„King Lear. Regele Lear”. Texte paralele

cover King Lear Stern 1881

Ediție online

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului King Lear. Regele Lear de William Shakespeare. Texte paralele. Tradus în limba română de Adolf Stern, 1881. Editat de C. George Sandulescu și Lidia Vianu. Continuă lectura „„King Lear. Regele Lear”. Texte paralele”

„Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

ieri dupa shakespeare sau visul unui presedinte de pusa roth teatru radiofonic

Marți, tnr-logo4 martie 2014, la ora 19.00, la  Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte de Puşa Roth, în regia lui Mircea Albulescu, care interpretează și roulu principal. Din distribuție fac parte, Tamaratnr-logo Buciuceanu, Sanda Toma, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Armand Calotă, Andrei Ţârdea, Vlad Leaua, Andrei Bălaşa. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Daniela Marinache (ţambal), Ştefan Marinache (vioară). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2007.

„Puşa Roth ne invită la un spectacol aproape total, în care manechine absurde, trăind fără obsesia morţii, stau faţă în faţă cu moartea eroului domnului Tolstoi, cu nebunia rusă şi cu emoţia religioasă în faţa adevărului – specifică Marelui Englez”, scria D. R. Popescu în prefaţa volumului de teatru al Puşei Roth, Roman de Bucureşti ( Editura Adam, Bucureşti, 2005).

Şambelan la viezuri, prima sa piesă, montată mai întâi la Teatrul Naţional Radiofonic, apoi la Teatrul „Bacovia” din Bacău în 1999, aducea pe scenă personajele bizare ale lui Urmuz într-un captivant exerciţiu de imaginaţie, creând o lume paralelă cu cea reală şi reuşind performanţa de a transforma ciudatul univers din Pagini bizare într-o ficţiune dramatică foarte coerentă.

sambelan la viezuri pusa roth urmuz revista teatrala radio

Ringhişpilul, pus în undă în 2002, era o satiră care pornea de la un fapt real petrecut într-o comună din Ardeal în anii comunismului.

A urmat, la Teatrul Naţional Radiofonic, Roman de Bucureşti (2003), o comedie amară construită pe tema cuplului şi inspirată din realitatea cotidiană. Subtitlul ei, „comedie de moravuri la moment”, e într-o măsură explicit pentru intenţiile satirice ale Puşei Roth. Fina observaţie a societăţii contemporane, a comportamentelor, a clişeelor (inclusiv a celor lingvistice) este sprijinită de capacitatea autoarei de a crea tipuri vii prin situaţii, dar mai ales prin limbajul dramatic folosit cu virtuozitate.

pusa-roth teatru

Pușa Roth

Difuzată în premieră absolută în 29 aprilie 2007, Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte este la rândul ei o satiră care aduce în prim-plan un personaj exponenţial pentru psihologia şi moravurile contemporane. Între vis şi realitate, sau mai degrabă pradă unui coşmar, un preşedinte de concern amestecă reminiscenţe livreşti cu situaţii trăite zilnic, devenind când ridicol, când monstruos, într-o compoziţie dramatică admirabilă prin alternanţa de planuri şi construcţie – şi totodată şocantă prin neprevăzutul situaţiilor. Rămas târziu la serviciu, răsfoind o carte, Preşedintelui îi apar în faţa ochilor personaje din tragediile lui Shakespeare: Regele Lear, Kent, Bufonul, Hamlet, Marcellus, Horatio, Duhul. Situaţia insolită, aflată mereu la graniţa fragilă dintre halucinaţie şi realitate, dezvoltă intriga. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol.

Costin Tuchilă

Vezi și: „O iubire fără sfârşit, Mihai Eminescu – Veronica Micle”, cronică de Loreta Popa

„«La Vulpea Roșie» mai cântă Zaraza?”, cronică de Maria Seiculescu

În Revista Teatrală Radio găsiți informații la zi, cronici de teatru, comentarii, portrete de mari actori, cronici de teatru radiofonic, sinteze referitoare la istoria teatrului la microfon, emisiuni de teatru și fragmente audio-video din spectacole radiofonice.

revista-teatrala-radio-redactia-teatru-romania-cultural

Radio România 85 (6)

istoria radioului la radio3net liber sa spun 85 ani 2013 1 noiembrie

ANII 1954–1958

1954

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1521, nepublicată, este înfiinţată Direcţia Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniştri al R.P.R.

Mai: Se difuzează prima emisiune ,,Gazeta Radio”.

6 iunie: Se înfiinţează postul regional Craiova (conform vechilor planuri de extindere a reţelei radiofonice).

Iulie: Se difuzează emisiuni muzicale dedicate zilei de 23 august.

17 august: Decretul nr. 340 modifică Decretul nr. 462/28.X.1953, Radiodifuziunea fiind scoasă de la Ministerul Culturii.

Noiembrie: Se iniţiază un ciclu de „conferinţe şi consultaţii pe teme de economie politică, politico economice şi filozofie”.

În 1954 Societatea de Radiodifuziune emitea deja pe două programe.

În acest an încep să apară, treptat, studiourile regionale, odată cu dezvoltarea emițătoarelor pe unde medii în teritoriu: pe 15 martie se inaugurează Radio Cluj, pe 6 iunie Radio Craiova, în anul următor, pe 5 mai 1955 Radio Timișoara iar pe 10 decembrie 1956 se redeschide Radio Iași. În fine, pe 2 martie 1958 apare și Radio Târgu-Mureș.

lucian-blaga-sepia-vigneta1

Lucian Blaga

În 1954 și mai târziu, în 1960, Radio România difuzează înregistrări ale lui Lucian Blaga citind 49 de poeme şi 12 tălmăciri din lirica universală. Acestea sunt singurele înregistrări cu vocea marelui scriitor, care au apărut la Editura Casa Radio, ca audiobook, în colecția „Biblioteca de poezie românească”.

1955

Se difuzează emisiuni muzicale în cinstea Adunării Mondiale pentru Pace de la Helsinki.

Se difuzează în premieră piesa Femeia îndărătnică de William Shakespeare în regia lui Mihail Zirra.

Se difuzează un ciclu de emisiuni dedicate Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia.

 Februarie: Debutează emisiunea ,,Lecturi dramatizate”.

 5 mai: Se înfiinţează postul regional Timişoara.

george calboreanu

George Calboreanu

19 iunie: Teatrul Radiofonic difuzează spectacolul cu Regele Lear de William Shakespeare, în regia lui George Teodorescu, montare de referință cu George Calboreanu în rolul titular, din distribuție făcând parte: Nicu Dimitriu, Constatin Brezeanu, Aurel Rogalski, Alexandro Critico, Toma Dimitriu, Constsntin Codrescu, Nicolae Brancomir, Dina Cocea, Tanți Cocea, Clody Bertola, Ionescu-Gion. Este el mai lung spectacol de teatru radiofonic : 147 de minute.

George_Vraca

George Vraca

8 mai: Azilul de noapte de Maxim Gorki la Teatrul radiofonic, în regia lui Mihai Zirra, cu o distribuție de aur: Gheorghe Ciprian, Sandina Stan, Gina Petrini, Nicky Atanasiu, George Vraca, Toma Dimitriu, Irina Răchițeanu-Șirianu, Aura Buzescu, Maria Filotti, Jules Cazaban, Ion Manolescu, George Calboreanu, Alexandru Critico.

Iunie: Debutează emisiunea ,,Pagini literare inspirate din istoria patriei”.

Iulie: Se inaugurează un nou ciclu de emisiuni dedicate istoriei teatrului.

7 iulie: Se difuzează emisiuni în cinstea Congresului Mondial al Mamelor de la Lausanne.

24 iulie: Premiera radiofonică a piesei Livada cu vişini de A. P. Cehov, în regia lui Constantin Moruzan, cu Clody Bertola, Nelly Sterian, George Calboreanu, Ion Manu, Maria Wauvrina, Tudorel Popa.

Deceniile al șaselea și al șaptelea sunt dominate la teatrul radiofonic de trei mari regizori : Mihai Zirra, Constantin Moruzan, Paul Stratilat.

31 iulie: Se transmite în direct festivitatea deschiderii Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia.

August: Emisiuni închinate lui George Enescu.

Septembrie: Emisiuni difuzate în cinstea ,,Lunii prieteniei româno-sovietice”.

Octombrie: Se difuzează un nou ciclu de emisiuni ,,15 minute de poezie în tovărăşia lui…”. Prima emisiune a fost dedicată poeziei lui François Villon.

Noiembrie: Emisiuni muzicale în cinstea celui de-al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român.

 1956

Ianuarie: Emisiuni dedicate împlinirii a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Ungare.

Retransmisia emisiunii Radiodifuziunii Sovietice pentru ascultătorii din Republica Populară Română (emisiuni difuzate zilnic pe programul 2).

7 februarie: Se difuzează în premieră adaptarea radiofonică a romanului Moromeţii de Marin Preda.

9 decembrie: Se transmite prima emisiune concurs „Pronoradiomagazin”.

10 decembrie: Se înfiinţează postul regional Iaşi.

televizoare vechi

Televizoare vechi, anii ’50–’60

În 1956 apare Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formând împreuna instituția numită Radioteleviziunea Română.

În 1956 și apoi în 1957 încep emisiunile pe unde ultrascurte (doar în București) ale Programului 1, respectiv Programului 2.

1957

 Emisiuni dedicate decadei culturii ruse.

 6 ianuarie: Emisiunea literară „Fire de tort“ difuzată pe programul 2

31 ianuarie: „Primele consultaţii juridice prin radio” se difuzează săptămânal în cadrul programului 2, începând cu ora 19.45.

Februarie: Se transmite prima emisiune „Studenţi la microfon” pe programul 1, ora 19.45.

Aprilie 1957: Emisiuni dedicate împlinirii a 87 de ani de la naşterea lui V.I. Lenin.

13 mai: O nouă emisiune literară „Cultura românească peste hotare“ difuzată pe programul 2, ora 17.15.

Mai: Emisiunea literară ,,Cultura românească peste hotare”.

19 mai: Emisiune literară dedicată lui Tudor Arghezi, programul 2, ora 18.30

Iunie: Prima emisiune ,,Prin Muzeul de Artă al RPR”.

22 iunie: Nou ciclu de emisiuni ştiinţifice „Era atomică”, difuzate pe programul 2, la ora 17.05

2 iulie: Emisiuni din ciclul „Prin Muzeul de Artă“ cu Ion Frunzetti, ora 20.30

22 iulie: Emisiunea „Cărţi şi autori”, programul 2, ora 14.30

Iulie: Emisiuni dedicate Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor.

August: Emisiuni dedicate zilei de 23 August.

Octombrie: Emisiuni dedicate împlinirii a 40 de ani de la Revoluţia Socialistă din Octombrie.

 1958

5 ianuarie: Teatrul radiofonic difuzează Bădăranii de Carlo Goldoni, traducerea, adaptarea și regia artistică: Sică Alexandrescu, unul dintre marile spectacole ale epocii, montate la Teatrul Național din București, cu Grigore Vasiliu Birlic, Tanți Cocea, Niky Atanasiu, Alexandru Giugaru, Cella Dima, Eugenia Popovici, George Calboreanu, Silvia Dumitrescu-Timică, Marcel Anghelescu, Radu Beligan. În vara lui 1957 acest spectacol obținuse un succes enorm la Festivalul Goldoni de la Veneția.

badaranii-film-tv-sica-alexandrescu

Secvență din filmul TV Bădăranii

14 ianuarie: Prima emisiune „Zidurile au memorie”.

2 martie: Se înfiinţează postul regional Târgu-Mureş.

4–22 septembrie – Prima ediție a Festivalului Internaţional „George Enescu”. Festivalul „George Enescu” a fost inaugurat la 4 septembrie 1958, la trei ani de la moartea muzicianului George Enescu. Până în 1979 a avut o frecvență regulată, din trei în trei ani. Festivalul a fost însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, concurs întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991. Radio România este partener al festivalului, transmițând în direct și înregistrând concertele și recitalurile, dar și unele spectacole de operă programate în cadrul Festivalului. Astfel în Fonoteca Radioului există o oedip enescu casa radioprețioasă arhivă sonoră, dar și o arhivă scrisă a Festivalului, multă vreme emisiunile publicistice difuzate în zilele de festival transcriindu-se sub formă de dactilogramă. Astfel, la serviciul de documentare există un fond excepțional de mărturii, interviuri cu mari personalități ale muzicii, cronici muzicale, programele complete ale edițiilor de festival și detaliile difuzării concertelor.

Prima ediție a Festivalului George Enescu s-a încheiat cu premiera românească a operei Oedip de George Enescu, cu David Ohanesian în rolul titular, interpretare de referință apărută pe CD la Editura Casa Radio în 2011. În același an mai apărut încă cinci discuri-cronică în colecția „Maestro”, mari concerte și recitaluri din prima ediție a Festivalului „George Enescu”.

Documentar realizat de Pușa Roth și Costin Tuchilă

 Episodul 7, anii 1959 –1953, click aici.

„Taxi blues” de Ana Maria Bamberger, cu Marius Bodochi şi Dan Tudor, în avanpremieră la Teatrul Mignon

taxi blues teatrul mignon marius bodochi dan tudor

eveniment liber sa spunTeatrul Mignon vă invită sâmbătă, 27 iulie şi duminică, 28 iulie 2013, la ora 20.30, la avanpremiera spectacolului Taxi blues de Ana Maria Bamberger, cu Marius Bodochi şi Dan Tudor. Regia spectacolului este semnată de Dan Tudor, iar scenografia de Doru Zanfir.

Taxi Blues aduce pe scenă povestea regelui Lear într-un context cu totul inedit: un maresigla teatrul mignon bucuresti actor român este exilat în Germania la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta îl face între „a juca Lear în România” şi „a fi Lear în Germania”. Apariţia neaşteptată a unui personaj în staţia de taxi din Hamburg face ca povestea să devină extrem de amuzantă. Modul în care cele două personaje interacţionează va fi, desigur, deliciul publicului. Vă veţi putea bucura de un spectacol cu trăiri extreme, interpreţii celor două roluri fiind ei înşişi doi artişti diferiţi ca structură, dar compatibili cu ideea spectacolului.

marius bodochi dan tudor spectacol teatrul mignon

Marius Bodochi și Dan Tudor în spectacolul „Taxi blues”

Spectacolul Taxi blues a obţinut Premiul pentru cel mai bun spectacol (regia Dan Tudor) şi Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, acordat ex-aequo actorilor Marius Bodochi şi Dan Tudor la Festivalul Naţional de Comedie 2012, de la Galaţi.

Dan Tudor a primit Premiul „Goange Marinescu” pentru regie şi Marius Bodochi a obţinut premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio de la Pitești, 2012, unde Taxi blues a fost declarat Cel mai bun spectacol.

taxi blues avanpremiera la teatrul mignon

Preţul unui bilet: 30 lei. Rezervări la contact@teatrulmignon.ro.
Bilete online pe www.iabilet.ro.

Detalii despre Teatrul Mignon: https://www.facebook.com/TeatrulMignon.

Adresa Teatrului Mignon din București: str. Hirsto Botev nr. 1, Piața Rosetti.

Vezi și: „Poveste din Bucovina” la Teatrul Mignon.

Debut regizoral Delia Nartea.

Simpozion omagial „Centenar Ion Dumitrescu (1913–1996)”

ion dumitrescu

eveniment liber sa spunJoi, 20 şi vineri, 21 iunie 2013, începând cu ora 10.00, în Amfiteatrul „I. H. Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române (Calea Victoriei nr. 125, București), va avea loc Simpozionul omagial „Centenar Ion Dumitrescu (1913–1996)”, organizat de Secţia de arte, arhitectură şi audiovizual a Academiei.

Participă personalităţi ale vieţii culturale din ţară şi străinătate: acad. Răzvan Theodorescu, acad. Mircea Petrescu, prof. univ. dr. Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Academiei Române, dr. Vasile Tomescu, prof. univ. dr. Viorel Cosma, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, scriitorul Ion Brad, compozitorul Șerban Nichifor, dirijorul Mihail Ștefănescu, director al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, muzicologul dr. Ruth Ben-Zwi (Israel), prof. univ. dr. Pavel Țugui, compozitorul și dirijorul Sabin Pautza (SUA), compozitorul Doru Popovici, compozitorul Theodor Grigoriu, prof. univ. dr. Titus Vîjeu, muzicologul Florian Lungu, prof. dr. Al. I. Bădulescu, director onorific al Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” din Ploiești, compozitoarea Carmen Petra Basacopol, dirijorul și profesorul Octav Calleya (Spania), Augustina Sanda Constantinescu, director al Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, prof. univ. dr. Alexandru Leahu, scriitorul Costin Tuchilă, scriitoarea Pușa Roth, muzicologul dr. Sanda Hârlav Maistorovici, prof. univ. dr. Vasile Vasile, scriitorul Valeriu Râpeanu, muzicologul dr. Laura Manolache, prof. univ. dr. Gabriela Munteanu, prof. univ. dr. Lavinia Tomulescu-Coman, conf. univ. dr. Iulia Cibișescu-Duran, compozitoare, muzicolog dr. Ozana Kalmuski-Zarea, director adjunct al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, prof. dr. Gheorghe Deaconu, director al Editurii Meșterul Manole din Râmnicu Vâlcea, prof. univ. dr. Mihai Cosma, muzicologul Mircea Ștefănescu, muzicologul Petre Codreanu, lect. univ. dr. Camelia Pavlenco, soprană și pianistă, preotul prof. dr. Marin Velea, muzicologul dr. Vasile Donose. Moderator: dr. Ilinca Dumitrescu.

Nobleţea morală, umanismul cu ample reverberaţii în viaţa publică şi o veşnică tinereţe spirituală l-au caracterizat pe Ion Dumitrescu, de la nașterea căruia s-au împlinit recent 100 de ani. Născut în 20 mai 1913, la Oteşani, Vâlcea, mort în dimineaţa zilei de vineri 6 septembrie 1996, la ora 7.30, la Bucureşti, Ion Dumitrescu, fostul student al Academiei de Muzică din Bucureşti, unde i-a avut ca dascăli pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ionel Perlea, Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, George Breazul, devenea în scurt timp profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Membru corespondent al prestigioasei Académie des Beaux-Arts de l’Institut de France şi al aniversare ion dumitrescuAcademiei Tiberine din Roma, Ion Dumitrescu, artist de vastă cultură şi rigoare clasică, a condus o lungă perioadă obştea muzicală românească. Lui i se datorează organizarea şi susţinerea personalităţii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România într-o perioadă aspră, acţiunea sa practică, răsfrântă în viaţa publică timp de un sfert de veac (a fost secretar, apoi preşedinte al Uniunii între 1954 şi 1977), având o influenţă hotărâtoare. Ion Dumitrescu a construit cu migală și abilitate Uniunea Compozitorilor din România, într-o formă ideală pentru vremea respectivă și apărând demnitatea și independența estetică a muzicienilor. Destul, poate, să amintesc contribuţia sa la elaborarea şi aplicarea Legii drepturilor de autor în domeniul muzical, structura cuprinzătoare şi elastică a uniunii de creaţie, cu specificul ei distinct, înfiinţarea Editurii Muzicale, care a avut, un timp, tipografie proprie – lucru deloc neglijabil, având în vedere particularităţile tipăriturii muzicale. Şi multe altele, pe care care cei ce au beneficiat de generoasa sa îndrumare le-ar putea readuce în discuţie. În 3 februarie 1977, Ion Dumitrescu era înlăturat brutal de la conducerea Uniunii, din ordinul lui Ceaușescu, tocmai pentru independența sa, iar reparaţia morală care i s-ar fi cuvenit după 1990, nu s-a produs…

Ion Dumitrescu, care absolvise Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi intrase la Conservator, nu s-a dezis niciodată de formația sa, a refuzat să devină membru PCR, l-a înfruntat pe Ceaușescu, care i-a cerut imperativ să intre în partid, spunându-i că nu poate face asta, tocmai pentru are formație teologică și e credincios. A rezistat până în acea zi de martie 1977, când a fost dat afară în urma unei ședințe cu final previzibil.

Cu Ion Dumitrescu se încheie o epocă. Ilustrul reprezentant al celei de-a doua generaţii postenesciene a străbătut creator deceniile de mijloc şi din a doua parte a veacului, lăsând o operă muzicală mai mult decât elocventă, în care se regăsesc cu certitudine câteva capodopere. A scris muzică simfonică, de cameră (un Cvartet de coarde, pagină reprezentativă a genului, Sonata pentru pian, două piese, Ursul şi Căpriţa pentru acelaşi instrument etc.), muzică vocală, de scenă (între altele, pentru Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Madame Sans-Gêne, Pălăria florentină, Mincinosul, Iphigenia la Delphi, Castiliana, un-clasic-modern-ion-dumitrescu-editie-de-costin-tuchila-si-pusa-rothLucreţia Borgia, Vlaicu-Vodă, Avram Iancu, Madame Bovary, Mira, Astă-seară se joacă fără piesă, Maria Stuart, Apus de soare, Corsarul, Nevestele vesele din Windsor, Horaţiu, D’ale carnavalului, Din jale se întrupează Electra, Don Carlos, Mascarada, legate de activitatea dirijorală şi de compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti, 1941–1947), de film, aranjamente de folclor, muzică de balet. În privinţa muzicii de scenă a lui Ion Dumitrescu, de o mare bogăţie, după cum rezultă din cronicile vremii, însemnând o experienţă deosebită de orchestrator şi, în plus, un exerciţiu de viteză componistică, ea a avut un destin tragic: toate partiturile, care nu aveau cópii, au ars la bombardamentul din 24 august 1944, care a distrus clădirea teatrului, aflată lângă Palatul Telefoanelor.

Structural, Ion Dumitrescu este un simfonist: el construieşte pe spaţii ample, fără însă ca dramaturgia muzicală să fie ostentativă. Echilibrul desăvârşit, forma impecabilă, bogăţia tematică şi măiestria, egală în fragmentul monumental ca şi în cel liric ori umoristic, frazele „decupate” cu limpezime, principii armonice stabile, în ciuda unui colorit uneori surprinzător, aşa cum statornice şi expresive rămân şi cele de tratare a orchestrei – toate provin dintr-o concepţie clasicistă. Acestei estetici i se supune un fond viguros, de sorginte folclorică. Primele impresii sunt de vitalitate şi robusteţe, un suflu de prospeţime şi dezinvoltură impunându-se în fiecare lucrare. Nu a compus multă muzică simfonică, dar majoritatea opusurilor de gen, trei suite pentru orchestră, o simfonie, o simfoniettă, Preludiul simfonic, Suita „Muntele Retezat”, Concertul pentru orchestră de coarde, sunt partituri de referinţă.

Costin Tuchilă

Vezi și: Portret în amurg.

Shakespeare şi muzica

Duminică 26 decembrie 2010, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic a programat o nouă emisiune din seria Clasicii dramaturgiei universale: Shakespeare şi muzica. Realizatori: Puşa Roth şi Costin Tuchilă.

Ne putem imagina, în baza datelor existente, că scena elisabetană era un loc în care sincretismul artelor, reînviere a sincretismului elin în tipare renascentiste, devenea fapt firesc. E limpede că în acest context muzica dobândea un rol, dacă nu prioritar, important. Sunt cunoscute „pasajele muzicale” din piesele lui Shakespeare, de altfel piese muzicale de sine stătătoare. În Hamlet, în Romeo şi Julieta, în Visul unei nopţi de vară, în Othello, în Furtuna, în Cum vă place, în A douăsprezecea noapte, în Mult zgomot pentru nimic, chiar în Regele Lear, apăreau astfel de „treceri” muzicale. Putem presupune că în toate piesele muzica era prezentă. Actorii erau în mod sigur înzestraţi cu darul de a cânta melodiile fixate prin tradiţie, pe care spectatorul epocii le aştepta, dar şi cu talentul de a improviza acompaniindu-se singuri la lăută sau chitară, când nu exista posibilitatea aducerii câtorva muzicieni de profesie. Istoriile literaturii engleze, studiile speciale consemnează rolul muzicii vocale şi instrumentale în piesele lui Shakespeare: „«ariile» sunt executate îndeosebi de nobili, trompetele anunţă evenimente solemne, «cântecele» din tragedii se asociază cu stări sufleteşti anormale (cum ar fi cântecul Ofeliei, reprezentând o culminaţie tragică)”. Nu este exclus ca Shakespeare însuşi să fi avut cunoştinţe muzicale practice (era totuşi om al Renaşterii). „Este sigur că Shakespeare ştia foarte multe despre muzică şi este cât se poate de logic să presupunem că se pricepea să cânte la cel puţin un instrument”, scrie F. E. Halliday.

Nebunia şi moartea Ofeliei sunt însoţite în Hamlet de muzică, incluzând aici atât rolul de element de construcţie dramatică dobândit de fragmentul muzical, cât şi un simbolism muzical spre care este condus personajul. Această funcţie multiplă îndeplinită de muzică, adică de semnalare a unei stări în mod direct sau aluziv, de înlesnire a ideilor şi tensiunilor dramatice şi de suprapunere a necesarului plan simbolic, destinat a „trezi conştiinţa” se întâlneşte în multe dintre piesele lui Shakespeare, ca de altfel şi la alţi autori elisabetani. Exista un fond comun de cântece tradiţionale, binecunoscute publicului, probabil populare sau al căror autor nu mai conta datorită popularităţii melodiei respective, pe care dramaturgii şi-l însuşeau. Contextul folosirii lor diferă de la un scriitor la altul, capacitatea lor de a intra în relaţie cu desfăşurarea dramei, cu temele şi ideile ei fiind responsabilă de particularităţile tratării. Muzica este astfel asimilată structurii interioare a dramei şi problemelor de conştiinţă pe care ea le pune. De măsura în care „citatul” muzical depăşeşte nivelul ornamentului depind coerenţa superioară dar şi profunzimea unei piese de Shakespeare în comparaţie cu cele ale contemporanilor săi.

Pe lângă comentarii critice şi fragmente din spectacole ale Teatrului Naţional Radiofonic (A douăsprezecea noapte, Hamlet, Cum vă place, Regele Lear, Furtuna), veţi putea asculta şi cântece din piesele lui Shakespeare în interpretarea Studioului de Muzică Veche. Aceste cântece, unele indicate în text, altele presupuse în spectacolele din epoca elisabetană, au devenit tradiţionale în montările cu piese de Shakespeare din teatrul englez.

Puşa Roth, Costin Tuchilă

Amănunte despre seria de emisiuni Clasicii dramaturgiei universale pe site-ul Teatrului Naţional Radiofonic.