Lansare de carte: „Statuie cu lacrimă” de Daniel Drăgan

statuie cu lacrima daniel dragan

eveniment liber sa spunVineri, 2 august 2013, la ora 17.00, la Casa Baiulescu din Brașov va avea loc lansarea volumului de poezie Statuie cu lacrimă de Daniel Drăgan. Cartea, apărută la Editura Bibliotheca din Târgovişte, cuprinde creaţii lirice din ultimii ani, epopeea onirică Visul poetului unic Neum și comentariile unor critici literari importanţi.

Lecturi poetice pe trei voci: Adrian Munteanu, Monica Croitoru, Silvian Duică.

Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor.

Daniel_Dragan

Daniel Drăgan

Visul poetului unic Neum este un mare poem filosofic, pe temă cosmogonică şi antropologică, însă cu relaxarea beletristică a conceptelor. […] În totul, poemul lui Daniel Drăgan, Visul poetului unic Neum este o capodoperă.” (Aurel Ioan Brumaru).

„Este tentativa consubstanţială a naturii poetului de a realiza imposibilul. Cu precizarea că lui Daniel Drăgan i-a reuşit. Bucuraţi-vă!” (Virgil Borcan).

„Parfum de dragoste în vară…” cu Eusebiu Ștefănescu

eusebiu stefanescu one man show

eveniment liber sa spunAsociaţia „Anonymo Muza” prezintă vineri, 14 iunie 2013, ora 20.00, la Ceainăria Serendipity din Bucureşti (str. Dumbrava Roșie nr. 12, intrarea pe alee), spectacolul Parfum de dragoste în vară…, un one man show interactive, realizat de actorul Eusebiu Ştefănescu, potrivit pentru o seară relaxantă de vineri.

Magia dragostei va pluti în aer timp de o oră, animată de versurile celebrilor boemi ai Bucureştiului. Memoria papilei gustative va stimula memoria spiritului. Într-un cadru romantic cum este ceainăria Serendipity, cu o ceaşcă de ceai aromat sub un apus de soare, Eusebiu Ştefănescu va reînvia gustul pentru umorul şi poezia de calitate.

Berthe Morisot fata cu flori proaspete

Berthe Morisot, Fata cu flori proaspete

Puteţi face rezervări la numerele de telefon: 0743 283 342, 0371 433 961 sau la events@serendipity-tea.ro.

Intrarea se face doar pe bază de rezervare.

Asociația „Anonymo Muza” are ca scop crearea de proiecte culturale și educaționale care vor promova identitatea prin diversitate într-un spațiu cultural comun. Cu alte cuvinte, va scoate în evidență dezvoltarea spirituală a comunitații europene prin contribuția fiecărui popor cu zestrea sa de tradiții, credințe și obiceiuri.

Maratonul de Poezie şi Jazz

maratonul de poezie si jazz

Sâmbătă, 18 mai 2011, de la ora 20.00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (B-dul Dacia nr.12), va avea loc cea de-a V-a ediţie a evenimentului multiart Maratonul de Poezie şi Jazz. 45 de scriitori români contemporani din generaţii şi geografii literare diferite vor susţine lecturi publice de poezie, în dialog artistic cu Mircea Tiberian & friends.

Această a V-a ediţie se bucură de sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi este unul dintre programele culturale importante în cadrul Nopţii Europene a Muzeelor. Noaptea Muzeelor este un eveniment iniţiat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM), la care participă anual aproximativ 3.000 de muzee din Europa. Maratonul de Poezie şi Jazz face parte din programul Târgul Naţional al Cărţii de Poezie ce se desfăşoară, între 16–19 mai 2013, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti.

Scriitorii participanţi la această a V-a ediţie a Maratonului de Poezie şi Jazz sunt: Şerban Axinte, Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Dan Mircea Cipariu, Traian T. Coşovei, Ioana Crăciunescu, Laura Dan, Ioana Diaconescu, Virgil Diaconu, Simona-Grazia Dima, Gellu Dorian, Marian Drăghici, Rodian Drăgoi, Bogdan Ghiu, Horia Gârbea, Mihail Gălăţanu, Adrian Alui Gheorghe, Ioana Greceanu, Valentin Iacob, Dan Iancu, Florin Iaru, Viorel Lică, Doru Mareş, Ioan Matiuţ, Clara Mărgineanu, Anca Mizumschi, Ion Mureşan, Viorel Mureşan, Andrei Novac, Adrian Pârvu, Nicoleta Popa, Valeriu Mircea Popa, Bogdan O. Popescu, Ofelia Prodan, Cornelia Maria Savu, Cassian Maria Spiridon, Adrian Suciu, Eugen Suciu, Grigore Şoitu, Eugenia Ţarălungă, Lucian Vasilescu, Paul Vinicius şi Florina Zaharia.

„Maratonul de Poezie şi Jazz a devenit în aceşti ultimi cinci ani un eveniment de referinţă pentru cele două genuri de nişă, poezia şi jazz-ul. Este socotit de către mulţi colegi ai mei de breaslă drept Revelion al Poeţilor şi al Poeziei, un bun prilej de ipoteze şi de certitudini legate de faptul că poezia mai poate funcţiona astăzi ca terapie de salvare sufletească şi chiar socială. Cei 45 de poeţi invitaţi vor avea, fiecare în parte, o lectură din propriile lor poeme de cinci minute, în propria lor lectură şi interpretare. Intrarea este liberă pentru toţi cei care nu au fost cotropiţi de consumism, tabloidizare şi secularizare. Pentru toţi cei care ştiu că într-o ţară normală la cap şi la suflet contează, în primul rând, spiritul şi audienţa de calitate”, a declarat Dan Mircea Cipariu, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului.

Garoafe mov petru udrea

Petru Udrea, Garoafe mov

Maratonul de Poezie şi Jazz propune o noapte albă de muzică şi poezie prin care să fie promovate valori autentice şi organice deseori umbrite de dictaturile prezentului: consumismul, tabloidizarea aspectelor intime ale vieţii şi obsesia audienţelor cu orice preţ. În fapt, un proiect care să ofere un spaţiu public şi mediatic pentru două genuri de nişă: poezie şi jazz.

Maratonul de Poezie şi Jazz este organizat de asociaţiile non-guvernamentale şi non-profit Euro Culturart (preşedinte: Dan Mircea Cipariu), Open Art (preşedinte: Ioan Cristescu), Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (director interimar: Lucian Chişu), Biblioteca Metropolitană Bucureşti (director interimar: Nicolae Iliescu), Institutul Cultural Român: preşedinte Andrei Marga) şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (director general: Alina Moldovan). Evenimentul este sprijinit financiar de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi susţinut de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) şi Asociaţia Difuzorilor şi Editorilor- Patronal al Cărţii (ADEPC).

Maratonul de Poezie şi Jazz se bucură de parteneriatul media şi de coproducţie oferit de Radio România Cultural (redactor șef: Oltea Şerban-Pârâu) şi de parteneriatele media ale săptămânalelor „Cultura”, „Observator cultural” şi www.agentiadecarte.ro.

Coordonatori proiect: Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu.

Art Director: Mihai Zgondoiu.

Programul Maratonului de Poezie şi Jazz, ediţia a V-a

Invitat special: Mircea Tiberian & friends

Sâmbătă, 18 mai 2013, ora 20.00 ; duminică, 19 mai 2013, ora 01.00.

Moderatori : Dan Mircea Cipariu & Ioan Cristescu

Invitaţi:

Ora 20.00–21.00: Ion Mureșan, Ioana Crăciunescu, Traian T. Coşovei, Cornelia Maria Savu, Eugen Suciu, Ioana Diaconescu, Magda Cârneci, Florin Iaru, Bogdan O. Popescu, Viorel Mureşan.

Ora 21.00–22.00: Gabriel Chifu, Horia Gârbea, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Andrei Bodiu, Doru Mareş, Lucian Vasilescu, Anca Mizumschi, Adrian Suciu.

Ora 22.00–23.00: Adrian Alui Gheorghe, Simona-Graţia Dima, Gellu Dorian, Ofelia Prodan, Cassian Maria Spiridon, Şerban Axinte, Florina Zaharia (Galaţi), Ioan Matiuţ (Arad), Virgil Diaconu, Andrei Novac.

Ora 23.00–24.00: Marian Drăghici, Ioana Greceanu, Valeriu Mircea Popa, Eugenia Ţarălungă, Mihai Gălăţanu, Daniel Bănulescu, Adrian Pârvu, Rodian Drăgoi.

Ora 00.00 – 01.00: Dan Iancu, Clara Mărgineanu, Nicoleta Popa, Valentin Iacob, Laura Dan, Viorel Lică, Grigore Şoitu, Dan Mircea Cipariu.

Lansări de carte și recital de poezie

povestea alfabetului pusa roth lansare aiud

eveniment liber sa spunVineri, 17 mai 2013, la ora 17.00, la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Aiud vor fi lansate volumele: Dereticarea spațiului de Ligia Csiki (Editura Fundației Alfa, 2012), Povestea alfabetului de Pușa Roth (Editura Ars Longa, col. „Geppetto”, 2012), Ultima femeie de Ștefan Melancu (Editura Eikon, 2012). Cărțile vor fi prezentate de: prof. Despina Stanciu, prof. Ramona Rusu, prof. Oana Badea, bibliotecar Natalia Bardi, Ioan Hădărig, manager la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” și director artistic al Fundației Inter-Art Aiud. Lansările vor fi urmate de un recital de poezie susținut de elevi ai Școlii Gimnaziale „Axente Sever” din Aiud (clasele a V-a A și B), profesori coordonatori: Elena Boldor, Daciana Mihăilă. Manifestarea este organizată de ASTRA – Despărțământul „Ovidiu Hulea” Aiud, Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud, Fundația Inter-Art Aiud, Primăria / Consiliul Local Aiud.

Volumul de versuri al Ligiei Csiki, Dereticarea spațiului a primit Premiul pentru poezie, pe anul 2012, al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România.

nicoleta bida surubaru grafica de carte pusa roth povestea alfabetului

Ilustrație de Nicoleta Bida-Șurubaru la Povestea alfabetului de Pușa Roth

Carte pentru copii, Povestea alfabetului de Pușa Roth este o ingenioasă „punere în scenă” a alfabetului limbii române, un mod foarte atrăgător de învățare prin poveste a literelor, devenite personaje, „actori” ai unor mici narațiuni care le fixează, cu multă finețe, fantezie și memorabil pentru cei mici, caracterul.

albert lynch portret de tanara

Albert Lynch, Portretul unei tinere femei, 1890

Ultima femeie de Ştefan Melancu este un roman de dragoste, „al cărui titlu este unul simbolic, într-o reprezentare a căderii adamice prin prisma cunoaşterii, dar şi, mai ales, a iubirii. O iubire înţeleasă ca experinţă ultimă, în sensul de esenţială, a existenţei umane. Alexi Kastor, eroul romanului, cu o biografie ale cărei rădăcini se pierd în spaţiul vechii Elade, penduleză între Alia şi Im, cele două femei ce-i marchează viaţa, încercând să înţeleagă nu doar sensul propriei existenţe, ci şi repere fundamentale ale vieţii în general: hazardul, alegerea, sinele şi înţelegerea Celuilalt, destinul, în cele din urmă, aşezat sub taine indescifrabile. Stilul alert, liric pe alocuri, intelectualizat şi reflexiv, susţin, la nivelul scriiturii, o mitologie personalizată, ale cărei reflexii sunt de urmărit în următoarele cărţi ale autorului.”

Costin Tuchilă

Poezia salvează România!

slam poezie

Luni, 22 aprilie 2013, ora 17.00, La Librăria Bastilia din București vă invităm la Atelierul de Slam Poetry!

Încă o dată pe baricade, Alix Klein în duplex cu Chris Tănăsescu, cel mai bun poet slamist al României şi profesor universitar la Paris. Scrie poezie şi învaţă să o performezi… că doar știm deja: Poezia salvează România!

Înscrieri şi informaţii: 0726.626.216, slampoetrybucharest@gmail.com.

Elegie pentru o gutuie

evocare tatiana stepa magdalena albu

In memoriam Tatiana Stepa

valorile trecutuluiVine o vreme, o singurǎ datǎ în rǎstimpul unei vieţi, când sufletul este coplesit, în toatǎ mǎreţia lui astralǎ, de definiţia literarǎ a unui singur cuvânt: ETERNITATE… Pentru cǎ, privindu-ne ochii în oglinda necuvântǎtoare a apei, trebuie sǎ avem curajul de a recunoaște cǎ VIAŢA, înaintea tuturor metaforelor în care este aşezatǎ, e o Tainǎ, iar Taina nu e altceva decât miezul unui vers, care participǎ la sporirea muzicii sale interioare prin tǎcerea sa în faţa Creaţiei Universului, o tǎcere superioarǎ asemuitǎ bǎtǎilor ușoare de aripǎ ale îngerilor Luminii…

Aş căuta definiţia cea mai profundǎ a cuvântului Viață în Lacrimǎ. Dar nu în oricare lacrimǎ. Doar în aceea a Christos-ului ucis pe Cruce în numele neiubirii. Şi aş suferi împreunǎ cu El pentru rǎmǎşiţa de poveste dintre un mereu aproape concret, real, viu şi un mereu departe abstract şi plin de necunoscut, care se confundǎ un timp pânǎ la identificare şi se aştern ambii apoi, cu trupurile devenite cenuşǎ stinsǎ, în faţa dumnezeirii într-un timp fǎrǎ graniţe precise şi fǎrǎ substanţǎ, unde acest parcurs al omului se va fi scoborât, deja, încet, în eternitatea al cǎrei rǎsǎrit veşnic şi sacral L-a nǎscut pe Dumnezeu-Fiul prin vrerea lui Dumnezeu-Tatǎl. Sǎ ne închinǎm, aşadar, acestui rǎsǎrit plenar al nǎdejdii, cu toate limitele şi nelimitele fiinţei noastre de pǎmânt şi de apǎ la un loc şi sǎ considerǎm cǎ sacrificiul de sine în numele suprem al iubirii este cel în faţa cǎruia se închinǎ şi Fiul dumnezeesc, cu toatǎ rǎstignirea Sa orânduitǎ, în strigǎtul ultim al deznǎdejdii: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai pǎrǎsit?!…”

tatiana stepa folk

Tatiana Stepa (21 aprilie 1963, Lupeni–7 august 2009, București)

Despre Tatiana Stepa ar trebui sǎ se glǎsuiascǎ acum în cea mai necuvântǎtoare limbǎ a pǎmântului – limba copacilor cu crengile bǎtând obrazul copiilor sǎraci şi graiul iubirii unor inimi crescute la focul sfâşietor al durerilor amare. Prin muzicǎ, Tatiana Stepa şi-a adâncit povestea trecerii sale pǎmânteşti prin sacralitatea singularǎ a versului şi a spart în mii de bucăţi oglinda iernii unor suflete, care uitǎ, secundǎ de secundǎ, cǎ, într-o zi, neştiutǎ de nimeni, pǎdurea cu braţele întinse spre cer îşi va pierde definitiv puterea de a privi în ochi Lumina şi va deveni, nimic altceva, decât scrum şi uitare…

mihai olteanu peisaj

Mihai Olteanu, Peisaj

Astǎzi, sǎ stǎm o clipǎ şi sǎ ne întrebǎm sufletul, dacǎ mai poate sui. Dinspre întuneric şi prǎpastie cǎtre Lumină, bineînţeles. Sǎ ne gândim cǎ ţipǎtul Vieții pentru Tatiana Stepa a fost sfâşiat vremelnic şi pentru totdeauna de ghearele morţii hulpave de duh sfânt şi de orice. Strigǎtul nostru interior e unul de lebǎdǎ mutǎ cǎtre o lume ancestral surdǎ, cǎtre un Univers care îi deschide acum porţile şi o aşeazǎ acolo, unde vom locui, într-o anume clipǎ a acestei sfinte treceri, cu toţii, fǎcând-o sǎ nu mai fie pentru noi, aşa cum a fost o bucatǎ mult prea scurtǎ de timp, sprijinitǎ cu coatele de geam la cǎpǎtâiul gutuilor copilǎriei, care îngheţa orice putere a crivǎţului hǎmesit din iarna ce pǎrea nesfârşitǎ…

Sufletul trǎieşte în orice anotimp. Sufletul Poeziei s-a mai însingurat, iatǎ, cu încǎ un anotimp… Sǎ ne aducem aminte cǎ, aidoma copacilor deloc veşnici, cu viaţa scrijelitǎ în lutul crǎpat de vreme al amintirii, lumea nu este decât Marele Poem nedescifrat încǎ al Creatorului sǎu neştiut, care ţine în Taina Sa nepătrunsǎ închis unicul şi, de cele mai multe ori, prea tristul nostru destin pământesc…

Magdalena Albu

7 august 2009

 Ascultă:

Copaci fără pădure

Dor de părinți

 Soartă de femeie

Dă, Doamne, iarnă

 Dreptul la milă

Galbenă gutuie

 Totuși, toamna

Cântec pentru prieteni

 

 

 

Leopoldina Bălănuță – Ființă din ființa poeziei nemairostite azi

leopoldina balanuta

„Aştepţi ce de altă tărie ţine, / ce-i unic, puternic din cale-afară, /

trezirea pietrelor, / adâncimi întoarse spre tine.”

Rainer Maria Rilke

Unii Oameni s-au născut spre a fi model celorlalţi. Alţii – copii morţi spiritualiceşte încă de dinainte de a se naşte – spre a fi călăi tuturor. Dacă aş putea sculpta în memoria timpului o imagine anume plămădită din aceeaşi substanţă cu veşnicia, în stare să-i întruchipeze pe cei veniţi pe această lume pentru a fi prin ei înşişi un veritabil exemplu celor din jur, atunci aceasta ar fi compusă din portretele acelor multe Fiinţe pe care le-am iubit de-a lungul parcursului meu existenţial de până acum, de fapt, o umilă încercare întru dezvoltarea unei relaţii pe cât se poate de simetrice între Cuvânt şi Suflet, care să tindă către intenţia iniţială a Creatorului de Verb primordial şi lume, Dumnezeu. Iar în această mulţime destul de încăpătoare de portrete cu pricina, s-ar afla, în mod evident, şi chipul fascinant, de o rară expresivitate artistică al celei care a fost actriţa Leopoldina Bălănuță, o entitate umană cu aparenţă telurică, ajunsă între graniţele înguste ale spaţiului de aici de undeva, de dincolo de lume şi de timp.

poezie leopoldina balanuta magdalena albu

Leopoldina Bălănuță (10 decembrie 1934, Păulești, jud. Vrancea–15 octombrie 1998, București)

Actriţa Leopoldina Bălănuță reprezintă în viziunea mea unul dintre cele mai frumoase poeme lumeşti închinate îngerilor Luminii… Şi aş îndrăzni să realizez în această direcţie o legătură specială între smerenia şi nevoinţa telurică a acestei actriţe-model a teatrului şi filmului românesc şi cea a poetului plin de har şi de patimi nestinse Cezar Ivănescu. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicsit să îi lege organic şi destinic cu două lanţuri deosebit de puternice de taina neştiută a ţărânii: suferinţa şi versul… Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăşi personalitatea inefabilă a poeziei Universului, Leopoldina Bălănuță închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Fiinţei omeneşti ziditoare de civilizaţie şi cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din şoapta nemărturisită a suferinţei nevoitorului umil al existenţei, Poetul…

ambrosius-benson-marie-madeleine-lisant c 1525

Ambrosius Benson, Maria Magdalena citind, c. 1525

Şi, pentru că îngerii Luminii dumnezeeşti vin să te mângâie pe frunte şi pe mult încercatul tău suflet fără ca tu să îi vezi vreodată, ori de câte ori te doboară chinurile durerii amare, încerc să-mi închipui cum ar susţine Leopoldina un deloc ultim recital poetic din cele Şapte cântece ale morţii semnate de Georg Trakl într-o îngheţată şi albă seară de repetabilă iarnă românească. Spectacolul ar începe, probabil, cu o notă gravă a vocii singulare leopoldine în armonia misterioasă şi tainică a Adagio-ului albinonian, intonând ca un imn închinat durerii următoarele cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printre altele, al Toamnei însinguratului:

„Amară zăpadă şi lună.

Un lup roşcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâşnesc în umblet ca gheaţa albastră şi, plin de tristeţe şi trufie, un zâmbet îţi împietreşte chipul şi fruntea păleşte în voluptatea gerului;

sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbuşit în coliba-i de lemn.

Ger şi fum. O albă cămaşă-nstelată îţi arde umerii împovăraţi şi vulturii Domnului îţi sfâşie inima de metal.”

rainer maria rilkeAm simţit de foarte multe ori nevoia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice şi, în genere, ignobile prin şoapta sau prin respiraţia de una sau de mai multe secunde ale unei Fiinţe deloc oarecare şi banale, dar completamente lipsite de putinţa de a călca zilnic în picioare tina cu gândul maladiv că acest lucru i se cuvine într-un mod cu totul şi cu totul justificat datorită simplului său statut biologic caracteristic. Din fericire, asemenea soi de Fiinţe, prin sufletul cărora Universul îşi respiră în chip liber şi concret existenţa, nu sunt doar o simplă plăsmuire a raţiunii mele scriitoriceşti, ci ele au ca axă de reprezentare continuă un alt fel de prototip uman comparativ cu toate celelalte, unul fix ca geometrie internă alcătuitoare, evident detaşat de noroiul impur al eterogenităţii lumeşti postmoderne, încărcat până la esenţă cu simplitate şi curat ca inima unui sihastru al pustiei primind în dar, cu o smerenie nemărginită, seva euharistică mântuitoare a bunului şi de viaţă dătătorului Său Dumnezeu incontestabil. Cu alte cuvinte, m-aș fi bucurat a sălăşlui duhovniceşte pentru totdeauna în vibraţia superioară a acelei inimi calde în stare să nască din gestul şi trăirea-i personale veritabilul mit al fericirii reale, o fericire specifică, până la urmă, oricărei formule comunitare din încâlcita şi multimilenara istorie a bietei noastre umanităţi cu iz vădit decadent în ziua de azi.mari actori romani leopoldina balanuta

Pentru foarte mulţi dintre noi, aceste Fiinţe umane scoborâte din Os divin şi capabile întru totul de a lăsa urme adânci în colbul timpului iluzoriu nici măcar nu există. În ceea ce mă priveşte, am crezut dintotdeauna că ele, Entităţile acestea sfinte cu nume aproape nefiresc de Om, locuiesc în permanenţă foarte aproape de noi, de privirea, de raţiunea, de sufletul pe care îl avem, ca o infinită multiplicare a sărutului divinităţii oferit cu blândeţe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al Iubirii veşnice. Mărturisesc faptul că după asemenea gen de Fiinţe contopite în mod absolut cu ne-Fiinţa perceptibilă a divinităţii îmi aleargă cu nădejde, dar şi cu disperare, în acelaşi timp, sufletul, pentru că, întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată de lut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului (un Univers întors ştiinţific pe toate feţele lui posibile), Dumnezeu. Când mi-a fost dat să întâlnesc pentru prima oară chipul solemn al Leopoldinei Bălănuță, tot ceea ce până atunci semnifica, într-un chip diferit pentru mine, Poezie cu majusculă s-a transformat dintr-o dată în altceva, într-o Fiinţă concretă, cu trup şi destin personal, izvorâtă cu bucurie imensă dintr-o altă Fiinţă, una umană de această dată, dar la fel de concretă şi de serafimică, întocmai unei reluări perpetue, dacă putem spune aşa, a mitului ancestral al Facerii celei dintâi a omenirii…

Louis Janmot Poème de l'âme 5 Souvenir du ciel

Louis Janmot, Poemul sufletului, 5, Amintirea cerului

„Poezia poate să spună cel mai mult dintre toate formele de expresie de pe pământ, cu două excepţii, căci sunt două stadii care o depăşesc: muzica şi mitul”, scria nu de mult poetul Cezar Ivănescu, un Eminescu recent, nerecunoscut încă, aşa cum merită, al versului autohton şi universal. Apropiată prin credinţă de tăria înaltelor sfere ale divinităţii, actriţa Leopoldina Bălănuță a reuşit, în afara multiplelor sale roluri reprezentative din teatru şi din cinematografie, să înnobileze prin descătuşarea vizibilă şi completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esenţa însăşi a fibrei poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieşită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut şi înconjurată realmente de prea puţin spirit) prin şoapta abia rostită a stihului metamorfozat cu inteligenţă şi delicateţe în silaba increată, parcă, a unei ode divine semnate de un înger cu aripi ţesute din Lumină.

În genere, se spune că psalmul „scoate lacrimă şi din inimă de piatră”, născând „tristeţea cea după Dumnezeu”. Sfântul Vasile cel Mare a explicat cel mai bine acest lucru în lucrarea sa  Tâlcuire duhovnicească la psalmi. Mergând pe firul acestei fireşti analogii, despre Leopoldina Bălănuță se poate afirma incontestabil că, în textura creaţiei sale, această mare personalitate a teatrului românesc şi universal tocmai exact acest lucru s-a şi străduit să nască din propria-i durere şi din patima neţinută în frâu pentru arta dramatică în sine: să scoată la iveală, cu toate puterile sale dăruite de divinitate, semantica precisă a oricărui crâmpei de vers decodificat la nivel analitic-interpretativ cu o minuţie rară, într-o aşa manieră de parcă el, versul cu pricina, ar fi primit pentru prima oară viaţă atunci şi nicidecum cu ceva vreme în urmă din mintea şi din mâinile creatorului său…

terpsichore Francois Boucher Terpsichore, la muse de la poesie lyrique de chorale

François Boucher, Terpsichore

Pentru harul desăvârşit al Leopoldinei, nu s-a conceput în timpul vieţii sale o piesă de teatru care să îi definească în totalitate fiinţa şi care să fi transcens prin forţa mesajului întreaga gamă dramaturgică universală creată până în acel moment de sfârşit de secol XX, când actriţa s-a mutat definitiv, în toamna anului 1998, pe tărâmul necunoscut al pieselor de tip monolog cu distribuţie unică. Nu a fost să fie aşa, pentru că, de foarte multe ori, din păcate, priorităţile şi viziunile existente în perimetrul teatral contemporan privesc în cu totul alte direcţii proscrise (de cele mai multe ori) şi nicidecum în lăuntrul cel mai de preţ al unui artist de geniu – sufletul său. Personal, consider că întreaga filozofie a interpretării actoriceşti impuse de Leopoldina Bălănuță, interpretare ce face trimitere, bineînţeles, doar la o mică parte a marii poezii a omenirii, a determinat apariţia unui stil unic în ceea ce priveşte modalitatea de abordare a unui text poetic prin descifrarea sensurilor lui prime gândite de creatorul operei literare respective, propunând astfel, în sfera complexă a actului artistic analizat, un adevărat model semiotic sui-generis, demn de a fi studiat şi urmat pe viitor în cadrul şcolii de teatru contemporan de aici şi de pretutindeni, modelul interpretativ-teatral Leopoldina Bălănuță, precum este cel dezvoltat de mezzosoprana Elena Cernei în muzica de operă – este vorba aici, bineînţeles, despre modelul Cernei-Poen.

Sculpture de la Poésie par François Jouffroy un des groupes de la facade de l'Opéra Garnier Paris 9e arr

François Jouffroy, Poezia, grup statuar pe fațada Operei Garnier din Paris

„Lângă Dumnezeu există muzica, iar după numai tăcerea!”, ne rosteşte în grai românesc desăvârşit acelaşi poet Cezar Ivănescu. Prin spiritul său de esenţă angelică, Leopoldina Bălănuță a adus în inima celui care i-a ascultat versul toate cugetările profunde ale spiritului creator omenesc. În arta dramatică plină de sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organic de matca genuină a religiozităţii sale vădite, s-a simţit întotdeauna plutind peste firea răsfăţată a imperfectului spectru humanoid melancolia unei emoţii fără umbre şi fără vreme a ne-temporalităţii celeste, ne-temporalitate în cuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate, azi sălăşluieşte, prin Voie divină, din toamna unui an cu multe zile nefaste şi goale de conţinut, când mormântul de frunze dimprejurul paşilor mult prea zgomotoşi ai omenirii îmi năştea în suflet o tăcere extrem de greu de suportat, de care doream să mă desprind cu orice preţ spre a nu mai reveni niciodată pe pământ printre oameni…

arta rostirii leopoldina balanuta„Ce este fericirea?”, se întreba cu o retorică scăldată în tristeţea unei lumi pierdute în neputinţă şi alienare Leopoldina Bălănuță, prin modulaţiile distincte al glasului său încărcat de o sensibilitate ieşită din comun şi dublată în permanenţă de accentele grave ale unei meditaţii personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu am uitat” între graniţele imaginare ale acestei existenţe telurice necognoscibile încă, şi-ar răspunde probabil Leopoldina, un miracol scoborât printre oameni din aburul cald al rugăciunii cuvântate cu lacrimi de amară suferinţă a inimii în faţa tulburătoarelor şi incontrolabilelor, totodată, taole de destin…

„Să ningă peste noi cu miei” în aceeaşi străveche limbă românească şi nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea de pe urmă a morţii. „Să ningă inima în noi”, căci „Noi niciodată nu am fost noroi / O spun şi mieii care ning pe noi”… Sunt versuri aşezate în piatra templului zeesc al Iubirii de poetul Nichita Stănescu, un templu divin unde, printre altele, ruga eminesciană şi spaţiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană ale sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX au format cu fiecare rostire tânguitoare a lor fundamentul solid al discursului artistic fără precedent al acelei Fiinţe creatoare de vers nemutilat lăuntric (aşa cum se întâmplă astăzi, în postmodernitatea vulgară şi inestetică, pe care suntem obligaţi a o parcurge împotriva voinţei noastre dornice de puritate şi frumos), actriţa cu glas îngeresc şi chip serafic a teatrului românesc şi universal – Leopoldina Bălănuță…

Magdalena Albu

10 decembrie 2012

 Leopoldina Bălănuță – Recital Eminescu (fragment), Măcin, 15 ianuarie 1996

Leopoldina Bălănuță – „Liniște” de Lucian Blaga

Leopoldina Bălănuță – Mihai Eminescu, „O, mamă…”

In memoriam Nicolae Labiș

nicolae labis

Institutul Cultural Român, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare şi Fundaţia Culturală „Vatra” organizează sâmbătă, 22 decembrie 2012, ora 11.00, la Biblioteca Judeţeană, Sala de conferinţe, manifestarea In memoriam Nicolae Labiş, sub genericul M-a strivit, Pasărea cu clonţ de argint.

Invitate de onoare: Marga Labiş, sora poetului şi Angela Buciu. Moderatoarea întâlnirii: Florica Bud. Minirecital de poezie: Claudiu Pintican. Concert de colinde susţinut de grupul „Tradiţii maramureşene”.

Incubatorul de condeie

AdLittera a lansat luni, 1 octombrie a.c., o nouă ediţie a Concursului literar naţional „Incubatorul de condeie”, ce se va desfăşura în mediul online în perioada 1 octombrie–24 noiembrie 2012, competiţie anuală adresată amatorilor de creaţie literară.

Concursul, aflat la a treia ediție, este structurat pe două secţiuni: Poezie şi Proză scurtă.

Înscrierile au loc în intervalul 1 octombrie–11 noiembrie 2012, la adresa: www.IDC.AdLittera.com.

Jurizarea va avea loc în perioada 12–18 noiembrie 2012.

Vor fi premiate, în data de 24 noiembrie a.c., cele mai creative, originale şi inovative lucrări.

Juriul este compus din scriitori cu experiență, dar şi dintre „condeiele” care s-au făcut remarcate la ediţia anterioară a concursului.

Creaţiile premiate vor fi publicate în Antologia IDC în ediție hard-copy și în format digital.

În paralel cu desfăşurarea concursului, scriitorii amatori înscriși în concurs vor putea participa în fiecare sâmbătă, în perioada 1 octombrie–12 noiembrie a.c., la Bucureşti, la o serie de ateliere de creaţie literară, coordoonate de poetul Răzvan Țupa.

De asemenea, în paralel, vor fi organizate şi concursuri literare pe reţelele de socializare Facebook precum si pe Google+ pentru câştigarea participării la aceste atelierele creative.

AdLittera este un proiect amplu, îndeplinind totodată și funcțiile unei agenții culturale, toate programele sale având componente de educare prin cultură și artă. Proiectul promovează și dezvoltă campanii de cultură literară și căută surse de finanțare pentru proiecte editoriale.

Conceptul, planificarea acțiunilor și comunicarea publică sunt gestionate de către d’Avid Boutique, atelier de branding si comunicare vizuală. Fundația pentru Tineret DANUBIUS este organizația care a pus la dispoziție platforma desfășurării competiţiei.

Mai multe informații despre concurs pot fi accesate pe website-ul dedicat Concursului IDC, la adresa  http://idc.adlittera.com

Folk-Jazz în limba poezească

Society Pub din București (str. Dianei nr. 11, din intersecția Piața Rosetti) găzduiește joi 4 octombrie, de la ora 20.00, o întâlnire artistică excepțională: violoncelistul Adrian Naidin explorează în premieră zona folk, ghidat de actorul Zoltan Butuc. Folk-jazz cu rădăcini tradiționale, folk-rock cu tușe de clasic, cei doi artiști se caută, dialoghează și interferează, trecând prin propriile experiențe și întâlniri muzicale, pentru a se regăsi în cea mai sensibilă zonă de confluență a muzicii contemporane.

Pentru rezervări: 0785 262626

Confirmat de muzicianul leton Mischa Maisky, care i-a fost profesor, și de regizorul grec Mihalis Kakogiannis – care i-a fost admirator, Adrian Naidin a fost aplaudat, alături de trupa „Phoenix” sau alături de actorii Ion Caramitru și Horațiu Mălăele, la Teatrul Național din București. A primit ovații și alături de pianistul Raul Kusak, pentru proiectului world Cântice’n cerc, lansat în luna mai și prezentat la Freedom Jazz Festival sau la Festivalul Folk You. Muzica i-a sedus și pe producătorii de la Voltage Production şi Bona Fide Productions, care au inclus „cânticele” în coloana sonoră a filmului The Necessary Death of Charlie Countryman, care s-a turnat în această primăvară în România.

Inspirat de șarmul lui Fanny Ardant, căreia i-a dat replica în Cenușă și sânge, ghidat, de-a lungul carierei, de regizori importanți, printre care francezul Claude Lelouch în filmul Iubiri din trecut sau de Francis Ford Coppola în Tinerețe fără tinerețe, Zoltan Butuc este unul dintre rebelii noului val, un actor plin de forță, experimental, inovator. A întâlnit pe platouri nume sonore ale cinematografiei mondiale, de la Armand Assante și Penelope Ann Miller, până la britanicul Ray Winston sau actorul american laureat cu Oscar Abraham F Murray. Sensibil scriitor și rostitor de versuri, le simte într-o manieră foarte personală.

Mădălina Corina Diaconu