Din Bucureștiul de altădată: Podul Mogoșoaiei (1)

Podul_Mogoşoaiei foto f duschek 1874

Podul Mogoşoaiei, fotografie de F. Duschek, 1874

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru.

gh crutzescu podul mogosoaei

M-am oprit astăzi la cartea Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi de Gheorghe Crutzescu*)(Editura Librăriei Socec, 1931), lucrare ce evocă în primele pagini imaginea începuturilor acestei străzi bucureştene (Calea Victoriei de astăzi), sub domnia lui Constantin Brâncoveanu**). Anii domniei lui Brâncoveanu au fost marcați de un progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. A organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale.

bucuresti-gravura pe lemn 1789

București, gravură pe lemn, 1789

„Un an după moartea bunicii sale – scrie Gheorghe Crutzescu în primul capitol, Nașterea și copilăria – Constantin Brâncoveanu se suie pe scaunul Ţării. Era fire plecată spre cele frumoase şi mare iubitor de construcţii. De ce oare nu şi ar fi legat palatul lui din Bucureşti cu castelul de la Mogoşoaia, pe care tocmai îl isprăvise? Ar fi nu numai lucru de trebuinţă pentru dânsul, dar încă supărător din cale afară pentru rudele lui, care îşi vor vedea proprietăţile tăiate în două.

Astfel, într-o zi, din poarta casei sale de lângă gârlă (unde sunt azi marile temelii cu destinaţie necunoscută), Vodă pune sfoară drept spre Mogoşoaia, tăind astfel uliţă nouă prin mahalaua existentă a Scorţarului, prin întinsele proprietăţi ale mătuşii sale Doamna Maria, văduva lui Şerban Vodă Cantacuzino, prin locurile Bălăceanului, văr bun şi cel mai duşmănit dintre duşmanii lui Brâncoveanu, în sfârşit, prin terenurile Zlătarilor şi, ieşind din oraş dincolo de mahalaua Sărindarilor, prin cele stăpânite de mănăstirile Snagov şi Căldăruşani.

«Şi astfel», scrie Gion, «îşi croi Vodă un drum mai drept şi mai scurt spre moşia Măriei Sale. Aceasta s-a petrecut în anul 1692. Podul Mogoşoaei se deschisese şi deschis a rămas şi va rămâne cât or fi Bucureştii»…

Acest drum nou s-a născut şerpuit, spre ciuda «edililor» şi «urbaniştilor». Dar n-au ce i face: el urmează creasta dealului, care din Dâmboviţa porneşte spre miazănoapte – căci pe deal e uscat, în vale e baltă – şi de aceea drumul, fiind pe creastă, toate străzile care azi ies spre apus din Calea Victoriei, până în dreptul Ateneului, merg la vale. Şi râpa era mult mai repede, pe vremuri.

Fiind pe muchie de deal, locurile erau uscate şi sănătoase şi de aceea, de-a lungul uliţei noi croite, pe terenuri întinse cât o moşie, au început boierii să-şi facă case. Case încăpătoare, întru nimic deosebite de conacele lor de la ţară, căci până mai acum o sută de ani, când au apucat să vie în ţară arhitecţi străini, meşterii noştri ridicau clădiri după obiceiul ţării şi cum apucaseră dela părinţi.”

Pușa Roth

*) Gheorghe Crutzescu (1890–1950) a studiat dreptul şi a lucrat în diplomaţie. Podul Mogoşoaei este unica sa lucrare de o deosebită valoare documentară şi chiar literară.

**) Constantin Brâncoveanu (1654–15 august 1714), mare boier, Domn al Țării Românești între 1688 și 1714 și nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu.

Imagini de iarnă

silvia-onisa-iarna-in-maramures

Silvia Onișa, Iarnă în Maramureș

*

Steaua vieţii de Mihai Eminescu

Când norii, palate fantastice negre,

Cu geamuri prin care se vede safir,

Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,

Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,

Din ochiu-i albastru se vede o stea,

Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,

C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,

Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

Ai milă şi stinge lungi zilele mele ¬

Cobori, o, cobori!

isaac-levitan-boulevard-at-evening-1883

Isaac Levitan, Bulevard seara

*

Noapte de iarnă de George Topârceanu

Cad din cer mărgăritare

Pe oraşul adormit…

Plopii, umbre solitare

În văzduhul neclintit,

Visători ca amorezii

Stau de veghe la fereastră,

Şi pe marmura zăpezii

Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă

Streşinile somnoroase,

Pune văl de promoroacă

Peste pomi şi peste case.

Scoate-o lume ca din basme

În lumini de felinare –

Umple noaptea de fantasme

Neclintite şi bizare.

Din ogeagul de cărbune

Face albă colonadă

Şi pe trunchiuri negre pune

Capiteluri de zăpadă,

Iar prin crengile cochete

Flori de marmură anină, –

O ghirlandă de buchete

Care tremură-n lumină.

Reci podoabe-n ramuri goale

Plouă fără să le scuturi,

Ici, risipă de petale,

Colo, roi uşor de fluturi…

Şi din valul de zăpadă,

Ca o mută arătare

Legănându-se pe stradă,

Un drumeţ ciudat răsare…

Vine cu popasuri multe,

Face-n calea lui mătănii.

Câte-odată stă s-asculte

Clopoţeii de la sănii.

Alteori uimit tresare,

Dă din mâini şoptind grăbit –

Parcă spune-o taină mare

Unui soţ închipuit…

Ca o umbră din poveste

Se strecoară-ncet, şi iar

Stă deodată fără veste

Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, –

Pare-nduioşat acum…

Visător şi lung priveşte

Casele de peste drum:

Poartă mică… pomi în floare…

O fereastră luminată…

Streşini albe de ninsoare…

Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute

Cad pe inima-i trudită,

Ca un stol de păsări mute

Pe-o grădină părăsită:

„Bulgăraş de gheaţă rece,

Iarna vine, vara trece

Şi n-am cu cine-mi petrece…

Bulgăraş topit în foc,

Dacă n-am avut noroc!

Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.

Omul, şovăind în stradă,

Pleacă iar, lăsând în urmă

Pete negre pe zăpadă.

dumitru ghiata peisaj de iarna

Dumitru Ghiață, Peisaj de iarnă

*

Ninge! de Otilia Cazimir

Ssst! Micuţa gerului,

Cu mânuţa îngheţată,

Bate-n poarta cerului

Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?

– Iaca, nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Şi coboară-ncetişor…

– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi

Şi aduce-n vânt, ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

Sănioare,

Zurgălăi…

jean-al-steriadi-peisaj-de-iarna-1922

Jean Al. Steriadi, Peisaj de iarnă

*

Iarna pe uliţă de George Coşbuc

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.

Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de aceea-i încruntat,

Şi s-avântă, şi se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc să mi te ţii!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvăleşte

Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să îmbete-n cale

Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Şi încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

Aţi înnebunit de tot

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că eşti român!

Biata babă a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,

Şi se ţin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!

Râd şi sar într-un picior,

Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate, înjură, dă din mâini:

Dracilor, sunteţi păgâni?

Maica mea! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte

Ca să-şi facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Şi mulţimea năvăleşte

Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ştrengari.

Ei, auzi! Vedea i-aş mari,

Parcă trece-adunătură

De tătari!

iarna-la-neamt-gheorghe-vanatoru

Gheorghe Vânătoru, Iarnă la Neamț

 *

Miezul iernii de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare

Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;

Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

ion-andreescu-iarna-la-barbizon-1881

Ion Andreescu, Iarnă la Barbizon

*

Vine, vine iarăşi iarna de Elena Farago

Vine, vine iarăşi iarna,

Ninge-afară, ninge.

Mulţi copii afară sunt,

Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,

Spune o poveste.

Despre marele Iisus,

Spune o poveste.

alexei savrasov iarna1870

Alexei Savrasov, Iarnă

-Frans_de_Momper_-_Winter_Landscape

Frans de Momper, Peisaj de iarnă

le canal de l Ourcq-en-hiver stanislas lepine

Stanislas Lépine, Canalul de l’Ourcq iarna

claude-monet-drumul-spre-giverny-iarna

Claude Monet, Drumul spre Giverny iarna

paul-gauguin peisaj de iarna efect de zapada

Paul Gauguin, Peisaj de iarnă, efect de zăpadă

stefan-popescu-peisaj-de-iarna

Ştefan Popescu, Peisaj de iarnă

aurel-ciupe-iarna-la-cluj

Aurel Ciupe, Iarnă la Cluj

david croitor iarna

David Croitor, Iarna

Grupaj realizat de Puşa Roth

Ipostaze cromatice: Mariana Lunguțescu, Petre Chirea, Constantin Tanislav

Joi, 13 decembrie 2012, la ora 17.00, în Sala Foaier a Cercului Militar Național din București (intrarea prin Bd. Elisabeta) va avea loc vernisajul expozitiei de pictură Ipostaze cromatice. Expun artiștii plastici Mariana Lunguțescu, Petre Chirea, Constantin Tanislav. Prezintă: Costin Tuchilă. Expoziția va rămâne deschisă până în 23 decembrie 2012.

Absolventă a Liceului de Artă „Nicolae Tonitza” din București (promoția 1972) și a Universității Europene „Columna” (pictură de șevalet), Mariana Lunguțescu (n. septembrie 1953, Bibești, Gorj) a debutat expozițional în 2002. În anii 2004, 2006, 2009 a expus la Sala Rondă a Cercului Militar Național din București. În 2007, 2010, 2011 – în Sala Foiaer a aceleiași instituții. A participat la toate saloanele și expozițiile de grup ale Asociației Artiștilor Plastici București, la Galeria de Artă a Teatrului Foarte Mic din București, la Palatul Șuțu, Primăria Sectorului 2 București, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” București, Galeria Elite Prof Art București, Sala „Constantin Brâncuși” a Parlamentul României. Este prezentă în Enciclopedia artiștilor plastici contemporani de Alexandru Cebuc.

„Mariana Lunguțescu posedă un simț real al compoziției pe care o organizează și o valorifică într-o manieră absolut personală. Peisajele sale includ accidentele Gorjului natal, fiind realmente pline de savoare și absolut remarcabile.” (Dragoș Ciobanu).

Mariana Lunguțescu, Grup de case

Nascut în 4 decembrie 1959, la Prundu (județul Giurgiu), Petre Chirea a urmat cursurile Școlii de Arte, secția Pictură (prof. George Paul Mihail) și Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Alba și vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici București.

Expoziții personale: septembrie 2011; decembrie 2011; aprilie 2012, Galeria Osim, Elite Prof Art București (Portret de artist).

Expoziții colective: Art Gallery Balcic; Bienala „Ion Andreescu” Buzău; Bienala „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște; Salonul Național de Artă, Alba Iulia; Elite Prof Art ș.a.

Petre Chirea a participat la Tabăra Balcic „Orizonturi Europene”, iunie 2012. Este prezent în catalogul Casei de licitații Monavissa. Are lucrări în colecții particulare din țară și străinătate.

„Am urmărit constant în ultimele luni evoluţia pictorului Petre Chirea, dominante fiind tablorile care prezentau fie străzi din vechiul Bucureşti, fie locuri istorice din Balcic. Îmi imaginez câtă bucurie a simţit Petre Chirea când a ajuns la Balcic, pe urmele atâtor celebri artişti interbelici şi din zilele noastre. Este un sentiment unic, ce poate să fie bănuit numai de cei care privesc lucrările sale mai noi sau mai vechi, toate inspirate din locurile care au aparţinut cândva stalului român. Faptul că domnul Chirea a avut acolo o prestaţie foarte bună este dovedit şi de invitația care i-a fost făcută pentru ediţia 2013, la Balcic.” (Aristotel Bunescu).

Petre Chirea, Septembrie la Balcic

Constantin Tanislav (n. 7 februarie 1961, Jirlău, județul Brăila) a urmat cursurile Liceului de Artă din Buzău, continuate, din 1980, la Școala Populară de Artă din București, la clasa profesorilor Liviu Cornescu și Alexandra Drăguțescu. S-a perfecționat prin studii libere de pictură, finalizate prin participarea la evenimente culturale. Este membru al Asociației Artiștilor Plastici București din 2005.

Expoziții personale: 2005: Expoziție de debut, Sala AAP, București; februarie–martie 2009: Pavilion A Herastrău; august–septembrie 2009: Sala Rondă, Cercul Militar Național București; iunie–iulie 2011: Sinceritatea formei și a culorii, Sala Foaier, Cercul Militar Național.

Expoziții colective și de grup: A participat la toate saloanele și expozițiile de grup organizate de Asociația Artiștilor Plastici București, în galeriile deținute de asociație; Galeria „Dialog vizual” a Primăriei Sectorului 2 București; Casa de Cultură „Friedrich Schiller” București; Cercul Național Milita Bucureștir; 2011: Culorile toamnei, Galeria Elite Prof Art București; 2012: 10+10 plus, Galeria Elite Prof Art.

Anual participă la Salonul de Marină organizat de Liga Navală Română, fiind evidentiat fiind în 2005 cu lucrarea Metamorfoze.

Constantin Tanislav, Tropot

Tabere și concursuri: 2007: Tabăra de creație „Câmpina, dragostea mea”, Casa de Cultură „Geo Bogza” Câmpina; septembrie 2007: Concursul de pictură în aer liber „Câmpina 24h”, Casa de Cultură „Geo Bogza” Câmpina; 2010: Tabăra de pictură Câmpina, Expoziție la Casa memorială „Nicolae Grigorescu”; Tabăra de creație plastică „7 zile în Cetate”, organizată de Asociația Artiștilor Plastici Sighișoara; 2010: Concursul de pictură „Câmpina 24h”, Premiul al III-lea; 2011: Concursul de pictură „Câmpina 24h”, Premiul al IV-lea.

„Pictorul Constantin Tanislav este un înfocat căutător de frumos, iar acolo unde nu există, el îl inventează. Niciodată mulțumit pe deplin de o lucrare, caută permanent soluții pentru a rezolva absolut toate ecuațiile cromatice. […] «Pictura, înainte de a fi formă, înainte de a fi culoare, e vibrația interioară a propriului Eu», este crezul pictorului Constantin Tanislav.” (Petre Chirea).

Mariana Lunguțescu, Iarnă argintie

Mariana Lunguțescu, Toamnă ruginie

Petre Chirea, Pod în Cișmigiu

Petre Chirea, Ploaie pe Lipscani

Constantin Tanislav, Darul

Constantin Tanislav, Lipscani vara