Poezia săptămânii: „În numele tatălui («cu tot cu memorie cu tot cu trecut»)” de Ioan Dogaru

Nicolae Grigorescu Autoportret

În numele tatălui („cu tot cu memorie cu tot cu trecut”)

în numele tatălui m-am închis ca-ntr-o coliviepoezia saptamanii rubrica liber sa spun
asemănarea prima mea pălărie și prima țigară
de la el le-am luat
carne din carnea lui am fost
bulgăre de pământ cărbune brun și viață am fost
pâinea lui am fost și el a fost pâinea mea
primul dumnezeu la care m-am rugat a fost tatăl
primul dumnezeu pe care l-am renegat tot el
cărțile lui le-am citit cămășile lui le-am purtat
cu vorbele lui am vorbit &
printre amintiri tinerețea lui tinereții mele i-a vorbit

în numele meu – numele tatălui:
„cu tot cu memorie cu tot cu trecut”.

Ioan Dogaru

Ioan Dogaru foto

Ioan Dogaru

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Grădina de la Bonn” de Noemi Marin

beethoven portret j w mahler

Grădina de la Bonnpoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

O masă de piatră,
lunecoasă și amară,
își așterne brațele
pe fruntea lui Beethoven
Umbra albastrului
și-a săgetat fereastră
de cuget
Nu e nimeni pe aproape
Un singur copac
își părăsește verdele
întru uitare
pe fruntea lui Beethoven
Luna se despică
alene
într-o sonată
Nu e nimeni pe aproape
Beethoven
cântă
cu fulger
durerea unei grădini
din oameni
O stea își întreabă
norocul 
cine plânge
adâncul
de pe fruntea lui
Beethoven
Doar iarba
tremură pasul,
pasul dinspre moarte

Noemi Marin

Din vol. Apa timpului

Noemi Marin

Noemi Marin

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

 

 

Poezia săptămânii: „Cine v-a spus?” de Dori Lederer

Egon Schiele, Poetul

Cine v-a spus?poezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Cine v-a spus
că poeții
se vindecă scriind?
De ce nu se spune
nimic despre
mâna prin răni
scrijelind,
despre cămări
de suflete pline
de sânge și urlete,
despre dinți încleștați
și pumni sfărâmați?
Cine v-a spus
că poeții
se vindecă scriind?
De ce se ascunde
iară și iară durerea?
De ce nu-și dezbracă
poeții mantaua
ce-ascunde tăcerea
și jugul nevrerii
și lațul căderii?
De ce se spânzură
inimi de zid?
Cine v-a spus
că se vindecă
poeții, scriind?
Cine v-a spus
că poeții, scriind,
semnează păci,
lupte încheind
cu zbaterea
gândului
și răni ostoite
sunt date pământului?
Luați un cuțit
și crestați un poet.
Veți vedea
că nici sânge
să curgă
nu mai vrea.
Fără să știe,
durerea se ridică
la rang de agonie
și bucăți de suflet
se topesc
în timp ce poetul
moare și scrie.
Iar când pana
îl spintecă el,
cu un zâmbet
vă spune că
poetul, scriind,
se vindecă.

Dori Lederer

Portugalia

Dori Lederer

Dori Lederer

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Aidoma” de Mircea Albulescu

Claude Monet Impresie apus de soare jpg

Publicăm poezia de mai jos astăzi, la despărțirea de această lume apoezia saptamanii rubrica liber sa spun marelui actor Mircea Albulescu (4 octombrie 1934–8 aprilie 2016).

Aidoma

Aidoma
unui fulger de zăpadă                                                          

rătăcit
în anotimpul nimănui
ca o floare
fără nume şi fără culoare
bănuită-n privirile tale                                                          

ca un nicicât de tristeţe
născocit de mere pădureţe
semn năuc al întrebării
mă pierd        
în fără-de-noima înserării                                                          

scamă de lumină încă                                                        

închipuindu-mă
frigul înalt al
Neînceputului
dinspre care cobor                                              

cobor
ca o rugăciune
cu vorbele topite 
                    

Mircea Albulescu

Mircea Albulescu, portret de Daniela Codarcea

Mircea Albulescu, portret de Daniela Codarcea

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Poem cu o virgulă aproape dreptunghiular” de Mircea Teculescu

Luminița Gliga „Aer” 2

Poem cu o virgulă aproape dreptunghiularpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

uneori alegem să comunicăm nu doar prin
ceea ce spunem iar cei mai tari sunt dânșii
poeţii parbrizelor sau cei care scriu pe mașini
prăfuite din câte-o albă parcare semnele lor
 spun că dimineaţa continuă încet să se evapore
 că orașul într-un sicriu se strânge iar umbrele
 trebuie plătite bine ca să se dea la o parte că
 binele este singurul care poate produce ceva
 spuneţi voi acum ce puneţi-vă ochelarii ca să
 vedeţi că tot eu sunt prezent în viaţa mea că
 orașul deja a fost îngropat de proști da uneori
 alegem să comunicăm doar prin ceea ce zicem
 cum ar fi de mari sărbători, mari sărbători ce ne
 spun că încă un sfârșit al lumii tocmai s-a sfârșit

Mircea Teculescu

Mircea Teculescu

Mircea Teculescu

Vezi și: Căci timpul este umbra ta, T-Haibun, proză scurtă de  Mircea Teculescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Sonet” de Paula Romanescu

vincent van gogh noapte instelata pe ron

Sonetpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Adorm c-un zâmbet lacrima sub pleoapă,
Cu fiecare pas plec mai puţin
Spre un tărâm pierdut din care vin,
Cu jar, fântâna timpului m-adapă.

Mă sting de stele-n cupa unui crin
Cu gura pe zăvoarele de apă
Rugina din adânc în fruct să-ncapă
Roteşte bolta-n tija unui spin.

Lumina mea –  doar un liman de noapte
Cu greieri pân’ la ţipătul de mirişti
M-ajung luciri din oarbe stele moarte,
Tu în vacarm de linişte te-nlinişti.

Să te adun din toată risipirea
În golul plin reinventez iubirea.

Paula Romanescu

Paula Romanescu

Paula Romanescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Renaşterea” de Alexandru Cosmin Georgescu

Zbor romantic violeta oprea

Renaştereapoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Zilele astea sufletu-ţi miroase a flori!
Mirosul lui îmi dă mii de fiori!
Iubito-l simt cu fiecare dimineaţă,
Mă biciuie-n parfumul lui de viaţă.
O speranţă!

De ceva vreme pe faţă-ţi miros lumina!
Mirosul cald ce-mi salvează ruina!
Privirea ţi-e venită dintr-o nouă lume
Ce-mi lasă-n inimă profunde urme.
Precise cârme! Continuă lectura „Poezia săptămânii: „Renaşterea” de Alexandru Cosmin Georgescu”