„Ars amandi”, expoziție de pictură Andreea Gheorghiu

andreea gheorghiu primavera expozitie cercul militar national

Andreea Gheorghiu, Primavera

eveniment liber sa spunÎn perioada 4–17 martie 2013, în Sala Foaier a Palatului Cercului Militar Național din București (intrarea prin Bd. Elisabeta) va fi deschisă expoziția de pictură a Andreei Gheorghiu, intitulată Ars amandi. Vernisajul va avea loc marți, 5 martie 2013, la ora 17.00. prezintă: Costin Tuchilă. Expoziția va putea fi vizitată zilnic, între orele 10.00–18.00.

Andreea Gheorghiu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Asociației Artiștilor Plastici București. Născută la 26 ianuarie 1966, în Sinaia, județul Prahova, a început studiul picturii încă din școala generală, sub îndrumarea profesoarei Liana Mihail.

A expus la: București – Oglinzile clipei, expoziție personală, Biblioteca Metropolitană; Dincolo de cuvinte (împreună cu plasticiana Cristina Tămaș), Galeria Elite Prof Art; Tablouri de vis, Palatul Parlamentului; Lumea florilor, Galeria Elite Prof Art; Toamna satului românesc – Salonul de toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, Culorile sărbătorilor, Pullman Hotels & World Trade Center, toate în 2012 • Pitești (2011) • Curtea de Argeș (2011) • Köln – Touch the Rainbow (2006) • Paris – Fierté brisée (1990) • Sinaia – Out of Yourself (1986) • Bușteni – Blue Moon Gallery (1984). Lucrările sale au fost apreciate în Germania, Franța, Turcia, Grecia, unele aflându-se în colecții particulare.

andreea gheorghiu

Andreea Gheorghiu

Un univers plastic original, în care exprimarea artistică este ferită cu grijă atât de alunecarea în experimentul facil, cât și de repetarea unor formule vizuale epuizate ne întâmpină în  tablourile Andreei Gheorghiu. Pictorița are deopotrivă forță, putere de sugestie, dar și rafinament, inclusiv în imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic. Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat. Portretele expuse până acum, cu siguranță doar câteva dintr-o serie care se anunță bogată, au impresionat în mod special pe cei care au zăbovit asupra lucrărilor sale. Portrete care ar putea fi numite tematice, ele pornesc de la o idee, o stare sau o experiență cromatică: Lună albastră, Philippe, Pas de douleur, Sidef, în care o culoare minerală dovedește a avea nebănuite resurse de expresivitate în ordine afectivă, Noaptea Sânzienelor sau tabloul recent, intitulat Primavera.

sidef

Sidef

„Culoare intensă, duct sigur, rigoare în compunerea cadrului, dar deplin imaginară. Pictura Andreei Gheorghiu îţi dă sentimentul de siguranţă al valorii: este originală şi actuală în orice vreme. Fiindcă, aşa cum spune artista, a învăţat să picteze cu sufletul şi se conectează la puterea gândului frumos.

Decorative, prin îndrăzneala cromatică, şi profunde, prin armonia fiecărei compoziţii în parte, lucrările Andreei Gheorghiu răspund unor categorii variate de public.

Chiar şi pentru un ochi inexperimentat, ele trădează o fire deschisă şi o sensibilitate acută, calități atașante, la care se adaugă sinceritatea demersului artistic.

Din expresia portretelor sau din felul în care surprinde natura, privitorul înţelege că Andreea Gheorghiu vrea să-l facă părtaș la pace şi la bucurie, să-i spună că podul imaginar dintre lumea exterioară și cea interioară există cu adevărat.” (Marina Roman, Lumină și culoare, cărămizi pentru o lume de pace şi bucurie, „Casa Lux”, nr. 10, octombrie 2012).

amurg violet andreea gheorghiu

Amurg violet

„«Un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul», așa a recomandat-o actorul și omul de excepție Mircea Albulescu pe Andreea Gheorghiu la vernisajul expoziției sale, Oglinzile clipei, care a avut loc recent în atât de ospitalierul spațiu al Bibliotecii Metropolitane «Mihail Sadoveanu» din Capitală.

Și nu a fost singurul care s-a rostit, în cuvinte bine alese și simțite, despre picturile Andreei Gheorghiu, prezență distinctă și larg apreciată în lumea artelor plastice. Fiindcă despre Andreea și despre această «fereastră deschisă larg către lumea de afară» (după cum ea însăși își definește universul de culori de suflet transpuse pe pânză) s-au rostit, cu același prilej, rafinați cunoscători, oameni care își aleg cu mare atenție și își cumpănesc cu grijă spusele.

de cealalta parte a ploii andreea gheorghiu pictura contemporana

De cealaltă parte a ploii

Așa încât recomandarea lor nu este un simplu «cec în alb», cât mai ales o invitație adresată fiecăruia dintre noi de a privi cu ochii sufletului și de a descifra cu puterea minții scrutătoare mesajul de frumos și dorința de a se mărturisi a creatoarei de îngemănări coloristice și de imagini la care ne uităm îndelung anume spre a nu le mai uita multă vreme, care este pe cât de fragilă pe atât de stăpână pe puterile sale, Andreea Gheorghiu.” (Șerban Cionoff, Andreea Gheorghiu, „un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul”, Revista VIP, 19 octombrie 2012).

Costin Tuchilă

 ars amandi andreea gheorghiu

Copii și copilărie în pictura universală

1 iunie, Ziua Internaţională a Ocrotirii Copilului, poate fi un bun prilej de a rememora o temă, e adevărat, nu foarte frecventată în istoria picturii, în comparaţie cu altele: portretul care are ca subiect chipul copilului şi scena de gen legată de obicei de jocurile de copii. În dreptul ultimei se află înscrisă o capodoperă: Jocuri de copii de Pieter Bruegel cel Bătrân, ulei pe lemn de stejar. Tabloul, pictat în 1560, se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Pentru amatorii se statistici, scena compusă de pictorul flamand, care are drept decor o stradă, cuprinde peste 250 de copii care se joacă cu butoaie, cercuri de butoaie şi alte obiecte devenite jucării în imaginaţia celor mici. „Industria” jucăriilor era mai mult decât precară în epocile vechi, dar fantezia copiilor găsea pretutindeni obiecte pe care să le transforme în subiect sau accesoriu al jocului. Aceasta ar fi, poate, intenţia pictorului flamand care imaginează această complexă scenă cu o risipă de mişcare. Jocuri de copii explorează, în epocă, un domeniu tematic deloc familiar picturii, rămânând de altfel printre puţinele tablouri pe această temă.

Mult mai bine reprezentat este portretul, de la imaginea canonică a Fecioarei cu pruncul la adorabilele chipuri de prinţi şi prinţese (infantele, meninele lui Velázquez) sau la pictura modernă. Reproducem câteva dintre aceste portrete și scene de gen, unele celebre, altele mai puţin cunoscute.

Pușa Roth

Pieter Bruegel cel Bătrân, Jocuri de copii, 1560

Domenico Ghirlandaio, Portret de bătrân cu nepotul său, tempera pe lemn, c. 1490

Jean Hey (Maître de Moulins?), Suzanne, fiica doamnei de Beaujeu, ducesă de Bourbon, 1492–1493

Rafael, Madona cu pruncul, c. 1505

Jean Fouquet, Fecioara cu pruncul înconjurat de îngeri, c. 1450

Carlo Dolci (25 mai 1616–17 ianuarie 1686), Cap de copil

Tiberio Titi (1578–1637), pictor florentin, Portretul copiilor Orsini, 1597

Ferdinand Bol (24 iunie 1616–24 august 1680), pictor olandez, Portret de copil, 1656

Jan Vermeer van Delft, Fata cu cercel de perlă (Mona Lisa din nord), 1665

Atelier olandez, secolul al XVII-lea, Vânzătorul de lămâi, Muzeul Brukenthal, Sibiu

Simone Vouet (9 ianuarie 1590–30 iunie 1649), pictoriță franceză, Fecioara și pruncul cu trandafir

Diego Velázquez, Infanta Margarita

Diego Velázquez, Portretul infantei Maria Theresa, 1653

Diego Velázquez, Infanta Maria Margareta, 1653, Muzeul Luvru, Paris

Diego Velázquez, Infantele Balthasar Carlos cu pitic, 1631–1632

Diego Velázquez, Las meninas

Jean-Baptise Perronneau, Portret de copil, 1741

Jean-Antoine Watteau, Studii de copii

Élisabeth Vigée Le Brun (16 aprilie 1755–30 martie 1842), Maria Antoaneta și copiii săi, 1787

Pierre Bouillon, Copilul și Soarta, 1801

Cosette, ilustraţie de Émile Bayard la ediţia princeps a romanului Mizerabilii de Victor Hugo, 1862

Jean-Baptiste Greuze (21 august 1725–4 martie 1805), Portretul lui Alexandre Brongniart copil

Pierre-Auguste Renoir, Copil cu biscuit (Jean, fiul pictorului), 1898–1899

Pierre-Auguste Renoir, Fată cu pălărie de paie, 1884

Pierre-Auguste Renoir, Mama și copilul, 1881

James Jebusa Shannon (1862–1923), pictor american, Sunt un copil

Antonio Mancini (1852–1930), Cele două păpuși, 1876

Heinrich Schönhauser, Copil hrănindu-și păpușa, 1904

Egon Schiele, Portret de băiat

Ştefan Luchian, Cap de copil, c. 1909

George Demetrescu-Mirea, Cap de copil

Nicolae Tonitza, Mama şi copilul

Nicolae Tonitza, Portret de copil

Nicolae Tonitza, Cap de copil

Nicolae Tonitza, Portret de copil, 1926

Walter MacEwen (1860–1943), pictor american, Chemându-i aici

Walter MacEwen, Poveste pentru copii

Walter MacEwen, Tânără citind la fereastră