J. R. R. Tolkien – aventura continuă

Legenda lui Sigurd si a lui Gudrun

Pentru fanii genului fantasy, anul 2012 a fost anul aventurilor neaşteptate. Hobbitul, cartea publicată în România la Editura RAO şi devenită un titlu clasic pentru copiii de pretutindeni, a fost cel mai bine vândut titlu al editurii la Târgul Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură”, 2012, fiind cumpărată de mii de fani ai genului fantasy în cele două formate disponibile: clasic şi cu copertă de film.

Mai mult, ecranizarea cărţii, Hobbitul – O călătorie neaşteptată, a fost filmul cu cele mai multe bilete de cinematograf vândute în România până în prezent. Peste 378.000 de români au urmărit povestea simpaticului hobbit Bilbo Baggins, în primele cinci săptămâni de la lansare. Filmul a reuşit să redea vizual universul fascinant creat de J. R. R. Tolkien şi să prezinte cu acurateţe lumea complexă construită de scriitor. În plus, adevăraţii cunoscători ai universului Tolkien au putut remarca faptul că ecranizarea conţine şi elemente din volumul Silmarillion, o colecţie a legendelor lui Tolkien despre universul Eä, Pământul de Mijloc şi destinul elfilor.

hobbitul coperta rao

Şi, pentru a completa seria de autor J.R.R. Tolkien, în luna februarie 2013 Editura RAO va lansa în premieră pentru piaţa din România cartea Legenda lui Sigurd şi a lui Gudrún, carte publicată postum în 2009 şi editată de fiul autorului, Christopher Tolkien. Poemele cuprinse în volum sunt propria versiune a omului de litere J. R. R. Tolkien a celebrelor j r r tolkienlegende nordice, cum ar fi povestea legendarului erou Sigurd şi a căderii Niflungilor. Tolkien a scris poemele între anii 1920–1930, însă data exactă nu este cunoscută. Autorul a rătăcit textul, declarând: „Cred că am uitat undeva un lung poem nepublicat, intitulat Völsungakviða en nýja, scris în strofe fornyroislag de 8 versuri, în engleză: o încercare de a organiza materialul Edda care are de-a face cu Sigurd şi Gudrún.” Poemul a fost regăsit după moartea sa şi completat de Christopher Tolkien.

Un nou titlu scris de Tolkien este întotdeauna un eveniment editorial de proporţii: cărţile lui J.R.R. Tolkien s-au publicat în peste 40 de limbi străine şi s-au vândut în zeci de milioane de exemplare în întreaga lume. Printre cărţile de referinţă ale lui Tolkien se numără: trilogia Stăpânul Inelelor, Hobbitul, Silmarillion, Roverandom, Povestiri neterminate, Scrisori de la Moş Crăciun – toate apărute la Editura RAO.

Legenda lui Sigurd şi a lui Gudrún, ediţie critică, format: Biblioteca RAO. Traducere de Bogdan Nicolae Marchidanu, 704 pp.

Memo

memo lingura istorie linguri de lemn

„Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide / lungi zile pierduţi şi străini.”

Lucian Blaga, La curţile dorului

memo pusa roth istoria lingureiAm fost surprinsă să constat că sunt cuvinte ce denumesc lucruri, obiecte din imediata noastră apropiere, pe care le pronunţăm foarte des. De ce? Poate şi pentru faptul că ne folosim de obiectele respective frecvent, aş spune abuziv, ca să glumim puţin. Şi am să mă explic de ce am spus asta. Dimineaţa facem ceaiul, laptele etc. şi punem o linguriţă, două sau mai multe de zahăr, urmează cafeaua sau alt ingredient şi folosim iar lingura sau linguriţa. Facem o prăjitură şi folosim ca măsură o linguriţă sau o lingură, în cele mai multe cazuri. Mâncăm felul întâi sau desertul şi folosim iar lingura sau linguriţa. Vă imaginaţi cât de des folosim acest obiect prezent în toate casele de pe pământ? Foarte des, şi de aceea merită atenţia noastră.

Fund de mamaliga si blid cu lingura

Lingura a apărut odată cu oamenii, ţinând cont de utilitatea ei. Lingura se folosea încă din paleolitic, find confecţionată din bucăţi de lemn sau din cochilii de scoici. Chiar termenii folosiţi pentru a desemna obiectul indicau materialul din care era făcut: „spon”, pentru zonalingurita argint de nord a Europei, însemna lemn, iar „cochlea”, pentru partea de sud, însemna scoică. Apoi s-au folosit fildeşul, osul, ceramica, iar în Evul Mediu lingurile erau făcute din metale preţioase, pentru a arăta bogăţia nobililor.

Romanii au fost primii care au rafinat linia acestui tacâm, imaginând două modele: o lingură ovală, asemănătoare celei de azi şi una rotundă şi mai adâncă, ce poate fi considerată strămoşul polonicului. Odată cu descoperirea aliajului de cositor şi plumb, lingurile au devenit accesibile tuturor. Lingurii i s-au dedicat poezii, dar poate cea mai frumoasă imagine este cea creată de Lucian Blaga, în poezia La curţile dorului.

Pușa Roth

La curţile dorului

de Lucian Blaga

Prin vegherile noastre – site de in –

vremea se cerne, şi-o pulbere albă

pe tâmple s-aşează. Aurorele încă

se mai aprind, şi-așteptăm. Așteptăm

o singură oră să ne-mpărtăşim

din verde imperiu, din raiul sorin.

Cu linguri de lemn zăbovim lângă blidelingura lemn istoric lingura

lungi zile pierduţi şi străini.[s.n.]

Oaspeţi suntem în tinda noii lumini

la curţile dorului. Cu cerul vecini.

Aşteptăm să vedem prin columne de aur

evul de foc cu steaguri păşind,

şi fiicele noastre ieşind

să pună pe frunţile porţilor laur.

Din când în când câte-o lacrim-apare

şi fără durere se-ngroaşă pe geană.

Hrănim cu ea

Nu ştim ce firavă stea.

Turneul scriitoarei Flavia Cosma în Franța și România

De pe Portalul scriitorilor româno-americani din New-York, „Vetiver”, vă prezentăm articolul dedicat scriitoarei Flavia Cosma despre lansările de carte din Franţa şi România, varianta în limba română.

Flavia Cosma este scriitoare şi traducătoare româno-canadiană, născută în România, câştigătoare a numeroase premii internaţionale. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este de asemenea producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare de televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola; este autoare de opere originale şi traduceri în aceste patru limbi. Flavia Cosma a publicat 22 volume de poezie, un roman, o carte de memorii de călătorie şi cinci cărţi pentru copii. Volumul său de versuri Leaves of a Diary a fost acceptat în cadrul Universităţii din Toronto, la catedra E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii 2007–2008. Poemele şi cărţile sale au obţinut numeroase premii. Flavia Cosma este membră a Uniunii Scriitorilor din România, The Writer’s Union of Canada, The League o Canadian Poets, British Comparative Literature Association, Union Hispanoamericana de Escritores, etc. Recent, Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi decorată cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru în cadrul celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din localitatea Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia sa la promovarea culturii în lume, septembrie 2010.

După lansarea cărţii de poezie Le miel trouble du matin, la Paris, unde de altfel s-a şi publicat cartea, Flavia Cosma revine în România cu ultimul volum de versuri în limba română, Trupul lunii (Editura Ars Longa), carte tradusă deja în limbile engleză şi spaniolă şi pe cale de a fi publicată în Peru şi Statele Unite. Prima lansare a avut loc pe 27 noiembrie 2012, la Oradea, a doua pe 5 decembrie la Baia Mare, apoi urmează Iaşul cu lansarea la Muzeul Unirii pe 12 decembrie şi cu o conferinţă la Academia Română, filiala Iaşi (10 decembrie 2012), pentru a-şi încheia turneul cu prezentarea acestei cărţi duminică, 16 decembrie 2012, ora 18.00, la Bucureşti, la Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor. Prezintă: Victoriţa Duţu, Clelia Ifrim şi Costin Tuchilă. Cu participarea atașatului cultural de la Ambasada Canadei la Bucureşti, doamna Ligia Marincus.

http://vetiver.weblog.ro/2012/12/04/flavia-cosma/

Rembrandt Peale, pictor american (1778–1860), Rosalba Peale

***

De pe acelaşi portal am reţinut Sonetul XVIII de William Shakespeare în traducerea lui Dan Dănilă:

Shall I compare thee to a summer’s day?

Thou art more lovely and more temperate:

Rough winds do shake the darling buds of May,

And summer’s lease hath all too short a date:

Sometime too hot the eye of heaven shines,

And often is his gold complexion dimmed,

And every fair from fair sometime declines,

By chance, or nature’s changing course untrimmed:

But thy eternal summer shall not fade,

Nor lose possession of that fair thou ow’st,

Nor shall death brag thou wander’st in his shade,

When in eternal lines to time thou grow’st,

So long as men can breathe, or eyes can see,

So long lives this, and this gives life to thee.

Leonardo da Vinci, Cap de tânără cu părul ciufulit (Leda), c. 1508

Să te compar cu-o zi de vară? Ție

Ți-e felul mult mai dulce și mai blând:

În mai cad mugurii sub aspra vijelie

Iar timpul verii trece prea curând.

Ades, sub ochiul verii prea fierbinte

Pălește, vai, chiar auriul cel bogat,

Orice-i frumos, de sine se dezminte,

De soartă sau schimbare blestemat.

Dar vara ta nu piere niciodată,

Nici al tău farmec nu se va topi

Căci umbra morții e înduplecată

Și-n versul cel etern vei dăinui.

Cât va mai fi suflare și privire

Poemul meu te va păstra în fire.

http://www.poemhunter.com/dan-danila/biography/

„Mașinăriile mișcării” de Nicolae Grigore Mărășanu

Andreea Gheorghiu, Lună albastră

Vineri 23 noiembrie 2012, la ora 18.00, la standul Editurii Vinea de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus va avea loc lansarea volumului de versuri Mașinăriile mișcării de Nicolae Grigore Mărășanu. Noua carte a poetului va fi prezentată de Daniel Cristea Enache, Costin Tuchilă, Nicolae Tzone.

Nicolae Grigore Mărășanu s-a născut la 7 decembrie 1937, în comuna Mărașu, județul Brăila. Este licențiat în Drept al Universității „Alex. Ioan Cuza” din Iași, promoția 1969, cu studii postuniversitare la Universitatea București.

A lucrat ca ziarist: corespondent pentru presa centrală, sef secție gazeta „Muncitorul Forestier”, redactor șef adjunct „Flacăra”, redactor șef „Eco”, „Ecomagazin”, „Ecosofia”, redactor șef „Viitorul Românesc”, sef secție la revista „Parlamentul”, redactor la „Literatorul”. Expert parlamentar la Camera Deputaților, avocat în Baroul București.

Este președintele Fundației Europene de Ecologie si Cultură, membru al primului Consiliu de conducere al Rezervației Biosferei Delta Dunării, vicepreședinte al Filialei de Est Brăila-Galați a USR.

Cărți de poezie: Insula, Albatros, 1973; Corabia de fosfor, Eminescu, 1976; Umbra fluviului, Eminescu, 1979; Enisala, Albatros, 1980; Distanța dintre mine și un iepure, Eminescu, 1983; Capriciu pentru cele patru vânturi, Eminescu, 1986; Îngeri si banjouri, Eminescu, 1998; Marțea canonului, Eminescu, 2001; Sufletul cântă despre sine, Decebal, 2002; Imparele, Grai și Suflet – Cultura Națională, colecția Hyperion, sonete, 2007.

Nicolae Grigore Mărășanu

Antologii: Leviathanul, Grai si Suflet – Cultura Națională, 2004, cu un ciclu inedit, Extazele; Balcanica (poeți români si sârbi), Ex Libris, 2007; Poeme desfrânate, Grai și Suflet – Cultura Națională, 2009, cu un ciclu inedit, Poeme din Isarlâk; Fiara Impară, colecția „Opera Omnia”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011, cu două cicluri inedite, Vocile cenușilor și Recviem pentru Sinele sinucis.

Eseuri și publicistică: Geamandura, Sport-Turism, 1985; De ce Imparul, Grai si Suflet – Cultura Națională, 2007; Transferul de ființă și mântuirea prin poezie, în Mărturisire de credință literară, Carpathia Press, 2006; Mireasma dintre cele două temple, Eterna Creangă de Aur, în Cuvinte pentru urmași, Carpathia Press, 2007.

„Impunându-se încă de la debut (Insula, 1973) ca un poet de excepție, Nicolae Grigore Mărășanu a inaugurat în lirica românească contemporană o nouă coordonată, o viziune inedită, explorând universul acvatic, cu mijloace de expresie originale. Continuator al lui Panait Istrati și Fănus Neagu, Mărășanu evocă, în versurile sale, cu reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera mirifică a bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară. Registrul liric este bogat nuanțat, cu ecouri simbolistice, intervenții protestatare și incursiuni în argoul specific portului de la porțile Orientului.” – Theodor Vârgolici, Dicționarul general al literaturii române (L/O), vol. IV, București, Ed. Enciclopedică, 2005.

„Asistăm, în poezia lui N. Grigore Mărășanu, în definitiv, la procesul unei originale mitizări, realizate prin amestecul regnurilor, prin ignorarea oricăror bariere, printr-o «confuzie», am spune, de proporții cosmice – cu alte cuvinte, printr-un panteism sui generis. Morții înoată astfel «ca peștii / în pământul hieratic», iubita îi apare poetului «ca o mreană sfântă în fluviul sângeriu», lotcile (brăilene) pot ancora și în pieptul poetului, unde își vor găsi «malul râvnit».” – Virgil Mazilescu, „România Literară”, nr. 42, oct. 1980.