Un demers inițiatic

Plongeon intime dana sismanian cronica literara de christian tamas

cronica literara liber sa spunRecentul volum de poezie al Danei Șișmanian, Plongeon intime, apărut la editura pariziană Éditions du Cygne, constituie o confesiune plină de naturalețe, un parcurs existențial-simbolic dat la iveală prin tensiunea imaginii, o radiografie a propriei condiții umane și poetice exprimate cu o luciditate amară: „Chamans nous sommes/ prêtres sacrés/ prophètes rois mages sauveurs/ et quoi après/ non ma voix n’est rien/ de tout cela/ je vis nulle part/ n’habite pas mes poèmes/ ai marre du mythe de la Femme/ fais fi des bons sentiments/ l’amour surtout m’insupporte/ trop de regorgements/ cherche la nue vérité/ fatigue manger/ colère tous les matins/ au journal télévisé/ boulot/ cuisiner en week-end/ s’endormir devant la télé allumée/ insomnie/ heures de petit-matin devant l’ordi/ poèmes furtifs/ dé-coutures/ s’agit pas de dire quoi que ce soit/ s’agit pas de dire/ sauf si tu es investi/ de parler pour quelqu’un/ sinon/ mieux vaut juste laisser/ tes paroles choir/ telles des pierres sans forme/ dans une eau noire/ et pour le reste de ma nuit blanche/ efforce-toi de rester/ immobile” (Prière de nuit blanche).

paul-gauguin-peisaj-de-iarna-efect-de-zapada

Paul Gauguin, Peisaj de iarnă, efect de zăpadă

De o sinceritate aparte, poemele Danei Șișmanian surprind prin profunzimea introspecției dezvăluită treptat de cadența versului, pe măsura înaintării în labirintul interior prin meandrele căruia sufletul alunecă în hăul trupului înaintînd spre moarte: „mon corps est un puits/ j’y glisse/ y puisant ma mort/ inépuisable/ surtout le cerveau/ est riche de cette eau vide/ dont on peut/ à l’ifini/ remplir son seau” (Pensées collatérales).

Într-o realitate apăsătoare și goală, unde rațiunile ultime nu-și mai găsesc locul, rămâne, ca unică eliberare, poemul, încă ascuns, nucleul transcendental din care se revarsă spontan, parafrazându-l pe Wordsworth, un torent de trăiri, ale căror latențe însă reușesc cu greu să spargă barierele apăsătoare și sufocante ale cotidianului: „Un poème manque/ il est là quelque part sous la main/ mais tu ne le sens pas/ tu le devines seulement/ en fait tu devines son absence/ maternelle/ tous les espoirs s’y fourrent/ tous les désespoirs/ toutes les colères toutes les joies/ il reçoit tout supporte tout/ ne te rend rien/ jaloux de ses trésors virtuels/ te laisse toujours au seuil/ affamé/ l’esprit hagard/ l’œil vagabond/ l’ouïe endormie/ mendiant ta pitance// parfois il te jette/ quelques miettes” (Manquant).

piet mondrian copac gri

Piet Mondrian, Copac gri

Discursul poetic complet, de idei și de atmosferă, cu imagini frapante, antinomice, natural-ostentative, dublat de o scriitură aproape alchimică, dar totuși clară, marcată de pregnanța sensurilor și de precizia metaforei, transformă „plonjonul intim” al Danei Șișmanian într-un demers inițiatic, într-o traversare vertiginoasă a Maelström-ului de senzații și de culori primare, în scopul atingerii străfundurilor sinelui ca punct de echilibru, plasat în timp și spațiu, între cer și pămînt, în căutarea libertății care înalță.

Christian Tămaș

  

Concert aniversar al Corului „Preludiu”

Sâmbătă, 3 noiembrie 2012, ora 19.00, în Sala mare a Ateneului Român va avea loc concertul aniversar susţinut de Corul de Cameră „Preludiu”, la 40 de ani de la infiinţare. Dirijor: Voicu Enăchescu.

În program: Toinot Arbeaux – Pavana; Luca Marenzio – Sotto l’ombra; Antonio Scandelli – Bonzorno Madona; Pierre Passereau – Il est bel et bon; Luca Marenzio – Scherzando con diletto; Heinrich Schutz – Lobe den Herren meine Seele; Francis Poulenc – Prière; *** Doamne, pe noi miluieşte-ne; Romuald Tvardovsky – Vospoite gospodevi; Paul Constantinescu – Rugăciunea inimii; Nicolae Lungu – Iubi-Te-voi Doamne, solist: Ciprian Mardare; Dmitri Vasiliev – Aliluia, solişti: Gabriela Mădincă, Siluan Eloi; Iuri Falik – Necunoscuta; *** – Shenandoah (arr. James Erb); Bob Chilcott (arr.) – Ev’ry Time I Feel the Spirit; Constantin Arvinte – Trecui dealul la băiuţ; Richard Oschanitzky – Două colinde laice; Vasile Spătărelu – Floare albastră, solist: Marius Nine; Alexandru Paşcanu – Noaptea de mai; Gheorghe Cucu – Haz de necaz.

Cu ocazia aniversării a 40 de ani de activitate artistică, nume de prestigiu din lumea muzicală românească şi internaţională, dar şi oameni care iubesc muzica corală au semnat în Cartea de onoare a Corului „Preludiu”.

Claude Monet, Buchet de floarea-soarelui

„Gândindu-ne la Corul «Preludiu» şi la dirijorul fondator al său, Voicu Enăchescu, ne vine în minte această adâncă cugetare mioritică materializată atât de frumos într-un basm. Traseul de patru decenii al acestui frumos cor românesc şi al Maestrului său de fapt se aseamănă unui frumos basm: un cor care nu îmbătrâneşte, este mereu tânăr, aparţinător acestei vechi societăţi întemeiată de elevi şi profesori ai Liceului «Matei Basarab», cu o contribuţie semnificativă a unui nume nemuritor al neamului, Nicolae Iorga. Membrii lui, concordant cu numele aşezământului de cultură (Centrul Naţional de Artă «Tinerimea Română») stau în cor numai la vârsta indicată de făuritorii acestui locaş în care artele îşi dau mâna întru slujirea spiritualităţii româneşti. […]” – Prof. univ. dr. Dan Buciu.

„Repertoriul autohton, pornit de la clasicii noştri de temelie şi adus până la contemporanii valoroşi ai zilelor noastre, a fost abordat cu o grijă aparte. «Preludiu» a cântat foarte multă muzică corală românească şi a ştiut să sorteze pentru a fi audiate public lucrări efectiv valoroase, scrise de compozitorii noştri. Această alegere se datorează mai ales priceputului şi pretenţiosului conducător al formaţiei, exigentul dirijor Voicu Enăchescu, cel ce trudeşte de ani buni de zile şi pentru menţinerea mişcării corale româneşti sub aspect organizatoric şi de îndrumare, la nivel corespunzător pentru a fi cât mai competitivă în relaţiile noastre cu formaţii corale din străinătate.” – Stelian Olariu, dirijorul Corului Operei Naţionale Române.

„Despre «Preludiu» şi al său Maestru Voicu Enăchescu nu pot să vorbesc şi să scriu decât cu un mare respect. De ce acest respect? Pentru că e normal să fii recunoscător cuiva care ţi-a schimbat viaţa în bine într-o perioadă a existenţei în care era nevoie de aşa ceva. Am realizat atunci (în 1975) că pășeam într-o altă lume decât cea pe care o cunoşteam eu, o lume care m-a educat şi m-a făcut să înţeleg mai bine relaţiile interumane, o lume în care am învăţat să cânt, să râd şi să iubesc. […]” – Ştefan Năftănăilă, realizator Radio România.

„Primul concert al formaţiei a avut loc la 1 noiembrie 1972 pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Membrii fondatori fuseseră selecţionaţi din Corul Universităţii, dirijat în acea perioadă tot de Voicu Enăchescu. Acestora li s-au mai alăturat un grup de studenţi de la Conservator, constituind astfel nucleul de început al «Preludiului». […]

Repertoriul formaţiei este vast, cuprinzând peste 300 de lucrări de muzică preclasică, clasică şi romantică, colinde de Crăciun şi cântece religioase, muzică românească şi cântece din muzica popoarelor, lucrări din literatura contemporană, lucrări vocal-simfonice. Trebuie menţionat că toate piesele sunt interpretate în limba lor de origine.

Abordarea unui asemenea repertoriu impune din partea dirijorului şi a coriştilor o bună cunoaştere a stilurilor, o perfectă omogenizare a vocilor, o nuanţare fină şi calităţi tehnice remarcabile. Astfel, formaţia a parcurs, de la înfiinţare, nu doar un repertoriu de mare întindere, dar a abordat stiluri diferite, impunând o manieră proprie de interpretare unor lucrări din diverse epoci de creaţie şi demonstrând o indiscutabilă maleabilitate în execuţie. Această extremă mobilitate şi adaptabilitate la lucrări din epoci diferite şi de compozitori diferiţi sunt impresionante. […]” – Prof. Alina Pârvulescu, Secretar general ANCR.

Voicu Enăchescu

„Înregistrări de radio, televiziune şi disc (majoritatea la pupitrul «Preludiului»), participări în jurii de specialitate la festivaluri şi concursuri muzicale completează imaginea unei activităţi complexe, menite a impune un nume de referinţă în viaţa muzicală, la nivelul maeştrilor. Marcel Corneloup, preşedintele mişcării corale «A Cœur Joie International», a afirmat, în 1996, după audierea unui concert al Corului «Preludiu»: «De câte ori vă ascult, cred că perfecţiunea există. Ce frumuseţe!» Voicu Enăchescu este cel care a realizat-o, prin stăruire, voinţă şi muncă, în slujba talentului şi a muzicii.” – Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu.