Poezia săptămânii: „Îmbătrânim, frumoasă doamnă” de Angelina Nădejde

Edmund Tarbell D na John Lawrence 1912 poezia saptamanii

Îmbătrânim, frumoasă doamnăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Eu sprijin anii mei de tine
Ca de un munte de lumină.
Tu-i porţi… iar umerii tăi mici,
Atât de firavi, de novici,
Ca doi călugări puşi să-ndure
Canonul lor în rugăciune,
Îmi ţin tristeţile de-o viaţă
Şi zile fără de speranţă,
Când, rătăcind cărări prin ploi
Tu mă chemai să fim iar doi.
Luai în spate din poveri
Şi le-ngropai în primăveri.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Dar cu atâta drag îţi duc
Al neputinţei tăvălug
Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare
Plăpândul trup, precum o floare…
Ţi l-aş purta spre infinit,
Numai să ştii cât te-am iubit.
Îngenuncheat pân’ la pământ
E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,

Tivit cu slăbiciuni șuvoi,

De multe ori şi cu nevoi,
Ai cicatrici şi urme-adânci,
Lăsate de dureri şi prunci.
Dar şi aşa, vei fi mereu,
Mireasa sufletului meu.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Singurătăţi în cuib de cuci,
Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,
Să odihnim în ea trăiri,
Din lada plină cu-amintiri.
Dar sufletelor noastre-acum
Le cresc lăstari pe scurtul drum.

Sunt înfloriți ca-n primăvară

Iar peste tot ne împresoară
Parfumul clipelor în doi
Din vraja vieţii ca un roi.
Şi te iubesc, iubită doamnă,
Magnolie-nflorită-n toamnă!

Angelina Nădejde

Angelina Nădejde

Angelina Nădejde

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Voilà pourquoi j’aimais Rosine

ion minulescu strofe pentru toata lumea casa radio

Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea, la Editura Casa Radio

Cea mai veche înregistrare de poezie din România

eveniment liber sa spun„Guerlain a botezat parfumul Voilà pourquoi j’aimais Rosine”…se aude glasul lui Ion Minulescu rostindu-şi Romanţa Rozinei într-o uimitoare înregistrare din 1928, redată acum – pentru prima oară pe CD! – în albumul Strofe pentru toată lumea, apărut la Editura Casa Radio, în „Biblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”.

De Ziua Îndrăgostiţilor, un dar pe care numai Editura Casa Radio vi-l poate face: 33 de poezii sub semnul „jocului iubirii”, marca inconfundabilă Ion Minulescu ce a asigurat fenomenala popularitate a poetului, într-o CD-carte ilustrată de Tudor Jebeleanu şi îngrijită de Florin Iaru, care în spectaculosul eseu introductiv intitulat Mitică şi amorul cavaleresc ne desluşeşte secretele mecanismului poetic minulescian.

afis lansare minulescu casa radio

Poeziile antologate provin din două înregistrări istorice: cea realizată la 3 octombrie 1928 (a cărei poveste o veţi afla în volum!), cu Ion Minulescu rostindu-şi versurile (cel mai vechi document sonor de poezie imprimat în ţara noastră), completată de selecţiuni dintr-un recital de poezie (istoric şi acesta!), ce a avut loc la 26 februarie 1968, când regizorul Mihai Zirra a reunit într-un spectacol al Studioului de Poezie al Radiodifuziunii actori pe care azi îi numim „monştri sacri” ai scenei româneşti, precum: Florian Pittiş, Dumitru Furdui, Constantin Codrescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ludovic Antal, Dinu Ianculescu…

ion minulescu

Ion Minulescu

„Poate veţi zâmbi, dar tocmai sub cuvintele mari, sub simbolistica grea de semnificaţii stă caracterul formal al sentimentului jucat de actorul-poet. Nimic nu e ascuns, nimic nu e profund, nimic nu e ireparabil. Cheia poeziei minulesciene e superficialitatea, caracterul solar, spiritul ludic. […] Numai aşa înţelegem, fără echivoc, de ce a fost şi este atât de prizat Minulescu. El compune romanţe moderne, orăşeneşti, care satisfac pe loc pofta de poeticitate a oricui. […] Poate că aici e secretul mecanismului poetic minulescian. Avem de a face cu sentimentul adânc al superficialităţii asumate” spune Florin Iaru în deschiderea culegerii, invitând la o nouă lectură „cu încântare detaşată” şi cu „amuzament liric” a acestor Strofe pentru toată lumea.

albert lynch frumusete

Albert Lynch, Frumusețe

Lansarea audiobookului Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea. Două înregistrări istorice din Arhivele Radio România va avea loc joi 14 februarie 2013, ora 18.00, la Cărtureşti Café Verona din București (str. Arthur Verona nr.13-15), în ambientul expoziţiei de ilustraţii din volum, vernisate cu acelaşi prilej.

Pentru că, aşa cum afirmă prefaţatorul, „publicul e vrăjit de numerele rotunde şi de simbologia culorilor: numerele, culorile transcend realitatea; dacă poetul rosteşte 3 romanţe, dacă deschide 3 sicriuri de aramă şi dacă în port ancorează 3 yachturi, atunci sigur că în spatele realităţii se ascunde ceva tainic, misterios”, prezentarea celor… 33 de poeme va fi făcută de… 3 poeţi: Florin Iaru (îngrijitorul ediţiei), Mircea Cărtărescu şi Bogdan Ghiu; invitat special: tânărul artist Luca Jebeleanu (autorul copertei volumului).

alfred stevens portret de femeie

Alfred Stevens, Portret de femeie

Expoziţia (cu vânzare): Strofe pentru toată lumea: 16 desene în tuş de Tudor Jebeleanu este deschisă la Café Verona până în 20 februarie 2013, între orele 10.00–22.00.

Detalii pe http://www.edituracasaradio.ro/

Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea. Două înregistrări din Arhivele Radio România (1928, 1968)

Prezentare şi note de Florin Iaru

Ilustraţii de Tudor Jebeleanu

Coperta: Luca Jebeleanu

Colecţia „Biblioteca de poezie românească”/ Seria „Colecţionarul de voci”

Format: 17 x 17 / Nr. pagini: 100 / Durată CD: 60’54”

Preţ de vânzare directă (Librăria Casa Radio, comenzi on-line la http://www.edituracasaradio.ro): 17.00 lei.

Vezi și: http://www.edituracasaradio.ro/prod.shtml?grp=2&cat=13&prod=835

Memo

Continuăm, doamnelor şi domnilor şi în acest episod, cel de-al treilea, istoria mănuşilor. Am pornit cu povestea de la Odiseea lui Homer, unde am găsit o însemnare despre mănuşi, amintite apoi, rând pe rând, de Xenofon, Herodot, de Pliniu cel Tânăr şi de Varro, cel din urmă autorul lucrării De re rustica. În secolul al XIII-lea, se consemnează momentul la care mănuşile din pânză sau din mătase încep să fie folosite de femeile din înalta societate, evident, ca obiecte de podoabă. La Paris, în acest secol, breasla creatorilor de mănuşi folosea pielea şi blana, dar exista şi o altă breaslă, cea a bonetierilor, care confecţiona mănuşi din lână şi mătase. În Evul Mediu şi Renaştere mănuşile capătă semnificaţii şi mai generoase. Dacă primea o mănuşă de la suveran, se spunea că starea de sănătate a cavalerului, dar şi statutul său social s-ar fi îmbunătăţit. De asemenea, înmânarea mănuşii era parte a unei ceremonii de împroprietărire, în vreme ce luarea mănuşilor era un semn al înlăturării din post şi al degradării. În numele mănuşii regale sau episcopale, erau autorizate comerţul, bătutul monedei şi colectarea taxelor. Alături de sigiliu, mănuşa certifica voinţa elitelor. O mănuşă roşie brodată simboliza Sfântul Imperiu Roman.

Pe vremea Caterinei de Medici, mănuşile erau parfumate. Dar, aşa cum am mai spus, cea care a impus moda mănuşilor ornate cu bijuterii a fost regina Elisabeta I a Marii Britanii. Se spune că suverana acorda audienţe purtând mănuşi lungi pe care le scotea cu un gest cochet, pentru a le trage la loc pe mână, atrăgând astfel atenţia asupra frumuseţii mâinilor sale. În cadrul unei ceremonii care a avut loc la Oxford, în 1566, regina a purtat mănuşi lungi de 40 de cm, din piele albă, cu o margine de 5 cm din aur.

Mănuşile dincolo de cot devin un obiect obligatoriu al modei în timpul lui Napoleon I, el însuşi mare iubitor al acestor accesorii. S-a consemnat că suveranul avea, în anul 1806, nu mai puţin de 240 de perechi de mănuşi. La încoronarea sa şi a Josephinei, în 1804, mănuşile ceremoniale au costat 33 de franci perechea, o sumă considerabilă pentru acele timpuri.

Până şi înaltele feţe bisericeşti s-au lăsat seduse de frumuseţea mănuşilor, acestea fiind purtate de papi, cardinali şi episcopi în timpul celebrării slujbei, în acest sens stând mărturie numeroase picturi care înfăţişează oameni ai Bisericii cu mâinile acoperite de mănuşi. Toate acestea mă îndeamnă să spun că „nebănuite sunt Căile Domnului”, fie şi în privinţa mănuşilor.

Pușa Roth