Stagiunea Teatrului Scala din Milano s-a deschis cu „Madama Butterfly”

madama-butterfly-scala-milano

corespondenta-rubrica-liber-sa-spunNoua stagiune, 2016–2017, a teatrului Scala din Milano s-a deschis miercuri, 7 decembrie 2016, cu Madama Butterfly de Giacomo Puccini. Dirijorul spectacolului: Riccardo Chailly. În rolurile principale: Maria José Siri (soprană originară din Uruguay) şi tenorul american Bryan Hymel.

Această nouă montare este semnată de Alvis Hermanis, regizor de teatru din Letonia, care a regizat deja la Scala Die soldaten de Zimmermann şi I due Foscari de Giuseppe Verdi. Artistul se întâlneşte însă pentru prima dată cu Madama Butterfly, dar nu cu Puccini (memorabilă, Tosca, montată la Berlin). Continuă lectura „Stagiunea Teatrului Scala din Milano s-a deschis cu „Madama Butterfly””

Radioul italian a împlinit 90 de ani

radio italia 90 de ani

calendarLa 6 octombrie 1924 a avut loc prima transmisiune radiofonică în Italia. 

Primele cuvinte pronunţate la radio au fost: „URI, Uniunea Radiofonica Italiană. 1-RO: frecvenţa de Roma. Lungime de undă metri 425. Tuturor celor care ne ascultă, Bună seara! Este ora 21, 6 octombrie 1924. Transmitem concertul de inaugurare a primului post radiofonic italian, susţinut de quartetul compus din Ines Viviani Donarelli, la microfon, Alberto Magalotti, Amedeo Fortunati şi Alessandro Cicogniani. Vom asculta Haydn, Quartetto op. 7, prima şi a doua parte.” Continuă lectura „Radioul italian a împlinit 90 de ani”

Dansând în streaming mondial

marianela nunez in giselle

eveniment liber sa spunLa 1 octombrie cinci teatre din întreaga lume au intrat în direct streaming pentru a arăta publicului interesat munca din spatele scenei şi repetiţiile. 24 de ore în backstage pentru a înţelege cum ia naştere un spectacol. 

Aţi văzut filmul Lebăda neagră al lui Darren Aronofsky? V-aţi imaginat (datorită superbelor actriţe Natalie Portman şi Mila Kunis) cum este universul dansului între culise şi primadone pline de angoase, regizori deloc maleabili şi scenografii de poveste?

world ballet day live

Un eveniment live streaming intitulat World Ballet Day Live vă dă posibilitatea să trageţi cu urechea şi să vedeţi ce se întâmplă în momentul creării unui spectacol în cinci din cele mai cunoscute teatre din lume: The Australian Ballet din Melbourne, Bolshoi din Moscova, The Royal Ballet din Londra, The National Ballet of Canada din Toronto şi San Francisco.

Va fi ca şi cum aţi fi prezenţi la repetiţii, printre coregrafi şi regizori, exerciţii la bară, dansatori pe poante, probe de costum şi de lumină.

Cinci teatre au decis să participe la această iniţiativă cu enorm entuziasm. Fiecare companie are la dispoziţie patru ore şi dacă pierdeţi vreo scenă o veţi putea recupera pe youtube.

Primul experiment de acest gen a fost realizat în 2012. A avut un imens succes, a fost văzut în streaming de 200 mii de persoane şi în reluare de 2 milioane şi jumătate.

Pentru a participa va trebui să intraţi pe site-ul celor cinci teatre unde este indicată ora transmisiei în direct (atenţie la fusul orar) şi puteţi chiar să puneţi întrebări pe twitter sau facebook. De asemenea, puteţi trimite materiale video cu dansuri şi piruete din toată lumea care vor face parte ulterior dintr-un documentar montat şi prezentat pe internet ca un omagiu adus coregrafiei în general.

Trailer-ul cu câteva fragmente din backstage – simetrii perfecte, fuste uşoare ca aripi de fluture, chignon, costume – poate fi vizionat deja online.

manon royal balet

Manon, Royal Ballet, Londra

Royal Ballet produce Manon (premiera a avut loc la 26 septembrie la Covent Garden, va fi apoi transmisă în cinemtografe la 16 octombrie) cu legendara dansatoare argentiniană Marianela Nuñez. Şi National Ballet of Canada care îşi deschide oficial stagiunea la 8 noiembrie, a ales aceeaşi operă. Bolshoi în schimb propune Îmblânzirea scorpiei (va fi transmisă în 800 de cinematografe din întreaga lume la 23 octombrie).

Corespondenţă de la Roma de Raluca Niţă

Festival de tango, dansul simţurilor şi muzica pasiunii

tango argentina roma buenos aires raluca nita

Un amestec fermecător de tradiţii, artă şi senzualitate numit tango. Aceasta este „cartea de vizită” a Festivalului „Buenos Aires Tango – Roma, Capital Mundial de Tango”, aflat la cea de-a cincea ediţie. O întâlnire internaţională cu muzica, cântecul şi dansul argentinian care s-a desfășurat la Auuditorium Parco della Musica din Roma în perioada 1–5 octombrie 2014.

buenos-aires-tango-festival-2014 roma 

Festivalul este produs de Fundaţia Musica per Roma cu sprijinul Ministerului Culturii, Sadaic în colaborare cu Instituto Intecambio Cultural Ensamble al Sur.  Directorul artistic Carlos Villalba mărturiseşte că „manifestarea îşi propune să exploreze un univers tradiţional şi în acelaşi timp modern unde se întâlnesc muzica, dansul şi poezia tango-ului”.

Tocmai de aceea, la această ediţie au fost invitaţi artişti în stare să recreeze spiritul arhaic al dansului argentinian. În fiecare seară, Cavea del Auditorium se va transforma într-o adevărată „milonga” cu dj-ul latin Negro Juan, coregraful argentinian Leonardo Esteban Cuello care a lucrat cu Carlos Saura şi Julio Bocca. La Sala Petrassi a putut fi admirat spectacolul Colleciòn tango, patru coregrafii pe muzica compusă de Osvaldo Pugliese, Carlos Di Sarli, Muguel Calò, Francisco Canaro şi Astor Piazzolla.

Dolores Sola spune povestea sufletului „criollo” cântând la chitară pe notele lui Gardel, Corsini şi Magaldi, trecând de la cabaret la „milonga”.

tango

În cadrul festivalului a avea loc şi premiera absolută a spectacolului Infinito tango, o călătorie în universul „Tanguero” de Leonardo Cuello cu cinci cupluri de dansatori: Lucia Aspiroz Larrosa și Miguel Santilan, Andrea Cuna și Juan del Greco, Nuria Lazo și Federico Ibanez, Ayelen Alvarez Mino și Gonzalo Romero şi Lucia Canale și Sebastian Fernandez.

Corespondenţă de la Roma de Raluca Niţă

Baletul Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg în turneu la Ravenna

lacul lebedelor teatrul mariinsky skt petersburg

eveniment liber sa spunDe un secol şi jumătate, Baletul Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg reprezintă un mit al dansului şi un model „sacru” al genului clasic.

În perioada 2–8 octombrie 2014 celebrul balet rus se află în turneu la Teatrul Alighieri, în cadrul Festivalului de dans de la Ravenna. Ansamblul de dansatori este însoţit de orchestra de tineri a Teatrului Mariinsky.

teatrul alighieri ravenna

 Teatrul Alighieri din Ravenna

Din repertoriu fac parte spectacolul Lacul lebedelor (2, 3 şi 7 octombrie) şi spectacole cu coregrafii născute în anii 1900 (4 şi 8 octombrie). Este vorba despre balete semnate de Marius Petipa, Lev Ivanov, August Bournonville, Frederick Ashton, George Balanchine, Wayne McGregor, Alexei Ratmansky şi Sasha Waltz. Balanchine este considerat astăzi părintele neoclasicismului american. Programul turneului cuprinde şi spectacolul Giselle, un „must” al dansului clasic (5 şi 6 octombrie).

Mariisnky Ballet - Giselle

Giselle, Teatrul Mariinsky

Teatrul Mariinsky a fost împărăţia tuturor artiştilor de anvergură istorică: de la coregraful Marius Petipa, care a fost directorul teatrului timp de 60 de ani şi căruia i se datorează un imens patrimoniu de creaţii legendare, până la artişti de faimă mondială ca Anna Pavlova, Tamara Karasavina şi Vaslav Nijinsky, participanţi activi ai proiectului de avangarda „Ballets Russes” al lui Diaghilev.

marius petipa

Marius Petipa

Şi după Revoluţie, când oraşul va fi rebotezat Leningrad iar teatrul se va numi Kirov (redevenit apoi Mariinsky în anii ’90), instituţia îşi va menţine faima şi valoarea istorică. Va rămâne un laborator pentru noile talente, balerini formidabili ca Rudolf Nureyev, Natalia Makarova şi Mikhail Baryshnikov.

Templu imperial, Teatrul Mariinsky continuă să dea lumii dansului un stil, un simţ al poveştii, o magie unică a corpului.

Corespondenţă de la Roma de Raluca Niţă

Stradivarius, între tradiţie, patrimoniu şi furturi

MUZEUL VIORII DE LA CREMONA

eveniment liber sa spunFestivalul Internaţional Stradivarius îşi va lăsa porţile deschise până la 12 octombrie 2014. Manifestările culturale se desfăşoară la Muzeul viorii din Cremona: 40 de evenimente, concerte, expoziţii şi întâlniri atât cu artişti din întreaga lume cât şi cu „făcătorii” de viori, adevăraţi maeştri artizani. Arta lor a fost declarată patrimoniu imaterial universal de către UNESCO. 

viktoria mullova

Viktoria Mullova

Viktoria Mullova va cânta cu o vioară Sradivarius Julius Falk din 1723, câteva fragmente muzicale de Bach. Apoi, acompaniată la chitară şi alte instrumente de percuţie va interpreta Stradivarius la Rio, compoziţie de Nucci, Azevedo, Veloso şi Misha, fiul artistei şi lui dirijorului italian Claudio Abbado. Mullova se va întâlni cu publicul alături de maestrul artizan Marcello Ive.

De la samba la dublu tango: Richard Galliano interpretează la acordeon iar Guido Rimonda la vioară, acompaniaţi de Camerata Ducale, lucrări semnate de Vivaldi, Bach, Piazzolla şi Galliano însuşi.

Vioara jazz a Reginei Carter şi cea clasică a lui Salvatore Accardo se vor împleti într-un concert memorabil.

Sonig Tchakerian şi Orchestra din Padova şi Veneto vor interpreta Anotimpurile lui Vivaldi şi lucrări de Piazzolla.

SALA DIN MUZEUL VIORII CREMONA

Sală din Muzeul viorii de la Cremona

Extrem de interesante sunt şi expoziţiile vernisate în timpul festivalului: Cremona – 1937, amintind data de naştere a Muzeului viorii moderne; Maeştrii omagiază patru mari artizani ai viorii încă în plină activitate: Francesco Bissolotti (născut în 1929), Giancarlo Guicciardi (1940), Gio Batta Morassi (1934) şi Renato Scrollavezza (1927), o întâlnire cu ei fiind o călătorie în tradiţia pură; Artizani italieni ai viorii secolului XXI, o întâlnire cu operele a peste 160 de artişti meşteşugari ai acestui instrument.

Astăzi, la Şcoala maestrului Gio Batta Morassi nu este înscris niciun tânăr italian. Niciunul. Din 50 de cursanţi. Majoritatea celor interesaţi de această artă provin din Japonia, Taiwan, China, Bulgaria şi România.

GIO BATTA MORASSI

Gio Batta Morassi

„E o muncă titanică. Ai nevoie de cap dar mai ales de amândouă mâinile. Amândouă”, repetă maestrul Morassi. „Tocmai de aceea e o artă care nu va muri niciodată. Pentru că nu depinde de nicio maşinărie. Este o ştiinţă a simetriilor. Azi, la 80 de ani, reuşesc să fac o vioară în trei zile, alţii au nevoie de două luni, dar aşa am fost eu întotdeauna, mai rapid decât alţii.”

În afară de atelierul propriu-zis, vioara trece prin camera de vopsire şi laboratorul foto unde sunt imortalizate instrumentele finisate. Ultima probă se dă în camera acustică unde muzicienii se închid ore întregi împreună cu artizanii pentru a exersa nuanţele sunetului viorii.

Niciun maestru artizan nu cântă la vioară. Cum aşa? Răspunde tot Morassi: „După ce ai lucrat şi nivelat lemnul nu numai în pasta lui dar în umbrele lui ascunse, mâna şi-a pierdut atingerea mătăsoasă a instrumentistului. Mâna e aspră, în schimb urechea e extrem de rafinată şi delicată. Violoniştii au totală încredere în nuanţele simţului nostru.”

Morassi a căutat lemnul şi l-a tăiat adesea cu mâna lui. „E nevoie de răbdare. Trebuie să înveţi să aştepţi anumite bucăţi de lemn şi 40 de ani. Să le aştepţi şi să le asculţi”.

Astăzi, la o eventuală licitaţie, preţul unei viori Stradivarius poate porni de la cel similar unei opere de Van Gogh.

Violin by Antonio Stradivari, Cremona, 1704, Betts  Michael Zirkle

Vioara Stradivarius „Betts”, Cremona, 1704

Dar ce face ca Stradivarius să fie o vioară unică în lume? Și mai ales care este explicaţia faptului că, în timp, calitatea sunetului devine tot mai bună? Un studiu publicat de curând în varianta online a revistei Plos ONE dezvăluie că secretul se ascunde în densitatea specifică lemnului folosit, ea dă viorii, violoncelului şi celorlalte creaţii ale lui Antonio Stradivari o graţie şi o intensitate irepetabile.

Riscul cel mai mare în momentul realizării acestui tip de studiu este deteriorarea instrumentului. Pentru a-l examina de aproape, un cercetător olandez al Centrului Medical al Universităţii din Leiden (LUMC) i-a facut o adevărată „radiografie generală”, analizÂnd rezultatele cu experţi din Statele Unite. Verdictul? Omogenitatea densităţii lemnului transformă vioara Stradivarius într-un instrument unic.

Bogăţia expresivităţii tonurilor este fără egal în lume. Dintre toate instrumentele cu corzi create de Antonio Stradivari astăzi mai există doar 600, fiecare dintre ele reprezentând un tezaur de milioane de euro. Despre calitatea lemnului, de arţar şi brad, s-a vorbit întotdeauna ca despre un element fundamental datorită calităţilor sale particulare. Alţii susţin însă că adevăratul secret se ascunde în răşina cu care maestrul artizan acoperea instrumentele.

Centrul danez, prin şeful echipei Berend Stoel, şi expertul artizan american Terry Borman au realizat această analiză cu ajutorul unui program creat pe computer, o tehnică foarte puţin invazivă, gândită şi cu ajutorul şi experienţa unui medic pneumolog, doctorul Jan Stolk. Stoel şi colegii săi au făcut „radiografii” pentru cinci viori Stradivarius şi şapte viori contemporane la Mount Sinai Hospital din New York, examinând fiecare detaliu în parte. Variaţiile de densitate a lemnului au un impact precis asupra eficienţei vibraţiilor şi deci a producerii sunetului. Evident studiul continuă. Misterul rămâne.

vioara stradivarius lipinski

Vioara Stradivarius „Lipinski”

Viorile Stradivarius sunt cunoscute în întreaga lume şi pentru un alt record de data asta dramatic: furturile. Furturi organizate sau întâmplătoare. O vioară Stradivarius „Lipinski” 1715 (în valoare de 3,5 milioane de dolari) i-a fost furată în luna ianuarie a acestui an lui Frank Almond, primul violonist al Milwaukee Symphony Orchestra, lovit în timp ce se îndrepta spre maşina personală aflată în parcarea teatrului.

Anul trecut a fost găsită o Stradivarius 1696, după trei ani de la „dispariţie”. Proprietarul ei, violonista coreeană Min-Jin Kym era la Londra, în gara Euston, mânca un sandvici la un chioşc. S-a uitat o secundă la mesajele primite pe telefonul mobil şi…

Nici măcar biserica nu este un loc sigur. În luna aprilie, o solidă vioara Hornsteiner 1804, plasmată cu lemn de Mittenwald, i-a fost furată violonistului Damiano Bordoni în Domul din Novara, într-o încăpere a catedralei unde artistul o lăsase pentru câteva minute.

vioara stradivarius

Culmea ghinionului a fost atinsă de Luigi Bianchi, un instrumentist eclectic foarte cunoscut: în 1980 i se fura o violă Amati 1595, spărgându-i-se geamul maşinii lăsată în Piaţa Scala, la Milano (happy end: carabinierii o vor recupera în 2006). În 1998, hoţii intrau în casa din Roma a aceluiaşi Bianchi. Dispare o Stradivarius „Colossus” 1716.

Vioara Stradivarius „Gibson” 1713 este astăzi în posesia tânărului american Joshua Bell dar istoria sa este foarte curioasă: furată în 1936, dintr-o cabină a teatrului Carnegie Hall (proprietarul, violonistul Bronislaw Huberman era pe scenă cântând cu o altă vioară, Guarnieri 1731), reapare abia în 1985, predată poliţiei de văduva hoţului, violonistă ambulantă.

Tradiţie, pasiune, patrimoniu şi furturi. Povestea instrumentului creat de Antonio Stradivari nu pare să aibă sfârşit…

Raluca Niţă

Corespondenţă de la Roma