Îndrăgosteşte-te de muzică

indragosteste afis

Vineri, 20 februarie 2015, ora 19.00, la Casa Corpului Didactic din Ploieşti, Sala de Consiliu (parter) va avea loc  concertul extraordinal al Cvartetului „Artys Live”, Îndrăgosteşte-te de muzică.

„Miracolul îndrăgostirii permanente de muzică nu poate fi explicat în cuvinte… La cinci ani de la fondarea Cvartetului «Artys Live», a vorbi despre live-ul nostru înseamnă a vorbi cu cuvinte prefabricate şi gândite înainte despre unicitatea momentului «Artys»! Concertele noastre înseamnă o explozie de energie pozitivă şi exuberanţă, acumulate în timpul repetiţiilor pe care le desfăşurăm pentru a promova un repertoriu modern care ne reprezintă în totalitate. Fiecare concert al nostru înseamnă piese celebre aranjate pe gustul publicului cunoscător, înseamnă muncă, pasiune şi profesionalism, ambiţii creatoare şi inovaţie – atribute naturale specifice tinerilor artişti profesionişti de la Cvartetului «Artys»!”

Consonanțe prahovene la aniversară – muzicologul prof. dr. Alexandru I. Bădulescu – 85

alex i badulescu ploiesti

eveniment liber sa spunÎn cadrul „Amfiteatrului muzelor” – Ilinca Dumitrescu și invitații săi, duminică, 23 martie 2014, la ora 11.00, în Sala de Concerte „Euterpe” a Universității „Spiru Haret” din București (str. Ion Ghica nr. 13, intrarea în Sala de concerte prin str. Doamnei nr. 15) are loc are loc medalionul Consonanțe prahovene la aniversară – muzicologul prof. dr. Alexandru I. Bădulescu – 85.

Participă: scriitorul şi ambasadorul Ion Brad; muzicologul Petre Codreanu; muzicologul Mihai Cosma, prof. univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti; prof. Nicolae Dumitrescu, critic și istoric de artă; acad. Viorel Mărginean, pictor; prof. univ. dr. Miron Oprea, preşedintele Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă Prahova; prof. univ. dr. Ioan Opriș, istoric şi muzeolog; dr. Radu Postăvaru, dirijor, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti; scriitorul Costin Tuchilă, realizator Radio România; prof. univ. dr. Titus Vîjeu, scriitor; soprana Silvia Voinea, prof. univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

Momente muzicale susținute de tineri interpreți: flautistele Anca Cristescu şi Ştefania Istrate, pianistul Mihnea Mlak-Mărginean, cântăreţii Irina Balint, Andreea Panu-Misailescu, Mădălina Radu, Virginica Stamate-Simulescu, Mirela Vlad, Filip Ristovski, Ionuț Vîrban, Radiguez Samuel Alper. La pian: Krimhilda Cristescu, Cristina Ionescu, Andreiana Roșca.

„Amforme”, expoziție Ovidiu Constantin Ionescu

Amforme

Joi, 5 decembrie 2013, la ora 17.00, la Galeria de Artă a Municipiului Ploiești (Piaţa Victoriei nr. 4), va avea loc vernisajul Expoziției de artă Amforme a artistului ceramist Ovidiu Constantin Ionescu, lector univ. dr. la Academia de Arte din București. Prezintă pictorii Marcel Bejgu, președintele Filialei Prahova a U.A.P., Valter Paraschivescu și poetul Ioan Vieru, directorul revistei „Contrapunct”.

„Lucrările mele sînt forme care întruchipează ideea de sedimentare a unor elemente volumetrice cu suprafeţe texturate ce amintesc de depunerile sedimentare, constituite într-un ansamblu compoziţional compact, spre o piesă ceramică predestinată prin naştere depozitării: amfora.” – Ovidiu Constantin Ionescu.

 

Expoziție de pictură și grafică

victoria cozmolici flori

Victoria Cozmolici, Flori

Vineri, 7 iunie 2013, la ora 17.00, la Galeria de Artă din Ploiești, va avea loc vernisajul expoziției artistelor Victoria Cozmolici (pictură) și Inga Edu (grafică).

Expoziția va fi vernisată de Victor Adam.

 

Cvartetul „Mercury” în turneu în România

Violonistul şi compozitorul ploieştean Vlad Hîrlav-Maistorovici revine în luna decembrie a anului 2012, în România, în calitate de membru al Cvartetului „Mercury” din Marea Britanie (Harry Cameron-Penny – clarinete, Vlad Maistorovici – vioară/violă, Colin Alexander – violoncel şi Antoine Françoise – pian).

Turneul cvartetului a început cu participarea formaţiei la Festivalul Internaţional de Muzică Contemporană „Meridian-Zilele SNR-SIMC”, care are loc la Bucureşti, între 4 şi 8 decembrie 2012. Cvartetul va evolua în festival vineri, 7 decembrie, la ora 19.30, în Aula Palatului Cantacuzino din București. În concert se vor prezenta următoarele lucrări: Purcell Garland de Oliver Knussen, Inspired by Debussy de Dobromila Jaskot, Charisma de Iannis Xenakis, Incandescence de Christian Mason, Cadence en Espace de Vlad Maistorovici şi Metioron de Evis Sammouts. Concertul este realizat în parteneriat cu British Council.

Cristina Tămaș, Cosmos

La invitaţia Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, în zilele de sâmbătă, 8 decembrie şi duminică, 9 decembrie Cvartetul „Mercury” va susţine un Workshop în cadrul Departamentului de Compoziţie al prestigioasei instituţii de învăţământ superior. La acest Workshop studenţii, masteranzii şi doctoranzii de la secţia de compoziţie, din UNMB vor încredinţa membrilor cvartetului spre interpretare lucrări, schiţe şi proiecte ale lor. După interpretarea lor de către cvartet, în prezenţa autorilor, lucrările vor fi analizate şi comentate în cadrul acestui atelier interactiv de muzică, sub îndrumarea prof. univ. dr. Dan Dediu, rectorul UNMB şi a prof. univ. dr. Doina Rotaru, şef Departament Compoziţie din UNMB. Lucrările vor fi apoi interpretate într-un concert care va beneficia de o înregistrare profesională.

Luni, 10 decembrie 2012 (ora 19.00, la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina) şi marţi, 11 decembrie (ora 19.00, La Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti), Cvartetul „Mercury” (cu participarea violoncelistului Andrei Simion din Germania) va prezenta un concert neobişnuit în care vor răsuna şlagărele formaţiei „Queen”, în aranjament pentru cvartet, realizat de Vlad Maistorovici. Prezentat la mari festivaluri internaţionale în Elveţia, Italia şi Marea Britanie, acest program s-a bucurat de mult succes.

Turneul Cvartetului Mercury se va încheia, miercuri, 12 decembrie, ora 19.00, la Bucureşti, în Sala de spectacole a Centrului Cultural „Tinerimea Română” cu un program exclusiv de muzică contemporană britanică, în cadrul proiectului Stagiunea de compoziţie britanică organizat de British Council în România.

Cvartetul „Mercury” este alcătuit din instrumentişti de mare succes ai scenei contemporane britanice. Ansamblul este activ pe trei planuri: abordări ale capodoperelor secolelor XX şi XXI (pe care le interpretează ca formaţie de sine stătătoare sau în colaborare cu artişti renumiţi), comenzi de lucrări noi pentru această combinaţie de instrumente (în special de compozitori din generaţia tânără cu care are colaborări în numeroase proiecte şi ateliere), şi diferite experimente improvizatorice.

Formaţia a luat fiinţă în cadrul Colegiului Regal de Muzică de la Londra, din dorinţa celor patru membri, pe atunci studenţi, de a realiza lucrarea Cvartet pentru sfârşitul timpului de Olivier Messiaen, pe care au prezentat-o în cele mai prestigioase săli de concerte: Jacqueline Du Pré Music Building, Holywell Music Rooms, Sheldonian Theatre (Oxford), St. Martin-in-the-Fields, St James’s Piccadilly, The National Gallery (London), The Great Hall (Dartington), Dinan Conservatoire de Musique (France), dar şi în spaţii scenice alternative, neconvenţionale.

În anul 2008, Cvartetul a câştigat Concursul „Battle of the Bands”, organizat de casa de discuri NonClassical, cu o lucrare integral improvizată. A urmat o serie de apariţii în cluburi de jazz şi de muzica alternativă, şi lansarea CD-ului Mercury Acoustic, un album curajos care conţine lucrări improvizate alături de remix-uri electronice aparţinând unor DJ, produs de Gabriel Prokofiev şi distribuit de Naxos în Marea Britanie, SUA, Germania şi Olanda.

În anul 2009, formaţia a iniţiat un proiect la King’s College din Londra, care a provocat scrierea a trei lucrări noi pentru cvartet de către compozitorii doctoranzi, şi care s-a încheiat cu un atelier condus de compozitorul George Benjamin. În acelaşi an au făcut o comandă tânărului compozitor englez Mark Simpson, care a scris lucrarea Ariel, pe care cvartetul a interpretat-o la Concertul Aniversar Mark Anthony Turnage la Holywell Music Rooms din Oxford. În 2010 cvartetul a fost ansamblul în rezidenţă al Şcolii Internaţionale de Vară de la Dartington, unde membrii au lucrat îndeaproape cu șase tineri compozitori, sub mentoratul lui Julian Anderson.

Cristina Tămaș, Peisaj de iarnă

În 2011 cvartetul a lansat propria serie de concerte numită Mercury RADAR, la sala The Forge din Londra. Seria are drept ţintă realizarea a opt comenzi pe an, şi prin aceasta, să se constituie în adevărată rampă de lansare pentru noua generaţie de compozitori.

În 2012 cvartetul a susţinut un turneu european dedicat împlinirii a 100 de ani de la compunerea capodoperei Pierrot Lunaire de către Arnold Schoenberg.

Vlad Hîrlav-Maistorovici îmbină cariera de violonist cu cea de compozitor. În calitate de interpret, apare la festivaluri şi pe scene importante ale lumii, interpretând lucrări din repertoriul clasic cameral şi concertant, dar şi din sfera contemporană. În calitate de compozitor, colaborează cu interpreţi şi ansambluri de renume mondial.

Colin Alexander este un violoncelist englez polivalent, născut într-o familie de muzicieni, care a ajuns la a patra generaţie. A studiat violoncelul şi compoziţia în prestigioase şcoli britanice: Purcell School şi Guildhall School of Music and Drama – London. El face parte din Ansamblul Galiano cu care derulează diferite proiecte. De asemenea este membru al London Contemporary Orchestra.

Harry Cameron-Penny este unul dintre cei mai promiţători clarinetişti englezi ai generaţiei sale. Câştigător al Concursului de muzică contemporană Park Lane Group, Harry se simte la fel de confortabil în repertoriul simfonic cât şi cel cameral, în jazz sau în muzica pop (alături de grupul These New Puritans).

Antoine Françoise este un virtuoz modern al pianului. Apare ca solist sau apartenent al unor ansambluri de cameră ca NEC, London Sinfonietta, Duo Francoise-Green. A lucrat cu numeroşi compozitori de anvergură mondială, ca Hanspeter Kybutz sau Eric Godiberd. Este profesor de pian contemporan la Royal College of Music.

Aprecieri:

• „…virtuozitate şi dăruire…” – George Benjamin, compozitor, Şef al Departamentului de Compoziţie de la King’s College din Londra

• „…cu siguranţă, cel mai vivace şi mai talentat grup de tineri muzicieni din Marea Britanie…” – Julian Anderson, compozitor, Şef al Departamentului de Compoziţie de la Guildhall School of Music and Drama, Compozitor Rezident la London Philharmonic Orchestra

• „Ca fostă membră a cvartetului Electric Phoenix, şi colaborator al cvartetelor Kronos, Arditti sau Hilliard, pot spune ca Mercury sunt din aceeaşi ligă, şi vor avea un viitor strălucit.” – Linda Hirst, soprană, Şefa Departamentului Vocal la Trinity College din Londra.

Calendar: Nichita Stănescu

Începutul: „Măi cuţule, eu sînt Stănescu Hristea, poetul îngerilor”

Nichita Stănescu ar fi împlinit astăzi 78 de ani, o vârstă pe care nu știu dacă îndrăznea să și-o imagineze, dar o vârstă care, spre deosebire de veacurile de demult, nu mai este acum o excepție.

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la Ploiești în 31 martie 1933. Tatăl său (Nicolae Hristea Stănescu, n. 19 aprilie 1908) provenea dintr-o familie de țărani prahoveni, de pe lângă Filipeștii de Pădure, veniți la Ploiești la începutul secolului al XIX-lea. Bunicul său, stabilit în mahalaua Sfânta Vineri, aproape de Bariera Bucovului, se specializase în producerea și comercializarea unor țesături grele. Avea un atelier de aba. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin (n. 16 februarie 1910, Voronej) era descendenta unei famillii nobile rusești; tatăl, fizicianul și generalul Nikita Cereaciukin, fusese în perioada 1900–1917 profesor de matematică și fizică la Corpul de Cadeți din Voronej. Participant în timpul războiului civil de partea albilor, distins cu titlul de Cavaler al Ordinului „Sfântul Gheorghe”, generalul Cereaciuchin se refugiază cu familia în Turcia, în 1917, ajunge apoi, în 1920, la Constanța, pentru a se stabili prin 1926 la Ploiești.

În perioada 1944–1952, Nichita Stănescu a urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (devenit în 1948 „I. L. Caragiale”), școală prahoveană renumită, care păstra exigențele înalte ale învățământului mediu românesc din perioada interbelică, în ciuda vremurilor tulburi. În 1952 intră la Facultatea de Filologie a Universității din București, opțiune cu totul surprinzătoare pentru familie, care îl știa plecat pentru examenul de admitere la Politehnică. În perioada 1955–1957 termină primul său volum de versuri care va apărea mult mai târziu, la nouă ani după moartea poetului (în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, la ora 2,10, la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti), în 1992.

Pentru viziunea de ansamblu asupra operei lui Nichita Stănescu, recuperarea versurilor scrise în timpul studenţiei, a acelui registru cu coperţi dungate, intitulat Cântece la drumul mare, dobândeşte deosebită importanţă. Sub titlul Argotice, sub care poetul intenţiona să le publice, Doina Ciurea restituia după două decenii poeziile din perioada studenției, plus câteva ulterioare (până în 1960, anul debutului editorial cu Sensul iubirii), legate ca factură lirică de primele.

Argotice (Bucureşti, Editura Românul, 1992) adaugă o imagine nouă la ceea ce critica şi cititorul considerau că ştiu despre poezia lui Nichita Stănescu. El nu e deloc un începător în aceste versuri de tinereţe (dar cât de tânăr e un poet la 22 de ani?), în sensul că ar aproxima o poetică mai târziu etalată şi consolidată.

Se întâmplă – ca să vorbim în limba nichitastănesciană – mai multe întâmplări ciudate în acest caiet din 1955, în plină epocă proletcultistă. Nichita Stănescu este original în cadrul unei poetici care, de fapt, nu-i aparţine. Aceste „cîntece la drumul mare”, mici balade păstoase, scot la iveală pitorescul substanţei lăutăreşti, un material argotic în genul Cânticelor ţigăneşti (1941) ale lui Miron Radu Paraschivescu, nereeditate şi probabil necunoscute în acei ani. Dar e ceva în plus în seva colorată, plină de fantezie lingvistică a acestor poezii: o anumită violenţă a imaginilor (mă refer la capacitatea lor de a şoca), apoi cultivarea paradoxului şi curajul expresiei „tari” („poezie, târâtură de cuvinte”, scrie Nichita Hristea Stănescu într-un loc), epitetul neaşteptat şi predispoziţia ludică pe care le vom întâlni din belşug în opera de maturitate, e adevărat în alte veşminte lirice.

Aceasta ar fi o primă ipostază, în care copilăria într-un Ploieşti pitoresc, cu mahala balcanică şi limbă ascuţită, unică în felul ei, va fi lăsat destule urme. Sunt câteva texte admirabile nu numai pentru savoarea argotică: În cârciuma lui Malastropu, Strada Berzelor, În Tei, De la vrăjitoare, Cântec de lehamite, Cântec vechi de lună nouă, Sile cel vechi, Lui Tudor Arghezi, Mutu. Iată un Cântec de lume: „Toată frunza-mi zice lotru / c-am furat un ram din codru… / Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce / dorurile-n el, năuce, / dară nopţile-nstelate / i le ţine lui pe toate. // Tot aş sta şi tot mi-i modru. // Înserarea-mi zice lotru, / seară confundată-n moină, / c-am furat din ea o doină / ce-am cântat-o în neştire… // Numai mândra-mi zice mire… / … dar la capul dragei mele, / plop îşi urcă frunza-n stele / vântul de-l îngână-n ramuri, / plopul alb cu noaptea-n ramuri.”

A doua ipostază este sinonimă cu acea emoţie greu de descris (şi chiar de descifrat) în limbaj critic, specifică elementului ludic din poezia lui Nichita Stănescu. E un joc paradoxal, un joc cu lucrurile grave, cu semnificaţia metafizică a acestora, comunicarea rarisimă din clipa de transparenţă totală. Aici doar presimţit, prevestit în câteva poezii, unele mimând ingenuitatea, altele încărcate de o tandreţe amară, ca acest Cântec de toamnă din care am citat în titlu versul, deloc surprinzător prin prisma liricii nichitastănesciene: „Măi cuţule, eu sînt Stănescu Hristea, poetul îngerilor”.

Edict anunță viziunea cristalizată odată cu volumul din 1964, O viziune a sentimentelor: „Pot să fiu uitat, pentru că / nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească. / Pot fi părăsit, pentru că / nu-mi iubesc picioarele, pot merge / şi cu aerul. / Pot fi lăsat singur, pentru că / sângele meu se varsă în mare / oricum. E loc. Toate coastele s-au ridicat / ca nişte bariere. / E lumină destulă. Privirile mele / nu văd decât o singură mască. / Dar ea nu există încă, aşa că e loc, e loc, este.”

Necunoscut, marele poet de mai târziu exista încă din 1955.

Costin Tuchilă

Vezi și Nichita Stănescu, Liber să spun, 13 decembrie 2010

Costin Tuchilă, „Organ al sferei”