„De dragul tău”, expoziție de pictură Franco Giannelli

franco giannelli expozitie biblioteca metropolitana bucuresti aprilie mai 2014

eveniment liber sa spunÎn perioada 28 aprilie–24 mai 2014, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va fi deschisă expoziția de pictură De dragul tău, a artistului Franco Giannelli (Italia). Vernisajul va avea loc marți, 29 aprilie 2014, la ora 17.30. Prezintă: Costin Tuchilă, Marina Roman. Sigla_BMB_actuala_Moment muzical: Aida Chiciudeanu (pian).

Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

Franco Giannelli s-a născut în 1940 la Lucca (Italia). Modul său personal de a picta i-a deschis o cale care este în continuă evoluție. Lucrările sale (ulei pe lemn), inconfundabile prin conținutul lor, se bucură de aprecierea publicului și a specialiștilor. A expus în mai multe orașe italiene. Lucrările sale se află în colecții private din Europa și Statele Unite.

„Când eram copil, făceam deseori un joc. Era un joc care îmi permitea să las luma adulților și să gasesc un spațiu doar al meu, făcut din culori, senzații, fantezii ale minții și ale spiritului. Era un joc foarte simplu, fară reguli sau obiective, căci era de ajuns să întredeschid ochii în fața unui câmp de flori, unei pajiști de maci, într-o seră plină de garoafe și să mă abandonez, să mă pierd în culoare, să mă imaginez ca o parte din totul. Detaliile realității se atenuau și eu mă simțeam tot una cu lumina, mai aproape de spirit. De foarte mulți ani nu mă mai jucam în acest fel, dar întâlnirea cu culorile lui Franco Giannelli m-a dus dintr-o dată înapoi în timp, la acel joc atât de simplu și atât de rafinat. Înapoi la o căutare a spiritului care traversează simplitatea cu ochii întredeschiși. Tușa lui Franco este gingașă, evanescentă, aproape onirică. A observa arta sa este ca și cum ai deschide o ușă spre o lume care este departe, peste natura care încearcă să interpreteze, peste detaliul fotografic, peste particularismul realității într-o dimensiune care este senzație pură. Senzație care distilează esența, care joacă în căutarea Ființei.”

Eugenio Giusti, Associate Professor of Medieval Literature and Culture at Vassar College (Poughkeepsie, New York)

melodios ulei pe lemn franco giannelli italia

Melodios

„Lucrările lui Franco Giannelli au farmecul discret, profund și suav al naturii, surprinsă în ipostaze unice. Prin culoare, artistul creează stări, nuanțe ale unui vis înflorit, forfota, rezistența, mișcarea ,,tiptilă”, capriciile, frământarea, raza de trandafir dar și repausul roz. Franco Gianelli surprinde măiestrit simbioza lumii vegetale într-o metaforă a culorii, într-o revărsare de tonuri lirice. Lucirea, zăpușeala, culorile vântului, esența, etericul etc. reprezintă tot atâtea dialoguri scrise sau rescrise prin tușă de culoare. «Personajele» sale, florile, în nuanțe delicate, potențează «melodios» lucrările artistului, aş spune eu, artist al culorii.”

Pușa Roth, scriitor

repaus roz pusa roth franco giannelli

Repaus roz

„Protagonista lucrărilor lui Franco este o natură delicată și solitară, puternic mediată de pensulă și de suflet până când devine poezie.

Apreciabila eleganță formală este întotdeauna în echilibru cu emotivitatea care parcurge peisajele descrise și propuse cu ajutorul unui limbaj de culori cizelate și aproape toate filtrate printr-o lumină slabă, caracteristică unor anumite atmosfere romantice ale naturii, care se întorc la artist din reminiscențele îndelungatei sale experiențe și care se restituie în picturile sale, cu o interpretare personală și cu o emoție intensă.”

Maria Paola Manzo, assessorato alla Cultura del Comune di Pisa

oro di terra aurul pamantului tusa culoare

Aurul pământului

„Întinde-te deasupra unei pajiști, atinge-o, miroase-o, ascultă-i foșnetul brizei prin iarbă, fii conștient de faptul că natura comunică, lasă-te invitat la dialog și reflecție. Apoi privește și observă că verdele este făcut din o sută, o mie de tonuri de verde și de asemenea toate celelalte culori. Franco Giannelli, prin lectura tușei lui, ne oferă intima cunoaștere a vieții unei flori, precum viața unui om care luptă împotriva întunericului, explodează, răzbate la lumină și începe să facă parte din natura miraculoasă. Reținerea senzațiilor și capacitatea de a le exprima sub orice formă de comunicare, fie ea cuvânt vorbit sau scris, pictură…, nu pot fi decât răspunsul la întrebările eterne. Când «morbul» culorii intră în noi, atunci iată uniunea perfectă dintre etică și estetică, ideea se materializează în frumos iar toate acestea ne transportă de la simțirea unei satisfăcute plenitudini la profunde momente de pace cu noi înșine.”

„Memo”, Lucca

fosnet pictura de fanco gianelli

Foșnet

„Studii de flori în peisaj s-ar putea numi, dacă am vrea să găsim neapărat un gen limitativ care să definească intențiile tematice ale artistului, tablourile lui Franco Giannelli. Numai că aceste flori-peisaje sau, mai degrabă, peisaje înflorite fac să transpară cu totul altceva. Ele sunt, aș putea zice, poeme metafizice destinate ochiului – ochiului care visează, întreabă, se frământă, plutește pentru o clipă, se retrage, însă revine și se regăsește într-un orizont care îi este parcă mereu familiar dar și mereu surprinzător, un orizont, de fapt, în permanentă schimbare. Lumina soarelui învăluie discret, adieri de pulberi fine se aștern inspirând liniștea serilor lungi de vară, așa cum se intitulează un tablou (Seară de vară). Alteori aceste peisaje-poeme evocă ritmul secret, imperceptibil al naturii (Tiptil), Foșnetul, muzica interioară la care visăm privind unduirea florilor în bătaia vântului (Culorile vântului) ori, dimpotrivă, Aurul evocator al esențelor.

Se cuvine remarcată în această selecție din lucrările pictorului Franco Giannelli armonia cromatică aparte, pentru că în fiecare tablou artistul își propune și reușește să găsească acel «timbru» al culorii, acordurile cromatice care să o individualizeze, de la senzația tactilă pe care o poți trăi în Dansul soarelui la unduirea volatilă din tabloul intitulat Flori… fluturi.

Costin Tuchilă, scriitor

flori fluturi franco giannelli

Flori… fluturi

„Pământ şi Cer vorbind aceeaşi limbă. Iubindu-se până la contopire. Pentru că în universul pe care Franco Giannelli îl creează nu există limite. Inflorescenţele devin stele, asemenea stelelor care se transformă în flori. Galben şi albastru se recompun, la nadir, în verdele care va colora câmpul cu pensulaţii ferme, uneori tensionate, amintindu-mi – e poate doar un reflex sentimental căruia nu-i pot să mă împotrivesc – de Van Gogh. Tempestoso este o lucrare care cred că generează întreaga poetică a pictorului Franco Giannelli. Aproape shakespearian, şi nu datorită titlului. Furtuna poate fi interpretată ca o criză a naturii pe care, îndeobşte, o socotim de partea noastră: calmă şi tandră. Dar criza, o ştim, este bivalentă, ea poate fi interpretată şi ca oportunitate. Pictorul alcătuieşte şi cerul, şi marea, şi pământul din aceleaşi culori, schimbând dominanta. Iar din ciudata perspectivă pe care o compune nu înţeleg dacă acele globuri carnale sunt coroane de arbori sau fabuloase inflorescenţe din care – cine ştie? – va apărea mâine o nouă specie de oameni… Pentru mine, Franco Giannelli este arhitectul unei lumi de vis. Iar visul nu este altceva decât realitatea primă.”

Marina Roman, critic de artă

 tempestoso de franco giannellitempestoso de franco giannelli

 Tempestoso

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

ruxandra-sireteanu a incetat din viata

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață marți, 18 februarie 2014, în cursul dimineții, la vârsta de 70 de ani. 

Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, în 20 decembrie 1943 şi a debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Maia din Platon Krecet, în regia lui Alexandru Finţi.

După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1961, a intrat la I. A. T. C. „I. L. Caragiale”, la clasa profesorului Ion Finteşteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din Patima Roşie de Mihail Sorbul şi Fata, Iubita, Nevasta din Omul care s-a transformat în câine de O. Dragun, regia Andrei Şerban.

Între anii 1965–1969 a fost angajată la Teatrul Naţional din Craiova. Pe scena Naţionalului craiovean a interpretat: Catarina din Femeia îndărătnică de W. Shakespeare, regia Miron Niculescu; Dorina din Tartuffe de Molière, regia Miron Niculescu; Şura din Egor Bulîciov de Maxim Gorki, regia Petre Sava Băleanu; Elena din Suflete tari de Camil Petrescu, regia Geta Tomescu.

Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din Pescăruşul de Cehov (regia Alexandru Colpacci) şi Maria din Omul care… de Horia Lovinescu.

Din anul 1972, este angajată a Teatrului „Nottara” din Bucureşti. Timp de 36 de ani petrecuţi pe scena acestui teatru, actriţa Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje, printre care: Jennifer din Adio Charlie de G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din Familia Tott de Orkeny, regia Val Paraschivruxandra sireteanu portret (1977); Nina din N-am încredere în bărbaţi de Sofronov, regia Dan Micu (1975); Senia din Calandria de D. Babiena (1982); Agripina din 5 romane de amor de Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din Livada de vişini de A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); Si Pin din Taifun de Ca O Yu, regia Alexandru Dabija (1988); Margareta din Simeyaşul de Gherman, regia Horaţiu Mălăele (1990); Elena Sergheevna din Şantaj de Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina din Avarul de Molière, regia Mircea Cornişteanu (1994); Doamna Pearce şi Doamna Higgins din Misterele Londrei, muzical după Pygmalion de G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din Căsătoria de Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Nanny din Nanny de Fenwik, regia Tom Ferriter (1999); Judy din Moştenirea lui Cadâr, muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul „Nottara” a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA şi Canada, în 2001); Dragna, Boiana şi Olivera în Larry Thomson de Kovacevici (2001); Mama din Minciuna din mine de Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tiţa din Prăpăstiile Bucureştilor de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachiţa din Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova şi Ulita din Pădurea de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din Billy Şchiopul de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesa Un pensionar fatal de Al. Galin, regia Tudor Ţepeneag (2008); Madam Roza în Ai toată viața înainte, dramatizare după Romain Gary, regia Alina Rece (2009);  Eva Starsky în Nu vorbiți cu actorii de Tom Dudzik, regia Diana Lupescu (2011).

Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din Fierarii de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell din Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, regia Răzvan Dincă.

familia tot ruxandra sireteanu

Ghizi în Familia Tott

Roluri în filme: Cursa, regia Mircea Daneliuc; Septembrie, regia Timotei Ursu; Speranţa, regia Şerban Creangă; Imposibila iubire, regia Constantin Vaeni; Între oglinzi paralele, regia Mircea Veroiu; Baladă pentru fiul meu, regia Constantin Dicu; Divorţ din dragoste, regia Andrei Blaier; Crucea de piatră, regia Andrei Blaier; Marea lehamite, regia Mircea Daneliuc; Terente, regia Andrei Blaier; Aici nu mai locuieşte nimeni, regia Malvina Urşianu; Niki Ardelean, colonel în rezervă, regia Lucian Pintilie; Păcală se întoarce, regia Geo Saizescu.

Actriţa Ruxandra Sireteanu a jucat în peste 30 de spectacole de televiziune şi în peste 300 de piese la Teatrul Naţional Radiofonic. A înregistrat câteva sute de poveşti pentru emisiunea „Noapte bună, copii!”.

Între 1996–1997, a interpretat unul dintre rolurile principale din „Piaţa rotundă”, SOAP OPERA produs de Radio România Actualităţi în colaborare cu BBC, finanţat de Phare.

Din 1996 face dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”. Între 1998–1999, dublaj la serialul de televiziune Suflet de femeie.

În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universităţii „Hyperion” din Bucureşti, apoi, recent, la Şcoala de teatru pentru copii „Karisma”.

A susţinut multe recitaluri de poezie atât în România cât şi în Suedia (Malmö şi Göteborg) şi Grecia (Atena şi Salonic). În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault şi Tania Balachova.

Pușa Roth

Citește integral în Revista Teatrală Radio. Interviu de Pușa Roth cu Ruxandra Sireteanu; fragmente audio-video din spectacole radiofonice: „Discurs într-un ciorap” de Pușa Roth după Nina Cassian, 2007; „Orașul împietrit”, basm german („Noapte bună, copii!”).

Imagini de iarnă

silvia-onisa-iarna-in-maramures

Silvia Onișa, Iarnă în Maramureș

*

Steaua vieţii de Mihai Eminescu

Când norii, palate fantastice negre,

Cu geamuri prin care se vede safir,

Ascult-ale mării lungi cântece-alegre,

Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,

Din ochiu-i albastru se vede o stea,

Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,

C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,

Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

Ai milă şi stinge lungi zilele mele ¬

Cobori, o, cobori!

isaac-levitan-boulevard-at-evening-1883

Isaac Levitan, Bulevard seara

*

Noapte de iarnă de George Topârceanu

Cad din cer mărgăritare

Pe oraşul adormit…

Plopii, umbre solitare

În văzduhul neclintit,

Visători ca amorezii

Stau de veghe la fereastră,

Şi pe marmura zăpezii

Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă

Streşinile somnoroase,

Pune văl de promoroacă

Peste pomi şi peste case.

Scoate-o lume ca din basme

În lumini de felinare –

Umple noaptea de fantasme

Neclintite şi bizare.

Din ogeagul de cărbune

Face albă colonadă

Şi pe trunchiuri negre pune

Capiteluri de zăpadă,

Iar prin crengile cochete

Flori de marmură anină, –

O ghirlandă de buchete

Care tremură-n lumină.

Reci podoabe-n ramuri goale

Plouă fără să le scuturi,

Ici, risipă de petale,

Colo, roi uşor de fluturi…

Şi din valul de zăpadă,

Ca o mută arătare

Legănându-se pe stradă,

Un drumeţ ciudat răsare…

Vine cu popasuri multe,

Face-n calea lui mătănii.

Câte-odată stă s-asculte

Clopoţeii de la sănii.

Alteori uimit tresare,

Dă din mâini şoptind grăbit –

Parcă spune-o taină mare

Unui soţ închipuit…

Ca o umbră din poveste

Se strecoară-ncet, şi iar

Stă deodată fără veste

Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, –

Pare-nduioşat acum…

Visător şi lung priveşte

Casele de peste drum:

Poartă mică… pomi în floare…

O fereastră luminată…

Streşini albe de ninsoare…

Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute

Cad pe inima-i trudită,

Ca un stol de păsări mute

Pe-o grădină părăsită:

„Bulgăraş de gheaţă rece,

Iarna vine, vara trece

Şi n-am cu cine-mi petrece…

Bulgăraş topit în foc,

Dacă n-am avut noroc!

Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.

Omul, şovăind în stradă,

Pleacă iar, lăsând în urmă

Pete negre pe zăpadă.

dumitru ghiata peisaj de iarna

Dumitru Ghiață, Peisaj de iarnă

*

Ninge! de Otilia Cazimir

Ssst! Micuţa gerului,

Cu mânuţa îngheţată,

Bate-n poarta cerului

Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?

– Iaca, nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Şi coboară-ncetişor…

– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi

Şi aduce-n vânt, ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

Sănioare,

Zurgălăi…

jean-al-steriadi-peisaj-de-iarna-1922

Jean Al. Steriadi, Peisaj de iarnă

*

Iarna pe uliţă de George Coşbuc

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.

Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de aceea-i încruntat,

Şi s-avântă, şi se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc să mi te ţii!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvăleşte

Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să îmbete-n cale

Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Şi încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

Aţi înnebunit de tot

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că eşti român!

Biata babă a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,

Şi se ţin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!

Râd şi sar într-un picior,

Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate, înjură, dă din mâini:

Dracilor, sunteţi păgâni?

Maica mea! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte

Ca să-şi facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Şi mulţimea năvăleşte

Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ştrengari.

Ei, auzi! Vedea i-aş mari,

Parcă trece-adunătură

De tătari!

iarna-la-neamt-gheorghe-vanatoru

Gheorghe Vânătoru, Iarnă la Neamț

 *

Miezul iernii de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare

Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;

Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

ion-andreescu-iarna-la-barbizon-1881

Ion Andreescu, Iarnă la Barbizon

*

Vine, vine iarăşi iarna de Elena Farago

Vine, vine iarăşi iarna,

Ninge-afară, ninge.

Mulţi copii afară sunt,

Laudă colinde.

Doar bunica stă în casă,

Spune o poveste.

Despre marele Iisus,

Spune o poveste.

alexei savrasov iarna1870

Alexei Savrasov, Iarnă

-Frans_de_Momper_-_Winter_Landscape

Frans de Momper, Peisaj de iarnă

le canal de l Ourcq-en-hiver stanislas lepine

Stanislas Lépine, Canalul de l’Ourcq iarna

claude-monet-drumul-spre-giverny-iarna

Claude Monet, Drumul spre Giverny iarna

paul-gauguin peisaj de iarna efect de zapada

Paul Gauguin, Peisaj de iarnă, efect de zăpadă

stefan-popescu-peisaj-de-iarna

Ştefan Popescu, Peisaj de iarnă

aurel-ciupe-iarna-la-cluj

Aurel Ciupe, Iarnă la Cluj

david croitor iarna

David Croitor, Iarna

Grupaj realizat de Puşa Roth