Poezia săptămânii: „Ieşire” de Aurel Chiorean

hubert robert acuarela poezia saptamanii liber sa spun

Ieşirepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Ieşim din scenă azi iubito,
regretul meu,
un hău nătâng,
sunt urlet din născare
jalnic
şi doar statuile
mă plâng.

Regretul este un pas
tăcerii,
visarea zidului
e timpul,
supusă nopţii, sau durerii,
e înlăcrimarea mea,
nisipul.

Şopteşte-mi, dacă poţi,
de patimi,
de visul meu, visat
mereu,
oprirea-n gât, al unor
patimi,
timp blestemat
de nordul meu.

Eu ies, iubito,
în hotare,
mai scriu tăcut, în cuib
de cuci,
când pălmi zvâcnesc
o alinare,
cuvintele-mi devin
doar cruci.

Aurel Chiorean

Aurel Chiorean

Aurel Chiorean

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Copilărie” de Lidia Batali

Nicolae Tonitza Mama si copil

Copilăriepoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală 

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor,
S-admir cocorul alb cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte

Şi casă fratelui mai mic
Să-i fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

Să fac mâncare la păpuşi
Din stânjenei şi lăcrimioare,
Să leg cu aţă cărăbuşi
Şi în văzduh să-i pun să zboare

Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus, pe cer, la stele, 

S-alerg cu-albinele în roi
Şi să mă cred o mică zână,
Să iau furnici din muşuroi
Şi să le simt mergând pe mână,

Să-mi văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre, şaluri,
S-aud copiii chiuind
Când piatra-n apă face valuri

Şi-n vârf de dud să mă ascund
Când stau vacanţele la ţară
Şi-n gârla caldă să m-afund
Cu ochii-nchişi, în plină vară,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult chemându-se cu dor
În geamul casei, turturele.

Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori
Şi-ntruna eu să cânt, că-mi place,

S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Să suflu puf de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele
Şi strugurii zemoşi din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele

Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,

Să prind pe-o floare un bondar
Şi să îl ţin de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-ascult senină-n dimineţi
Cum cântă-n ram o vrăbiuţă
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă 

Şi să mă joc cu alţi copii
Sub geam, de-a tata şi de-a mama
Şi să visez în nopţi târzii
C-arunc în basm chiar eu năframa 

Şi să rămân mereu copil,
Ca-ntr-o oglindă fermecată,
Şi, în mireasma lui April,
Să simt copilăria toată!

Lidia Batali 

Din volumul de poezii pentru copii Amintiri din vacanţe, în curs de apariție la Editura Adenium

Lidia Batali

Lidia Batali 

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

Poezia săptămânii: „Dumnezeu ne colorează clipa” de Irina Lucia Mihalca

Frederick-Carl-Frieseke-Baie de soare

Dumnezeu ne colorează clipapoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Pe drumul către eternitate,
în căutarea viselor,
o lumină fantastică pătrunde
prin faliile gândului.
Dintr-o picătură de sânge
amintirile se-nvârt prin timp,
peste nisipul deşertului
marele flux de emoţii ne-aruncă
toate umbrele
de pe dantela timpului.

Păşind în lumina din soare,
pornirea a fost sfâşiată,
gândurile s-au unit,
până la sâmbure
simţirile dătătoare de viaţă
s-au căutat,
umplându-ne spaţiul,
dar undeva dorul
rămâne treaz, mereu crescând.
O iubeşti pentru că există
dar dincolo de orice minune,
dincolo de drumul pornit,
ai înţeles, ea te-a iubit!

Dumnezeu ne colorează clipa
contopită în rotunjimile sunetului,
surprinsă-n echilibru, cu fiecare
nouă picătură,
cu fiecare respiraţie adâncă.
Un strop de nemurire,
o clipă doar în dansul nostru cosmic!
 Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezenţă!
 Veşnic îndrăgostit, fără tine nu ştiu ce fac,
 respir, dar oare respir?!
 Nu mai ştiu de când nu eşti aici, 
 nu mai ştiu dacă trăiesc,
 lacrima să şteargă 
 orice netrăire a depărtării,
 chiar dacă nu îmi spui nimic,
 dacă te simt e totul.
 Îmi era cerul pustiu, stelele au căzut, 
 nu erai aici să mi le cobori în suflet. 
 Cum să le-aduc când
 numai tu ştii să le dai strălucirea?!
Cu o privire îţi cuprinzi întreaga viaţă,
ascunse sunt toate în tine,
niciodată nu vei rămâne singur!

 Dacă tu eşti, cerul îmi va vorbi din nou,
 în mine eşti tu,
 cea mai frumoasă dintre femei!
Scăldată în privirea ta, povestea
începe şi se termină cu noi.
Acolo, la înălţimi, vântul şi soarele
se luptă la fiecare pas!
Când apari nu mai ştiu cine sunt,
 eşti cu un pas mai departe,
 chiar mai departe,
 te-aş săruta vieţi şi alte vieţi,
 sunt fericit, simţindu-te, 
 în apele tale vindecătoare mă pierd.
 Dă-mi să beau,
 te privesc şi nu mă mai satur! 
– în aburii dimineţii, îi şopteşti.

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mona Lisa” de Daniel Ioniță

gioconda mona lisa liber sa spun

Mona Lisapoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Dă-mi mâna și sufletul tău Mona Lisă
Și hai să fugim din muzee scorțoase
Căci lumea-i afară, în carne și oase
Cu soare, și ploaie, și flori de narcisă. 

De sute de ani agățată-n perete
În van așteptând leonarzi să sosească
Te mângâi când proștii și toți gură-cască
Ticsiți ca orbeții, îți zvârl epitete. 

Privirea ți-e zâmbet sau ură mocnită,
Cum mii de docenți se tot țin să explice,
Dar ce rost au vorbe distinse, mojice…
Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită?
 

Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum
Ce plină-i de lume în carne și oase
Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase,
Și mâine ne-om pierde în zarea de fum.

Daniel Ioniță

Australia

27 februarie 2013

(din vol. Agățat între stele, București, Editura Minerva, 2013)

Daniel Ionita

Daniel Ioniță

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Rugăciunea pribeagului” de Ioan Sabin Pop

Carl Heinrich Bloch Invierea

Rugăciunea pribeaguluipoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Sunt un pribeag de multă vreme
Și trupul meu se simte istovit,
Ochii mi-s plânși și sufletul îmi geme,
Pe Tine însă nu te-am părăsit! 

Pe Fiul Tău, Odrasla Ta cea dragă,
Tu L-ai jertfit pe-altarul omenesc,
De-aceea azi, cu inima întreagă,
O, Tată Bun, îți spun că te iubesc! 

Când voi simți că trupul mi se frânge,
Când noi dureri perfid mă vor cerca,
Precum Isus, pe cruce, plin de sânge,
Pe Tine, Tată, și eu te voi chema! 

Sunt un pribeag de multă vreme,
Dar nu mă simt de tine părăsit,
Că sunt copilul dragostei supreme
Cu moarte și-nviere de Tine dăruit! 

Îți mulțumesc, cu sufletul senin,
Acum, și-n vecii vecilor: Amin! 

Ioan Sabin Pop

ioan sabin pop

Ioan Sabin Pop

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mai păstrează-mi o noapte” de Nina Tărchilă

turner apus de soare pe lac

Mai păstrează-mi o noaptepoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

mai păstrează-mi o noapte sfâşiată-n nesomn, 
arsă-n freamăt de fluturi fără seamăn pe lume, 
fă să-mi ningă, să-mi plouă, să murim înviind – 
doar că-i ultima poate, nu-mi spune… nu-mi spune! 
lasă-mi visul să crească până-n zori sub mireasma 
unui semn scris în inimi doar cu slove de dor – 
timpul ars în lumină ricoşează în suflet 
desenând veşnicii din iubire de zbor. 
prinde-n pumni clipa asta când sunt încă frumoasă 
şi ascunde-o în tine ca pe-un vifor pierdut. 
când va fi prea târziu să renasc din cenuşă 
vei păstra doar lumina-mi, n-ai să ştii ce-a durut. 
mai păstrează-mi o noapte cutezând să mi-o dărui 
ca pe-o firavă punte între cer şi abis, 
leagă-ţi viaţa de mine, leagă-mi moartea de tine, 
împliniţi în seninul ce-n iubire stă scris.
şi apoi, veşniciţi de târziul din clipă, 
dor ne-om fi sfâşiaţi într-o crudă risipă.

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă 

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Nebunul sau eroarea de pe tabla de șah” de Elisabeta Petrescu

franco giannelli Meditand in umbra

Nebunul sau eroarea de pe tabla de șah

O foaie albă, dureroasă și mult prea greoaie
Ce mă face a desprinde din suflet o altă albă foaie.

Să ți-o scriu? Ți-o pătez, dar parafa îmi pun
de durere nebună din suflet nebun.poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Să mă joc? Alergând pe o tablă de șah…
Regina-i durere și făcându-mă mat
Mă ascund de nebun, dar nebunul sunt eu
mi-am dat viața pe joc, iar jocul e prea greu.
Am să plec de aici ca să ajung… nicăieri
Iar ziua de azi am să o fac mereu ieri
Cu un ochi am să râd,
cu un ochi am să plâng
iar la viață am să stau în picioare la rând,
iar când am să ajung am să cer de un leu
o tablă de șah fără un singur nebun
căci nebunul în lipsă să știți…
că sunt eu.

Elisabeta Petrescu

elisabeta-petrescu poezia saptamanii

Elisabeta Petrescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Muza…” de Nicolae Stancu


Joseph Fagnani (1819-1873) Calliope 1869
Muza…poezia saptamanii rubrica liber sa spun

(sonet)

Îndrăgostitului de muză și de vers,
Aceluia ce zămislește carte,
De cinste și iubire aibă parte
Și în ascunsul ori medaliei revers.

În scurt popas pe drumul către moarte,
Va face Dumnezeului demers,
În alte lumi din amplul Univers,
Să fie sclav aceleiași consoarte.

Că muza nu trădează îndrăgostitul,
Dispusă e oricând la un favor,
De-a zămisli-mpreună pe găsitul,

De-a naște alți copii în viitor,
Iar de-o iubești cu patimă și dor,
De ea legat… vei fi nemuritor.

Nicolae Stancu

Nicolae Stancu

Nicolae Stancu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mi-e dor de dor” de Marin Toma

Theodor Aman Cantec de dor

Mi-e dor de dorpoezia saptamanii rubrica liber sa spun
(Poem neterminat – XIII)

Mi- e dor de dorul meu plecat
Pe drumul presărat cu stele.
Mi-e dor de dorul meu plecat
De-atunci îl caut printre ele.

Privesc la pernele din pat
Şi strig la chipul ce-am iubit:
Mi-e dor mai mult, de dor plecat
O, Doamne, tare-am obosit!

Marin Toma

8 Martie 2008

marin-toma

Marin Toma

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Ceva care nu se suportă” de Alexandru Sfârlea

stefan luchian trandafiri

Ceva care nu se suportăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

…Trandafirul încă mai era acolo, cu mult
sânge de-al meu în petalele-mbrăţişate
în contul celor părăsiţi şi singuri, strâns,
veneau ulii şi le săgetau cu ciocul, flămânzi,
mi se sfâşia sângele rămas încins pe jumătate
şi nişte umeri se zguduiau, mă temeam să ascult
ceva care-ar fi putut să semene cu un plâns,
nimic nu însemna mai mult, încercând să ascunzi
acele nopţi aproape-asfixiate de albul fantomelor
şi trandafirul încă mai era acolo, parcă ruşinat
de propria-i aparenţă intens însângerată,
în timp ce petalele i se strângeau, cu pulsul
tot mai stins, ca al unei inimi părăsite, i-am închinat
această sfârlezie de-un ridicol lirism impregnată
şi el a dat să se deschidă spre ea cu o petală uscată,
când am văzut un om al străzii,
parcă fugit de sub escortă,
cum, pe zăpada de lângă pubelă

scuipase sânge, ce legătură putea să aibă
cu trandafirul acela cu petalele-mbrăţişate, mi-am spus,
culorile, oricum, uneori, chiar nu se suportă…

Din ciclul Sfârlezii noi, 2016

Alexandru Sfârlea

Alexandru Sfârlea

Alexandru Sfârlea

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii