Recital In memoriam Cella Delavrancea

ilinca dumitrescu cella delavrancea

ARTMARK vă invită vineri, 21 octombrie 2016, orele 18.00, la Palatul Cesianu-Racoviţă (str. C. A. Rosetti nr. 5, sector 1, Bucureşti) la un eveniment de excepţie, prilejuit de expoziţia Colecţiei Cella Delavrancea (1887–1991): recital extraordinar de pian Ilinca Dumitrescu. Invitat special: fagotistul Vasile Macovei. Continuă lectura „Recital In memoriam Cella Delavrancea”

Concert extraordinar de Crăciun Ilinca Dumitrescu, Vasile Macovei

icoana nasterii domnului

eveniment liber sa spunMiercuri, 18 decembrie 2013, la ora 16.00, în Sala Auditorium (fostă „Mircea Eliade”) a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea avea loc Concertul extraordinar de Crăciun susținut de Ilinca Dumitrescu (pian) și Vasile Macovei (fagot). Momente poetice: actorul Eusebiu Ștefănescu. Comentează scriitorul Costin Tuchilă. Devenit deja tradițional, concertul de Crăciun al Bibliotecii Metropolitane București estebiblioteca metropolitana bucuresti sigla programat în cadrul Stagiunii Camerale „După-amiaza unui interpret”.

În program: Două Cântece de Crăciun germane – secolul al XVI-lea (transcripție pentru fagot și pian de Vasile Macovei); Frédéric Chopin, Mazurka în fa diez minor, op. 6 nr 1; Fantaisie-Impromptu, op. 66: Enrique Granados, Două dansuri spaniole: nr. 5 și nr. 10; P. I. Ceaikovski, Barcarola din Suita ,,Anotimpurile”, op. 37 bis (transcripţie pentru fagot şi pian); Camille Saint-Saëns, „Lebăda” din Suita „Carnavalul animalelor” (transcripţie pentru fagot şi pian); Marțian Negrea (120 de ani de la naştere ), 3 Piese din Suita „Impresii de la ţară”, op. 6: A fost odată…, Seara-n poartă, Fusul; Cesar Bresgen (Austria), 4 Piese din Studii balcanice pentru pian, vol. 4 – România: Joc, Colinde, Bătuta, La zestre; Paul Constantinescu (50 de ani de la moarte), 2 Colinde (1937): Strigare la stea, Colindă; Ciprian Porumbescu (160 de ani de la naştere), Nocturna nr. 2, „Souvenir de Nervi”, Dorul (transcripţie pentru fagot şi pian de Vasile Macovei); Ion Dumitrescu (centenarul naşterii), 5 Cântece aromâneşti (transcripţie pentru fagot şi pian de Vasile Macovei).

concert extraordinar craciun ilinca dumitrescu vasile macovei

Personalitate artistică de anvergură internaţională, posesoare a unei tehnici de înaltă clasă ce îi permite să abordeze toate stilurile, genurile, şcolile şi limbajele sonore, necunoscând graniţe între clasic şi romantic, modern şi contemporan, Ilinca Dumitrescu este tipul de artist complet.” (Viorel Cosma, în Lexiconul Interpreţi din România – vol. I, Bucureşti, 1996).

Pianista Ilinca Dumitrescu a concertat în oraşe din 5 continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat cu profesori celebri: Cella Delavrancea şi Mihail Jora în România, Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier la Conservatorul de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova, absolvit în 1978 cu distincţia maximă „Diplomă de Merit”. Este deţinătoarea celor mai importante premii în ţara sa natală (Premiul Academiei Române – 1995, Premiul Institutului Cultural Român – 2003 etc.), dar şi a multor distincţii internaţionale (printre care „Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana”, 2005, acordată de către Preşedintele Republicii Italiene).

ilinca-dumitrescu-

Ilinca Dumitrescu

Activitatea sa artistică se desfăşoară în varii domenii: pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti cu calificativul maxim, „Summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaezia), muzeolog (între anii 1994–2006 a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti), realizator şi producător TV al emisiunii „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi” (postul de televiziune TvH – fost TV „România de Mâine”).

Deţine o discografie semnificativă în România, S.U.A, Marea Britanie, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către „International Record Critics Award”, reunit la New Yok, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Plácido Domingo, cf. articolului „Cele mai bune discuri ale anului” în „Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.

Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, Enescu, Jora), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din secolele XX–XXI.

De curând, Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” şi Premiul „Forumului Muzical Român” pentru întreaga activitate, după o prestigioasă carieră artistică de-a lungul a cinci decenii.

La Adoración de los Pastores de Bartolomé Murillo, 1650

 Bartolomé Murillo, Adorația păstorilor, 1650

De-a lungul timpului, Ilinca Dumitrescu a primit aprecierea constantă a criticilor de pretutindeni: „Personalitate artistică puternică şi originală… o autentică poetă a pianului.” („Muzica”, Bucureşti, 1986); ,,Româncă şi virtuoză: prospeţime a jocului, tuşeu frumos, sinceritate a discursului’’ („Journal de Genève”, Elveţia, 1986); ,,…Ilinca Dumitrescu face parte dintre cei mai buni pianişti români… o fascinantă individualitate artistică” („Smena”, Sankt Petersburg, Rusia, 1982); „Excepţionala tânără pianistă… impunătoarea pregătire instrumentală, multilateralitatea cunoştinţelor stilistice, bunul gust şi originalitatea profilului interpretativ al Ilincăi Dumitrescu” („Magyar Nemzet”, Budapesta, Ungaria, 1985); „…o muziciană subtilă şi profundă” („Muzîka”, Moscova, Rusia, 1980); ,,Pianista Ilinca Dumitrescu ne-a oferit un recital plin de poezie” („Guangming Ribao”, Beijing, China, 1981); „…ceea ce a fascinat aici a fost interpretarea datorată pianistei Ilinca Dumitrescu din România, profundă, cuceritoare” („Märkische Volksstimme”, Germania, 1990); „…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” („Il Giornale”, Roma, 1999); „Ilinca Dumitres-cu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” („Argentinische Tageblatt”, Buenos Aires, Argentina, 1998); „Ilinca Dumitrescu este o interpretă de rafinată sensibilitate”. „Scarlatti interpretat de Ilinca Dumitrescu nu este cu nimic mai prejos decât cel al colegilor săi de calibrul unor (Maria) Tipo, Haskil sau chiar însuşi Horowitz.” („Reforma”, Ciudad de Mexico, Mexic, 2000); „Ilinca Dumitrescu – immense artiste.” („Ouest France”, Nantes, Franţa, 2001); „Un recital de pian excepţional”, „…talentul şi capacitatea acestei mari artiste, dotată cu o memorie ieşită din comun.” („Muzica”, Bucureşti, 2003); „Un recital de pian magnific” (Tokio, Japonia, 2003).

vasile-macovei

Vasile Macovei

„Interpret ce dispune de un real simţ al construcţiei sonore, de un impresionant complex de timbruri”, Vasile Macovei este prim-fagotist solist al Orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti. Este din 2004 Doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi a fost cadru didactic asociat al aceleiaşi universităţi. A publicat, în anul 2000, volumul de poezii Sfere sculptate, Editura Geneze, Bucureşti. Vasile Macovei este fondator şi membru al ansamblurilor „Hyperion”, „Traiect”, „Gaudeamus”, „Modus” şi „Archaeus” (1985–1994), cu care a susţinut nenumărate concerte. După studii la Liceul de Muzică din Bacău şi, în

perioada 1973–1977, la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa prof. Gh. Cuciureanu, fagotistul s-a perfecţionat în Italia (Lanciano – 1981), Franţa (Nisa – 1983), Germania (Darmstadt – 1992, 1996, 1998) – cu Karlheinz Stockhausen.

Laureat al Concursului Internaţional de la Markneukirchen (1978), Vasile Macovei are o susţinută activitate solistică în ţară şi străinătate. A făcut turnee în: Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Republica Moldova, Marea Britanie, Spania, Mexic, Danemarca, Japonia, India, Finlanda, Malaezia, China, Egipt. Participări la importante festivaluri internaţionale: „George Enescu” şi „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” (Bucureşti), „Synthèse” (Bourges), „Contemporary Music Festival” (Huddersfield), „Extasis” (Geneva), „Spazio Musica” (Cagliari), „Culturne Leto” (Bratislava), „Musica Nova” (Sofia), „Cervantino” (Mexic), Torino, Paris, Valencia, Chişinău, Budapesta etc. A colaborat cu solişti şi dirijori de marcă (Pierre Dervaux, Alain Marion, Iosif Conta, Sabin Pautza, Ilinca Dumitrescu, Daniel Kientzy ş.a.). Ca solist sau în diferite formaţii camerale, a interpretat un vast repertoriu conţinând foarte multe lucrări de compozitori români, unele fiindu-i dedicate. A realizat numeroase prime audiţii, înregistrări audio (radio, CD), emisiuni TV ş.a.

Concert extraordinar de Crăciun – Ilinca Dumitrescu, Vasile Macovei

piero della francesca nasterea domnului 1470_85

Piero della Francesca, Nașterea Domnului, 1470–85

eveniment liber sa spunLuni, 17 decembrie 2012, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc Concertul extraordinar de Crăciun, susținut de pianista Ilinca Dumitrescu și fagotistul Vasile Macovei. Comentarii literare: Costin Tuchilă. Concertul este programat în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea este liberă.

În program: Două cântece de Crăciun germane – secolul al XVI-lea (transcripție pentru fagot și pian); Don Luis Milan (secolul al XVI-lea), Trei Pavane (transcripție pentru fagot și pian); Johann Sebastian Bach, Arioso (transcripție pentru fagot și pian): Franz Liszt, Cinci piese din Suita „Pomul de Crăciun” (1874–76): Colindă veche, In dulci jubilo, Adeste fideles! (Marșul celor trei magi), Colindă veche provensală, Clopote de seară; Béla Bártok, Colinde românești – seria I; Alexandr Glazunov, Cântecul menestrelului, op. 71 (transcripție pentru fagot și pian); Doru Popovici, Frescă bizantină pentru fagot solo; Bohuslav Martinů, Crăciunul (Trei piese); Mihail Jora, Cântec de Crăciun (din op. 12, 1932); Paul Constantinescu, 2 Colinde (1937): Strigare la stea, Colindă; Olivier Messiaen, Două piese din ciclul Vingt Regards sur l’Enfant-Jésus: Noël („Les cloches de Noël disent avec nous les doux noms de Jésus, Marie, Joseph…”); „Je dors, mais mon cœur veille”.

afis concert de craciun ilinca dumitrescu vasile macovei dupa amiaza unui interpret stagiune camerala

Nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, personalitate artistică de anvergură internaţională, pianista Ilinca Dumitrescu (n. 29 august 1952, București) și-a început studiile la Bucureşti, printre profesorii săi numărându-se Cella Delavrancea şi Mihail Jora. Este absolventă, cu distincţia maximă „Diploma de Merit” (1978), a Conservatorului de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova, la clasa celebrilor maeştri Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier.

În 1980 devine solistă concertistă de stat. Între anii 1994–2006 a fost Director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti. Din 2007 este Director – coordonator al Departamentului Muzical din Televiziunea „România de Mâine” (H2.0) şi realizator al emisiunii Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi.

Ilinca Dumitrescu a concertat în oraşe din 5 continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. Repertoriul său include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, George Enescu, Paul Constantinescu ș.a.), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din secolele XX–XXI.

ilinca dumitrescu

Ilinca Dumitrescu

Deţine o discografie semnificativă, în România şi S.U.A, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către International Record Critics Award, reunit la New York, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Plácido Domingo, cf. articolului Cele mai bune albume ale anului, în „Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.

A predat master-classes în Cehia, S.U.A, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaezia. Face parte frecvent din juriile internaţionale ale unor concursuri de pian sau alte domenii muzicale. A participat la numeroase şi prestigioase festivaluri internaţionale, unele patronate de Lord Yehudi Menuhin.

Este deţinătoare a multe distincţii, printre care amintim: Premiul Academiei Române (1995), Premiul revistei „Actualitatea muzicală” din Bucureşti pentru activitatea muzicală internaţională (premiul Meridianele Muzicii), Premiul Institutului Cultural Român (2003), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), distincţia „Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana” (2005), acordată de către Preşedintele Republicii Italiene. În 1984, a primit Premiul Criticii Muzicale Române pentru ciclul de recitaluri „Decenii contemporane”. În 1998, în urma turneului de concerte, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Bolivia îi conferă titlul şi diploma de Oaspete ilustru al culturii boliviene.

charles le brun nasterea domnului

Charles le Brun, Nașterea Domnului

Ilinca Dumitrescu este membră a Senatului Academic la Accademia Internazionale d’Arte Moderna di Roma (1997). În 29 august a.c. i s-a acordat Premiul de Excelență. În această toamnă Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”.

Pe lângă cariera de pianistă concertistă, Ilinca Dumitrescu este şi muzicolog şi pedagog. În 1995 a publicat primul volum Mihail Jora – studii și documente (București, Editura Muzicală).

„Personalitate artistică puternică şi originală…o autentică poetă a pianului.” („Muzica”, Bucureşti, 1986) ● „…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” (Roma, 1999) ● „Ilinca Dumitrescu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” (Buenos Aires, 1998).

Prim-fagotist solist al Orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti (din 1978), cadru didactic al Universităţii Naţionale din Bucureşti (din 1978), Vasile Macovei are şi o susţinută activitate solistică în ţară şi în străinătate (concerte cu orchestră, recitaluri).

vasile macovei

Vasile Macovei

După studii la Universitatea Naţională din Bucureşti (1973–1977), la clasa prof. Gheorghe Cuciureanu, s-a perfecţionat în Italia (Luciano – 1981), Franţa (Nisa – 1983), Germania (Darmstadt – 1992, 1996, 1998), cu K. Stockhausen. Este laureat al Concursului Internaţional de la Markneukirchen (Germania) – 1978.

Ca solist, membru și fondator al unor formaţii camerale („Hyperion“, „Traiect”, „Gaudeamus”, „Archaeus” – 1985–1994, „Modus”), a interpretat un vast repertoriu, conţinând şi multe lucrări de compozitori români, unele fiindu-i dedicate. A realizat numeroase prime audiţii, înregistrări audio (radio, CD), emisiuni TV. A colaborat cu solişti şi dirijori de marcă (Pierre Dervaux, Alain Marion, Iosif Conta, Ilinca Dumitrecu, Daniel Kientzy ş.a.). Vasile Macovei a obținut doctoratul în muzică la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A publicat volumul de poezii Sfere sculptate (București, Editura Geneze, 2000).

A făcut turnee în Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Republica Moldova, Marea Britanic, Spania, Danemarca, Mexic, India, Japonia etc., participând la importante festivaluri internaţionale: „George Enescu” (Bucureşti), „Synthèse” (Bourges), „Contemporary Music Festival” (Huddersfield), „Extasis” (Geneva), „Kulturne leto” (Bratislava), „Piestansky Festival” (Doina Krupa), „Spazio Musica” (Cagliari), „Musica Nova” (Sofia), Torino, Valencia, Chişinău, Budapesta, Paris, „Cervantino” (Mexic).

Costin Tuchilă

Recital aniversar Ilinca Dumitrescu

Pianista Ilinca Dumitrescu va susţine marţi, 30 octombrie 2012, ora 19.00, în Sala mare a Ateneului Român din Bucureşti, un recital aniversar, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.

În program: Domenico Scarlatti, 10 sonate (Sonata în Do major, K. 200, Sonata în La major, K. 533, Sonata în la minor, K. 149, Sonata în Do major, K. 514, Sonata în Sol major, K. 125, Sonata în Si bemol major, K. 551, Sonata în Sol major, K. 375, Sonata în Si major, K. 245, Sonata în re minor, K. 141 – Toccata, Sonata în Re major, K. 492); Frédéric Chopin: Mazurca în fa diez minor, op. 6, nr. 1, Mazurca în la minor, op. 67, nr. 4, Vals în do diez minor, op. 64, nr. 2, Vals în mi minor, op. posth., Fantaisie-Impromptu, op. 66; Serghei Prokofiev, Cinci piese din Suita baletului „Romeo şi Julieta”, op. 75: Scenă, Mercutio, Montecchi şi Capuletti, Dansul fetelor cu crini, Dans; Paul Constantinescu, Toccata (Joc dobrogean). Prezintă: muzicologul Grigore Constantescu, muzicolog.

Theodor Pallady, Vază cu flori

Chiar în aceste zile, pianista Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”. „De când mă ştiu, am fost alături de cultura franceză. Am învăţat franţuzeşte odată cu limba română, de la bunica mea, care era profesoară. Este ca a doua mea limbă. Casa noastră este plină de cărţi şi albume franţuzeşti, Franţa este prezentă peste tot. Tatăl meu a avut marea cinste de a fi ales în unanimitate ca Membru Corespondent al Institutului Franţei – Académie des Beaux-Art, în 1977, pe locul rămas vacant după decesul compozitorului Benjamin Britten. Eu am cântat multe recitaluri de muzică franceză, printre care cel mai important îl consider pe cel dedicat centenarului lui Olivier Messiaen, de la Ateneul Român, în 2008. Sunt emoţionată şi foarte onorată pentru această distincţie. Regret că părinţii şi bunicii mei, care m-au crescut în spiritul dragostei pentru Franţa, nu mai sunt în viaţă. S-ar fi bucurat enorm.”, a declarat Ilinca Dumitrescu.

La 29 august 2012, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali „Mihail Jora” şi Asociaţia Euro CulturArt au sărbătorit-o pe marea pianistă Ilinca Dumitrescu, la cei 60 de ani de viaţă creatoare. Premiul de Excelenţă oferit cu acest prilej doamnei Ilinca Dumitrescu a fost o lucrare semnată de artistul vizual Mihai Zgondoiu.

Nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, personalitate artistică de anvergură internaţională, pianista Ilinca Dumitrescu și-a început studiile la Bucureşti, printre profesorii săi numărându-se Cella Delavrancea şi Mihail Jora. Este absolventă, cu distincţia maximă „Diploma de Merit” (1978), a Conservatorului de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova, la clasa celebrilor maeştri Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier.

Repertoriul său include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, George Enescu, Paul Constantinescu ș.a.), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din secolele XX–XXI.

Deţine o discografie semnificativă, în România şi S.U.A, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către International Record Critics Award, reunit la New Yok, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Placido Domingo, cf. articolului Cele mai bune albume ale anului, în „Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.

A predat master-classes în Cehia, S.U.A, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaezia. Face parte frecvent din juriile internaţionale ale unor concursuri de pian sau alte domenii muzicale. A participat la numeroase şi prestigioase festivaluri internaţionale, unele patronate de Lord Yehudi Menuhin.

Este deţinătoare a multe distincţii, printre care amintim: Premiul Academiei Române (1995), Premiul revistei „Actualitatea muzicală” din Bucureşti pentru activitatea muzicală internaţională (premiul Meridianele Muzicii), Premiul Institutului Cultural Român (2003), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), distincţia „Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana” (2005), acordată de către Preşedintele Republicii Italiene. În 1984, a primit Premiul Criticii Muzicale Române pentru ciclul de recitaluri „Decenii contemporane”. În 1998, în urma turneului de concerte, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Bolivia îi conferă titlul şi diploma de Oaspete ilustru al culturii boliviene.

Ilinca Dumitrescu este membră a Senatului Academic la Accademia Internazionale d’Arte Moderna di Roma (1997).

Pe lângă cariera de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), Ilinca Dumitrescu este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu calificativul maxim, „Summa cum laude”) şi pedagog. În 1995 a publicat primul volum Mihai Jora – studii și documente (București, Editura Muzicală).

Între anii 1994–2006, Ilinca Dumitrescu a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.

Din 2007 este Director – coordonator al Departamentului Muzical din Televiziunea „România de Mâine” şi realizator al emisiunii Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi.

●„Personalitate artistică puternică şi originală…o autentică poetă a pianului.” („Muzica”, Bucureşti, 1986).

● „…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” (Roma, 1999).

● „Ilinca Dumitrescu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” (Buenos Aires, 1998).

Costin Tuchilă

Eveniment: Pianista Ilinca Dumitrescu va primi Premiul de Excelență

Pe 29 august 2012, la ora 12.00, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali „Mihail Jora” şi Asociaţia Euro CulturArt o sărbătoresc pe pianista Ilinca Dumitrescu, la cei 60 de ani de viaţă creatoare. Cu acest prilej, Ilinca Dumitrescu va primi Premiul de Excelenţă, o distincţie instituită în acest an, care marchează excelenţa unei cariere în cultura română contemporană. Evenimentul va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București.

Despre biografia şi opera muzicală şi culturală a sărbătoritei vor vorbi Mireille Rădoi, Grigore Constantinescu şi Dan Mircea Cipariu.

Premiul de excelenţă ce i se oferă cu acest prilej pianistei Ilinca Dumitrescu este o lucrare semnată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. În cadrul ceremoniei va fi prezentat un film dedicat Ilincăi Dumitrescu, iar Biblioteca Centrală Universitară va deschide cu acest prilej o expoziţie de carte şi manuscrise muzicale.

„Ne-am gândit să instituim anual şi un premiu pentru excelenţa unei cariere în cultura română contemporană. Suntem bucuroşi să-i acordăm primul nostru premiu de excelenţă doamnei Ilinca Dumitrescu, o mare pianistă care a concertat în oraşe din cinci continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte”, a declarat Dan Mircea Cipariu, iniţiatorul evenimentului şi cel care conduce Asociaţia Euro CulturArt, organizator al manifestării.

Nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, personalitate artistică de anvergură internaţională, pianista Ilinca Dumitrescu și-a început studiile la Bucureşti, printre profesorii săi numărându-se Cella Delavrancea şi Mihail Jora. Este absolventă, cu distincţia maximă „Diploma de Merit” (1978), a Conservatorului de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova, la clasa celebrilor maeştri Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier.

Repertoriul său include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, George Enescu, Paul Constantinescu ș.a.), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din secolele XX–XXI.

Deţine o discografie semnificativă, în România şi S.U.A, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către International Record Critics Award, reunit la New Yok, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Placido Domingo, cf. articolului Cele mai bune albume ale anului, în „Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.

A predat master-classes în Cehia, S.U.A, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaezia. Face parte frecvent din juriile internaţionale ale unor concursuri de pian sau alte domenii muzicale. A participat la numeroase şi prestigioase festivaluri internaţionale, unele patronate de Lord Yehudi Menuhin.

Este deţinătoare a multe distincţii, printre care amintim: Premiul Academiei Române (1995), Premiul revistei „Actualitatea muzicală” din Bucureşti pentru activitatea muzicală internaţională (premiul Meridianele Muzicii), Premiul Institutului Cultural Român (2003), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), distincţia „Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana” (2005), acordată de către Preşedintele Republicii Italiene. În 1984, a primit Premiul Criticii Muzicale Române pentru ciclul de recitaluri „Decenii contemporane”. În 1998, în urma turneului de concerte, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Bolivia îi conferă titlul şi diploma de Oaspete ilustru al culturii boliviene.

Ilinca Dumitrescu este membră a Senatului Academic la Accademia Internazionale d’Arte Moderna di Roma (1997).

Pe lângă cariera de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), Ilinca Dumitrescu este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu calificativul maxim, „Summa cum laude”) şi pedagog. În 1995 a publicat primul volum Mihai Jora – studii și documente (București, Editura Muzicală).

Între anii 1994–2006, Ilinca Dumitrescu a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.

Din 2007 este Director – coordonator al Departamentului Muzical din Televiziunea „România de Mâine” şi realizator al emisiunii Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi.

●„Personalitate artistică puternică şi originală…o autentică poetă a pianului.” („Muzica” , Bucureşti, 1986).

● „…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” (Roma, 1999).

● „Ilinca Dumitrescu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” (Buenos Aires, 1998).

Costin Tuchilă

O noapte… călduroasă

Primăria Capitalei îi invită pe toți bucureștenii și nu numai, în Centrul Istoric, la premiera spectacolului O noapte… călduroasă, susținut în aer liber de artiștii Operei Naționale București. Evenimentul, care face parte din Festivalul „Bucureștii lui Caragiale”, va avea loc duminică, 24 iunie 2012, ora 20.30, în Piața Sf. Dumitru din Centrul Istoric (intersecția străzii Franceză cu strada Poștei). Spectacolul cuprinde fragmente din operele O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu şi O scrisoare pierdută de Dan Dediu, pe un libret de Ştefan Neagrău, după textele lui I. L. Caragiale. Amănunte pe portalul „Centenar Caragiale”.

Sărbătoarea Filarmonicii clujene

Un eveniment muzical cu totul special, organizat de Filarmonica de Stat „Transilvania”, va avea loc la Cluj-Napoca la sfârșitul săptămânii în curs: aniversarea a 55 de ani de la primul concert al Orchestrei simfonice dirijate de Antonin Ciolan (4 decembrie 1956); 40 de ani de la înființarea Corului Filarmonicii, condus de un sfert de secol de dirijorul Corneliu Groza; 25 de ani de la înfiinţarea Cvartetului Transilvan.

Vineri 27 ianuarie 2012, la ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților va avea loc un concert cu program complex, susținut Cvartetul Transilvan, Corul și Orchestra Filarmonicii. În prima parte a concertului, Cvartetul Transilvan (Gabriel Croitoru – vioara I, Nicuşor Silaghi – vioara a II-a, Marius Suărăşan – violă, Vasile Jucan – violoncel) va interpreta lucrări de Joseph Haydn (Cvartetul de coarde op. 64, nr. 5 în Re major, „Ciocârlia”) și Paul Constantinescu (Cvartet de coarde, partea a III-a, Rondo). În interpretarea Orchestrei și Corului Filarmonicii vor putea fi ascultate în partea a doua, Uvertura-fantezie „Romeo şi Julieta” de Piotr Ilici Ceaikovski și Cantata „Carmina Burana” de Carl Orff. La pupitrul dirijoral se va afla Cornelia von Kerssenbrock (Germania). Soliști: soprana Adela Zaharia, tenorul Szerekován János (Ungaria), baritonul Adrian Mărcan. Dirjorul corului: Cornel Groza.

Înaintea concertului, de la ora 18.00, în foaierul Casei de Cultură a Studenţilor, vor avea loc Festivitatea de premiere a membrilor de onoare ai Filarmonicii – membri fondatori ai Orchestrei simfonice, ai Corului şi ai Cvartetului Transilvan și vernisajul expoziţiei Povestea Filarmonicii în imagini, o expoziţie aparte, în care sunt prezentate în exclusivitate materiale unicat din istoria Filarmonicii clujene.

„Oratoriul bizantin de Paşti” de Paul Constantinescu, la Sala Radio

Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio vor susține vineri 8 aprilie 2011, ora 19.00, la Sala Radio un concert extraordinar. Sub bagheta dirijorului Horia Andreescu, cele două ansambluri vor interpreta Oratoriul bizantin de Paşti, „Patimile şi Învierea Domnului” de Paul Constantinescu. Solişti: Cristian Hodrea, Sidonia Nica, Pompeiu Hărăşteanu, Valentina Naforniţă, Alina Bottez, Pataki Adorján şi Iustinian Zetea. Dirijorul Corului Academic Radio: Dan Mihai Goia.

Lumină, speranţă, jertfă şi iertare sunt toate elemente şi stări proprii Sărbătorilor Pascale, pe care Paul Constantinescu le-a reliefat în paginile Oratoriului bizantin, adevărată capodoperă componistică românească a secolului XX. Datând din 1943, şi revizuit în 1948, Oratoriul bizantin de Paşti este „o simbioză puţin obişnuită şi de o forţă expresivă remarcabilă, între melodia bizantină şi spiritualitatea protestantă a Pasiunilor bachiene. Tensiunea dintre «naţional» şi «universal», atât de discutată în epoca lui Paul Constantinescu, şi revenită în actualitate pe cu totul alte paliere, este admirabil topită în această partitură”. (Valentina Sandu-Dediu)

Singura editare discografică a acestei capodopere muzicale este cea din primăvara anului trecut, la Editura Casa Radio, în interpretarea aceloraşi ansambluri care vor susţine concertul de vineri şi cu acelaşi dirijor.

Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”, fondator şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Virtuozii din Bucureşti” şi profesor asociat dr. la Universitatea Naţională de Muzica din Bucureşti.

A colaborat cu mari orchestre din toată lumea, precum şi cu toate vârfurile artei muzicale româneşti. Dintre soliştii străini din concertele sale amintim pe Anne-Sophie Mutter, Maxim Vengerov, Oleg Kogan, Vladimir Repin, Misha Maisky, Victor Tretiakov, Leonidas Kavakos, Michael Roll, Elisabeth Leonskaja, Dmitri Alexeev, Zoltán Kocsis, Eliso Virsaladze etc. În cardex-ul Radiodifuziunii Române se află peste 10.000 de minute cu lucrări dirijate în concerte şi înregistrări speciale.

Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Sălii Radio (Str. Gral. Berthelot nr. 60–64) şi prin reţeaua Eventim, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online, pe eventim.ro.

Într-un interviu din 1935, anul premierei operei O noapte furtunoasă, care i-a marcat cariera în tinereţe, Paul Constantinescu îşi definea intenţiile: „În compoziţie am dibuit aproape singur, însă de la început am simţit nevoia cântecului popular şi într-o oarecare măsură şi a muzicii psaltice, pe care din când în când, cu ajutorul vreunui preot, am reuşit întrucâtva să o descurc; cel puţin ca notaţie.” Acestea sunt caracteristicile fundamentale ale creaţiei sale, din combinarea elementelor stilistice pe care muzicianul le indica rezultând un limbaj de o originalitate indubitabilă. Muzica lui Paul Constantinescu (30 iunie 1909, Ploieşti–20 decembrie 1963, Bucureşti), născută dintr-o sinteză la rândul ei originală, se înscrie aşadar doar într-o măsură în orizontul componisticii româneşti de la mijlocul secolului XX. În mod aproape paradoxal, ceea ce îl apropie de creaţia congenerilor săi (unii ceva mai vârstnici) îl desparte. Paul Constantinescu nu merge pe căi bătute, atât cât pot fi ele considerate structuri asimilabile într-un peisaj muzical care nu avea în urmă o tradiţie cultă foarte îndelungată. Dar, dincolo de asemenea speculaţii, noutatea adusă de muzica lui Paul Constantinescu constă în „substanţa melodică provenită din filonul muzicii noastre vechi”, solicitată până atunci „numai în creaţii corale destinate oficiului bisericesc, de la Musicescu până la Kiriac sau Cucu” (Vasile Tomescu, Paul Constantinescu, București, Editura Muzicală, 1967). Muzica psaltică, pe care o cunoştea temeinic, în sens mai cuprinzător, melosul bizantin şi structurile sale modale sunt valorificate într-un limbaj simfonic modern. Paul Constantinescu se delimitează în egală măsură, şi foarte eficient stilistic, atât de linia folclorică academizantă, cât şi de „direcţia modernizantă”. Există în partiturile sale un refuz implicit al limbajului postimpresionist, care era caracteristic unei părţi a creaţiei româneşti din prima jumătate a veacului XX, dar şi al formulei neoclasice. Aceste particularităţi apar cu suficientă pregnanţă în lucrări ce ilustrează toate genurile: muzica simfonică, de cameră, vocal-simfonică, operă, balet, muzică de film. Un Trio de tinereţe (1928) propunea deja studiul de stil bizantin, care se va împlini mai târziu în cele două Oratorii bizantine, de Crăciun şi de Paşti. Alături de Concertul pentru orchestră de coarde (1955) şi de opera O noapte furtunoasă, ele rămân capodoperele muzicii sale.

Oratoriile Naşterea Domnului (1947) şi Patimile şi Învierea Domnului (1946, 1948) rivalizează cu Pasiunile lui Bach, fiind o muzică absolut extraordinară. Alăturarea nu e deloc forţată; avem de-a face, în mod sigur, cu valori sensibil egale. Compozitorul român rezolvă aici „marile probleme ce se pun în compoziţia bazată pe cântarea bisericească: problema stilului, a armoniei şi polifoniei modale, precum şi a recitativului. Căci Paul Constantinescu a tratat orchestră, cor şi soli în contrapunct şi armonie modală, fără ca totuşi să poată fi socotit o emanaţie din stilul palestrinian ori al meşteşugarilor contrapunctişti din şcolile neerlandeze. El a căutat şi a găsit mijloace proprii de expresie armonică şi contrapunctică, muzica lui fiind astfel punct de plecare pentru legile contrapunctului şi armoniei modale aplicate cântării bizantine. Fără a înstrăina cu nimic caracterul propriu al acestei muzici, el adaugă o lucrătură orchestrală atât de adecvată încât modernismul sonorităţilor, al culorilor obţinute, departe de a notă discrepantă, înseamnă argumentare a ideii muzicale pure, în stilul cerut.” (Vasile Tomescu, lucr. cit.) Unul dintre principalele mijloace de expresie în acest gen muzical, recitativul, este încărcat de o tensiune dramaturgică desprinsă din orizontul stilistic al baladei şi doinei, devenind astfel un element nou de limbaj. Totul într-o muzică gravă, iluminată de har, interiorizată în sens iniţiatic dar şi speculând din plin, în Oratoriul de Paşti, spectaculosul evenimentelor narate, totdeauna cu acoperire în plan psihologic.

Cu ocazia primei audiții absolute a Oratorului de Paști (3 martie 1946, cu George Enescu la pupitrul Filarmonicii din Bucureşti), Emanoil Ciomac îl considera „cea mai importantă capodoperă muzicală românească din ultimii 25 de ani”. Desigur, criticul absolutiza, fie din motive publicitare, fie pentru că, în calitate de director al instituţiei, nu îl impusese uşor orchestrei.

După prima audiţie a oratoriului alcătuit pe un material tematic conceput de I. D. Petrescu, Paul Constantinescu a terminat în 1948 a doua versiune, cu o acţiune extinsă: Calvarului, Morţii şi Îngropării li se adaugă Învierea, extraordinar realizată muzical. Astfel e depăşit şi prin conţinut cadrul canonizat, evident şi în pasiunile lui Bach. Materialul tematic al versiunii definitive foloseşte teme aparţinând psalţilor români din secolele XVIII-XIX şi unor autori moderni. Armonizarea, scriitura vocilor şi a orchestrei reprezintă însă mai degrabă o sinteză. Dimensiunea psihologică adăugată de compozitorul român evenimentelor cunoscute, pe care le narează muzical, reprezintă o cucerire modernă. Nimic nu lasă impresia că ar rămâne exterior, nemotivat. Cadrul epic e menţinut permanent prin recitativul frecvent dramatizat. Monologul, dialogul, scena, fragmentele cadenţiale sunt responsabile de înaintarea acţiunii dar, în acelaşi timp, rămân esenţiale în caracterizarea personajelor. Mijlocul dramaturgic nou, acel recitativ care împleteşte structuri formale proprii baladei dar şi doinei, într-o sinteză atât de îndrăzneaţă pentru a face expresiv dramatismul, are o contribuţie specială la reliefarea personajelor. O inovaţie fată de tradiţia medievală a „patimilor” întâlnim şi în repartizarea vocilor: rolul evanghelistului-narator, personaj central, care recită muzical fragmente din Evangheliile după Matei (din cap. 26–29), Ioan (13, 18, 19, 27), Marcu (15, 16), Luca (22, 23), nu mai e încredinţat tenorului, ci baritonului. Iuda e tenor şi nu bas, prin folosirea registrului acut încercându-se crearea unui contrast faţă de gravitatea celorlalte personaje şi, fireşte, o sugestie pentru definirea caracterologică a celui care îl vinde pe Iisus. Celelalte personaje sunt: Iisus (bas), Maica Domnului (alto), Pilat (bas), două mironosiţe şi două slujnice (soprane, altiste), doi tâlhari (tenor, bas), un înger (tenor). Corul, mai ales corul şi câteva efecte instrumentale (ca de pildă rarele intrări ale timpanelor şi trompetelor, tam-tam-ul) asigură tensiunea metafizică. Ansamblul vocal are uneori forma coralului a capella, alteori recurge la desfăşurări exclamative pătrunzătoare. Corul introductiv, Aliluia, şi cel final, cântarea ritmată Hristos a înviat, urmată de aclamaţia, şi mai luminoasă de data aceasta, „Aliluia”, deasupra fanfarei şi a clopotelor, încadrează monumental patru părţi care au de toate: cutremurătoare introduceri orchestrale, arii de un lirism copleşitor, scene ample, patetice, imaginând febra mulţimii, lamentaţii răscolitoare, plasticitate în ură, sarcasm, iubire sacramentală şi complexitate sentimentală în adoraţie. Din orchestră se reţine, în special, pe lângă umanizarea vocilor cvintetului de coarde, prevalenţa alămurilor. Cele două tube, apoi tromboanele sunt folosite enorm şi rezultatul e impresia de ancestrală solemnitate, de demnitate tragică şi mântuire. În introducere, „tubele expun un interval armonic fundamental, semnificând piatra pe care se va clădi la începutul erei noastre templul suferinţelor dar şi arcul de triumf al umanităţii”. (Vasile Tomescu). Omniprezente, încărcate de mister, mistice (ca altădată, în Marele paşte rus de Rimski-Korsakov, unde o tubă dialoghează cu oboaiele), dar prefigurând ameninţarea păgână, tubele însoţesc adesea recitativele, oarecum în maniera basului continuu din vechile „patimi”. Trombonul, foarte important aici din punct de vedere armonic, pare a sugera instrumentele ritualice apuse odată cu templele iudeilor.

Impresionant prin ansamblul său, acest oratoriu are în fiecare „secvenţă” acel ton cutremurător specific subiectului. Ar fi suficient ca, din multele exemple care se pot da, să revin la introducerea partiturii, când, după expoziţia tubelor şi un pasaj ascendent, sugerând plămădirea lumilor, un acord al orchestrei, susţinut armonic de gongul mare (tam-tam), este urmat de o temă de amplă respiraţie intonată de viori, prefigurare a suferinţei prin care se dobândeşte mântuirea. Este semnificaţia generală şi universală a acestei capodopere ce nu are, alături de Oratoriul de Crăciun, rival în muzica românească şi nici în muzica europeană a secolului al XX-lea.

Costin Tuchilă


Paul Constantinescu, Oratoriul bizantin de Paşti, „Patimile şi Învierea Domnului”, partea I, 1

Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu

Joi 9 decembrie 2010, la ora 19.45, în Foaierul central al Sălii de concerte Radio, va avea loc lansarea albumului discografic Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu, apărut la Editura Casa Radio. Solişti: Ionel Voineag, Sanda Şandru, Claudia Codreanu, Pompeiu Hărăşteanu. Corul Academic Radio, Orchestra Naţională Radio, dirijor: Horia Andreescu. Albumul va fi prezentat de prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Ionel Voineag, Sanda Sandru, Claudia Codreanu, Pompeiu Hărăşteanu. Continuă lectura „Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu”