În Vestul Nesălbatic

florentin smarandache in vestul nesalbatic

La Editura Sitech din Craiova a apărut de curând volumul În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu, ce poartă semnătura profesorului universitar dr. Florentin Smarandache, de la University of New Mexico, SUA. De la primul meu interviu cu distinsul om de ştiinţă am realizat că plurivalenţa este cuvântul cel mai potrivit cu ajutorul căruia am putea defini activitatea domniei sale. De la legătura dintre neparticulă şi nematerie, ca să dau numai un exemplu, până la fotojurnal instantaneu, este calea de la ştiinţă la ştiinţa discursului literar, la ieşirea, de ce nu, din labirint. Este uimitor cum poate profesorul Smarandache să abordeze atâtea domenii, cu o uşurinţă aproape de neînţeles pentru mulţi. Cine ştie, poate în asta constă filosofia vieţii.

florentin smarandache fotojurnale

Florentin Smarandache, primind Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică pe anul 2012.

Publicăm cronica semnată de Ştefan Vlăduţescu la volumul În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu, preluată de pe site-ul „Revista de recenzii”, publicaţie fondată de Dan Ionescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. (Pușa Roth)

Florentin Smarandache: În Vestul Nesălbatic – fotojurnal paradoxist

de Ştefan Vlăduţescu

Florentin Smarandache a acreditat o specie literară paradoxistă şi sincretică: fotojurnalul instantaneu. Este vorba despre un discurs literar hipertextual cu elemente fotografice, reportericeşti, culturale şi ştiinţifice. Într-un fel, avem de a face cu un jurnal însoţit de fotografii confirmative, revelatoare. Mişcarea ideilor o asigură observaţiile proaspete şi reflecţiile paradoxiste, adică surprinzătoare şi de profunzime. Mobilitatea şi atenţia la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic şi recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: În Vestul Nesălbatic (Craiova, Editura Sitech, 2013).

panorama orasului silverton colorado

Panorama orașului Silverton, Colorado

Jurnalul consemnează călătorii în fostul „Vest Sălbatic”. Peste vechea imagine se suprapune noul profil de Vest modern, cultivat, civilizat, umanizat: un „Vest Nesălbatic”.

Motivele de călătorie sunt diverse: excursii în legătură cu care decizia se ia în ultimul moment, deplasări la conferinţe ştiinţifice sau participări la decernări de premii. Punctul de plecare şi de revenire este întotdeauna la 2000 de metri deasupra nivelului mării. Când este acasă în S.U.A., Florentin Smarandache este permanent la înălţime. De altfel, oriunde s-ar afla excepţionalul profesor Smarandache este la înălţime, la altitudine. Oraşul său de la 2000 de metri, Gallup, este centrul paradoxismului mondial. Este locul virtual către care se îndreaptă zilnic 6.000–8.000 de accesări pentru Florentin Smarandache.

Secţiunile cărţii sunt scrise în registre diferite. Ba chiar, fragmente ale aceleiaşi secvenţe beneficiază de formulări în variate registre. De la nuanţele poematice, lirice, vibrante, la relatările istorice, la evocări de persoane, personalităţi şi personaje, de la note melancolice şi impresii la dezbateri de idei şi teorii de vădită noutate şi dificultate. Scrierea păstrează ritmul vieţii. Spaţiul acoperit este cel al statelor americane: New Mexico, Colorado şi Arizona.

Formula jurnalului instantaneu este una ce se încadrează în literatura de frontieră, împreună cu memoriile şi epistolele.

trenul turistic durango silverton colorado

Trenul turistic Durango–Silverton, Colorado

Ceea ce, înainte de toate, face din Florentin Smarandache un prozator cu peniţă de noutate nu sunt impresiile de călătorie surprinzătoare, vii şi de maxim realism. Pe acest palier s-ar putea spune că jurnalele instantanee sunt propuneri de trasee de viaţă şi că ele pot fi retrăite, refăcute de oricine pe cont propriu. Nu impresiile prin transcrierea lor conştiincioasă vădesc scriitorul, ci notaţiile vibrante, reflecţiile asupra evenimentelor, întâmplărilor şi a mersului lumii.

Florentin Smarandache este un prozator deghizat în reporter paradoxist. El desprinde semnificaţii din peisaj şi din fapte. Realmente, Florentin Smarandache trăieşte literar şi paradoxist şi se exprimă literar şi paradoxist. Este preocupat de noutate şi de înţelesul a ceea ce s-a întâmplat sau este pe cale să se întâmple.

Deviza sa de pornire este „în fiecare zi să întreprinzi ceva nou” (Smarandache F., 2013, p. 117), iar deviza sa de analiză este „în fiecare seară îmi fac bilanţul zilei” (Smarandache F., 2013, p. 79). Ceva nou poate fi gândit sau poate fi simţit. Pentru a vedea ceva nou trebuie să călătoreşti. Pentru a gândi ceva nou trebuie să priveşti către mecanismele propriei gândiri şi să identifici teme de interes, să le concepi sau să le translatezi în sisteme de referinţă surprinzătoare.

A experimenta şi a experienţia sunt cadrele mentalului şi senzorialului. Un „experiment ştiinţific” în această privinţă îl regăsim în cele două intervenţii la Caltech, la o conferinţă de fizică. Participă la eveniment întrucât „conferinţele astea îţi deschid orizontul” (Smarandache F., 2013, p. 33). Aici prezintă două subiecte „neconvenţionale”: Legătura dintre neparticulă şi nematerie (împreună cu dr. Ervin Goldfain) şi Eliberarea quarkului în cadrul Fuziunii la Rece (împreună cu Victor Christiano).

canionul glenn

Canionul Glenn. Fotografii din vol. În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu

Aventurilor mentale le corespund aventuri ale simţurilor. Memorabilă este experienţierea spaimei: „Hai să tragem o porţie de spaimă!” (Smarandache F., 2013, p.59). Excursiile şi călătoriile ce par soţiei domniei sale, doamna Lilia, ca fără capăt sunt temeinic fundamentate intelectual: „mereu ai căte ceva de văzut” (Smarandache F., 2013, p. 82). Pe de altă parte, „excursiile te ajută să ieşi din tine însuţi, să-ţi găseşti armonia şi pacea” (Smarandache F., 2013, p. 72). O năzuinţă fascinantă de absolut se regăseşte în excursii şi călătorii: „Parcă aş tot călători … la infinit. […] Călător ca vântul şi ca gândul. Călător la nesfârşit” (Smarandache F., 2013, p. 83).

A treia secţiune a volumului include participarea plină de succes a lui Florentin Smarandache la concursul de cărţi al statului New Mexico. La finalul lui 2012, pentru a doua oară consecutiv, profesorul universitar dr. Florentin Smarandache, de la University of New Mexico, a primit premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria de cărţi de ştiinţă şi matematică pe anul 2012, pentru cartea scrisă împreună cu profesoara W. B. Vasantha Kandasamy, de la Institutul de Tehnologie din Chennai, India. Cartea pentru care le-a fost atribuit premiul este DSm Super Vector Space of Refined Labels, publicată în 2011 la Zip Publisher din Columbus Ohio.

Ca stil şi conţinut, fotojurnalul instantaneu În Vestul Nesălbatic este remarcabil. El constituie o lectură plăcută şi instructivă. Rămâne valabil postulatul din fotojurnalul Vida pura (2012): „Vizitez şi învăţ”. Un mare savant învaţă pe alţii şi cu modestie învaţă din lumea în care trăieşte. Astfel, dă o lecţie de ştiinţă şi de caracter care-l face excepţional.

Pascal Bruckner lansează la București un nou roman

pascal bruckner

eveniment liber sa spunBinecunoscutul autor Pascal Bruckner se va întâlni cu cititorii joi, 4 aprilie 2013, ora 18.00, la Librăria Cărturești-Verona din București, unde va avea loc lansarea celui mai recent roman al sau, Casa Îngerilor, apărut la Editura Trei, în traducerea lui Doru Mareş. Alături de Pascal Bruckner vor fi prezenți: criticul literar Simona Sora, jurnalistul Luca Niculescu și directorul editorial al Editurii Trei, Magdalena Marculescu.

Casa Îngerilor este primul roman pe care Pascal Bruckner îl scrie după aproape șapte ani.

Casa Îngerilor ne poartă într-o călătorie înfiorătoare și fascinantă prin tenebrele Parisului. Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane și a contrastului izbitor dintre viața „civilizată” și cei aflați pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale. Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux şi vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă şi oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie şi suferinţă. „Celălalt Paris” e un oraş murdar, departe de capitala pudrată şi lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiştilor.

„Intră în această Casă a Îngerilor, care atinge punctul nevralgic al societăţii contemporane, scoţând în evidenţă ipocrizia tuturor, de la cinici la binefăcători şi de la boemi la cei implicaţi în cauze umanitare. – „L’Express”.

casa ingerilor

Casa Îngerilor ne invită să medităm la condiţia celor fără adăpost, la oamenii invizibili de pe trotuare, precum şi la nevrozele fiecăruia dintre noi.” – „Le Point”.

„O fabulă necruţătoare despre sărăcia cruntă cu care se confruntă omenirea în zilele noastre.” – Evene.fr.

Când cerşetorii devin îngeri…

Antonin Dampierre, în vârstă de treizeci de ani, foarte preocupat de înfăţişarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel puţin, aşa pare. Lucrează într-o agenţie imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacţie din pricina a doi beţivi, se repede la unul dintre ei şi îl omoară în bătaie.

Antonin are un moment de iluminare: vrea să purifice lumea de cerşetori. Aşa că îşi începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaşte pe Isolde de Hauteluce, un fel de mamă a răniţilor. Va reuşi această eroină dedicată întru totul umanităţii să-l salveze pe Antonin de el însuşi?

Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.” – Pascal Bruckner.

emile claus saracie

Émile Claus, Sărăcie

Pascal Bruckner este autorul mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, Copilul divin sau Hoții de frumusețe, precum și a numeroase volume de eseuri: Paradoxul iubirii, Euforia perpetuă, Mizeria prosperității, Tirania penitenței sau Noua dezordine amoroasă (scris în colaborare cu Alain Finkielkraut). Toate aceste cărți au apărut în traducere românească la Editura Trei.

Colecție de mușatisme

Sclipitoarele aforisme ale lui Tudor Mușatescu au fost numite admirativ de confraţi „muşatisme”. Termenul s-a conscrat de mult, identificându-se cu umorul, ironia fină, paradoxul, săgeata satirică, jocul de cuvinte, asociația lingvistică surprinzătoare, disociația, morala explicită sau, dimpotrivă, făcută cu subtilitate, toate purtând marca originalității și caracterizând fără echivoc spiritul autorului. Vă ofer o sumară, dar – sper – edificatoare colecție de „mușatisme” (C. T.)

• Cea mai tristă zi a iernii este prima zi de primăvară.

• Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.

• De multe ori, vrând să dai pe unul deoparte, îl împingi înainte.

• Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

• Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.

• Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

• De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

• Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

• În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.

• Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

• O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

• Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

• De ce au militarii acte de stare civilă?

• Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.

• Prefer zâmbetul leal, zâmbetului perfid.

• Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

• Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

• Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

• Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc.

• Geniile se nasc rar. În schimb, nu mor niciodată.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

• Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

• Nu spargeţi vechile statui fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri.

• Refuzul sincer e preferabil aprobării ipocrite.

• Singura viaţă viitoare în care cred este cea pe care o am de trăit.

• Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic.

• Decât să minţi bine, mai bine spune adevărul prost.

• Cea mai scumpă bijuterie a omului e mâna lui de aur.

• Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

• Dragostea. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

• Femeile nu înşeală, compară.

• În drapelul unei naţiuni flutură sufletul colectiv al neamului.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de adevărata ta valoare.

• Invidia vorbeşte cu buzele tivite.

• Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

• Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când şi-o pleacă, a trecut de partea adversă.

• Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

• Când lupţi numai pentru tine, rişti să devii prizonierul tuturor.

• Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

• Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

• În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

• Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

• Amintirile unora se numesc remuşcări.

• Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

• Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

• Ultimii ani din viaţă trăiesc din primii.

• Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci.

• Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.

• O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.

• N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

• Înainte de a vedea ce n-au făcut alţii, uită-te bine ce ai făcut tu.

• Protestează, dar nu cârâi.

• Când iei viaţa peste picior, îţi pune piedici.

• Ia viaţa de piept. Nu ca s-o trânteşti, ci ca să-i auzi mai bine inima cum bate.

• Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

• Când te apropii de sfârşitul drumului, nu te gândi cât ai umblat până atunci. Gândeşte-te numai cât mai ai de mers.

• Una e să crezi şi alta e să fii credul.

• Una e să ceri, alta să cerşeşti şi cu totul altceva să revendici.

• Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

• Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

• Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

• Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

• Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

• Leneşul are prea puţin timp pentru cât ar vrea să piardă.

• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

• Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe.

• Cele mai obositoare zile sunt cele în care nu ai nimic de făcut.

• Nu regret nimic din ce-am făcut în viaţă. În schimb regret tot ce n-am făcut.

• Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

• În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

• Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.

• Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

• Am risipit, dar nu m-am împrăştiat.

• Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

• Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

• Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

• Drumurile nu duc numai înainte. Toate te pot – oricând – întoarce de unde ai plecat.

• Îngâmfatul, când are un coş pe nas, se laudă că e furuncul.

• O! Câte ai fi făcut cu banii pe care era să-i ai!

• Noaptea, viteza gândului circulă în „ani-întuneric”.

• Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine „exponat”.

• Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.

• Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

• Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

• Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.

• Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de „mă”, i-ai spune „domnule”.

• Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.