Poezia săptămânii: „Femeia care a uitat să doarmă” de Dana Fodor Mateescu

Auguste Renoir Ingenua 1874

Femeia care a uitat să doarmăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Femeia care a uitat să doarmă
ninge în odaie cu aripi de fluturi verzi.
 

Somnul ei și-a dezlegat gleznele
și a plecat departe
în ochii unei străine
din alt oraș și altă țară
mai rotundă și mai roz.
 

Femeia care a uitat să doarmă
Fuge din propria-i rană,
Curge ca un miez
Spre bărbatul din catifea.
 

Cineva îi spusese că nu va fi niciodată al ei
dar nu credea,
astea-s povești de sugrumat îngerii.
 

Femeia care a uitat să doarmă
plânge din umeri
plânge din sfârcuri
plânge din tălpi
scoate pe gură flori de baobab și artificii.
 

Ochii ei văd miresme
și pe el, din spate, cum pleacă pentru vecie
de parcă ar veni.
 

Ssss! Auziți?
o frunză cu gene s-a pornit să urle
în locul ei.

Dana Fodor Mateescu

Dana Fodor Mateescu

Dana Fodor Mateescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Mai păstrează-mi o noapte” de Nina Tărchilă

turner apus de soare pe lac

Mai păstrează-mi o noaptepoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

mai păstrează-mi o noapte sfâşiată-n nesomn, 
arsă-n freamăt de fluturi fără seamăn pe lume, 
fă să-mi ningă, să-mi plouă, să murim înviind – 
doar că-i ultima poate, nu-mi spune… nu-mi spune! 
lasă-mi visul să crească până-n zori sub mireasma 
unui semn scris în inimi doar cu slove de dor – 
timpul ars în lumină ricoşează în suflet 
desenând veşnicii din iubire de zbor. 
prinde-n pumni clipa asta când sunt încă frumoasă 
şi ascunde-o în tine ca pe-un vifor pierdut. 
când va fi prea târziu să renasc din cenuşă 
vei păstra doar lumina-mi, n-ai să ştii ce-a durut. 
mai păstrează-mi o noapte cutezând să mi-o dărui 
ca pe-o firavă punte între cer şi abis, 
leagă-ţi viaţa de mine, leagă-mi moartea de tine, 
împliniţi în seninul ce-n iubire stă scris.
şi apoi, veşniciţi de târziul din clipă, 
dor ne-om fi sfâşiaţi într-o crudă risipă.

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă 

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Învaţă-mă din nou jocurile dragostei” de Mircea Florin Șandru

Emile-Vernon--femeie tanara cu trandafiri

Învaţă-mă din nou jocurile dragosteipoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă
înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii,
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru
mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii