Unul dintre marii înțelepți ai Oltului a plecat dintre noi: Nicolae M. Nica (1917–2014)

nicolae m nica

Atunci când primești o veste neverosimilă care te zdruncină din toate fibrele ființei e greu să te aduni și să te străduiești să scrii la timpul trecut despre un Om care nu a trăit degeaba pe acest pământ. Aflat la vârsta marilor înțelepți, Nicolae M. Nica Nica a plecat dintre noi…

Pe 8 iulie 2014, în jurul prânzului, „ciochia” sa miraculoasă a încetat să mai cioplească și să încrusteze Timpul. Având conştiinţa posterităţii, împărtăşind filosofia pământului şi avându-l deasupra frunţii sale pe Dumnezeu, „Nenea Nica”, cum îi plăcea să îi spună copiii satului natal, s-a strămutat de ieri în Cerurile Oltului.

Era născut la 7 februarie 1917 în Chilia din Făgeţelu Oltului, într-o familie de ţărani harnici, părinţii săi Marin şi Floarea oferindu-i ca repere în viaţă cinstea, omenia şi cultul muncii. Copil fiind, a auzit pentru prima dată cântecul neasemuit al ciocârliei, înălţându-se spre infinit, în pădurile Ciorâcăi şi în lunca Vezii. A lăcrimat ascultând întâmplări povestite de înţelepţii satului său natal şi a făgăduit să îndeplinească în existenţa sa testamentele străbunilor săi. Întărit de atingerea aspră a vremurilor, şi-a dorit să nu lase scânteia din vatra părintească să se stingă. A primit harul dumnezeiesc al înveşnicirii ca „cioplitor de gânduri” în lemn şi os.

olt traditii nicolae m nica chilia

Nicolae M. Nica

Destinul l-a avut mereu în cumpănă însă niciodată nu s-a trădat pe sine. A fost încorporat pentru efectuarea stagiului militar în martie 1939. Calvarul celui de al doilea război mondial a determinat mobilizarea sa pentru luptă la 29 iunie 1940. A participat direct la Campania din Est având gradul militar de sergent. A lăcrimat de emoţie la trecerea Prutului şi eliberarea Basarabiei.

La 24 noiembrie 1943, cu ocazia luptelor de la Melitopol, a fost declarat dispărut de război. Realitatea amară a fost că a căzut prizonier şi a trebuit să lupte pentru viaţă şi demnitate umană în iadul lagărelor ruseşti. Despre această Golgotă personală, Nicolae M. Nica ne-a scris atunci când îl felicitam la aniversarea a 86 de ani, în următorii termeni: „Vă fac contestaţie! Din cei 86 să scoateţi 5 ani de prizonier, adică 1943–1948. Apoi mai scoateţi 3 ani de război, 1941–1943, şi rămân 76. Trec de la mine 2 ani de armată şi alţi ani premilitara (1936–1939). Ce ziceţi, îmi acordaţi contestaţia?! Ne jucăm cu anii. Doresc ca nimeni să nu mai petreacă aşa timpuri cum le-am petrecut eu şi mulţi din generaţia mea.”

La 25 mai 1948 a fost eliberat din prizonierat şi a revenit în ţară. Între 1959–1962 a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Piteşti, specializarea sculptură. După 1965 s-a dedicat activităţii de cercetare şi colecţionare a unor vestigii istorice din satul natal, fiind cel care a înfiinţat la 1 iunie 1979 Muzeul Sătesc din Chilia, contribuind în mod direct la salvarea patrimoniului istoric şi etnografic din nordul judeţului Olt.

arta mesteri populari nicolae m nica

Nicolae M. Nica ne mărturisea cândva cu emoţie: „De tânăr am vrut să fac în satul meu muzeu. Mi-am dat seama cât de important este ca lucrurile să se păstreze ca martori tăcuţi ai vremurilor. Eu am citit mult ca să-mi dau seama de când datează localitatea noastră, iar prin probele pe care le-am descoperit şi care se află aici, în muzeu (cinci topoare de piatră cu orificiu, silexuri, pumnale, cruci de morminte) şi prin alte dovezi ştiinţifice, pot dovedi că localitatea noastră este mai veche decât o atestă documentele. Când am venit aici, în ’48, m-au primit ca pe un comunist; au vrut să-mi dea servicii pe care eu nu am putut să le accept: fie să iau declaraţiile de la oamenii de prin sat, fie să spun care sunt cei care vorbesc împotriva colectivizării. După ce le-am spus că nu pot să fac aşa ceva, am zis ca vreau să fac un muzeu, la care mi-au răspuns în batjocură: «Măi prăpăditule, te-ai născut tu să faci muzeu?». Apoi, tot în 1948, am hotărât plecarea de aici. Am luat două zăvelci ale mamei, o ladă de zestre, o masă rotundă dintr-un lemn şi ceva mărunţişuri. Cu ele am umblat din toamna lui ’48 în Piteşti, apoi la Ştefăneşti, iar în 1979 am revenit la Chilia şi am deschis o expoziţie cu tot felul de lucruri. În perioada amintită până la întoarcerea mea aici am făcut Școala populară de artă pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele despre artă, am studiat tratate de istorie pentru a şti mai multe despre Chilia şi m-am gândit să fac totuşi muzeul aici, nu la Goleşti, unde am fost chemat să-l fac, pentru că la Goleşti erau Brătienii, fraţii Goleşti, Liviu Rebreanu, iar eu am zis că nu puteam fi pe lângă ei…”

În perioada 1994–2003 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Muzeului Judeţean Olt, îndeplinind funcţia de custode al filialei de la Chilia-Făgeţelu. A participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări cultural-artistice judeţene, naţionale şi internaţionale – expoziţii personale, de grup, simpozioane, colocvii, târguri ale meşterilor populari – de fiecare dată reprezentând cu onoare judeţul Olt. Premiile obţinute, originalitatea şi valoarea creaţiei sale artistice au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiţionale „ASTRA” din Sibiu. Pasiunea pentru desluşirea tainelor meşteşugului lemnului l-a situat întotdeauna în atenţia mass-media, numeroase documentare de televiziune imortalizând pentru posteritate existenţa sa ca personalitate inconfundabilă a meleagurilor oltene.

A fost fondatorul Fundaţiei Culturale „Nicolae M. Nica”, prin intermediul căreia a fost preocupat de înfiinţarea unei biblioteci şcolare şi inițierea unor cursuri de arte şi meserii pentru tineri (sculptură în lemn, ţesut-cusut), în comuna Făgeţelu, judeţul Olt. În anul 2006 a fost declarat „Cetățean de Onoare” al județului Olt.

biografie nicolae m nica

Am avut privilegiul de a cunoaște mulţi dintre „robii frumosului”, cum inspirat i-a numit cineva pe marii noştri creatori populari. Nicolae M. Nica are și va avea în sufletul nostru un loc aparte… Nu am mai cunoscut un om care să trăiască cu atâta intensitate în spațiul pur al satului românesc.

Astăzi, când timpul nu a mai avut răbdare, ne rugăm bunului Dumnezeu să-l ierte „de greșelile făcute cu voie sau fără de voie”. Să îl amintească la judecata veacurilor pe cel care a purtat cu mândrie, pânâ în ultima clipă, albul imaculat al portului românesc. Să îî odihnească mâinile-i de aur care au iscodit lemnul, arama și osul pentru a ne învăţa copiii ceea ce însemnă filosofia tăranului român, arta și tradiția neamului românesc.

Ne-a făcut părtaşi la unul dintre cele mai frumoase testamente artistice. Un cuvânt lăsat cu limbă de moarte de moşii şi strămoşii săi ţărani din Chilia Făgețelului: „Nu e nevoie să lăsăm prea mult, dar să lăsăm ceva care să-i facă pe urmaşi să gândească: e bine de păstrat, e frumos de admirat. Lucrările mele prezintă ceva care dă căldură simţului uman, dă viaţa pe care o trăieşte ţăranul. În fiecare lucrare se simte ceva din el, din activitatea lui. Am plâns odată în expoziţia muzeului, că un copil, neîndemnat de nimeni s-a dus şi a pupat o sculptură din lemn. Ce a simţit el, acest copil?”

Acesta a fost Nicolae M. Nica, Omul şi Românul pentru care vom avea veşnic sentimentul că nu am făcut absolut nimic. Mulţumim Marelui Creator că a existat şi că ne-a dat voie să sorbim din „apa vie” a fântânii sufletului său nepereche.

„Sfinxul” de la Chilia a trăit şi a mânuit „ciochia fermecată” pentru mântuirea noastră… Dumnezeu să îl odihnească!

Dr. Laurențiu Guțică

director, Muzeul Judeţean Olt

Vernisaj Adrian Iurco, ateliere gratuite și târg de artă contemporană

expozitie adrian iurco art hub

Centrul cultural ART HUB din București (B-dul Mărășești nr.107, sector 3) şi-a reluat activitatea din această lună, septembrie, „lună dedicată artei de bună calitate și strângerii de fonduri pentru proiectele viitoare”, anunţă organizatorii.

Pe 12 septembrie 2013, la ora 19.00 va avea loc vernisajul expoziţiei personale a artistului Adrian Iurco, intitulată Krilija, curator: Nona Șerbănescu. Expoziția va putea fi vizitată până la data de 9 octombrie 2013. Pasiunea pentru pictura în frescă l-a purtat pe Adrian Iurco, originar din Tulcea, de la muntele Athos până la Moscova și Londra unde a învățat, a expus și a susținut cursuri. Lucrările sale au apărut în expoziții de grup în Marea Britanie (Sacred Space Gallery din Londra) și Statele Unite (Judson Gallery din Los Angeles). În România, Adrian Iurco a expus în București ultimele sale proiecte, Pata umană, expoziție personală la Carol 53 și Chipuri și stări’ la Palatul Parlamentului.

Krilija este un proiect de suflet al artistului, izvorât din nevoia de a lua atitudine față de conflictul sirian și, în general, față de orice confruntare armată în care apar victime umane.

Adrian Iurco krilija

Adrian Iurco, Krilija

„Pentru mulți, războiul poate părea un joc, dar acest joc se termină cu prima victimă ce cade în ghearele morții, poate sub ochii fratelui sau ai mamei, joc nemilos ce poate face ca multe suflete să nu mai aibă șansa de a ridica încă o dată privirea către acești banali nori.” (Adrian Iurco, fragment din manifestul expoziției)

http://www.facebook.com/events/199884503521323/

În cadrul campaniei de strângere de fonduri pentru ART HUB vor avea loc următoarele workshop-uri gratuite:

13 septembrie: pictură decorativă (instructor: Nona Șerbănescu)

28 septembrie: pictură pe haine (instructor: Buzu Ana Andronic)

29 septembrie: pictură pe porțelan (instructor: Elena Andrei)

Participanții vor avea ocazia să învețe să picteze și să realizeze obiecte decorative ce vor fi puse ulterior în vânzare la târgul de artă contemporană pro ART HUB.

Numărul de locuri este limitat la 8 pentru un atelier. O persoană poate participa doar la un singur atelier. Durata cursului: 2 ore.

Înscrieri și informații suplimentare: 0721 851 186 sau arthub107@gmail.com.

Pe 19 septembrie de la ora 19.00 va avea loc YourARTHUB, evenimentul ce are ca scop deschiderea ediției de toamnă a târgului de artă contemporană de la ART HUB și strângerea de fonduri pentru susținerea activității Galeriei. De muzică se vor ocupa Michiu & Fierbințeanu (live session), iar cei de la Sugar&Lime vor fi prezenți cu un cocktail bar de excepție.

Târgul de artă contemporană va fi deschis în perioada 19-30 septembrie și va oferi spre vânzare, la prețuri accesibile, peste de 100 de picturi, desene și obiecte decorative semnate de artiști profesioniști precum: Elena Andrei, Ana Andronic Buzu, Otilia Cadar, Sorin Dan Cojocaru, Adela Edu, Teofana Filip, Paul Hitter, Cătălin Lartist, Maia Ștefana Oprea, Valentin Soare și Nona Șerbănescu. Intrarea liberă.

Toate lucrările din cadrul târgului vor fi disponibile spre vânzare începând din 16 septembrie și pe GrowArt.ro.

Mai multe detalii : https://www.facebook.com/events/515581075203118/

Până la data de 25 septembrie se fac înscrieri pentru cursurile de artă la ART HUB, pentru adulți și copii. Mai multe informații pe http://www.arthub.ro/category/cursuri/

Înscrieri și informații suplimentare: 0721 851 186 sau arthub107@gmail.com

Asociaţia pentru Promovarea Artelor Contemporane, adresa de corespondenţă : B-dul Dinicu Golescu nr.31, bl.1, sc.3, ap.95, sector 1, Bucureşti.

Răzbelul

razboi independenta romaniei 1877 caragiale

Am fost tentat să folosesc nu numai în ilustrație grafia lui Caragiale din titlul celor două texte apărute în același an, 1877, la interval de șase luni, pe care le publicăm în fișierul pdf atașat acestui comentariu: Resbelul. În ediția Cioculescu din 1938 (1) el este transcris exact așa, Resbelul, cum apare în mica jucărie „Claponul”, în mai 1877 și, apoi, în cealaltă variantă, din Calendarul „Claponului” pe anul 1878. Dar nu cred că aș fi obținut vreo altă nuanță, suplimentară față de grafia mai ușor de receptat astăzi, Răzbelul, pe care o folosesc și editorii volumelor Opere, I (2000); ediția a doua, revăzută și adăugită, 2011 (în vol. II). Cele două false „cronici de război”, cum le numesc editorii (vol. din 2000 și 2011), pun la zid cu artă de maestru stilul neghiob al unor relatări din presă despre Războiul de Independență și stupiditatea din anumite cercuri politice, pe care Caragiale le observa în acele luni fierbinți, când a încercat și tentația unui cotidian cu știri și corespondențe de război la zi, „Națiunea română”, sfârșit dezastruos (istoria lui în curând pe Portalul „Centenar Caragiale”). Deși texte de tinerețe, ele nu sunt cu nimic mai prejos față de arta scriitorului din perioada de maturitate. Nu văd vreo diferență valorică sau vreo nesiguranță în șarja verbală și în capacitatea scriitorului de a scoate maximum de efect artistic din „scheme” de gândire precare și din exprimarea în consecință.

Dar, înainte de alte considerații, să ne oprim la cuvântul cu pricina, care apare în titlu. Resbel (în grafia epocii, provenind din modelul latinizant de scriere, z fiind o nuanță de pronunțare a lui s), este o creație artificială a anilor 1860–1870, prin contaminarea lui răs(z)boi cu latinescul bellum (război), după cum arată Alexandru Philippide (2). Cuvântul război e de origine slavă (din războj). Răzbel (rezbel, resbel) are astăzi nuanță peiorativă și aproape sigur că și în epoca lui Caragiale era resimțit la fel. Oricum, în cele două texte, el este folosit astfel, pentru a crea efectul de distanțare specific satirei.

Prin urmare, două mari imperii și, la mijloc, țărișoara noastră se află în pragul confictului armat, în textul publicat în primul număr al „Claponului” și în plin război, când Caragiale îl rescrie pentru Calendarul „Claponului”. Citește comentariul integral și cele două texte ale lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”. Reproducere foto: paginile 53–58 (Răzbelul) din Calendarul „Claponului” pe anul 1878.

Costin Tuchilă

(1) I. L. Caragiale, Opere, tomul V, Articole politice și cronici dramatice, ediție îngrijită de Șerban Cioculescu, București, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, Bulevardul Lascăr Catargi, 39, 1938.

(2) Principii de istoria limbii, 1894.