Primele concerte

Unii, deprinși să aibă aprioric rezerve, au comentat defavorabil programarea orchestrei din Haga, Residentie Orkest, chiar în deschiderea Festivalului Internațional „George Enescu”, joi 1 septembrie 2011. Desigur, ea nu are cota altor mari ansambluri europene invitate la ediția din acest an sau ale unora care au cântat la București în istoria de 53 de ani a  festivalului. Dar atât concertul de deschidere, cât și cel din a doua seară au fost remarcabile, demonstrând cu prisosință calitatea orchestrei din Haga, care are o istorie de peste 100 de ani (a fost înființată în 1904). Christian Badea, care a dirijat pentru prima oară în România în 6 octombrie 2006, la Sala Radio (Simfonia nr. 9 de Mahler), a demonstrat o dată în plus că este un dirijor de clasă, un muzician foarte cultivat și cu o forță expresivă aparte, pe care o transmite orchestrei. Câți șefi de orchestră s-ar încumeta să programeze în aceeași seară două simfonii atât de grele, de solicitante pentru orchestră – și nu cu orchestra cu care lucrează în mod obișnuit? Simfonia nr. 1 în Mi bemol major de Enescu, al cărei limbaj nu e la îndemâna oricui, mai ales că ea reprezenta o noutate pentru instrumentiștii olandezi și, apoi, această infernală Simfonie nr. 10 în mi minor de Șostakovici, care poate face un dirijor și o orchestră să triumfe, dar, la fel de ușor, să aibă un eșec răsunător. În plus, trebuie adăugat că dirijorul nu a putut dispune de multe repetiții. Dar Residentie Orkest l-a urmat admirabil, cu un efort teribil, dacă observăm, în primul rând, cât de mult și de greu au de cântat partidele de corzi în aceste două simfonii, câte pasaje de mare rafinament sau de mare forță sunt destinate suflătorilor, câte aspecte de omogenizare a sonorităților se ivesc la fiecare pas, câte relații timbrale trebuie create, pornind de la spiritul partiturilor – toate acestea dincolo de construcția de ansamblu și de problemele stilistice. Iar Christian Badea, un excelent cunoscător al simfonismului secolului al XX-lea, cum este de altfel și al muzicii lui Mahler, a interpretat cu multă fidelitate cele două partituri, fiind atent la individualitatea stilistică, în plan general și la particularitățile de limbaj. La pupitrul dirijoral, muzicianul de origine română se impune prin elocvență, prin gestica niciodată excesivă, capabilă însă de a-i traduce plastic indicaţiile. În Simfonia enesciană au fost atâtea nuanțe impresioniste câte există în partitură, fără exagerări de tempo sau de ritm ori căutări ostentative ale culorilor. Simfonia în Mi bemol a avut o sonoritate echilibrată, arhitectura ei de ansamblu fiind redată convingător.

Foarte diferită de limbajul orchestral enescian, venind din tradiția marii muzici rusești, modernă fără a uza de experimente, Simfonia nr. 10 de Șostakovici este o compoziție de largă respirație, o încleștare teribilă de forțe, în care se pot descifra o mulțime de sensuri, de aluzii, de episoade cvasi-narative chiar, deși autorul nu a vorbit niciodată explicit despre vreo intenție programatică. Scherzo-ul ei, un Allegro furtunos care antrenează întreaga orchestră într-un dezlănțuire dramatică, într-o atmosferă opresivă, ar putea fi un portret al lui Stalin, cum sugera la un moment dat Șostakovici (Stalin murise în 5 martie 1953, Simfonia în mi minor a fost terminată spre sfârșitul anului și cântată în primă audiție în 17 decembrie 1953). În această parte, mai ales, am admirat omogenitatea orchestrei olandeze și sincronizarea foarte bună între partidele instrumentale.

Al doilea concert al Residentie Orkest a început cu piesa lui Dan Dediu, Atlantis (primă audiție mondială), o lucrare foarte bună, cu o energie ce se răsfrânge dintr-o lume îndepărtată, cu orchestrație foarte pretențioasă, care îi conferă mult relief simfonic. L-am ascultat apoi pe Dan Grigore, cu o versiune parcă mai rafinată ca oricând a Concertului în la minor pentru pian și orchestră de Grieg.

În Simfonia fantastică de Berlioz, Christian Badea a fost în primul rând interesat să facă foarte expresiv, ca atmosferă, firul conducător pe care capodopera compozitorului francez îl are. A rezultat o versiune ferită de dezechilibre în construirea fiecăruia dintre cele cinci episoade. Dirijorul a recompus, de exemplu, unitatea primei părți, Reverii. Pasiuni, care în multe alte versiuni pare un discurs muzical fragmentat, iar în ultima parte, Visul uneri nopți de sabat, s-a ferit de îngroșarea sonorității în parodia imnului canonic Dies irae, pe care adesea o auzim intonată exagerat de grotesc, sprijinit fiind aici și de faptul că tema a fost cântată de două tube tenor împreună cu fagoturile (și nu de o tubă tenor și una bas, cum se obișnuiește).

Dintre celelalte concerte ale primelor zile de festival, l-am reținut în mod deosebit pe cel al Orchestrei baroce venețiene (sâmbătă 3 septembrie), cu un program Vivaldi, Albinoni, Tartini. Alcătuit din 14 instrumentiști care cântă pe instrumente de epocă, ansamblul înființat în 1997 a constituit o frumoasă descoperire pentru publicul românesc, stârnind un meritat entuziasm. Solistul, violonistul Giuliano Carmignola (care cântă pe un Stradivarius din 1732) și orchestra au fost ovaționați minute în șir. Ei se înscriu strălucit în curentul de revenire la modalitatea de interpretare a muzicii barocului cu mijloacele și tehnica din epocă, folosind instrumente vechi, uneori reconstruite cu multă precauție și mai ales modalitatea de abordare care face să răzbată cu exactitate spiritul, uitat, al acestei muzici. Iată de exemplu, inclusiv în cazul concertelor lui Vivaldi, receptarea lor modernă s-a îndepărtat substanțial de sonoritatea pe care ele o aveau în epocă, de la tehnica instrumentală propriu-zisă la tempo, frazare, nuanțe dinamice, armonie. Exceptând aceste formații specializate în ultimele decenii în interpretarea muzicii vechi, tot mai multe, Vivaldi se cântă cu un adaos de stilizare, de elaborare, uneori prea liric, dacă nu chiar ușor romanțios. La antipodul acestei viziuni s-au plasat muzicienii venețieni și evident trebuie să-i credem, ei fiind moștenitorii direcți ai spiritului acestei muzici. Giuliano Carmignola, care a interpretat trei concerte pentru vioară și orchestră de Vivaldi, are o tehnică foarte bună, sunet puternic și o agilitate aparte; e un violonist temperamental, trecând cu o lejeritate admirabilă de la explozie la interiorizare, de la sunetul „crud” la nuanța pastelată, de la furtună la liniște. Deși uneori nestăpânit, reușește totuși să imprime partenerilor disciplina și rigoarea necesară. Plină desigur de rafinamente de tot felul, muzica lui Vivaldi are însă și o naturalețe a exprimării pe care noi, modernii, de multe ori nu o sesizăm. Uneori această lipsă provine din prejudecata de a cânta totul în tempi mai lenți. Un bun exemplu în acest sens a fost al doilea bis al muzicienilor venețieni, finalul Concertului în sol minor, „Vara” din ciclul „Anotimpurile”: tempo foarte rapid, cu adevărat Presto, cum e indicat în partitură, ca o dezlănțuire vulcanică, sunete care par tot atâtea izbucniri temperamentale, amintindu-mi de interpretarea, asemănătoare, a lui Gidon Kremer și a orchestrei sale, Kremerata Baltika, și ei invitați ai actualei ediții a Festivalului „George Enescu”.

Costin Tuchilă

 

„The Independent” marchează debutul Festivalului „George Enescu”

Debutul ediţiei jubiliare, a XX-a, a Festivalului Internaţional „George Enescu” este anunţat de ziarul britanic „The Independent” ca începutul unui maraton muzical de 25 de zile de excepţie. Iată câteva evenimente pe care publicaţia le marchează:

Festivalul „George Enescu” şi-a deschis oficial seriile cultural-muzicale joi 1 septembrie 2011, printr-un concert magistral al Residentie Orkest/Filarmonicii din Haga, sub conducerea dirijorului Christian Badea, la Sala Mare a Palatului.

Publicul Festivalului va avea ocazia să ascute orchestre de top mondial, precum Israel Philharmonic Orchestra, Orchestre National de France sau London Symphony Orchestra, sub baghetele inconfundabile ale unor dirijori ca Daniel Barenboim sau Zubin Mehta. Hélène Grimaud, Boris Berezovsky şi Yundi Li sunt numai câteva nume din galeria soliştilor prezenţi în festival. De neratat este de asemenea seria „Muzica lumii”, care va aduce publicului magia muzicii din ţări precum Tunisia, India, Japonia si Palestina.

Programul oferit de Festivalul „George Enescu” va aminti tuturor că bogaţia spirituală este la fel de importantă precum cea materială, scrie publicaţia „The Independent”, citându-l pe Directorul artistic al Festivalului, Ioan Holender.

Primele concerte din Festivalul Internațional „George Enescu”

Joi 1 septembrie 2011 începe cea de-a XX-a ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”, care se va desfășura până în 25 septembrie în București și în alte orașe din țară (Cluj, Iaşi, Timișoara, Craiova, Sibiu, Târgu Mureş, Arad, Bușteni). Cu două ore înaintea concertului inaugural, la 17.30, la Centrul pentru Artele Spectacolului „Sala Palatului” din București (Sala A 1) va avea loc Conferința de presă referitoare la deschiderea celei de-a XX-a ediții a festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”.

Concertul inaugural al festivalului va fi susținut de Residentie Orkest / Filarmonica din Haga, avându-l la pupitrul dirijoral pe Christian Badea, joi 1 septembrie la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului din București. În program: Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu și Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 de Șostakovici. Al doilea program al dirijorului Christian Badea și al ansamblului din Haga, vineri 2 septembrie (ora 19.30, Sala Mare a Palatului), va cuprinde în primă audiție absolută, piesa Atlantis de Dan Dediu (laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 1991); Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, op. 16 de Grieg, solist: Dan Grigore; Simfonia fantastică, op. 14 de Berlioz.

Pianista japoneză Akiko Ebi va deschide seria recitalurilor din Festival vineri 2 septembrie, la ora 17.00 (Ateneul Român) cu un program Bach (Fantezia cromatică şi Fuga în re minor, BWV 903), Liszt (Fragmente din Harmonie poétique et religieuse, S173), Debussy (Suita „Pour le piano” L. 95, 1901), Kôji Toyoda (Pensée pentru pian), Enescu (Suita nr. 2 în Re major pentru pian, op. 10).

În aceeași zi, 2 septembrie, la ora 18.00, la Sala Radio este programat concertul Orchestrei de cameră „Philarmonia”, dirijată de Nicolae Iliescu. În program: Concert pentru orchestră de coarde de N. Rota, Concertul nr. 1 în Do major pentru violoncel şi orchestră, Hob. VIIb/1 de Haydn (solist: Colin Carr) și Simfonia de cameră pentru orchestră de coarde op. 110 a de Şostakovici. (concert în seria „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi”).

Tot vineri 2 septembrie, în cadrul seriei „Concertele de la miezul nopții” (ora 22.30, Ateneul Român), vom asculta Austrian Baroque Company, care o va avea ca solistă pe soprana Nuria Rial, cu un program de arii de Händel: Künft’ger Zeiten eitler Kummer, HWV 202, Die ihr aus dunklen Grüften, HWV 208, Süße Stille, sanfte Quelle, HWV 205, Süßer Blumen Ambraflocken, HWV 204, Flammende Rose, Zierde der Erden, HWV 210. Programul ansamblului austriac mai cuprinde Ciaccona de J.H. Schmelzer, Sonata nr. 1, „La Bernabea”, op. 4 de G. A. Pandolfi Mealli, Sonata nr. 4 în Sol major, op. 2 de Giuseppe Sammartini, Ciaccona de Benedetto Marcello și Ciaccona de Antonio Bertali.

Festivalul „George Enescu” are în program, spuneam, și concerte în alte orașe din țară. Chiar în a doua sa zi, la Bușteni (Zamora – Palatul Cantacuzino, ora 18.30), va putea fi ascultat Ansamblul „Musica Nova, care va interpreta Los suenos – septet pentru soprană, clarinet, pian şi cvartet de coarde (v. de Antonio Machado) de Félix Sierra, 10 cântece româneşti pentru violă, pian, cvartet de coarde şi contrabas – din colecţia de muzică folclorică a lui Béla Bartók (primă audiţie) de Ana-Maria Avram (cu participarea formației The London Schubert Players), Andante pentru clarinet şi cvartet de coarde de Tudor Dominik Maican, Cvintetul în Do major pentru clarinet şi cvartet de coarde, KV 581 de W.A. Mozart.

Născut la Bucureşti, unde a studiat vioara, Christian Badea a părăsit definitiv România în 1974, stabilindu-se la New York, pentru a urma cursuri de dirijat la Juillard School. În scurt timp a devenit unul dintre cei mai apreciaţi şefi de orchestră, palmaresul sau fiind impresionant: a dirijat cu mult succes atât în Europa, cât şi în America de Nord şi Asia, printre orchestrele care l-au avut ca invitat numărându-se Royal Philarmonic şi Orchestra Simfonică a BBC din Londra, Filarmonica din Amsterdam, Orchestra Filarmonică a Radio France şi Orchestre de l’Île de France din Paris, Orchestra Naţională din Lyon, Orchestra RAI din Torino, Maggio Musicale din Florenţa, Pittsburgh Symphony din Washington, Filarmonica din Tokio ş.a. Christian Badea are un repertoriu cuprinzător, de la clasicism şi romantism la lucrări foarte variate stilistic din secolul al XX-lea, de Şostakovici, Schönberg, Stravinski, Prokofiev, Janáček, Bartók, Vaughan Williams, Britten, Messiaen, Ligeti sau Henze. Repertoriul său liric cuprinde peste 80 de titluri. A dirijat peste 160 de spectacole la Opera Metropolitan din New York (unde debuta strălucit în urmă cu 25 de ani), dar şi în alte mari teatre lirice din lume, ca Opera de Stat din Viena, Covent Garden, Opera Bavareză de Stat din München, Opera de Stat din Hamburg etc.

Christian Badea a dirijat pentru prima dată în România în toamna anului 2006 (6 octombrie), cînd a deschis stagiunea Orchestrei Naţionale Radio, într-un concert memorabil cu Simfonia nr. 9 în Re major de Mahler.

Residentie Orkest din Haga a fost înființată în 1904. Orchestra a devenit una de reputație internațională începând de la mijlocul secolului trecut, când a realizat, sub conducerea dirijorului Willem van Otterloo, numeroase înregistrări pentru Casa Philips și turnee internaționale. Din 1987 cîntă în Sala Anton Philips din Haga, construită special perntru concertele sale. Dirijor permanent este, din 2005, estonianul Neeme Järvi.

Austrian Baroque Company (ABC) interpretează muzică europeană din secolele XVI – XVIII în toate formulele, de la trio la orchestră de cameră. Ascensiunea rapidă a Austrian Baroque Company, care a devenit unul dintre cele mai bune ansambluri baroce de muzică de cameră, a fost unanim recunoscută de critica muzicală. Ansamblul a obținut numeroase premii internaţionale. Patru proiecte de înregistrări au fost deja realizate în colaboarare cu Casa de discuri ORF Edition Alte Musik, printre ele numărându-se Greetings from London (2007). În ianuarie 2009 a început o colaborare cu Sony BMG (Deutsche Harmonia Mundi), formaţia mândrindu-se cu două CD-uri: Exit Baroque şi Nine German Arias de Händel, cu soprana Nuria Rial.

Nuria Rial a studiat canto şi pian în Catalonia natală. Din 1998 până în 2002 a fost membră a clasei Kurt Widmer la Academia de Muzică din Basel. În septembrie 2003, la încheierea studiilor, a obţinut premiul „Helvetia Patria Jeunesse” (Pro Europa) din Lucerna pentru excepţionalele realizări ca solistă.

A apărut în importante producţii de operă din Europa: rolul Eritea din opera Eliogabalo de Cavalli la Teatrul „La Monnaie” din Bruxelles; rolul Euridice din opera Orfeo de Monteverdi la Staatsoper Unter den Linden din Berlin şi la Grand Théâtre din Geneva; rolul Pamina din opera Die Zauberflöte de Mozart la Teatrul Carlo Felice din Genova ș.a.

Nuria Rial are o discografie de succes. A înregistrat pentru casele de discuri Harmonia Mundi din Franţa (fiind premiată pentru înregistrarea cu Nunta lui Figaro, dirijor: René Jacobs), Berlin Classics (albumul Ave Maria cu Bell’Arte Salzburg), Oehms, Alpha, Mirare, Glossa Music.

Costin Tuchilă

Festivalul Internaţional „George Enescu”. Mari orchestre (1)

Peste mai puțin de o lună, joi 1 septembrie 2011 va începe a XX-a ediție a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”, care se va desfășura la București și în alte orașe din țară (Cluj, Iaşi, Timișoara, Craiova, Sibiu, Târgu Mureş, Arad). Maratonul muzical de trei săptămâni și jumătate (1–25 septembrie) înseamnă, în cifre, 113 concerte și spectacole de operă și balet, 13 orchestre mari din Europa, 8 orchestre simfonice românești, 14 orchestre de cameră din lume, 19 formaţii camerale, 6 coruri, 41 de solişti în concerte, 6 solişti în recital, 2 companii de operă și balet, o coproducție de operă și balet. Directorul festivalului este Ioan Holender. Radio3Net și Liber să spun sunt parteneri media ai festivalului.

Manifestarea, înscrisă de mult printre cele mai importante evenimente de gen din lume, are o tradiție de peste o jumătate de secol, prima ediție a festivalului având loc în 1958 (4–22 septembrie 1958), la trei ani de la moartea lui George Enescu. „Schimb cultural, excelenţă şi noi descoperiri de rang înalt” – spun organizatorii – sunt printre semnele distinctive ale acestei ediții a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. Obligativitatea de a cuprinde în programul fiecărei formații o lucrare de Enescu este un element esențial, păstrat de la înființarea festivalului, excepțiile fiind, și în această ediție, puține. Urmând experiența edițiilor anterioare, care s-a dovedit una de succes, festivalul este structurat pe serii de concerte și spectacole cu identitate bine definită: „Mari orchestre ale lumii”, „Recitaluri și concerte camerale”, „Concertele de la miezul nopții”, „World music”, „Spectacole de operă și balet”, „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi”, „Concerte în țară”. Dintre acestea, „World music” este o serie nouă, a actualei ediții, propunându-și să prezinte „istoriile muzicale” ale timpului prezent, în diversitatea lor de forme, căutări, interferențe de limbaj, de la spiritualitatea specifică a școlilor naționale la „filonul vital caracteristic fiecărui popor în parte”. Ideea care a stat la baza acestei noi serii de concerte este legată de una dintre contribuţiile esenţiale aduse de Enescu în muzica universală: utilizarea într-un limbaj modern a elementelor specific naţionale. Cu această ocazie sunt programate ansambluri care vor prezenta prelucrări ale muzicii indiene, japoneze, argentiniene, libaneze, marocane etc.

Seria „Muzica secolului XXI” se dorește, conform prezentării din programul festivalului, „oglinda pulverizărilor care încep din secolul XX şi include o varietate de «şcoli» şi estetici.”

La Sala Palatului din București, la ora 19,30, vor avea loc cele 20 concerte din seria „Mari orchestre ale lumii”, care se anunță, ca și la edițiile precedente, pline de interes. Vom asculta, în general cu câte două programe, 9 orchestre europene, cu dirijori și soliști de renume internațional. Excepția o constituie Filarmonica din Viena care va susține un singur concert (16 septembrie). Alături de ele, cu câte un concert, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, Orchestra Națională Radio și Orchestra Română de Tineret.

Concertul inaugural al festivalului va fi susținut de Residentie Orkest / Filarmonica din Haga, avându-l la pupitrul dirijoral pe Christian Badea. În program: Simfonia nr. 1 în Mi bemol Major, op. 13 de George Enescu și Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 de Șostakovici (1 septembrie). Al doilea program al dirijorului Christian Badea și al acestui ansamblu, vineri 2 septembrie, va cuprinde în primă audiție absolută, piesa Atlantis de Dan Dediu (laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 1991), Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, op. 16 de Grieg, solist: Dan Grigore; Simfonia fantastică, op. 14 de Berlioz.

La mijlocul săptămânii următoare, vom asculta London Symphony Orchestra. Primul său concert, de joi 8 septembrie va fi dirijat de Horia Andreescu și o va avea ca solistă pe tânăra violonistă Nicola Benedetti, care va interpreta Concertul în la minor op. 82 de Glazunov. Programul se va încheia cu Simfonia nr. 6 în la minor de Gustav Mahler. 2011 este anul Mahler (100 de ani de la moarte în 18 mai 2011) și încă două simfonii ale compozitorului se află în programele Festivalului „George Enescu”. Vineri 9 septembrie la pupitrul orchestrei londoneze se va afla Nikolaj Znaider. În program: Uvertura operei „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg” de Wagner, Concertul nr. 1 în Do Major pentru pian şi orchestră, op. 15 de Beethoven (solist: Saleem Abboud Ashkar), Simfonia nr. 4 în mi minor op. 98 de Brahms.

Concertul orchestrei și Corului Filarmonicii „George Enescu” din București va avea loc sâmbătă 10 septembrie, sub conducerea lui Ghenadi Rojdestvenski, care va prezenta un program cu lucrări de Enescu și Prokofiev: poemul simfonic Vox maris, op. 31 de George Enescu (solist: tenorul Marius Vlad Budoiu), Concertul nr. 1 în Re bemol Major pentru pian şi orchestră, op. 10 (solistă: Victoria Postnikova) și Ivan cel Groaznic (aranjament de Alexander Stasevich) de Serghei Prokofiev (soliști: Igor Cernevici – narator, mezzosoprana Larisa Diadkova și baritonul Alexei Tanovitski). Dirijorul Corului Filarmonicii: Iosif Ion Prunner.

La pupitrul Orchestrei Teatrului Mariinski din St. Petersburg, care va susține două concerte (11 și 12 septembrie), se va afla Valeri Gergiev. Dacă dirijorul Christian Badea a ales prima Simfonie enesciană, muzicienii ruși vor interpreta, în al doilea concert, Simfonia nr. 3 în Do major, cu cor, op. 21 de George Enescu (cu participarea Corului Academic Radio, dirijat de Dan Mihai Goia), programul cuprinzând Naughty Limmericks de Șcedrin și Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski / Ravel. În primul concert al Orchestrei Teatrului Mariinski din St. Petersburg vom asculta: Uvertura operei „Tannhäuser” de Wagner, Prometheus op. 60 de Scriabin (solist: pianistul Alexander Toradze) și poemul simfonic O viață de erou, op. 40 de Richard Strauss.

Despre celelalte concerte din seria „Mari orchestre ale lumii”, în articolul viitor.

Costin Tuchilă