Poezia săptămânii: „Cioplitorul de vâsle” de Aurel Sibiceanu

john_constable_barci

Cioplitorul de vâslepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

E lumina-n poteci: urmă de leu
sau poate făptura Celeia ce naşte,
e o zi în care mai văd
şi ziua se face umbră
plopului molcom din zare.

Din răspântia lacrimii sale Cioplitorul
de Vâsle întocmeşte lamură securii,
îşi culege oscioarele mâinii din râu,
prin ochiul lui de vânturi zvântat,
deschis, poţi privi adâncul din spini,
marea din pietrele verzi, în chip de peşti
adusă pe masa celui sărac.

El îşi pune tâmpla-n veche cenuşă ca-n vechi
urme de zei apoi îşi ridică din colb răsuflarea,
întinde spre ramuri fiara albastră din ochi
lăcrimând şi tace, cu nodul din gât tace,
să se audă cum securea iveşte vâsle din plop,
cu nodul de lacrămi ciopleşte mrene de lemn.

Şi cum stă aplecat peste lucru, cum peste
litania chipului său din oglinzile apei
de animale băută, o umbră de fiară se aşează pe el:
luntre gata să-l aducă în inima mea de pământ,
în lanţurile grădinii din gustoasele poame.

O, poamele! Ele-s oglinzi ale Domnului,
depărtări ale razei, locuri de unde se pleacă
din tristeţea acestei făpturi.

Aurel Sibiceanu

Aurel Sibiceanu

Aurel Sibiceanu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Cine v-a spus?” de Dori Lederer

Egon Schiele, Poetul

Cine v-a spus?poezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Cine v-a spus
că poeții
se vindecă scriind?
De ce nu se spune
nimic despre
mâna prin răni
scrijelind,
despre cămări
de suflete pline
de sânge și urlete,
despre dinți încleștați
și pumni sfărâmați?
Cine v-a spus
că poeții
se vindecă scriind?
De ce se ascunde
iară și iară durerea?
De ce nu-și dezbracă
poeții mantaua
ce-ascunde tăcerea
și jugul nevrerii
și lațul căderii?
De ce se spânzură
inimi de zid?
Cine v-a spus
că se vindecă
poeții, scriind?
Cine v-a spus
că poeții, scriind,
semnează păci,
lupte încheind
cu zbaterea
gândului
și răni ostoite
sunt date pământului?
Luați un cuțit
și crestați un poet.
Veți vedea
că nici sânge
să curgă
nu mai vrea.
Fără să știe,
durerea se ridică
la rang de agonie
și bucăți de suflet
se topesc
în timp ce poetul
moare și scrie.
Iar când pana
îl spintecă el,
cu un zâmbet
vă spune că
poetul, scriind,
se vindecă.

Dori Lederer

Portugalia

Dori Lederer

Dori Lederer

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mai păstrează-mi o noapte” de Nina Tărchilă

turner apus de soare pe lac

Mai păstrează-mi o noaptepoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

mai păstrează-mi o noapte sfâşiată-n nesomn, 
arsă-n freamăt de fluturi fără seamăn pe lume, 
fă să-mi ningă, să-mi plouă, să murim înviind – 
doar că-i ultima poate, nu-mi spune… nu-mi spune! 
lasă-mi visul să crească până-n zori sub mireasma 
unui semn scris în inimi doar cu slove de dor – 
timpul ars în lumină ricoşează în suflet 
desenând veşnicii din iubire de zbor. 
prinde-n pumni clipa asta când sunt încă frumoasă 
şi ascunde-o în tine ca pe-un vifor pierdut. 
când va fi prea târziu să renasc din cenuşă 
vei păstra doar lumina-mi, n-ai să ştii ce-a durut. 
mai păstrează-mi o noapte cutezând să mi-o dărui 
ca pe-o firavă punte între cer şi abis, 
leagă-ţi viaţa de mine, leagă-mi moartea de tine, 
împliniţi în seninul ce-n iubire stă scris.
şi apoi, veşniciţi de târziul din clipă, 
dor ne-om fi sfâşiaţi într-o crudă risipă.

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă 

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mi-e dor de dor” de Marin Toma

Theodor Aman Cantec de dor

Mi-e dor de dorpoezia saptamanii rubrica liber sa spun
(Poem neterminat – XIII)

Mi- e dor de dorul meu plecat
Pe drumul presărat cu stele.
Mi-e dor de dorul meu plecat
De-atunci îl caut printre ele.

Privesc la pernele din pat
Şi strig la chipul ce-am iubit:
Mi-e dor mai mult, de dor plecat
O, Doamne, tare-am obosit!

Marin Toma

8 Martie 2008

marin-toma

Marin Toma

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Poem cu o virgulă aproape dreptunghiular” de Mircea Teculescu

Luminița Gliga „Aer” 2

Poem cu o virgulă aproape dreptunghiularpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

uneori alegem să comunicăm nu doar prin
ceea ce spunem iar cei mai tari sunt dânșii
poeţii parbrizelor sau cei care scriu pe mașini
prăfuite din câte-o albă parcare semnele lor
 spun că dimineaţa continuă încet să se evapore
 că orașul într-un sicriu se strânge iar umbrele
 trebuie plătite bine ca să se dea la o parte că
 binele este singurul care poate produce ceva
 spuneţi voi acum ce puneţi-vă ochelarii ca să
 vedeţi că tot eu sunt prezent în viaţa mea că
 orașul deja a fost îngropat de proști da uneori
 alegem să comunicăm doar prin ceea ce zicem
 cum ar fi de mari sărbători, mari sărbători ce ne
 spun că încă un sfârșit al lumii tocmai s-a sfârșit

Mircea Teculescu

Mircea Teculescu

Mircea Teculescu

Vezi și: Căci timpul este umbra ta, T-Haibun, proză scurtă de  Mircea Teculescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Ceva care nu se suportă” de Alexandru Sfârlea

stefan luchian trandafiri

Ceva care nu se suportăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

…Trandafirul încă mai era acolo, cu mult
sânge de-al meu în petalele-mbrăţişate
în contul celor părăsiţi şi singuri, strâns,
veneau ulii şi le săgetau cu ciocul, flămânzi,
mi se sfâşia sângele rămas încins pe jumătate
şi nişte umeri se zguduiau, mă temeam să ascult
ceva care-ar fi putut să semene cu un plâns,
nimic nu însemna mai mult, încercând să ascunzi
acele nopţi aproape-asfixiate de albul fantomelor
şi trandafirul încă mai era acolo, parcă ruşinat
de propria-i aparenţă intens însângerată,
în timp ce petalele i se strângeau, cu pulsul
tot mai stins, ca al unei inimi părăsite, i-am închinat
această sfârlezie de-un ridicol lirism impregnată
şi el a dat să se deschidă spre ea cu o petală uscată,
când am văzut un om al străzii,
parcă fugit de sub escortă,
cum, pe zăpada de lângă pubelă

scuipase sânge, ce legătură putea să aibă
cu trandafirul acela cu petalele-mbrăţişate, mi-am spus,
culorile, oricum, uneori, chiar nu se suportă…

Din ciclul Sfârlezii noi, 2016

Alexandru Sfârlea

Alexandru Sfârlea

Alexandru Sfârlea

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Floare de viață” de Maria Timuc

mihai potcoava melancolie portret poezia saptamanii

Floare de viațăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

stai pe o frânghie de lut ca pe-o ață
cineva te vede puțin, ca printr-o lupă
te mărește
și te astupă cu ruj de buze, te sărută cu scuze și te iartă
altul în oglinzile toate te ceartă,
floare de viață,

floare de
femeie, de bărbat, de idee, în ceață ții un picior,
în noapte păpuși de cârpă și clipe de paie vin către tine,
se-ascund în ploaie și zilele curg
pe fețe de masă
purtate
pe fiecare iubire ca pe cămașa de noapte
și îngerul tace pe umeri mici, nu știu de ce,
e aici
de parcă nu e,

floare de viață, toate-s pe dos și pe față,
toate ning și plouă în sus, pe tavane, cineva te strigă
din icoane: bătrâne, tu, frunză, femeie, Ioane,
unde ți-e aripa acum, unde ți-e îngerul,
floare de scrum?

Maria Timuc

Maria Timuc

Maria Timuc

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Învaţă-mă din nou jocurile dragostei” de Mircea Florin Șandru

Emile-Vernon--femeie tanara cu trandafiri

Învaţă-mă din nou jocurile dragosteipoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă
înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii,
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru
mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Eroina ce-și caută personajul

Ana Pop Sîrbu Poesii cronica de Serban Cionoff

cronica literara liber sa spunM-am întrebat şi eu de ce Ana Pop Sîrbu şi-a numit recenta carte Poesii*)?… Cochetărie stilistică, plăcere calofilă, aplecare spre arhaism şi vechi rostiri? Nici vorbă de aşa ceva! Din câte am reuşit să o cunosc din cărţile sale anterioare, Ana Pop Sîrbu este o poetă cu o rară aplecare spre cuvântul potrivit simţirii sale şi căutărilor unui „eu” liric niciodată împăcat cu odihna, aşa încât explicaţia trebuie căutată în cu totul alte raţiuni lirice. Continuă lectura „Eroina ce-și caută personajul”

Poezia săptămânii: „Elegia ultimului simț” de Ani Bradea

Rene Magritte Sarutul

Elegia ultimului simțpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Tu
nu știai să umbli fără grabă,
alergai spre mine,
bitum încins îți ardea tălpile
de sub mâzga ultimei zăpezi de martie.
Dormeai puțin noaptea,
și tot restul zilei mă recompuneai
din cuvinte.
Le spânzurai de gânduri,
ca pe rufele puse la-nghețat pentru prospețime,
și ele își recăpătau consistența carnală.
Nu aveai nevoie de ochi ca să mă vezi,
tot trupul îți devenise un singur simț
și toate celelalte se vărsaseră-ntrânsul. Continuă lectura „Poezia săptămânii: „Elegia ultimului simț” de Ani Bradea”