Recital de pian Nicoleta Luca

nicoleta luca

Marți, 22 martie 2016, ora 17.00, la Salonul de muzică al Palatului Cantacuzino (Muzeul Național ,,George Enescu”, Calea Victoriei nr. 141, București), va avea loc recitalul de pian susținut de Nicoleta Luca.

În program: George Enescu, Suita op. 10 nr. 2 în Re major: Toccata – Sarabanda – Bourée; Frédéric Chopin, Studiul op. 25 nr. 1; Vals op. 64 nr. 2; Maurice Ravel, Alborada del gracioso (din ciclul Miroires). Continuă lectura „Recital de pian Nicoleta Luca”

Ziua Internaţională a Francofoniei la Praga

praga_francofonie

Ziua Internaţională a Francofoniei a fost sărbătorită la Praga printr-o seară de muzică și film organizată de Ambasada României în Republica Cehă în colaborare cu Institutul Cultural Român din Praga, în 25 martie 2015, în Palatul Morzin, sediul misiunii diplomatice româneşti din capitala cehă. Evenimentul a inclus un recital susţinut de pianista Adela Liculescu și proiecția filmului documentar Casa cu lei, realizat de Anca Filoteanu.

Recitalul de pian a cuprins lucrăriopere de George Enescu (Pavana din Suita în Re major, op. 10), Maurice Ravel (Valsul) și Franz Liszt (Sonata în si minor).

adela-liculescu

În pofida vârstei tinere, Adela Liculescu are o biografie şi o experienţă scenică impresionante. Este considerată de criticii muzicali ca „o interpretă extrem de matură cu o carieră bogată în calitate de solistă” (Jeanine Costache).

Concertul a fost precedat de proiecția filmului documentar Casa cu lei, care se referă la una dintre cele mai renumite reședințe princiare de pe Calea Victoriei, ridicată între 1901–1903 de Gheorghe Grigore Cantacuzino după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. În această somptuoasă reședință a trăit o perioadă de timp marele compozitor român George Enescu (1881–1955), după căsătoria în anul 1937 cu Maruca Cantacuzino. Începând cu 19 iunie 1956, clădirea adăpostește Muzeul Național „George Enescu”, conform dorinței soţiei sale, care după moartea renumitului compozitor, a donat imobilul statului român.

Lidia Našincová

Corespondenţă de la Praga

ziua francofoniei praga

Veronica Miclea, director adjunct al ICR Praga, pianista Adela Liculescu, E. S. Daniela Gîtman, ambasadorul României în Republica Cehă

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Corespondență

Léo Ferré

leo ferre portret de annie musca

calendarLéo Ferré, celebru compozitor francez și poet, interpret și pianist, cu mai mult de 40 de albume în cei peste 40 de ani de carieră, s-a născut la 24 august 1916 la Monaco.

Cel care în 1970 înregistra tragicul Avec le temps avea o cultură muzicală clasică. A dirijat în mai multe rânduri orchestre simfonice în Montreux, Montréal sau Barcelona, deși unele spectacole-hibrid au fost puse la zid de lumea specialiștilor.

Muzica lui Léo Ferré este dură, nu mângâie, strigă, are sarcasm, dar devine pe alocuri și romantică și tandră, în toată tristețea ei. Iar poemele pe care le-a publicat i-au adus un loc favorabil în literatura franceză.

„J’avais la phrase dans les mains, comme une grenade avant l’éclatement. Eh bien, je lancerai des mots dans la foule, au hasard, et les livres ne seront plus de mise.” (Léo Ferré, L’édition du Livre de Poche, 1995).

poezie si muzica franceza secolul XX leo ferre

Léo Ferré

Pasaje din biografie

Fiu al lui Joseph Ferré, director de personal la Cazinoul din Monte Carlo, și al Mariei Scotto, croitoreasă de origine italiană, Léo cântă de la 7 ani în corul Catedralei din Monaco. Descoperă polifonia venind în contact cu operele lui Palestrina și ale lui Tomás Luis de Victoria. Unchiul său, Albert Scotto, fost violonist în orchestra din Monte Carlo și director la Théâtre au Casino, îl invită la spectacole și chiar repetiții la Opera din Monte Carlo, loc de cinste al vieții muzicale internaționale.

Léo Ferré îl descoperă devreme pe Beethoven, dar va rămâne profund atașat de Ravel și compozițiile sale Copilul și vrăjitoriile, Daphnis și Chloe, Concertul pentru mâna stângă, Bolero și Pavană pentru o infantă defunctă.

La 9 ani, intră la Colegiul Saint-Charles de Bordighera în Italia, la internatul căruia va rămâne nu mai puțin de opt ani, perioadă despre austeritatea căreia va povesti în romanul său autobiografic. Între timp își aprofundează cunoștințele despre solfegiu, iar la 14 ani compune o rugăciune la mesă pe trei voci și o melodie pe versurile lui Paul Verlaine, din poemul Soleils couchants. Începe să citească din Voltaire, Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé, pe versurile cărora va compune melodii peste ani.

leo ferre in oglinda

Autodidact în muzică

Revine la Monaco pentru bacalaureat și începe să scrie pentru publicația „Le Petit Niçois” articole de critică muzicală, ceea ce îi permite să se apropie de dirijori prestigioși ai vremii, Antal Dorati și Dimitrie Mitropoulos. Își ia bacalaureatul în filozofie, dar tatăl refuză să-l înscrie la Conservatorul de muzică. În 1935, Léo pleacă la Paris unde urmează studii de drept. Autodidact în studiul pianului, cel care-și obținuse licența în științe politice, este mobilizat, dar la revenire începe să-și exprime în forță vocația de compozitor. În 1940, pentru nunta surorii sale, compune o Ave Maria pentru orgă și violoncel, iar prima apariție în public va fi la 26 februarie 1941 la Théâtre des Beaux-arts din Monte Carlo, sub numele de Forlane.

La sfârșitul unui concert al lui Charles Trenet, de la Montpellier, Léo Ferré îi prezintă acestuia trei cântece, dar este sfătuit să compună doar pentru alții, ceea ce și-ar fi dorit el însuși.

leo ferre poet muzician interpret muzica franceza

Întâlnirea cu Edith Piaf și semnarea primului contract cu o casă de discuri

1945 este anul întâlnirii cu Édith Piaf care îl încurajează să-și încerce norocul la Paris și care în 1948 va cânta una dintre melodiile lui, Les amants de Paris. Ferré se instalează așadar în capitala franceză și obține un contract de trei luni la Cabaretul „Le Bœuf sur le toit”, unde cântă voce și pian. După prietenia cu Jean-Roger Caussimon și câteva melodii împreună în aprilie 1947, Ferré pleacă în turneu în Martinica, iar la întoarcere se pare că începe să frecventeze cercurile anarhiștilor spanioli, ceea ce îl determină să compună romanticele Le Bateau espagnol, Le Flamenco de Paris, Les anarchistes.

Anul 1947 va fi și cel al semnării primului contract cu o casă de discuri, „Le Chant du Monde”, care din anii ’50 va fi reprezentantă a firmei sovietice „Melodia”. Forțat să câștige un ban, își cântă melodiile. Începând cu sfârșitul anului 1947, când are ocazia să dirijeze pentru prima oară o orchestră simfonică, Léo Ferré produce și moderează pe canalul Paris Inter un ciclu de emisiuni consacrate muzicii clasice.

bustul lui leo ferre

Bustul lui Léo Ferré

Mariajele lui Léo

În 1943 se căsătorește cu Odette Shunck și se instalează într-o fermă, la Beausoleil, aproape de Monaco. Mariajul lor avea să dureze șapte ani, timp în care Léo a scris printre altele și La vie d’artiste. În 1950, o întâlnește pe Madeleine Rabereau, cu 13 ani mai tânără și cu o fetiță de 5 ani, Annie Butor. Până în 1968, Madeleine îi va fi nu doar soție, dar și muză. Ea îl va determina să devină artist pe scenă și îi va împărtăși preocupările, inclusiv dragostea pentru maimuța Pépée, așa cum artistul are o afecțiune deosebită față de Annie, cea care, după anii petrecuți alături de Léo și mama sa, va scrie o carte intitulată Comment voulez-vous que j’oublie…, apărută în 2013 la Phébus.

monografii leo ferre

În martie 1974, Léo se va căsători cu Marie-Christine Diaz, fiica unor refugiați spanioli. El avea aproape 58 de ani, iar ea împlinea curând 27. Cu Marie-Christine, tânăra pe care o cunoscuse în 1967, în Toscana, Léo va avea trei copii: Mathieu, Marie-Cécile și Manuella.

Ani de glorie

În 1950, Léo Ferré pleacă pentru scurt timp în Anglia, unde Basil Dearden îi oferă rolul unui pianist în filmul Colivia de aur. Un an mai târziu înregistrează pentru radio De sac et de cordes, un recital pe versuri rostite de Jean Gabin.

Anii ̓50 sunt ani de glorie. Încheie contracte cu Odéon, cântă L’Arlequin în fața Prințului Rainer de Monaco, cel care îi pune la dispoziție în 1954 Opera din Monte Carlo și orchestra sa, pentru creația lui Apollinaire, La Chanson du mal-aimé. Fotografiile din timpul spectacolului au fost făcute de cunoscutul său artist-fotograf André Villers. Léo Ferré înregistrează succes după succes la Olympia, apoi la sala Bobino, și începe romanul autobiografic Benoît Misère, publicat în 1970 la Robert Laffont.

În 1960, Léo Ferré începe colaborarea cu Georges Brassens și Jacques Brel, alături de producătorul Eddie Barclay. Acum apare celebra melodie Jolie môme, interpretată mai ales de Juliette Greco. Leo începe să-și atragă admiratorii la Alhambra.

leo ferre la Theatre des Champs Elysees 1984

La Théâtre des Champs Elysées în 1984

Ultimul turneu-maraton al celui care a semnat printre altele À Saint-Germain des Près, cântând cartierul unde își începuse viața de artist, Paris canaille, interpretată de fermecătoarea Catherine Sauvage, C’est extra, La solitude, pe care o iubise atât, Le Quartier latin, Ni Dieu ni Maître, a fost în 1987. Franța, Germania, Austria, Italia și Belgia, Canada și Japonia. În iunie 1991 concertează la Palais des Sports, iar în septembrie sărbătorește apariția ultimului său album: Une saison en enfer. Turneul din 1992 este întrerupt deoarece artistul este supus unei intervenții chirurgicale. La 14 juillet 1993, Léo Ferré moare la Castellina in Chianti, în Toscana, în mijlocul întinderilor de vii și măslini, unde locuia cu soția și copiii. Este înmormântat la Monaco, unde astăzi există și o superbă sală de spectacole care îi poartă numele.

espace leo ferre monaco

Espace Léo Ferré, sala de spectacole din Monaco

„Ne chantez pas la Mort, c’est un sujet morbide

Le mot seul jette un froid, aussitôt qu’il est dit

Les gens du show-business vous prédiront le bide

C’est un sujet tabou… Pour poète maudit

La Mort… La Mort…”

(Ne chantez pas la Mort! muzica: Léo Ferré; versuri: Jean-Roger Caussimon)

Annie Muscă

scuarul leo ferre paris

 Scuarul Léo Ferré

leo ferre annie musca

Ilustrație de Annie Muscă

Ascultă

Paris canaille

Jolie môme

Ni Dieu ni Maître

La solitude

Ne chantez pas la mort!

Les anarchistes

Recital Léo Ferré la Théâtre des Champs Elysées, 1984, partea I

Recital Léo Ferré la Théâtre des Champs Elysées, 1984, partea a II-a

Recital Léo Ferré la Téâtre des Champs Elysées, 1984, partea a III-a

Cvartetul „Ad Libitum” – un sfert de secol de activitate pe scenele lumii

cvartetul ad libitum 25 ani

eveniment liber sa spunÎn 2013, Cvartetul „Ad Libitum”, unul dintre cele mai apreciate ansambluri camerale din România, împlineşte 25 de ani de activitate și marchează această frumoasă aniversare printr-o serie de recitaluri extraordinare! Un sfert de secol de succese, strălucire, importante premii câștigate și aplauze primite pe scenele din întreaga lume.

În mod simbolic, seria începe chiar în data de 25 a acestei luni și include trei orașe: Pitești, București și Craiova. Programul ales este unul foarte ofertant pentru muzicieni și atractiv pentru public: opusuri de referință pentru acest gen din repertoriul muzicii românești, germane și franceze: Cvartetul op. 22 nr. 2 în Sol major de George Enescu, Cvartetul op. 95 în fa minor „Serioso” de Ludwig van Beethoven și Cvartetul în Fa major, semnat Maurice Ravel.

sigla ad libitumPovestea Ad Libitum a început în anul 1988 la Universitatea Naţională de Muzică din Iaşi. Patru tineri muzicieni – violoniştii Adrian Berescu şi Şerban Mereuţă, violistul Bogdan Bişoc şi violoncelistul Filip Papa își porneau ascensiunea. Primul care a simțit scânteia, energia generată de acești artiști a fost profesorul și mentorul lor, maestrul Bujor Prelipcean, membru al celebrului Cvartet „Voces”. Aprecierea a venit apoi și din partea altor cvartete de renume ale lumii precum Fine Arts, Juilliard sau Amadeus. Apoi a venit marea reuşită din 1997, când Ad Libitum a fost primul Cvartet român care a câştigat Marele Premiu, Premiul Juriului de Specialitate şi Premiul Mecenatului muzical la Concursul Internațional de la Evian. O victorie care le-a deschis muzicienilor nenumărate drumuri – înregistrări pentru renumita casă de discuri Naxos, urmate de o nominalizare la Premiile Grammophone, echivalentul clasic al premiilor Grammy. Cvartetul „Ad Libitum” a pătruns şi a cântat în cele mai mari „temple” dedicate muzicii clasice: au fost găzduiţi în Sala Concertgebouw din Amsterdam, la Salle Cortot din Paris sau în Konzerthaus din Berlin.

alexandru tomescu cvartetul ad libitum

Vara anului 2011 s-a dovedit a fi una dintre cele mai triste pentru Cvartetul „Ad Libitum”, din cauza marii pierderi suferite: primul violonist al ansamblului, Adrian Berescu a murit într-un accident rutier. Cei trei colegi ai săi au înţeles însă că singurul mod de a-i cinsti memoria este acela de a nu lăsa şi Cvartetul să dispară. Astfel că pupitrul I al ansamblului cameral i-a revenit celebrului violonist Alexandru Tomescu.

În noua formulă, cei patru muzicieni au înregistrat în 2012 un prim disc – Ad Libitumdisc ad libitum primus Primus – împreună cu inginerul de sunet Jakob Händel, deţinător de premii Grammy, special invitat din Germania în acest scop. Iar în octombrie 2013, Cvartetul „Ad Libitum” a sărbătorit cei 25 de ani de activitate printr-un turneu în Olanda, care s-a încheiat cu un recital susținut în celebrul complex De Doelen din Rotterdam.

Violoniștii Alexandru Tomescu, Șerban Mereuță, violistul Bogdan Bișoc și violoncelistul Filip Papa vă invită la o sărbătoare pe acorduri de George Enescu, Ludwig van Beethoven și Maurice Ravel în 25 noiembrie 2013 la Filarmonica din Pitești, în 26 noiembrie 2013 la Filarmonica „George Enescu” din București și în 27 noiembrie 2013 la Filarmonica „Oltenia” din Craiova, unde recitalul este inclus în programul Festivalului Internațional „Craiova Muzicală”. Toate recitalurile vor începe la ora 19.00

Mai multe informații vă stau la dispoziție pe www.adlibitumquartet.com și pe www.facebook.com/AdLibitumQuartet.

 

Festivalul „Enescu” 1961 şi Legendele Radioului românesc la Humanitas Kretzulescu

premiere discografice casa radio lansare kretzulescu

eveniment liber sa spun18 septembrie 1961, ora 20, a doua ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu”… Într-o Sală Mare a Palatului nu de mult inaugurată, publicul bucureştean, avid de „normalitate” într-un regim de dictatură, urmărea uimitoarea demonstraţie de măiestrie artistică a unuia din cei mai mari violonişti ai lumii: Henryk Szeryng, care izbutea performanţa inegalabilă de a cânta în aceeaşi seară 3 mari concerte ale repertoriului violonistic semnate Bach, Brahms, Beethoven…

Miercuri, 18 septembrie 2013, ora 17.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din București, Editura Casa Radio, care şi-a obişnuit deja publicul cu revelaţiile Arhivelor Radio România, prin noua sa apariţie discografică: Festivalul Internaţional „George Enescu”, ediţia 1961, un album cu 10 discuri-cronică, face posibile asemenea mereu surprinzătoare conjuncţii peste vremuri.

editura-casa-radio-festival-enescuMarile concerte ale celei de-a doua ediţii a Festivalului sunt reunite într-un CD-box cu 10 discuri, prilejuind (re)descoperirea unor interpreţi legendari, precum Aldo Ciccolini, Sviatoslav Richter sau Henryk Szeryng, aflaţi în vârful carierei lor internaţionale, a unor mari discuri cronica festival enescu editia 1961maeştri ai baghetei ca Lorin Maazel, Ghenadi Rojdestvenski, George Georgescu… „Magia” serilor de concerte din perioada 9–18 septembrie 1961 va putea fi azi împărtăşită de noile generaţii de ascultători, de toţi iubitorii muzicii, datorită înregistrărilor live realizate de Radio România, acelaşi constant partener al Festivalului.

Iar în această toamnă bucureşteană, aflată sub semnul sărbătorilor culturale, Editura Casa Radio continuă seria restituirilor discografice esenţiale din Fonoteca Radio, propunând o nouă colecţie: „Radiolegende”– maeştrii muzicii româneşti în înregistrări istorice.

Colecţia „Radiolegende” constituie omagiul pe care Radioul public, la aniversarea a 85 de ani de existenţă, îl aduce „părinţilor fondatori” ai programului şi formaţiilor sale muzicale, prin editarea albumelor: Theodor Rogalski, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri. Aceşti mari creatori, cărora şcoala muzicală românească le datorează intrarea în modernitate, s-au investit cu generozitate, de-a lungul întregii lor cariere artistice,radiolegende muzica romaneasca şi într-o operă de construcţie instituţională, punând temeiurile Radiodifuziunii naţionale care, iată, ne oferă astăzi, în premieră absolută, discurile-portret de compozitor şi interpret ale maeştrilor.

Tot în „Radiolegende” şi-au găsit locul şi două mult aşteptate albume dedicate artei unor interpreţi neîndoios „legendari”: violoncelistul de renume mondial, Radu Aldulescu, care, de la debutul cu Orchestra Radio, ne-a lăsat, până la plecarea din ţară, un număr însemnat de valoroase înregistrări radiofonice (în mare parte rămase până acum inedite) şi inegalabila pianistă Maria Fotino, solistă şi sunetist la Radio România mai bine de două decenii.

festivalul enescu 1961 inregistrari cronica radiolegende maestrii muzicii romanesti

Astfel, regăsirea marilor momente artistice ale Bucureştiului muzical al deceniilor al șaselea şi al șaptelea din secolul trecut devine posibilă pentru melomanii din toate generaţiile printr-un demers susţinut de valorificare a patrimoniului arhivistic al Radioului public, în mereu înnoite formule editoriale.

Vă invităm, miercuri, 18 septembrie a.c., ora 17, pe terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu, să ne fiţi alături la aceste mari întâlniri cu muzica şi maeştrii săi din toate timpurile! Participă: Olga Grigorescu, Ilinca Dumitrescu, Laura Manolache, Cristina Comandaşu, Costin Tuchilă. Moderator: Tiberiu Comandaşu, redactor muzical, Editura Casa Radio. 

Detalii pe www.edituracasaradio.ro

Vezi și Scrisoare pentru melomani

Lawrence Foster: „În România există o cultură profundă, care are nevoie să fie hrănită, sprijinită și să iasă la suprafață”

dirijorul lawrence foster despre romania

eveniment liber sa spunCelebrul muzician american de origine română, Lawrence Foster, care va dirija Orchestra Română de Tineret în această seară pe scena Sălii Palatului, a fost invitatul special al unei dezbateri despre cultură și identitate, sâmbătă, 7 septembrie 2013, în cadrul Festivalului ideilor, la Aspen Insitute România.

„Reputația României poate fi refăcută prin investiția în cultură și în artiști, având în vedere talentul și școala de aici”, a punctat reputatul dirijor Lawrence Foster, în cadrul dezbaterii publice organizate de Aspen Institute România, în parteneriat cu Festivalul „George Enescu”, în cadrul programului „Bucureștiul creativ”.

„Există această discuție despre reputația României. În Franța sentimentul antiromânesc este în creștere. Dar principalul atu ca imagine pe care îl aveți sunt marii artiști, pictori, muzicieni români. Lista este foarte lungă. Aveți o școală incredibilă de artiști vocali și de violoniști. În România există o cultură profundă, care are nevoie să fie hrănită, sprijinită și să iasă la suprafață”, a arătat Foster.

Dirijorul a participat la această dezbatere după repetițiile avute ieri cu Orchestra Română de Tineret, în colaborare cu faimosul violonist Pinchas Zukerman, care va cânta și luni, 9 septembrie, la București, în cadrul unui concert extraordinar oferit de Ministerul Justiției pentru profesiile juridice, în cadrul programului „Bucureștiului creativ”, program inclus în Festivalul „George Enescu”. Lawrence Foster a povestit cât de marcat a fost de performanța violoniștilor din cadrul Orchestrei Române de Tineret, de tehnica lor, de capacitatea de a se adapta rapid la solicitările sale și ale lui Pinchas Zukerman.

lawrence foster conferinta de presa

„Viitorul vieții artistice din România este legat de acești tineri fantastici cu care lucrez. Vor unii să investească în mine de aur, dar oamenii, acești tineri, sunt o mină de aur. În ei trebuie investit. De ce sunt atât de mulți români de succes în diaspora? Pentru ca simt că aici, în România, nu au nicio șansă!”, a arătat Foster.

„Aceasta este imaginea pentru România. Asta face Festivalul «Enescu» pentru România: pune în lumină acești oameni minunați”, a adăugat dirijorul, care a subliniat faptul că accesibilitatea concertelor de la București, datorită prețurilor reduse ale biletelor, este un punct forte, deoarece muzica nu este doar pentru elite, ci pentru toată lumea.

Foster a subliniat faptul că există o legătură între muzică, filosofie, literatură și contextul politic în care trăiește un compozitor și că fiecare artist are propria sa „linie roșie”, propriile sale valori, de la care nu abdică.

Lawrence_Foster dirijori de origine romana

Una dintre cele mai apreciate orchestre formată din tineri muzicieni, Orchestra Română de Tineret va interpreta duminică, 8 septembrie, de la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului, lucrări de Ravel, Brahms şi Dan Dediu, avându-l la pupitru pe maestrul Lawrence Foster.

Biroul de Presă al Festivalului „George Enescu”

liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

Program de concerte

festival enescu duminica 8 septembrie 2013 concerte

Programul celei de-a doua duminici din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” începe la ora 11.00, la Sala Mică a Palatului, cu concertul Cvartetului „Minguet” al cărui program este: Gabriel Iranyi – Cvartet de coarde nr. 4 (2012) „…Innenräume, Verwebungen…”; Peter Ruzicka – Cvartetul de coarde cu soprană solo nr. 6 „Erinnerung und vergessen” (2008) – solistă: Sarah Maria Sun; Wolfgang Rihm – Patru studii pentru cvartet cu clarinet (2003) – solist: Jörg Widmann.

pierre yves artaud

Pierre-Yves Artaud

În aceeași serie, „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi” la Studioul de Operă şi Multimedia al Universității Naționale de Muzică din București, la ora 14.00, este programat concertul Ansamblului Traiect”, dirijat de Sorin Lerescu, care îl are ca solist pe flautistul Pierre-Yves Artaud. Invitată: Cornelia Petroiu (violă). În program: Tiberiu Olah – „Invocaţii” pentru 5 executanţi, Ede Terényi – „Traiectorie albă” pentru ansamblu, Laura Ana Mânzat – „Rondo neconvenţional” pentru ansamblu (primă audiție absolută), Anatol Vieru – „Feuerwerk” pentru flaut, vibrafon şi vioară, Elena Apostol – „Fairytale” pentru ansamblu, Sorin Lerescu – „Proportions II” pentru flaut şi ansamblu instrumental. Intrarea liberă.

De la ora 17.00, în sala Ateneului Român, va concerta Ansamblul „Profil”. Dirijor: Tiberiu Soare: Programul cuprinde: Adrian Enescu – Cinematic pentru orchestră de cameră, Viorel Munteanu – Invocaţii pentru clarinet solo, Octavian Nemescu – „Nativitas quindeci pour 11 heures de la nuit” (primă audiţie), Doina Rotaru – Centrifuga pentru 7 instrumentişti, Mihai Măniceanu – Crescendo pentru vioară solo, Nicolae Brânduş – Études transcedentales pentru orchestră de cameră.

mihai potcoava ian 1996

Mihai Potcoavă, Ian, 1996

Seria „Mari orchestre ale lumii” este dedicată duminică, 8 septembrie (Sala Mare a Palatului, ora 19.30) Orchestrei Române de Tineret, la pupitrul căreia se va afla dirijorul Lawrence Foster, cu un un program amplu și ambițios: Dan Dediu – Frenesia pentru orchestră op. 84 (2000); Johannes Brahms – Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră în la minor, op. 102 – soliști: Pinchas Zuckerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel); Maurice Ravel – Rapsodia spaniolă, Pavană pentru o infantă defunctă, Alborada del Gracioso, Bolero. Concert prezentat de Romelectro Logo.

Al patrulea eveniment din seria „seria „Concertele de la miezul nopții”, la Ateneul Român, de la ora 22.30, propune drama muzicală Alessandro de Händel (pe un libret de Paolo Rolli) în versiunea dirijorului George Petrou, la pupitrul Orchestrei „Armonia Atenea”. Distribuția: Alessandro – Max Emanuel Cenčić, Rossane – Julia Lezhneva, Lisaura – Laura Aikin, Clito – Pavel Kudinov, Tassile – Xavier Sabata, Leonato – Juan Sancho, Cleone – Vasily Khoroshev.

Radio România Cultural și  Radio România Muzical vor transmite concertele de la orele 11.00, 17.00, 19.30 și 22.30.

festivalul enescu septembrie 2013 detalii program interpreti

Apariţia proiectului Orchestra Română de Tineret – spirit enescian şi tradiţie europeană (2008), a pornit din necesitatea racordării tinerei generaţii de muzicieni români la exigenţele şi aspiraţiile artistice europene. Acest lucru s-a putut realiza prin iniţiativa lăudabilă şi plină de entuziasm a doi dintre marii noştri artişti, violoncelistul Marin Cazacu şi dirijorul Cristian Mandeal, cu sprijinul Fundaţiei „Prietenii muzicii – Serafim Antropov” şi „Lanto Communication”.

Ansamblul, devenit un nume şi un personaj colectiv în viaţa muzicalã româneascã şi europeană, reunind artişti selectaţi dintre cei mai valoroşi din întreaga ţară, a cunoscut o evoluţie fulminantă prin apariţii în concerte de succes, pe scena Ateneului Român, a Radiodifuziunii Române şi a Sălii Palatului, la aceasta din urmă, prin participarea în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, ediţia 2011, precum şi în deschiderea primei ediţii a Festivalului Internaţional „Sergiu Celibidache”. De asemenea a concertat la: Palais de Behague din Paris, Auditorium CMD din Strasbourg, Auditorium Santa Cecilia din Roma, în cadrul Festivalul Internaţional de la Ravello şi poate cel mai important, prestigiosul Festival Internaţional „Young Euro Classic” de la Berlin – ediţia 2012.

Ca o recunoaştere a meritelor artistice deosebite, dovedite în scurta sa perioadă de activitate, în anul 2011, Orchestra Română de Tineret a devenit membru al Federaţiei Europene a Orchestrelor Naţionale de Tineret – EFNYO.

lawrence foster

Lawrence Foster

Lawrence Foster a dirijat pe scene renumite din întreaga lume. Este considerat un remarcabil ambasador al muzicii lui George Enescu. „Lawrence Foster pare să fi fost pus pe această planetă pentru a dirija muzica lui Enescu”, scria prestigiosul cotidian „The Telegraph”.

Lawrence Foster a fost Director Artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” la ediția din 1998, iar în anul 2003 a fost decorat de statul român pentru contribuția adusă muzicii românești. Colaborează cu artişti și orchestre faimoase, inclusiv orchestre de tineret și dirijează atât muzică de operă, cât și muzică simfonică.

Pentru Lawrence Foster, stagiunea 2009–2010 a marcat începutul mandatului său ca director muzical al Orchestrei Operei Naționale din Montpellier, dar și cea de a opta stagiune ca director artistic şi dirijor principal al Orchestrei Gulbenkian din Lisabona.

Lawrence Foster a lucrat cu un număr mare de orchestre de tineret. În vara anului 2004 a adus Orchestra de Tineret Australiană la BBC Proms şi Concertgebouw din Amsterdam, şi a luat orchestra în turneu din nou în iulie 2007. A făcut un turneu de Paşte cu Junge Deutsche Philharmonie în 2009 şi a dirijat Orchestra Academiei la Schleswig-Holstein Musik Festival în august 2009.

Ca dirijor de operă, Lawrence Foster a apărut pe scenele celor mai mari teatre din întreaga lume. Colaborează frecvent cu Hamburgische Staatsoper, dirijând Pélléas et Mélisande în 2008–2009, Freischütz, Carmen, Dama de pică. În primăvara anului 2011 a revenit la Opera din Marsilia pentru o producţie cu Wozzeck, iar apoi a dirijat, în premieră mondială, o nouă operă de René Koering la Opera din Monte Carlo.

Cu Orchestra Gulbenkian, Lawrence Foster prezintă la Lisabona cel puţin o operă în concert pe stagiune. Ca director muzical al Orchestrei Operei Nationale Montpellier a dirijat producţiile Die Zauberflöte în toamna anului 2009 şi Otello în primăvara anului 2010.

Născut în 1941 în Los Angeles, cu părinţi români, Lawrence Foster este un remarcabil interpret al muzicii lui George Enescu, fiind Director Artistic al Festivalului „George Enescu” în ediţia din 1998. Cea mai recentă înregistrare a lui Enescu: orchestraţie proprie a Octetului pentru coarde cu Orchestre Philharmonique de Monte Carlo pentru EMI, a fost lansată în primăvara anului 2009.

În ianuarie 2003 Lawrence Foster a fost decorat de preşedintele român pentru contribuția adusă muzicii româneşti.

george petrou

George Petrou

George Petrou s-a îndreptat spre dirijat după o carieră de pianist concertist, de-a lungul căreia a apărut pe scena multor mari săli de concerte din lume și a fost invitat special al marilor radiouri europene precum BBC 3, SDR, Deutschland Radio, Radio Swiss-Romand, Radio Cehia.

Ca dirijor, s-a axat pe un repertoriu de muzică barocă, clasică și romantică, fiind adeptul unei interpretări documentate istoric. Printre concertele lui recente se numără o nouă producție cu Farnace de Vivaldi la Opéra National du Rhin, cu Max Emanuel Cenčić și Vivica Genaux, un turneu european alături de Max Emanuel Cenčić (inclusiv la festivalurile de la Versailles și Innsbruck) și un turneu european cu Alessandro de Handel.

Recent a dirijat Alcesta la Oper Leipzig, Phaëton de Lully și Il Tigrane de A. Scarlatti la Saarlaendisches Staatstheater, prima reluare a operei Il trionfo di Clelia de Gluck la Megaron din Atena, Bărbierul din Sevilla de Rossin, la Opera Națională a Greciei, Semele de Händel la Staatstheater Bern, Ifigenia în Aulida de Gluck la noua sală de concerte a Fundației Onassis din Atena. De asemenea, Petrou, care a lucrat cu ansambluri instrumentale de muzică veche și orchestre simfonice, este prim-dirijor al Orchestrei Armonia Atenea, alături de care a susținut o serie de concerte de muzică modernă la Megaron în Atena și o serie de concerte cu instrumente vechi la Centrul Cultural Onassis, dar și turnee internaționale și înregistrări cu casele de discuri DECCA și MDG.

A colaborat ca solist cu orchestre de renume ca Orchestra Philharmonia Orchestra, Orchestre National du Capitolle de Toulouse, Orchestra Ceaikovski din Moscova și a lucrat cu dirijori faimoși, precum Michelle Plasson și Vladimir Fedoseyef. Înregistrările operelor Oreste, Ariana în Creta, Alessandro Severo, Tamerlano și Giulio Cesare de Händel, la casa de discuri germană MDG, au fost recompensate cu premiul Choc din partea „Le Monde de la Musique”, alegerea editorului Gramophone, Diapason 5, CD-ul săptămânii din „Sunday Times”, înregistrarea lunii aleasă de editorii Musicweb, Crescendo Bestenliste Platz 1. Tamerlano a primit și prestigiosul ECHO KLASSIC 2008 (cel mai bun disc de operă al anului).

George Petrou a absolvit primul Conservatorul din Atena (pian), şi-a continuat studiile la Colegiul Regal și Academia Regală de Muzică din Londra, cu ajutorul unor burse din partea RAM și a Fundației Onassis, obținând masterate în muzică. Câștigător al mai multor competiții internaționale din Anglia, Italia, Republica Cehă și Japonia, Petrou a primit trofeul Artistul anului în 1998, cât și Premiul pentru cea mai bună înregistrare a anului 2006 (pentru Ariana, în Creta), acordat de Uniunea Criticilor de Muzică și Dramaturgie din Grecia. Tot în 2006 a câștigat premiul Sebetia Ter la Napoli.

Costin Tuchilă

liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

London Philharmonic Orchestra va concerta în cadrul Festivalului „George Enescu”

London-Symphony-Orchestra-

festivalul-george-enescu-2013-De astăzi într-o lună, vineri, 13 septembrie 2013, în seria „Mari orchestre ale lumii”, Festivalul Internațional „George Enescu” vă oferă un concert extraordinar al uneia dintre cele mai renumite orchestre simfonice, London Philharmonic Orchestra, care va afla sub bagheta talentatului dirijor Vladimir Jurowski.

Găsiți programul zilei de 13 septembrie din cadrul Festivalului mai jos, precum și spectacolele la care încă mai sunt disponibile bilete.

Programul zilei de 13 septembrie 2013

Una dintre cele mai apreciate orchestre la nivel mondial, London Philharmonic Orchestra va interpreta pe 13 septembrie, de la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului Simfonia nr.1 în do minor de Anton Bruckner, sub bagheta lui Vladimir Jurowski. Unul dintre cei mai bine cotați dirijori ai momentului și absolvent al prestigiosului Conservator de la Moscova, Vladimir Jurowski a fost invitat să dirijeze, de-a lungul anilor, la cele mai cunoscute instituții muzicale din lume: Royal Opera House Covent Garden, Teatro La Fenice di Venezia, Opéra Bastille de Paris, Théâtre de la Monnaie Bruxelles, Maggio Musicale Festival Florence. Programul mai cuprinde: Uvertura „Marele paște rus” de Rimski-Korsakov și Concertul nr. 3 în Do major pentru pian și orchestră, op. 26 de Serghei Prokofiev, în interpretarea pianistei Anika Vavic, despre care maestrul Zubin Mehta spunea că are „un imens talent, o tehnică excelentă și un stil deopotrivă inteligent și pasional”.

vladimir jurowski

Vladimir Jurowski

Concertul va avea loc cu casa închisă, însă publicul îl poate urmări, pentru prima dată în istoria Festivalului în transmisie live, în sala de cinema, la Grand Cinema Digiplex. Biletele pot fi achiziționate la link-ul: http://www.grandcinemadigiplex.ro/ro/spectacole/evenimente-speciale/item/394-festivalul-si-concursul-international-george-enescu.

În aceeași zi, la Ateneul Român, de la ora 17.00, este programat un alt concert extraordinar de pian, având-o ca solistă pe pianista de origine franceză Claire-Marie Le Guay. Aceasta va interpreta, alături de Orchestre National D’Île-de-France, sub bagheta dirijorului Enrique Mazzola, Concertul pentru mâna stângă, în Re major, op.82 de Maurice Ravel. Programul este alcăuti integral din piese de compozitori francezi. Veți mai asculta: J. Ibert – Bacchanale, A. Honegger – Concertino pentru pian şi orchestră, H 55, D. Milhaud Le Bœuf sur le toit, op. 58, M. Ravel – Suita nr. 2 pentru orchestră, „Daphnis et Chloé”, op. 57b .

claire marie le guay

Claire-Marie Le Guay

Și la acest concert biletele s-au epuizat. Îl veți puteți vedea în transmisie live, la Grand Cinema Digiplex. Bilete pot fi cumpărate la adresa de mai sus.

De la ora 22.30, tot la Ateneul Român, unul dintre cei mai iubiți pianiști și dirijori se reîntoarce pe scena Festivalului „Enescu” pentru a oferi publicului un adevărat regal Mozart. Chiristian Zacharias va dirija Orchestre de Chambre de Lausanne. În program: Simfonia concertantă pentru vioară, violă şi orchestră în Mi bemol major, KV 364 (soliști: François Sochard, Eli Karanfilova), Concertul nr. 15 pentru pian şi orchestră în Si bemol major, KV 450 (solist: Christian Zacharias), Simfonia nr. 40 în sol minor, KV 550.

Biletele fiind epuizate, puteți urmări concertul la Grand Cinema Digiplex, unde mai sunt bilete disponibile.

La Timișoara, Orchestra Filarmonicii Banatul, dirijată de Gheorghe Costin va interpreta în cadrul Festivalului lucrări de George Enescu, Francis Poulenc și Bela Bartók. Soliști vor fi Manuela Iana-Mihăilescu și Dragoș Mihăilescu.

Pentru programul complet accesaţi site-ul Festivalului: http://festivalenescu.ro/calendar/events

liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Promenadă muzicală între Paris și București

Soliști ai Filarmonicii „George Enescu” și muzicieni români stabiliți la Paris se întâlnesc pe scena Ateneului Român (Sala Mare) sâmbătă, 16 iunie 2012, ora 19.00, pentru un eveniment special: Promenadă muzicală de la Paris la București, un regal muzical cu piese purtând semnătura compozitorilor francezi contemporani cu Enescu. Evenimentul este organizat de Filarmonica „George Enescu” în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

Interpretează: Fernand Iaciu (vioară), Micaela Mingheraș-Couture (soprană), Andrei Licareț (pian), Ionuț Bogdan Ștefănescu (flaut), Emil Vișenescu (clarinet), Horia Maxim (pian).

În program: Françaix – Thème avec variations (soprană, clarinet și pian), Debussy – Clair de lune (pian), Chausson – Poème op. 25 (vioară, pian), Enescu – Cantabile și Presto (flaut, pian), Poulenc – Sonate (clarinet, pian), Saint-Saëns – Violons dans le soir (soprană, vioară, pian), Saint-Saëns – Une flûte invisible (soprană, flaut, pian), Ravel – Tzigane (vioară, pian), Ravel – La flûte enchantée (Shéhérazade) (soprană, flaut, pian), Debussy –Trois préludes (pian), Fauré – Fantaisie (flaut, pian), Spohr – 6 Deutsche Lieder (soprană, clarinet, pian).

Biletele – în valoare de 30, 25 si 20 lei – au fost puse în vânzare la casa de bilete a Ateneului Român.

Violonistul francez de origine română Fernand Iaciu a studiat sub îndrumarea lui George Manoliu, Daniel Podlovski și Galina Barinowa. A debutat alături de Filarmonica „George Enescu”, în același timp având și o bogată activitate concertistică, fiind membru al Cvartetului „Philarmonia”. S-a stabilit la Lille în 1982, iar doi ani mai târziu a devenit prim-violonist al Orchestrei Naționale din Lille, alături de care a cântat sub bagheta unor mari dirijori. A fost invitat ca solist al Orchestrei de Cameră din Auvergne, l’Orchestre de Montpellier et l’Orchestre Philharmonique du Luxembourg. Din 1986 este liderul Cvartetului „Lalo”, alături de care a efectuat numeroase turnee în Italia, Marea Britanie, Germania și a participat la festivaluri în compania unor importanți soliști, și din același an predă vioara la Conservatorul Național din Lille.

Născută în România într-o familie de muzicieni, Micaela Mingheraș a studiat canto la Conservatorul din București, sub îndrumarea prof. Arta Florescu. A debutat pe scena Operei din Galați în rolul Gilda din Rigoletto și a apărut ulterior în numeroase roluri ca invitată a Operei din Timișoara, Cluj-Napoca și București. Stabilită în Franța, și-a continuat cariera lirică sub bagheta unor renumiți dirijori precum Richard Bradshaw, Guy Condette, Cyril Diederich, Laurence Foster, Alain Lombard, Friedrich Pleyer, Michelangelo Veltri, alături de Paata Burchuladze, Giovanna Casolla, Margarita Castro-Alberty, Gregory Kunde, Leontina Vaduva și Giogo Zancanaro, într-o bogată activitate concertistică.

Andrei Licareț a concertat în toată Europa și în Statele Unite, câștigând un număr important de competiții printre care Jeunesse Musicales (premiul I), București Yamaha (premiul I) sau Premiul II la Concursul Lory Wallfish. Printre profesorii cu care a studiat se numără Gabriela Enășescu, Viniciu Moroianu, Dana Borșan, Dan Dediu (cu care a studiat compoziție) și Jacques Rouvier. A studiat și la Salzburg cu Dmitri Baskirovs, iar în prezent este studentul lui Leon Fleisher la Peabody Conservatory.

Doctor în muzică al Academiei de Muzică din București, Ionuț Bogdan Ștefănescu a debutat ca solist în anul 1983 și a susținut numeroase recitaluri și concerte în România și în străinătate (Anglia, Franța, Spania, Cehia, Germania, Olanda, Coreea de Nord, Japonia, U.S.A), participând în același timp la mai multe festivaluri naționale și internaționale. Ionuț Bogdan Ștefănescu este în același timp compozitor (Pianissimo Summer Dream, piesă pentru ansamblu de percuție, primă audiție absolută la Conservatorul din Lausanne, 2005), autor de librete de operă, de scenarii de film, precum și autorul unor volume printre care Joc de oglinzi (2004), Vârstele flautului (2005), Despre pietre și păsări (2006).

Clarinetistul Emil Vișenescu a studiat în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, sub îndrumarea profesorilor Ioan Cudalbu şi Valeriu Bărbuceanu. În 1993 a devenit membru al orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti. Are o activitate susţinută pe scenele de concert din ţară şi din străinătate, atât ca solist al unor orchestre simfonice, cât şi ca membru al unor ansambluri camerale cum ar fi Pro Contemporania, Hyperion, Profil şi Devotio Moderna. Emil Vișenescu este membru al Trio-ului Mozaic, ansamblu care a colaborat strâns cu numeroși compozitori români, rezultatul fiind mai multe piese dedicate ansamblului. Din 2002 predă clarinetul la Universitatea Națională de Muzică București.

Horia Maxim este considerat unul dintre cei mai buni pianiști ai generației sale. Este un muzician afirmat după 1990, abordând un repertoriu vast, atât ca solist concertist (colaborator al majorităţii orchestrelor simfonice din Romania, sub bagheta unor prestigioşi dirijori), cât şi ca partener al unor importanţi interpreţi români şi străini, în diferite ansambluri camerale. Măiestria sa pianistică a fost apreciată şi în recitaluri şi concerte susţinute în importante săli de concert din Europa şi Japonia. Lista repertoriului său solistic cuprinde concerte de Mozart (KV 466 și 488), Beethoven (nr. 2, 3, 5), Brahms (nr. 1), Ceaikovski (nr. 1), Grieg, Rahmaninov (nr. 2 si 3), R. Strauss (Burlesca), Ravel (nr. 1 si 2), în timp ce programele camerale oferite publicului conţin o mare varietate de lucrări, începand de la Bach şi Händel, şi încheind cu cei mai apreciați compozitori contemporani.

Dublu eveniment cu Ruxandra Donose la Sala Radio

Ce au în comun muzica lui Ravel, „ora spaniolă” şi vrăjile? Aflaţi în concertul extraordinar de vineri 21 ianuarie 2011, la Sala Radio, ora 19.00.

Vedeta serii va fi mezzosoprana de talie mondială Ruxandra Donose. Orchestra Naţională Radio se va afla sub bagheta celebrului dirijor Julien Salemkour.

Două opere cu rezonanţă în viaţa artistică internaţională, dar aproape necunoscute la noi, Ora spaniolă şi Copilul şi vrăjile de Maurice Ravel, vor oferi bucureştenilor prilejul de a se bucura de o muzică în care savoarea textului, armoniile şi talentul artiştilor se vor îmbina pentru a contura o atmosferă de neuitat.

O poveste plină de haz este ceea ce propune Ora spaniolă, o poveste în care personajele, conturate desăvârşit de compozitor, vor reuşi să introducă publicul într-o atmosferă unică.

Copilul şi vrăjile promite să încânte publicul cu o mulţime de personaje, muzica atingând cele mai diverse tipuri de sonorităţi, evoluând din zona limbajului academic prin jazz, foxtrot, ragtime, polcă şi chiar vals.

Concertul are o distribuţie de excepţie alcătuită din solişti de renume: Philippe Do, Yuriy Tsiple, Valentin Racoveanu, Petre Burcă, Teodora Gheorghiu, Aura Twarowska, Antoanela Bârnat şi Tina Munteanu, precum şi cele două ansambluri corale ale SRR – Corul Academic Radio pregătit de Dan Mihai Goia şi Corul de Copii Radio pregătit de Voicu Popescu.

Ruxandra Donose împărtăşea câteva gânduri privind aceste lucrări într-un recent interviu:

Ora spaniolă şi Copilul şi vrăjile, pe care le vom interpreta în 21 ianuarie la Sala Radio, sunt două capodopere foarte diferite. Ora spaniolă este o comedie muzicală care are în prim plan cinci solişti. Orchestra contribuie extraordinar de mult la toată ironia, la tot hazul, la caricaturizarea situaţiilor respective, iar soliştii au, fiecare, un rol extrem de bine definit. Conception este un rol foarte frumos, temperamental, foarte dificil. Rolul meu, singurul feminin, Conception, această soţie nefericită care încearcă pe parcursul unei ore frenetice, să găsească puţină fericire, este extrem de greu de conturat.

Pe de altă parte, Copilul şi vrăjile este o fantezie, un basm, o operă cu foarte multă lume pe scenă – cor, cor de copii, şapte-opt solişti care cântă fiecare câteva roluri, orchestră – o reuniune de forţe pentru a aduce la viaţă această parabolă, această minunată fantezie ce cuprinde tot: de la jucării la natură, copilul, mama, visele, prinţesa şi aşa mai departe.

Este o minune de operă, foarte greu de realizat, din multiple motive şi este foarte important din punct de vedere cultural că facem asta aici, la Bucureşti.”

Cu un nume deja consacrat pe marile scene ale lumii, Ruxandra Donose a abordat de-a lungul timpului roluri din cele mai variate, ce au dezvăluit calităţile sale artistice de excepţie. Inteligenţa remarcabilă, cultura muzicală solidă, cunoaşterea perfectă a stilurilor, muzicalitatea, puternica personalitate a artistei ca şi eleganţa prezenţei scenice i-au permis să abordeze cu acelaşi succes un repertoriu divers. Debutul internaţional la Opera din Basel, urmat de cel de la Opera de Stat din Viena au marcat începutul unui drum ce avea s-o poarte pe toate meridianele, de la Royal Opera Covent Garden, Opera Bastille şi Opera Mare din Paris, Deutsche Oper Berlin, Semper Oper Dresda, Opera din Hamburg, Opera din Zürich, Teatro Regio – Torino, Teatro La Fenice – Veneţia, Teatrele de Operă din Helsinki, Copenhaga, Filarmonica din München, Orchestre de Paris. Peste ocean a cântat la Metropolitan Opera şi Carnegie Hall din New York, San Francisco Opera, San Francisco Symphony, Chicago Symphony, Boston Symphony, Los Angeles Opera, Los Angeles Philarmonic, Phildalephia Opera Company, Pittsburg Symphony, Atlanta Symphony, Cincinnati Opera, Toronto Opera Company, Orchestre Symphonique de Montreal şi altele, ajungând până la Tokio, Kyoto, Hiroshima, Beijing, Shanghai sau Hong Kong, fără să uităm participarea la reputate festivaluri cum ar fi cel de la Glyndebourne, sau Festivalul de la Salzburg. Repertoriul artistei include peste 45 de roluri principale de operă, tot atâtea piese de rezistenţă din repertoriul vocal-simfonic, sute de lieduri.

Născut în anul 1969, Julien Salemkour a început să studieze dirijatul în anul 1987, cu prof. Hans Herbert Jöris, continuând apoi la Mozarteum, în Salzburg, cu Michael Gielen. În timp, Julien Salemkour şi-a însuşit un bogat repertoriu de operă fiind dirijor asistent al unor reputaţi maeştri ai baghetei dirijorale precum Christoph von Dohnanyi, Sir George Solti, Pierre Boulez. Din anul 2001, Julien Salemkour este angajat al Operei de Stat din Berlin ca dirijor şi asistent al celebrului Daniel Barenboim iar dintre lucrările dirijate amintim: Flautul fermecat, Don Giovanni, Romeo şi Julieta, Le Sacre du printemps, Giselle, Bărbierul din Sevilla, Der Ferne Klang de F. Schreker, Nasul, Lacul lebedelor. În stagiunea 2005–2006 Julien Salemkour a dirijat Freischütz, Le Sacre du printemps, Feuervogel, Flautul fermecat, Turandot, Katja Kabanowa.

Ca pianist, Julien Salemkour a evoluat alături de New Music Ensemble din Austria, a realizat numeroase prime audiţii şi înregistrări cu violonistul şi dirijorul Oswald Sallaberger, iar ca acompaniator de lieduri, colaborează cu Ruth Ziesak (Paris, Radio Classique, Stuttgart, SWR) şi Christine Schaefer.

Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Sălii Radio (str. G-ral Berthelot nr. 60–64) şi prin reţeaua Eventim, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Sponsori: JTI, Hotel Ramada-Majestic.