Cu mătuşa prin România

Joi, 13 septembrie 2012, e o zi norocoasă pentru fanii lui Alexandru Andrieş. Artisul a pregătit o dublă lansare la Ceainăria Cărtureşti Verona, de la ora 16.30: albumul de călătorie Cu mătuşa prin România, publicat la Editura Vellant, şi discul JT, produs de Casa de discuri A&A Records.

Al treilea album de Alexandru Andrieş apărut la Editura Vellant, Cu mătuşa prin România, spune povestea unei călătorii aşteptate de 44 de ani, de când mătuşa artistului a plecat din ţară în America. O călătorie prin România, cu aparatul foto în mână, gata să surprindă locuri frumoase, mâncăruri grozave şi momente amuzante din două perspective: a lui Alexandru Andrieş şi a simpaticei mătuşi venite din Key Biscayne să revadă ţara în care a crescut. Pentru ca lucrurile să fie perfect documentate, relatarea nepotului este transcrisă în album, iar a mătuşii este imprimată pe DVD-ul bonus care însoţeşte cartea.

Discul JT (cu un titlu format din iniţialele lui James Taylor) aduce noi sonorităţi pentru 18 piese din discografia artistului american care deţine cinci premii „Grammy” şi un loc în Rock & Roll Hall of Fame. Amuzante sau delicate, despre dragoste sau despre oraş, melancolice sau ironice, piesele de pe albumul JT ne aduc mai aproape de muzica lui James Taylor în timp ce fredonăm în româneşte Summer’s here / A venit vara iar sau Don’t let me be lonely tonight / Să nu mă laşi singur.

Despre Cu mătuşa prin România:

„… nu vorbim de un album turistic comandat de vreo instituție, e relatarea sinceră și fără nici un fel de scop a unei călătorii în care se amestecă peisaje, pofte culinare, uimiri și admirații sincere (dar și comentarii acide, cînd e cazul). De fapt, e ca și cum asistaţi invizibili la o discuție între mătușa mea și mine, pe subiectul acestei călătorii pe care ea și-o dorea de ani de zile și care în sfîrșit s-a întîmplat – aerul relaxat și ideea de intimitate sînt ingredientele care dau gustul special pe care îl are și cartea, și discul bonus – și cred că am făcut bine mergînd în această direcţie…” (Alexandru Andrieş).

Despre JT:

„Aerul acestui disc este transparent şi vesel şi contribuie la acest lucru şi faptul că, practic, e un album acustic cu multe aranjamente vocale şi cu intervenţii instrumentale fine şi eficiente – în mod sigur a contat şi secţia ritmică, cu tobele înlocuite de percuţii şi cu un foarte discret pian electric Rhodes în locul pianului acustic, plus timbrele speciale ale celor trei chitări şi riff-urile asigurate de flaut şi trompetă – toată această paletă sonoră plimbându-se printre subiectele atît de variate ale cîntecelor, de la pseudo-basmul modern din A fost odată ca-n povești până la aglomeraţia aberantă a oraşului paralizat de maşini din Blocaj rutier– în mod sigur o să vă regăsiţi într-un cîntec sau altul, garantez.” (Alexandru Andrieş).

Slugi isteţe şi bufoni

Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele

Duminică 25 martie, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi recitalul „Slugi isteţe şi bufoni”. Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele.

Spectacolul realizat în 2005 de Costin Tuchilă şi Puşa Roth cuprinde fragmente din piesele Gărgăriţa de Plaut, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Vicleniile lui Scapin de Molière, Regele Lear de William Shakespeare, Şcoala bufonilor de Michel de Ghelderode. Regia artistică: Cristian Munteanu. Horaţiu Mălăele interpretează rolurile Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut. În celelalte roluri: Cristian Iacob, Marius Rizea, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Emilia Popescu, Valentin Teodosiu, Dumitru Chesa, Constantin Dinulescu, Mircea Constantinescu. Muzică originală de George Marcu. Interpretează: Lucian Maxim (percuţie) şi Mihai Bisericanu (voce şi chitară). Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru.

Proiectul realizării unor emisiuni construite pe ideea de a sintetiza o temă foarte frecventată în dramaturgia universală sau tipologia unor personaje, oferind unor actori de marcă posibilitatea unor veritabile recitaluri, a prins contur în toamna anului 2004. Realizatorii, Costin Tuchilă şi Puşa Roth, le-au programat alternativ cu emisiunile din seria Clasicii dramaturgiei universale, în ultima duminică a lunii, la Radio România Cultural.

Această serie de recitaluri nu poartă un nume. De ce ar fi trebuit să poarte? Orice generic ar fi fost inutil, pentru că fiecare dintre cele nouă emisiuni de până acum are individualitatea ei, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului (actorilor) supuşi probei de forţă presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie ei înşişi dar totodată diferiţi, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: „eseuri teatrale”. În ,,Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept „exerciţii de virtuozitate”. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice. Şi mai cu seamă, să se înscrie în rigorile expresive cerute de structura unei emisiuni de teatru radiofonic.

Publicăm mai jos fragmente din reportajul realizat Bogdan Guţă în studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii cu ocazia înregistrării spectacolului Slugi isteţe şi bufoni (apărut în revista „Universul Radio”, serie nouă, nr. 11 [411], 20 ianuarie 2005):

„Am început cu Plaut – spunea Puşa Roth – pentru că sclavul în opera sa este rege şi l-am ales în acest sens pe Curculio (Gărgăriţa), apoi am trecut la Slugă la doi stăpâni, găsindu-l pe Truffaldino, sluga isteaţă care încurcă lucrurile dar pe care tot el le descurcă, apoi la Regele Lear, pentru că bufonul de aici mi s-a părut de o exemplaritate extraordinară pentru dramaturgia lumii – e vorba de «nebunul teatral». Este o slugă, dacă putem spune, în egală măsură isteaţă dar devotată şi cu multă iubire faţă de rege. Am ajuns apoi la Vicleniile lui Scapin, unde am comparat o traducere foarte veche cu una mai recentă. În ambele însă, nuanţele textului francez nu îşi aflau echivalenţele expresive din punctul de vedere al rostirii scenice. A rezultat, sper, o formă mult mai adecvată pe care o vor asculta iubitorii de teatru.

Ultimul text, ce reprezintă poate încercarea noastră de graţie, este cel al lui Michel de Ghelderode, Şcoala bufonilor. Ghelderode reprezintă o sinteză în ceea ce priveşte bufonada, bufoneria. Dacă valeţii, paraziţii, bufonii erau oarecum singulari în literatura lumii, aici găsim o adevărată şcoală a bufonilor. Acest gen de spectacole cred că reprezintă o premieră. Ideea a fost să facem un lucru pe care nu l-a mai făcut nimeni.”

Costin Tuchilă: „Dacă în prima emisiune, în interpretarea lui Dan Condurache, ne-am oprit la cinci personaje exponenţiale pentru ceea ce înseamnă lupta pentru putere, dramele generate de lupta pentru putere, acum am dorit să înfăţişăm o altă tipologie, circumscrisă comicului. Fără doar şi poate, există legături certe între sclavii din comediile lui Plaut, deveniţi în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea servitori şi valeţi, şi nebunul teatral sau bufonul de curte, exemplificat magistral în opera lui Shakespeare şi apoi mai târziu, în secolul XX, de dramaturgul de origine belgiană Michel de Ghelderode. Cele cinci personaje – Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut – sunt interpretate magistral de Horaţiu Mălăele în compania unei distribuţii excepţionale, sub bagheta maestrului Cristian Munteanu.”

Horaţiu Mălăele: „Este un decupaj din nişte piese, un colaj care se doreşte un spectacol, un eseu. Şi prin perspectiva acestui eseu şi încercarea noastră poate să fie sortită succesului, sau, Doamne fereşte!, eşecului. Mi s-a părut interesant, nu pot să spun că am făcut nişte compoziţii deosebite, dar am încercat să dăm viaţă unor personaje din comediile umanităţii începând cu Plaut şi trecând prin Shakespeare, spre Ghelderode. Pare să fi fost o iniţiativă reuşită. Am trăit în compania unui colectiv excepţional, am lucrat cu nişte profesionişti ai Radioului, eu mă pricep mai puţin, dar probabil că o să sar bariera din teritoriul acestui profan care sunt spre o ţintă mai înaltă. Chiar dacă îmi plac toţi bufonii, sunt legat sentimental de bufonii shakespearieni, considerând că poate cel mai mare bufon al dramaturgiei universale este Hamlet. Aşa încât ceilalţi bufoni pe care i-am făcut ar putea fi copiii lui Hamlet.”

George Marcu: „Am folosit două momente de muzică pe care, de fapt, s-a şi axat spectacolul. În primul rând, muzica menită să însoţească live actorii, anume percuţia, care e potrivită commediei dell’arte şi bufonilor în general, ea oferind elementele de ritm necesare. În Regele Lear, pe lângă percuţie, bufonul cântă acompaniindu-se la lăută. Acestea sunt elementele prezente la înregistrare alături de actori. Pe lângă ele, am compus o muzică destinată să însoţească la montaj trecerile muzicale, care sunt tot din aceeaşi familie, dar cu o orchestraţie mai amplă. Instrumentele care pot fi auzite sunt: flautul, chitara clasică, percuţie, vioară la un moment dat. Sunt genuri diferite în momente diferite. La un spectacol de teatru radiofonic coloana sonoră are un rol foarte mare, este precum decorul într-un teatru. Creează decorul scenic şi însoţeşte momentele dramatice, scoţând în evidenţă interpretarea actorilor, ducând-o dincolo de sensibilitatea pe care a transmis-o actorul, amplificând-o cu alte cuvinte.”

Igor Lešnik și Orchestra Naţională Radio în Festivalul Internaţional de Vibrafon

Festivalul Internaţional de Vibrafon de la Sala Radio se va încheia vineri, 16 martie 2012, ora 19.00, cu concertul Orchestrei Naţionale Radio, care îl va avea ca invitat pe Igor Lešnik, şef al partidei de percuţie a Orchestrei Simfonice Radio din Croaţia. La pupitrul dirijoral se va afla Gerd Schaller, personalitate cunoscută şi îndrăgită de publicul şi formaţiile muzicale româneşti. Programul concertului va cuprinde în prima parte Adagio pentru orchestră de coarde de Samuel Barber şi Concert pentru percuţie şi orchestră simfonică de Franz Cibulka – Igor Lešnik. În partea a doua vor fi interpretate două poeme simfonice de Ottorino Respighi, Serbări romane şi Pinii din Roma, care fac parte din aşa-numita Trilogie romană a compozitorului italian, alături de Fântânile Romei.

Născut în anul 1956, percuţionistul Igor Lešnik este în prezent şef al partidei de percuţie a Orchestrei Simfonice Radio din Croaţia. Activitatea sa artistică însumează numeroase concerte solo sau alături de diverse ansambluri. Preocuparea pentru instruirea tinerelor generaţii a dus la înfiinţarea catedrei de percuţie din cadrul Academiei de Muzică din Zagreb, studenţii săi fiind foarte apreciaţi la nivel naţional şi internaţional. A realizat de asemenea numeroase înregistrări, iar ca o răsplată pentru activitatea sa artistică extrem de bogată a primit o distincţie oferită în Franţa, pentru merite deosebite.

După absolvirea cursurilor de dirijat orchestră la Musikhochschule Würzburg în 1993, Gerd Schaller s-a îndreptat spre genul liric, fiind angajat la Staatsoper Hanovra. În 1998 a devenit prim-dirijor la Staatstheater Braunschweig iar în perioada 2003–2006 a fost General Music Director la Teatrul de Operă din Magdeburg. Gerd Schaller este un artist entuziast, care promovează în apariţiile sale o vastă paletă repertorială, dar mereu atractivă pentru melomani. Repertoriul său se desfăşoară cu succes în perimetrul muzicii italiene şi germane, opere ca Otello, La Traviata, Il Trovatore de G. Verdi, creaţiile lui R. Wagner, Fidelio de L.van Beethoven, Salomé de R. Strauss apărând frecvent în agenda sa. În acelaşi timp dirijează simfoniile de G. Mahler, A. Bruckner, L. van Beethoven, P. I. Ceaikovski, dar este preocupat şi de lărgirea repertoriului cu prime audiţii de muzică contemporană. Marile lucrări de muzică franceză ale lui H. Berlioz, M. Ravel, Cl. Debussy constituie un alt centru de greutate al preferinţelor sale. Muzicianul este interesat de redescoperirea unor partituri uitate. A realizat multe prime audiţii germane ale unor creații contemporane printre care Simfonia a doua „Tăcerea” de James MacMillan, opera Fedra de Johann Simon Mayr, înregistrată de Norddeutscher Rundfunk Germania, De vacuo spatio de Siegfried Matthus, lucrare vocal-simfonică de mari proporții adusă pe scena de concert datorită bunei colaborări cu Mitteldeutscher Rundfunk, Radio Leipzig,  lucrări ale lui Peter Maxwell Davies, Hans Werner Henze etc. Manager artistic de talent, Gerd Schaller este fondatorul și directorul artistic al festivalului „Ebracher Musiksommer”, organizat în cooperare cu Radiodifuziunea Bavareză.

Programul complet al Festivalului se găseşte pe site-urile  http://orchestre.srr.ro şi  www.eventim.ro.

Biletele se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe  www.eventim.ro.

First Beat, next Vibe – O poveste despre ritm şi melodie în muzică

Fără muzică şi ritm, viaţa ar fi extrem de plictisitoare. Tocmai de aceea Alexandru Anastasiu şi Lucian Maxim vă spun miercuri, 20 aprilie 2011, de la ora 19.00, pe scena Sălii Radio, O poveste despre ritm şi melodie în muzică. Cei doi percuţionişti au pregătit un program special, care cuprinde atât compoziţii proprii, cât şi lucrări de Monogo Santamaria, Milt Jackson, Carlos Jobim.

Alexandru Anastasiu a activat în orchestre simfonice, grupuri de muzică de cameră, ansamblul GAME, iar ca solist a apărut în concerte ce s-au bucurat de aprecierea publicului şi a criticii. Alexandru Alexandru are o pasiune specială pentru vibrafon, dedicându-se studiului aprofundat al acestui instrument de percuţie. În anul 1999 s-a calificat în semifinala Concursului Internaţional de Vibrafon de la Clermont-Ferrand. Doi ani mai târziu, în 2001, a câştigat Bursa Yamaha pentru instrumente de percuţie.

Lucian Maxim este percuţionist în Orchestra Națională Radio din Bucureşti, România. A susţinut concerte de jazz alături de nume importante ca Johnny Răducanu, Marius Popp şi Garbis Dedeian. S-a remarcat, de asemenea, prin numeroase apariţii ca percuţionist şi ilustrator muzical în diferite spectacole de teatru, inclusiv în cunoscuta adaptare a Trilogiei Greceşti în regia lui Andrei Şerban, prezentată în România, Franţa, Scoţia şi Brazilia.