Poezia săptămânii: ”Parfum de salcâm” de Georgeta Stan Burcea

Vincent van Gogh salcâm in floare

Parfum de salcâmpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Parfum gingaș din flori plăpânde,
Salcâmul darnic, răspândește!
Parcă te cheamă, de oriunde…
Cu frumusețea-i te ademenește!

Sub soarele de mai, ghirlandele de flori
Stau ghemuite pe crengile subțiri!
Când le privești, năvală dau fiori
Și-ți vin în minte tot felul de trăiri!

În nopți senine cu luna felinar
Deschid fereastra, parfumul lor să intre,
Iar somnu-mi, îmbătat, pune-n cântar
Și lumi de azi și lumi de dinainte!

Salcâmii, ca și teii, sunt pentru îndrăgostiți.
Le mângâie sărutul cu parfumul lor!
Străjeri fideli ai nopților fierbinți…
Păstrează amintirea iubirilor ce mor.

Georgeta Stan Burcea

Georgeta Stan Burcea
Georgeta Stan Burcea

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Au crescut anii peste noi…” de Letiția Vladislav

Vincent van Gogh Peisaj de toamnă 1884

Au crescut anii peste noi,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
dragostea mea,
ca buruienile fără grădinari,
ruptă de matcă
și împiedicată in atâtea rădăcini
acoperite și ele
de această iubire sufocantă,
ca o permanentă beție,
mi-am amestecat rădăcinile
întinzându-le ca un elastic,
unde numele tău nu mai era
nici în semințe minuscule
prin această zonă pustie.
Nu te mai plâng,
îmi este egal o dragoste pierdută,
nici nu te chem
când umbra ta pe ascuns
mă sărută,
anii, buruienile mele modeste,
mă acoperă treptat
și te pierd  zi de zi
până când rămâi încolăcit în mine
ca o minunată poveste…

Letiția Vladislav

Letiția Vladislav
Letiția Vladislav

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

Poezia săptămânii: ”Doamne, cuvintele Tale” de Florin Costinescu

alexander_ivanov_001_apparizione_di_cristo_alla_maddalena_1834

Doamne, cuvintele Talepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Din ce ai spus, Doamne, totul s-a adeverit,
s-a înrourat, a dat în floare, s-a neţărmurit,
au mers cuvintele Tale, nu o dată, pe ghimpi,
sângerând prin spaţii şi timp,
cu tălpile goale, prin nisipuri fierbinţi,
dar neînfrânte au ajuns la ţărmul dorit,
asemenea viitorilor sfinţi…

Au cutreierat lumea la pas, pe frig şi-ntuneric
s-o urce spre taina şi mirul Celui Jertfelnic,
răgaz n-au avut, setea să-şi curme,
nici foame; au întrupat drumul Golgotei,
de vrednici păstori ai umanelor turme,

Au bătut la porţi ne-nstelate şi Fiii-au deschis,
şi-atunci fost-a lucrarea celui dintâi Paraclis,
cuvintele tale, Doamne, cele luminând în minuni,
le-am făcut temelii, iubiri, rugăciuni,
le-nmulţirăm – cum, prin Tine, însele zic,
precum holda cea nouă din magicul spic.

Din ce ai spus, Doamne, totul s-a adeverit,
s-a înrourat, a dat în floare, s-a neţărmurit,
câmpiile vorbesc cu verdele, apele glăsuiesc cu şopotul,
arborii cu frunzele, norii cu ploile,
doar tu, Doamne, cu Toatele,
cu Eternitatea şi Clopotul…

Florin Costinescu

Florin Costinescu
Florin Costinescu

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Ecleziast în oglindă” de Valentin Emil Mușat

gustave dore scufundarea in lethe dante divina comedie

Ecleziast în oglindăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

De ce să mai scrii?
Despărţiţi sunt morţii de vii
A secat Styxul şi nu mai e vamă
Semnele dusului s-au şters din năframă
S-a revărsat Acheronul şi ne-a legat ochii
Plutind fără de far pe Lethe. Miopii
Ne duc de mână pe calea cea dreaptă
Fără îndemn, fără de faptă
Lacătul se păzeşte pe sine
Dar furul nu vine
Sâmburii-ascund sub coaja lor tare
Cărnuri, miresme, chemări viitoare
Moaştele fânului cosit astă-vară
Dorm în corzile rupte dintr-o vioară
Fiecare pas calcă pe-o carte
Precum viiaţa pre moarte
Şi-n marele opis deschis
În limba vieții
Cu limbă de moarte s-a scris
Pe nisip însă valul
A șters călărețul, fiara și calul.

Valentin Emil Mușat

Valentin Emil Mușat
Valentin Emil Mușat

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

 

Poezia săptămânii: ”Încă mai vin, încă mai plec” de Augustin Jianu

rue-ste-rustique-sous-la-neige-maurice-utrillo

Încă mai vin, încă mai plecpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Eu plec cum vin, firesc și demodat,
C-un ”ne sait quoi” miop, dus în privire,
Și împrumut iubire-n comodat,
Cu false clauze de prelungire.

În scurtele momente mă dedic,
Timid, evlavios, ca mântuire,
Acelora ce nu mai au nimic,
Și mai disting păcatul de iubire.

Prin cețuri dese rătăcesc hoinar,
În ploi de-Apollinaire peste Paris,
Caleștii mele propriu-mi birjar,
Sunt Sacré-Cœur-ul unui paradis.

Încă mai vin… și uneori mai plec,
Cu vers și-amprentă pusă la vedere,
Prin alt Montmartre pasul îmi petrec,
Și nu spun nimănui la revedere.

Augustin Jianu
26 ianuarie 2016

Augustin Jianu
Augustin Jianu

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Suflet la răspântie” de Flori Cristea

Claude Monet Gara Saint Lazare

Suflet la răspântiepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Mă tot gândesc să plec, să plec,
Dar unde și din care gări,
Mai pleacă trenuri cu-amintiri,
De azi, spre ziua cea de ieri?

Ce drumuri se întorc din drum,
Când nu mai v
ăd drum înainte
Ș
i câte nerostite gânduri
Se sinucid azi
în cuvinte?

Cum poate-un suflet tras pe roată,
Să pară-ntreg, când nu mai e,
Când pe sub haina ce o poartă,
Sălbatici colți îl sfâșie?

Cum pot doi ochi în ei să poarte,
Seninul cer, când norii grei,
I-apas
ă-atât de crunt pe pleoape,
Stingând luminile din ei?

De veți vedea un tren, o gară,
Ce par uitate-ntr-o poveste,
Chiar de ciudate-or să v
ă pară,
Vă rog frumos să-mi dați de veste.

Flori Cristea

18 noiembrie 2016

FLORI CRISTEA
Flori Cristea

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Cei trei” de Lucian Dumbravă

Tizian Adam si Eva cca 1550 Prado

Cei trei

Şarpele a mâncat din pomul cu mere,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Eva a muşcat dintr-un măr,
Adam a mâncat mărul Evei,
până la sâmburi, atât,
până la sâmburi. 

apoi s-a scris
şi a rămas scris
să se urască unul pe celălalt,
Şarpele să picure venin
în gleznele oamenilor,
oamenii să zdrobească, după apus,
capul Şarpelui, cu călcâiul gol;
el să o invidieze pe ea
pentru că munceşte mai puţin,
ea să-l pizmuiască pentru că nu naşte. 

s-a mai scris să fie pedepse,
astfel,
cei trei compatrioţi
au ajuns să îl urască pe un al patrulea
din care un vultur rupe
carne şi sânge. 

scris a rămas
să nu se mai cerceteze nimic,
frica a pus stăpânire pe fiinţe,
ochii le sunt goi de adevăr,
tulburi,
îngroziţi. 

nimeni nu mai vrea,
nu, nu, nu!… 

în fiinţe
se usucă merii.

Lucian Dumbravă

iulie, Portimão, Rua Carlos da Maia

Lucian Dumbravă
Lucian Dumbravă

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Grăbire” de Victoria Milescu

camille pissarro Boulevard Montmartre Pluie de Printemps

Grăbire

Când pleci grăbitpoezia saptamanii rubrica liber sa spun
să-ţi cumperi o pâine şi o sticlă de lapte
cu sângele în dezordine
şi creierii răvăşiţi de vântul verde
al primăverii venite iar prea devreme
brusc îţi iese în cale
iubirea vieţii tale
o recunoşti de departe, strigi
dar ea se uită în altă parte
grăbindu-se la rândul ei
spre cineva, spre ceva nevăzut
amestecându-se în mulţime, topindu-se
în forfota oraşului, şi el
îmbrăcat la repezeală, cu străzile pe dos
cu turnurile desperecheate
sub un cer noros respirând sacadat
descheiat la toţi îngerii…

Victoria Milescu

Victoria Milescu
Victoria Milescu

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Poem de iubire” de Liliana Kaltakis

Portrait de Lady Selina Meade Thomas Lawrence

Poem de iubirepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

din depărtare,
de peste timp,
mi-am învățat degetele 
să te creioneze 
cu condeiul minții lor,
privirea 
să îți contureze chipul
cu liniștea ochilor ei,
iar mâinile,
cu atingeri de catifea,
să te zidească 
în eternul sacru al iubirii.

bătăile inimii mele,
incandescente pulsații,
intonează continuu, 
în ritm sacadat,
tulburătoare acorduri 
desprinse 
din torentul de foc 
al dragostei.

din depărtare,
de peste timp,
iți urmăresc pașii,
îți zăbovesc în clipe,
îți spulber spaime,
îți alin dureri,
împrăștii culoare și senin
peste anotimpurile tale.
în nopți târzii,
cu zâmbetul meu,
șterg
ploaia lacrimilor 
care îți împovărează 
sufletul,
îți legăn suspinul 
pe aripi de înger,
îți tămăduiesc rănile
cu îmbrățișări de vis,
urma ți-o mângâi 
cu roua genelor,
cu vindecări divine
cu respirări de dor…

din depărtare,
de peste timp,
până la sfârșitul 
Marii Călătorii,
voi fi lângă tine

cu o mână pe inimă,
iar cealaltă,
pe vis.

te iubesc!

Liliana Kaltakis

Liliana Kaltakis
Liliana Kaltakis

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Cum au făcut-o lată Prăjină și Prelată” de Ana Ionesei

Adriaen_Brouwer Tavern_Scene_-_National_Gallery,_London

Cum au făcut-o lată Prăjină și Prelată
(după Regele Ciumă de Edgar Allan Poe)

Cică-n Londra doi salahoripoezia saptamanii rubrica liber sa spun
Rămăseseră datori
La taverna din a Sfântului Andrei parohie
Unde niciodată nu puteai să bei pe veresie,
Astfel că Prăjină și Prelată,
Chercheliți, au șters-o ‘ndată,
Iar stăpâna crâșmei se porni
Pe cei doi datornici a-i fugări,
Tocmind o ceată de oameni
Să-i prindă pe cei doi fameni;
Ci văzând Prăjină și Prelată
Că primejdia-i așa umflată,
Fără zăbavă s-au aciuat
Chiar în teritoriul ciumat.
Acolo se ținea un mare zaiafet
Condus de un cioclu get-beget,
Grozav de înalt și deșirat,
În giulgiu înveșmântat.
Era colea și o femeie,
Foarte-foarte rotofeie,
Apoi o mărunțică fetișcană,
În lințoliu de pânză indiană,
Un bătrânel mai fălcos
Și un bărbat caraghios,
Dar cel mai de seamă individ
Din acest anturaj morbid
Era un ins paralizat
Într-un sicriu îmbrăcat.
Deasupra fiecărui mesean
Atârna un schelet din tavan.
La vederea ‘cestei adunări funerare,
Marinarii noștri nu mai avură stare:
Prăjină, căscând gura, se porni pe holbat,
Iar Prelată izbucni într-un râs nemăsurat.
Regele Ciumă nu se supără,
Ba chiar la masă-i invită
Și astfel cei doi aflară
Că această ceată bizară
Cercetează felurite băuturi
Pentru Madama-Cu-Prapuri.
Însă când civilul cel chefliu
Îi pofti la un rachiu,
Prăjină refuză,
Iar Prelată acceptă,
De-a urmat o bătălie,
Ca la orișice beție.
Totuși, salahorii au scăpat
Și pe vas iar s-au îmbarcat
Pierzându-și cheful de-a se mai avânta vreodată
În zone cu populația nici prea vie nici prea moartă.

Ana Ionesei

Ana Ionesei
Ana Ionesei

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii