Poezia săptămânii: „Poemul unei tragedii” de Mihăiță Macoveanu

Miranda The_Tempest waterhouse

Poemul unei tragediipoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Prea plină-i de glorii esenţa,
Sunt oameni de piatră pe străzi
Şi binele-i rău şi răul e bine,
În mine-i nevoie de tine. 

Se-aşterne urgia-ntre noi,
În linişti lipsite de linişti,
Şi mor repetat, şi mor nedorind,
Trăiesc nemurirea murind. 

Speranţele zac pe hârtie,
O lume-i plecată în lume
Şi-mi trece de tot, şi totuşi mă doare,
Lumina-i ucisă în soare. 

Sunt voci care nu îmi vorbesc,
Sunt ochi ce din ochi mă feresc,
Şi vino, revino, şi pleacă din mine,
E simplu, e greu fără tine. 

Afară mă strigă morminte,
Iar eu le respir dinainte,
Albul e negru, e negru-n veşminte,
Tăcere, furtună, cuvinte. 

Dar tu cine eşti?

Mihăiță Macoveanu

29 iunie 2014

Ascultă: Poemul unei tragedii. Versuri: Mihăiță Macoveanu. Cântă: Mădălina Mantu (click pe titlul fișierului audio-video)

https://youtu.be/gL8RMv7KQOQ

Mihăiță Macoveanu

Mihăiță Macoveanu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii