Poezia săptămânii: „Printre rânduri, Dumnezeu…” de Mihaela Roxana Boboc

mihaela-roxana-boboc-grafica

Printre rânduri, Dumnezeu…poezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun-mic

azi poezia mea lăcrimează 
vina e a celui care lovește piatra cu ecou
până iese din ea sânge și apă
a ta că umpli vasul cu speranțe și-l golești la asfințit
când lumea e doar o cârpă îmbibată de emoții
croiesc vise fără mărime
ora 25 mă prinde cu un pas în afara timpului
printre rânduri, Dumnezeu 
scoate visele din joben
și le așază pe frânghia cu poeme
din care scot rând pe rând matrioșce
niciuna nu poartă chipul tău când plouă
nu-și reazemă gândurile toamna
când aleargă desculț prin mine clopotul din turn
ce mici și singuri ne naștem 
și cât dor încape în fiecare vers răstignit pe durere
printre rânduri, Dumnezeu
pune la uscat poeme
apoi îmi șterge obrazul de-mi vine s-o strig pe mama
să-mi aducă bucata de pâine
dinspre altarul copilăriei
tata pocnește scurt din degete
chemând norii și eu întineresc în paginile întoarse
până la oase scriu ceva ce știu 
că moare în tine și mă naște plăpând
în firul ierbii am ascuns cuvinte 
te-am ascuns când nu știam să-ți strecor poeme în buzunar
privește orașul acesta cum a mai tăiat o felie colorată
și soarele se lipește precum o vată de zahăr de buzele copilei
ziua se desenează blând din mâinile mamei
și viața se ridică
printre rânduri… 

Mihaela Roxana Boboc

mihaela-roxana-boboc

Mihaela Roxana Boboc

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii