Literary Allusions in „Finnegans Wake”, al unsprezelea volum din Lexicografia Joyce

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului Joyce Lexicography. Volume Eleven. Literary Allusions in Finnegans Wake de C. George Săndulescu.

Not „What” but „Why”

Cel de-al unsprezecelea volum din Seria Lexicografia Joyce pune accentul pe literatură mai degrabă decât pe limbile străine, și este editat în continuare de C. G. Săndulescu. Cartea de față este construită în memoria scriitorului englez Anthony Burgess, ale cărui romane reflectă mai toate o puternică influență a lui Joyce. Sunt incluse un rezumat al cărții Finnegans Wake precum și un eseu, ambele scrise de Burgess.

Spre deosebire de volumele anterioare, așadar, aici regăsim opere literare, fie că este vorba de titlul lor, de numele autorului ori al personajelor, sau de aluzii la textul propriu-zis. Shakespeare ocupă un loc extrem de însemnat: un scurt citat din Hamlet se repetă de 46 de ori în cele 628 de pagini câte are Finnegans Wake.

Trimiterile lui Joyce sunt în fond simple, însă ele acoperă nu numai toată literatura engleză, inclusiv cea irlandeză, ci și un mare număr de autori europeni și americani. Ne aflăm în plină junglă literară, dar nu încercăm să lămurim ce înseamnă un lucru sau altul — căutăm în primul rând să punem în lumină motivul pentru care romancierul Joyce recurge la o manieră atât de complicată de a scrie.

Pe lângă Shakespeare, întâlnim fragmente din textele preferate ale lui Joyce, de la Ibsen la Dante și Vico, de la Jonathan Swift la François Rabelais și Pușkin. Recomandăm cititorului să înceapă prin a studia Cuprinsul înainte de toate: este important să înțelegem cum se îmbină în acest volum Shakespeare cu Swift, cu Dante ori cu Rabelais! Grupările acestea în jurul unor autori trebuie să ne fie bine întipărite în minte înainte de a ne apuca să recitim Finnegans Wake în întregime. Shakespeare este important ca paradigmă; Swift este la fel de important și el; absolut toate paradigmele sunt importante.

Dacă reperați, dacă recunoașteți toți acești scriitori în cartea lui Joyce, îl veți înțelege pe Joyce cu siguranță!

Literary Allusions in Finnegans Wake de C. George Săndulescu se lansează oficial la data de luni, 23 iulie 2012, dar cartea poate fi consultată și descărcată din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-literary-allusions.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul  www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro.

Lidia Vianu

A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea ediției online a volumului A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, redactat de C. George Sandulescu.

Prin publicarea acestui volum, Contemporary Literature Press susține că, în mai multe privințe, Finnegans Wake de James Joyce este cea din urmă mare carte pe care civilizația europeană a produs-o și a publicat-o chiar în 1939, cu șase luni înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

Anticipând că în perioada postbelică Imaginea va înlocui puțin câte puțin Cuvântul, James Joyce își concentrează întreaga atenție atât asupra Cuvântului ca obiect al studiului limbilor în sine, cât și asupra cuvintelor așa cum există ele în literatura propriu-zisă.

După ce seria „Joyce Lexicography” s-a ocupat de România, Germania și Scandinavia din punct de vedere strict lingvistic, a venit momentul să se îndrepte și către literatură și să deschidă acest drum spre ceea ce am putea numi Lexicografie Literară.

În Aluzie, Joyce include de fapt toată literatura europeană: mult, foarte mult Shakespeare, apoi Cervantes, Rabelais, Lewis Carroll, dar mai ales Dante cu Divina Comedie – cartea de căpătâi a lui Joyce, ca și a celor doi mari susținători ai lui întru literatură, Ezra Pound și T. S. Eliot.

Volumul pe care îl publicăm acum este o dovadă indirectă că pentru Joyce ideea de Weltliteratur are aceeași importanță ca și cuvintele limbilor europene, incluzând aici și Biblia și pe Dickens. Toate numele și toate acele motifs folosite de Joyce se regăsesc în listele din acest volum.

Vă dorim lectură plăcută! pentru tot ce a scris Joyce și pentru tot ce au scris ceilalți de care vorbește Joyce. Scrierile lui sunt o invitație la lectura întregii literaturi. Finnegans Wake este modul lui James Joyce de a afirma că limba și literatura formează un tot de nedespărțit.

Volumul A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, redactat de C. George Sandulescu, se lansează oficial sâmbătă 11 februarie 2012, dar el poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/G.Sandulescu-Lexicon-of-Allusions-and-Motifs-in-FW.html 

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul http://www.editura.mttlc.ro/. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.

Lidia Vianu

Fiziologia gustului: Necesara cumpătare

Dintre toate darurile naturale, gustul este cel ce se simte mai bine şi se explică mai puţin, el n-ar fi ce este dacă s-ar putea defini. Acesta este un adevăr pe care noi îl gustăm din plin, uneori din prea plin, deci un adevăr care nu mai are nevoie de mici adaosuri, cum procedăm la bucătărie atunci când vrem să rupem inima târgului, adică a invitaţilor ce ne calcă pragul, pentru a fi prezenţi la masa pregătită cu migală. Fiindcă trecutul este poarta viitorului, de oricare domeniu ar fi vorba, cred că acest principiu se aplică şi în materie de gust. Prin urmare, vă propun să dăm o raită prin bucătăriile veacurilor trecute, ca să înţelegem până unde a ajuns rafinamentul culinar al mileniului trei.

Pe parcursul anului 1338, membrii unui ordin călugăresc din Provence au consumat raţii zilnice de 620 mililitri de vin. Supa figura permanent în meniu şi în special cea de varză, care se consuma de 125 de ori pe an. Carnea se servea de 217 ori pe an. Carne de oaie timp de 160 de zile, carne de oaie şi de vită 5 zile, carne de oaie şi ied într-o singură zi, carne de porc doar într-o singură zi, iar 55 de zile pe an, carne de porc sărată. În 109 zile din an se consumau ouă. Din aceste meniuri observaţi că lipsesc legumele şi fructele, prin urmare lipsesc vitaminele. Ar fi fost totuşi suficiente: un castronaş de lapte, o bucăţică de unt şi o portocală, pentru ca meniul acestor călugări ospitalieri să satisfacă exigenţele unui dietetician din secolul XXI. La final, îmi permit să vă aduc aminte că, indiferent de situaţie, avem nevoie de necesara cumpătare, aşa cum se exprima şi celebrul personaj Pantagruel:

„Nu năvăliţi prea viteji în tartine, copii de trupă ai mesei.

Harnica trudă lăsaţi la blindatele grele ce vin mai pe urmă!”

Cu bine și cu bucurie.

Pușa Roth