Draga Motzu,

Daca nu te grabeai, astazi probabil ca te aniversam la etajul 5 al Radiodifuziunii Romane. Ieri probabil ti-as fi luat sorici, felul tau preferat, pentru ca astazi sa ti-l aduc, rulat, cu fundita, pe post de cadou.
Tu ne-ai fi invitat, la pranz, la fel cum faceai de Sarbatori, in birou: angajati, colaboratori ai redactiei, ai postului, diversi colegi din Radio. Tanti Rodica ar fi alergat (ma rog, s-ar fi agitat) printre noi, sa supravegheze cu atentie daca toti mancam, daca avem ceva in pahar, daca ne simtim bine. Si te-ar fi mustruluit si pe tine sa mananci, cum iti facea zilnic. Noi ti-am fi cantat, am fi pornit combina audio cu un program oarecare, mai pe gustul tau, mai pe gustul nostru. (Iti mai faceam si farse cu muzica aia, mai stii?).
Tu ti-ai fi ascuns emotiile dupa niste bancuri „jucate” magistral, ai mai fi ironizat una-doua aberatii institutionale, noi ne-am fi bucurat inca o data ca putem fi aproape de tine si ca am avut norocul sa te cunoastem.
Dar te-ai grabit sa pleci, sa inviti alte „dimensiuni” la petrecerea ta. Chiar, or sti ca iti place soriciul, sa iti ia astazi?
Tanti Rodica a iesit la pensie. E adevarat ca nici noi nu prea mai aveam rabdare cu dansa, insa ii ducem dorul.
Zilele senine si frumoase de la etajul 5 s-au imputinat. Traim alte vremuri. Aproape ca nu ne mai cunoastem intre noi. Fiecare e ocupat sa vina, sa isi faca treaba cat mai discret (simt ca nu e asta totusi cuvantul potrivit) si sa se duca in soarele grijilor lui cat mai repede. Sa nu „fluiere in biserica”.
La Radio au aparut oameni noi. Nu am avut timp sa imi dau seama daca sunt la fel de interesati de colectiv, echipa, valori comune. Sau poate eram noi prea rasfatati in mediul acela special, boem, incarcat de cultura si de creatie, in general.
Motzu, sa ne promiti ca vei gandi iar un post de radio ciudat (asa ni se parea Radio3Net, cum adica pe Internet, ce radio mai e ala?). Stiu ca atunci cand va fi sa fie, te gasesc cu o constructie avangardista, ca si Radio3Net, poate un radio pe raze de soare, pe aripi de inger, cine stie. Sigur o sa vin cu un CV in mana.
O sa beau astazi o cafea cu cativa colegi si o sa lustruim, poate, cu maneca hainei, grijulii, placuta metalica de pe usa biroului tau si pe care scrie „Radio3Net – Florian Pittis”.

„Ce cu drag ne inconjoara” – in memoriam Motzu Pittis

Intotdeauna m-am ferit sa fiu prea entuziasmata, prea fericita, prea trista, prea patimasa in preajma lui Motzu Pittis. Asta fac si acum, cand „preajma” inseamna amintiri, atitudini si stari mostenite sau invatate de la El.
Nu procedez asa pentru ca Motzu a fost o persoana insensibila, dimpotriva, ci pentru ca nu ii placeau exagerarile ori extremele. Relatia lui cu noi, subalternii, colegii sai, fost una simpla si frumoasa, din care am invatat, fara sa ne dam seama cand, sa fim uniti, sa nu ne speriem (cine ii stie celebra replica „fara panica”?). Motzu a fost boem si cald in toate ipostazele sale: artist, director, jurnalist, coleg, interlocutor. A fost in mijlocul nostru si cand aveam treaba, si cand cineva aniversa ceva (venea la petrecerile noastre aniversare, chiar daca ele aveau loc intr-o garsoniera sau la picnic). Ne povestea savuros ce farse ii facea lui Vintila sau lui Baniciu, stiam despre repetitiile si spectacolele lui. Era ingaduitor si iubit (mai stiti diminetile in care venea cu garoafe albe cu margine visinie, simbolul Rapidului si, de la parter, pana la etajul 5 din Radio, le impartea doamnelor?). Cand Rodi, secretara sa, il „bodoganea” sa manance pentru ca uita de tot cand isi pregatea emisiunile sau vreun spectacol?
Noi, cativa, stim. Voi altii, aflati si sper sa va faca placere sa vi-l readuceti in memorie pe Motzu.
De aceea astazi, cand se implinesc patru ani de cand Motzu a ales, cum spun eu des, sa ne vegheze de pe un nor, nu pot spune decat ca ne este dor de el si ca parca este plecat la un concert sau delegatie si noi tot il asteptam. Noi, colegii de la Radio3Net, cel despre care spunea ca este cel mai frumos proiect al sau.
Multumesc!

Picaturi de suflet, stropi de lumina

De o luna sunt cu echipa Radio3Net si Kids Radio la Tabara de vara ”Kids Radio”. Aparent e o munca grea (doua posturi de radio, programe Matinal, workshop-uri, disco, activitati sportive, concerte).
Pana acum am lucrat alaturi de concurentii de la Mamaia copiilor, am ”insotit” un grup romano-olandez intr-o tabara pe teme de istorie, am lucrat alaturi de Asociatia Sfanta Macria intr-o saptamana avand leitmotiv pictura. Cursuri de jurnalism, astazi in Tabara Luminita de la Eforie Nord au sosit peste 200 de sportivi din Federatia Romana de Karate. DJ Adrian Saguna e ”omul marii” aici, l-am consemnat in tabara, la fel si pe Andreea Vraja. Astazi au sosit si Teo si Mike, de la Kids Radio, care vor lucra alaturi de reprezentantii Directiei de Sport si Tineret Constanta.
Diminetile sunt splendide pe plaja, chiar daca noi muncim si turistii se bucura de program. Ne facem treaba linistiti, uneori ne intelegem din priviri. Aici e meritul lui Motzu Pittis pentru atmosfera extraordinara pe care o avem in echipa. ”Patratii” au plecat azi, cu Gabi Crisan, dupa ce au ”acoperit” la Vama Veche evenimentul Folk you.
Seara mai radem uneori, exagerat poate, din cauza oboselii.
Dar ce sunt extraordinare, imposibil de descris, sunt bucuria copiilor, energia pe care ne-o transmit si dragul lor de a fi prezenti la orice activitate. Mai simti ceva negativ cand esti in preajma lor? Categoric, nu. Marea e tivita acum cu valuri albe, si, credeti-ma, daca tin ochii intredeschisi, in lumina alba a amiezii vad ”picaturi” din sufletul a ceea ce noi numim Tabara de vara ”Kids Radio”