Poezia săptămânii: ”Plimbare în poezie” de Carmen Vințan

Claude Monet Parcul Monceau 1876

Plimbare în poezie

Mă plimb într-un parc, prin timpuri pierdute de vremuri,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Pălării şi umbrele,
Rochii lungi şi jobene,
Se ascund şi apar, năluci, ieşite din basme uitate,
Trăind în visele dulci, printre cărţi răsfirate,
Tremurătoare umbre se aştern pe alei seculare
Lângă arbori ce râd, lacrimi de ramuri, în floare,
Murmură vântul, adie cu dor,
Şopteşte prin frunze, jucăuş, zâmbitor,
Fluturi albaştri, dantelă, clipesc prin buchete răzleţe
Pe chipuri citesc iubirea seninelor feţe,
O clipă în amurg se coboară roşiaticul soare,
Peste întinderea zării, ca un suflu, o boare,
Desculţă pe iarba ce creşte, respir pământul ce tace sub mine
În liniştea lui mă cuprind, mă învelesc, secunde divine,
Izvor de cuvinte le adun, emoţie, visare,
Vâltoare de aer şi flori le strâng din uitare,
Mă îmbată mirosul în aerul proaspăt
Din zâmbetul florilor, voal de mireasmă,
Aştern curcubeu peste inima mea, nuanţe încurcate
Sentimente adunate, intense şi viu colorate,
În imagini şi viers le scurg pe hârtie,
Dansând sub peniţa zglobie.
Uitare şi dor,
Tăcere, iubire,
Partituri în cuvinte.
E doar o magie, sonet, simfonie?
Eu sunt şi respir… poezie!

Carmen Vințan

Carmen-Vințan
Carmen Vințan

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

Memo

Doamnelor şi domnilor, distinşi cititori, trecem astăzi la o altă invenţie care a revoluţionat istoria scrisului: stiloul.

Stiloul are o istorie la fel de interesantă ca şi creionul. Prima unealtă de scris care aducea cu un stilou a apărut, după cum am mai spus cu altă ocazie, în Egiptul antic. Scribii dar şi marii preoţi foloseau trestii cu vârfurile ascuţite sub forma unor filamente capabile să reţină cerneala. Dar oamenii nu s-au oprit aici şi odată cu trecerea timpului, dar şi pe măsură ce calitatea pigmenţilor s-a îmbunătăţit, stilourile s-au transformat în instrumente ascuţite cu fante tăiate la capăt. În secolul al XVI-lea au apărut peniţele obţinute din pene de pasăre, de preferinţă pene de gâscă, această invenţie reprezentând un salt considerabil al calităţii instrumentelor de scris. Aceste peniţe puteau să fie ascuţite, erau mai elastice şi se rupeau mai greu sub presiunea exercitată de mâna celui ce le folosea. În anul 1692 bijutierul parizian Dalesme fabrică primele peniţe de scris din metal. Procedeul a fost perfecționat în anul 1772 de Fontaine.

Însă înainte cu 24 de ani, adică în anul 1748 J. Jansen din Aachen, Germania, inventează peniţa de scris din oţel moale, dar care abia în 1802 intră în fabricație industrială.

Un prim brevet de stilou datează însă de la 1709. Pe timpul lui D’Alembert*) şi al lui Diderot**) se pare că erau folosite tot un fel de de stilouri primitive. Chiar şi Ecaterina cea Mare***) a Rusiei nota în Memoriile sale că a folosit o „pană” fără sfârşit. Aproape fără nici o legătură cu subiectul în cauză, dar de dragul istoriei, vă reamintesc că în anul 1773, la 60 de ani, după îndelungi ezitări, filosoful francez Denis Diderot sosește la Sankt Petersburg, la invitaţia împărătesei.

Dar să revenim la subiectul nostru, la istoria stiloului. Între 1800 şi 1900 au fost depuse peste 400 de brevete care aveau ca subiect stiloul.

Această stare de fapt a durat până în 1827, când românul Petrache Poenaru (1799–1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume. Această invenţie a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub titulatura „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi mai apoi, în 1884, de Watterman.

Pușa Roth

 *) Jean le Rond d’Alembert (16 noiembrie 1717, Paris–29 octombrie 1783, Paris), matematician, fizician și filosof francez. D’Alembert a fost, alături de Denis Diderot, inițiator și editor al Enciclopediei (Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers).

**) Denis Diderot (5 octombrie 1713, Langres, Champagne-Ardenne–31 iulie 1784, Paris), filosof și scriitor francez, a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea.

***) Ecaterina a II-a, cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (21 aprilie 1729, Stettin [Szczecin], Polonia–6 noiembrie 1796, Sankt Petersburg, Rusia), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei la 17 noiembrie 1796 (stil nou).