Revista Teatrală Radio: Fory Etterle la rubrica „Remember” de Annie Muscă

fory etterle

Pe site-ul Revista Teatrală Radio, rubrica Remember de mâine, sâmbătă, 24 mai 2014 va fi dedicată actorului Fory Etterle (24 mai 1908, Ploiești–16 septembrie 1983, București).

Până mâine un scurt fragment:

Roluri de debut pe scenele companiilor teatrale din București și creațiirubrica remember annie musca revista teatrala radioantologice la Teatrul „Bulandra” căruia i-a rămas fidel până la sfârșit, zeci și zeci de apariții pe marele ecran, personaje în teatre și filme pentru televiziune, voce distinctă în Fonoteca de Aur a Radioului sub bagheta pricepuților regizori artistici într-o carieră de peste cinci decenii.

Fiecare apariție pe scenă sau pe ecran a însemnat un melanj de inteligență și rafinament în interpretare. Indiferent dacă era vorba despre un rol titular, principal sau doar despre o apariție episodică, Fory Etterle juca cu annie musca biografie fory etterledăruire și responsabilitate pentru publicul său, aflat în fața scenei sau dincolo de micul și marele ecran.

Iată una dintre mărturisirile lui Nicolae Steinhardt, un mare admirator al teatrului, „emoționat, ahtiat, nesățios” (cum se autointitula), despre actorul care îi „cutremurase inima” în veșmintele lui Smerdiakov din Frații Karamazov de Dostoievski:

„Mai târziu, mi-a fost dat a mă apropia de Fory Etterle și a-l cunoaște ca om. Mi-am putut atunci lămuri unele din motivele pentru care mă impresionase la teatru. Conștiinciozitatea profesională cea mai riguroasă. Asceză în ziua spectacolului, reculegere de cel puțin una-două ore înaintea intrării în scenă. Atenție prioritară acordată dicțiunii. Nu se învață rolul, se învață piesa.” (Nicolae Steinhardt, Escale în timp și spațiu, București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 80).

Annie Muscă

Ca de obicei, portretul monografic pe care îl veți citi sâmbătă, 24 mai 2014, în Revista Teatrală Radio va fi ilustrat cu fragmente din spectacole radiofonice. Alte detalii și fragment audio-video dintr-un spectacol radiofonic unicat cu Fory Etterle în Revista Teatrală Radio.

Revista Teatrală Radio: Luna mai, dedicată actorului George Constantin

george constantin liber sa spun

George Constantin în Iona. Fotografie din arhiva familiei. Sursa foto: www.georgeconstantin.ro

logo revista teatrala radioAșa cum anunțam, consecventă programului său de a vă oferi portrete monografice ale unor mari actori români, readucându-i astfel în actualitate cu mijloacele de care dispunem, Revista Teatrală Radio dedică luna mai 2014 lui George Constantin.

În 26 aprilie 2014 s-au împlinit 20 de ani de la despărțirea de marele actor George Constantin. Născut într-o zi de mai, 3, a anului 1933, la București, părăsea această lume în plină putere creatoare, lăsând o amprentă stilistică inconfundabilă pe scena de teatru, în film și la teatrul radiofonic.

rubrica remember annie musca revista teatrala radioLa rubrica Remember, astăzi, 3 mai, Annie Muscă îl evocă pe George Constantin. Pe lângă portretul de la rubrica Remember, veți citi comentarii, evocări, amintiri despre George Constantin și veți asculta fragmente din înregistrări aflate în Fonoteca de Aur. Luni, 19 mai 2014, la ora 11.00, în cadrul audițiilor de la Clubul Ramada-Majestic din București, Teatrul Național Radiofonic va organiza o Evocare George Constantin, prilej de a-l reasculta în Iona de Marin Sorescu, regia artistică: Dan Puican (1992).

mari actori romani george constantin

tnr-logoDuminică 27 aprilie 2014, la ora 14.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic a difuzat un spectacol din Fonoteca de Aur, Cymbeline de William Shakespeare, cu George Constantin în rolul titular, în regia lui Cristian Munteanu, înregistrare din anul 1978. Duminică, 4 mai, la aceeași oră, la RRC, vă invităm să ascultați Patima roșie de Mihail Sorbul, regia: Dan Puican (1992, spectacol distins cu Premiul UNITER pe anul 1994). Tot la România Cultural îl veți mai asculta pe George Constantin în Iona de Marin Sorescu (marți, 6 mai, ora 19.00), în Candida de G. B. Shaw, regia: Elena Negreanu, 1983 (duminică, 11 mai, ora 14.00) și în alte spectacole din Fonoteca de Aur.

logo revista teatrala radioReamintim că în martie v-ați reîntâlnit cu  Gina Patrichi, Revista Teatrală Radio publicând substanțiale comentarii și interviuri într-o lună dedicată marii actrițe și încheiată. în 31 martie 2014, cu evocarea de la Majestic.

În 17 aprilie am marcat în Revista Teatrală Radio semicentenarul George Vraca.

Costin Tuchilă

Citește: Revista Teatrală Radio

Remember: Octavian Cotescu de Annie Muscă

octavian cotescu

Revista Teatrală Radio

eterne-reveniri-in-luna-lui-faurar-annie-musca-portrete-mari-actori-romani2Astăzi, 14 februarie, ne amintim de actorul Octavian Cotescu (14 februarie 1931–22 august 1985).

Harul actoricesc l-a adus din Dorohoi la București, în 1950, direct pe scena Teatrului Bulandra, alături de parteneri de prestigiu : Toma Caragiu, Petre Gheorghiu – coleg de promoție – Ștefan Bănică Senior, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, Ion Besoiu, Ileana Predescu, Dan Nuțu, Florian Pittiș…

A interpretat într-un mod cu totul original personaje aflate la granița dintre tragic și comic. El a fost actorul care împrumuta eroului său o paletă întreagă de nuanțe și neliniști. A fost unul dintre preferații actori pentru Teatrul de Televiziune și pentru Teatrul Radiofonic, iar în memoria cinefililor a rămas prin rolurile jucate în cele peste 50 de filme.

A fost un excepțional pedagog, printre studenții săi numărându-se Valeria Seciu, rubrica remember annie musca revista teatrala radioMariana Mihuț, Maria Ploae, Horațiu Mălăele, Dan Condurache.

Dar actorul acela înzestrat cu simț al măsurii și cu zâmbet sarcastic de fin a plecat prea devreme. Avea doar 54 de ani.

biografie artistică octavian cotescu annie muscă remember

Octavian Cotescu

De pe Strada Gloriei…

Actorul s-a născut în nordul Moldovei, la Dorohoi, pe aceeași stradă cu frații Rodica și Ștefan Tapalagă. Strada Gloriei. Tatăl, Ilie Coteț, era maistru ceferist, iar mama, Anastasia, era casnică. Bunicii dinspre tată erau țărani din comuna Miroslava (județul Iași), dar Octavian ajungea mai rar pe la ei. Mai des îi vizita pe bunicii din partea mamei, Petru și Maria Lazăr, care locuiau la Botoșani, unde Octav și sora sa Mioara, cu 3 ani mai mică, petreceau vacanțele, ascultând uneori și poveștile bunicului Petru, care era mecanic de locomotivă.

Când Octavian împlinește 3 ani, tatăl se detașează cu serviciul la Iași, astfel familia Coteț va locui în pavilioanele CFR. La Iași urmează cursurile Școlii Primare între 1938 și 1942, apoi se înscrie la Liceul Național din oraș. Îl are coleg de bancă pe actorul de mai târziu, Petre Gheorghiu. Anul 1942 este cel în care mama sa începe să lucreze ca telegrafist la Gară. Un an mai târziu, când Octav avea doar 12 ani, părinții lui divorțează. Băiatul cel blând, cu senin în priviri, se maturizează pe loc, iar una din dorințele sale a dăinuit încă de pe-atunci: să-și ocrotească mama și sora.

octavian cotescuÎn primăvara lui 1943, Octav pleacă alături de mamă, soră și bunicii materni la Timișoara, unde vor primi o locuință în cartierul Fratelia. În același timp, tatăl e detașat cu serviciul la Cîineni, județul Vâlcea. Liceanul Octavian Coteț se înscrie în 1944 la Liceul Militar din Timișoara, ajungând apoi la cel de la Pitești din cauza schimbărilor din învățământ. Revine un an mai târziu să-și termine cursurile la Liceul din Iași, timp în care pasiunea pentru teatru nu-i mai dă pace. După ce-l admirase pe actorul Ștefan Dăncinescu în Vicleniile lui Scapin pe scena Teatrului Național din Iași, s-a văzut imediat în locul lui și, în clasa a VI-a de liceu, a hotărât să se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, împreună cu doi colegi: Petrică Gheorghiu și viitorul bariton Dan Iordăchescu, la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra, după ce fuseseră selecționați în organizația „Apărarea patriotică” și începuseră să joace teatru pe unde puteau: într-o sală alogo revista teatrala radio vestitului Hotel Traian, în fabrici și uzine, în cazărmi, la Cinematograful „Popovici”… Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu fragmente video: „Iubirea e un lucru foarte mare” (Tanța și Costel) de Ion Băieșu, TV, 1967; „Icoane pe sticlă”, realizator: Dan Mihăescu, Revelion TV, 1975; „Un film profund realist” de Dumitru Solomon, TV, 1979; fragmente de teatru radiofonic: „Neguțătorul din Veneția” de W. Shakespeare (în rolul lui Shylock), 1974; „Lecția” de Eugen Ionescu, 1968; „Pic-nic pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal, 1968.

Annie Muscă