în concediu. Or, zborul cu avionul ar fi fost un bun prilej de relaxare, de meditație, mai ales că acolo sus, printre nori, priveliștea era uluitoare, dumnezeiesc de frumoasă. Dar cine să-și arunce privirea prin hublou, când erau atâtea de mâncat, de râs, de povestit!?

Pușa Roth