„Occidentul Românesc”, ianuarie 2013

occidentul-romanesc-spania-publicatie-ianuarie 2013

A apărut ediția tipărită a publicației „Occidentul Românesc” pe luna ianuarie 2013. Publicaţia poate fi accesată şi online:  www.occidentul-romanesc.com şi este distribuită în toate comunitățile importante de români din Spania.

pamplona

Am reţinut din cuprinsul acestui număr:

Cerșetorul român din Pamplona care a impresionat Spania prin gestul său onest

Un cerşetor român ţine prima pagină a ziarelor din Spania, pentru o faptă bună. Omul a găsit un portofel plin cu bani, la intrarea într-o bancă. Nu l-a luat, ci l-a predat imediat în unitate, în speranţa că posesorul se va întoarce după el. Şi exact aşa s-a întâmplat. Iar gestul românului a impresionat pe toată lumea. Românul a devenit peste noapte erou în Pamplona. 200 de euro erau în portofelul pe care bărbatul l-a găsit chiar în faţa băncii unde cerşeşte. Deşi sărac, nu a luat nici un ban. L-a dus în schimb angajaţilor băncii. În scurt timp, cea care îl pierduse s-a întors să întrebe de el. O pensionară. „Acesta este portofelul, cu tot ce aveam în el: carduri, hârtii. L-a găsit înăuntrul băncii. Am fost foarte impresionată că mi l-a returnat!” povesteşte proprietara portofelului. Oamenii care îl ştiu pe George din cartier au fost şi mai impresionaţi. Mai ales când au aflat că românul urmează să fie dat afară din casă. Românul a încercat mult timp să caute un loc de muncă. Nu a găsit, aşa că a început să cerşească. Spune că tot ce-şi doreşte acum este o slujbă.

Gabriela calutiu sonnenberg

2012–2013: Se alege grâul de neghină… de Gabriela Căluţiu Sonnenberg

Ce repede au trecut zilele! Mereu aceeaşi banală constatare. Tipizate, gesturile de început de an se înşiruie în faţa noastră pe-acelaşi drum ştiut, parcă luându-ne-o pe dinainte. Abia apucăm să ţinem pasul cu propria devenire. Agăţăm un calendar nou la perete, scoatem bradul din casă. În locul fişierului intitulat 2012, inaugurăm în calculator unul nou, 2013. Cu siguranţă se vor ivi destule evenimente, care să merite trecute acolo, încărcându-ne biblioteca virtuală cu mirările mereu aceleiaşi aventuri a cunoaşterii. A noastră, de sine, chiar dacă probabil că vom scrie despre cu totul altceva. Citește mai departe.

Benissa, decembrie 2012–ianuarie 2013

al jazeera

• Al Jazeera va intra în 60 de milioane de case americane de Simona Botezan

Televiziunea arabă Al Jazeera, sponsorizată de guvernul din Qatar, va avea acces la 60 de milioane de gospodării din SUA, după ce a cumpărat reţeaua media Current TV, la ȋnceputul lunii ianuarie 2013. Fostul vicepreşedinte american Al Gore, unul dintre fondatorii reţelei Current TV, deţinea 20% din acţiuni, pentru care a încasat suma de 100 milioane de dolari. Televiziunea arabă este cunoscută ȋn SUA, în principal, datorită tonului anti-american folosit în timpul războiului din Irak, cu un deceniu în urmă. Ştirea că Al Jazeera va deveni un important canal de cablu din SUA, care va concura cu CNN, a stârnit un val de reacţii din partea experţilor: „Părerea mea este că atunci când oamenii aud despre Al Jazeera, aceştia nu vor fi atenţi la calitatea știrii sau corespondenței”, a declarat pentru CNN analistul Stuart Fischoff, un profesor pensionar de la Universitatea de Stat din Los Angeles, California. „Ei vor auzi doar Qatar, și vor spune că este o țară arabă, plină de teroriști și, prin urmare, este părtinitoare în prezentarea știrilor”, a mai spus profesorul. Citește mai departe.

Washington D.C.

mihai malaimare jr film

• New York: Mihai Mălaimare Jr. apreciat la categoria „cea mai bună imagine” în cadrul National Society of Film Critics

Mihai Mălaimare Jr., directorul de imagine al filmului The Master, a fost premiat de criticii americani la cea de-a 47-a gală anuală a premiilor decernate de Naţional Society of Film Critics, în cadrul căreia cineastul român s-a impus la categoria „cea mai bună imagine”. Cea de-a 47-a gală organizată de Naţional Society of Film Critics a avut loc sâmbătă seara, la Elinor Bunin Munroe Center din New York. Mihai Mălaimare Jr. a primit la sfârșitul anului 2012 și premiul pentru cea mai bună imagine din partea Boston Society of Film Critics, pentru filmul The Master, în regia lui Paul Thomas Anderson. Cineastul român a fost, de asemenea, nominalizat la categoria „cea mai bună imagine”, pentru filmul The Master, la alte două premii prestigioase – Satellite Awards și Critics’ Choice Awards. Directorul de imagine Mihai Mălaimare Jr. a colaborat, printre altele, cu regizorul Francis Ford Coppola la realizarea filmelor Tinerețe fără tinerețe și Tetro. Citește mai departe.

dan luca

• Bruxelles: Previziuni pentru anul 2013 de Dan Luca

După un 2012 marcat de dezvoltări interesante, nici 2013 nu se anunţă unul monoton. Din punct de vedere european, criza economică continuă şi în 2013, iar impactul acesteia influenţeazã construcţia europeană. Un nou Tratat al Uniunii Europene ar creşte gradul de integrare europeanã. Cel mai probabil în 2013 se va lansa o amplã dezbatere despre viitorul instituţiilor comunitare şi eficienţa lor, mai ales că astfel de dezbateri prind bine într-un an pre-electoral.

Spre toamnă, partidele europene îşi vor desemna, după proceduri mai mult interne decât prin alegeri primare, candiaţii pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene (pronosticurile mele: Martin Schulz pentru Socialiștii Europeni, Donald Tusk pentru PPE și Guy Verhofstadt pentru Liberalii Europeni). Campania pentru „europenele” din mai 2014 va începe încă din toamna acestui an. Forțele europene vor urmări cu mare interes alegerile din luna septembrie din Germania. Este foarte interesant dacă Angela Merkel va câştiga al treilea mandat de cancelar.

La mijlocul anului, Croaţia devine noua membră din cadrul Uniunii Europene, ceea ce ar putea conduce la desemnarea unui comisar european croat de la 1 iulie 2013. Sugeram deja că ar fi o idee ca portofoliul turismului să fie acordat Croaţiei dacă se doreşte o astfel de abordare. Citește mai departe.

Grupaj realizat de Pușa Roth

http://occidentul-romanesc.com/

Agero

Cu articole bine scrise și teme de larg interes, cu subiecte de actualitate, la un nivel jurnalistic exemplar, este nr. 35 al revistei „Agero”, Magazin cultural de opinie și informaţie în limba română, care apare în Germania, la Stuttgart. Redactor șef: Lucian Hetco. Revista „Agero” cuprinde analize și comentarii pe teme de istorie, cultură, economie, limbi străine, actualitate germană, proză, poezie etc., beneficiind de colaborarea unor personalități române din Europa, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Basarabia și România.

Doamna Maria Diana Popescu ne-a semnalat apariția acestui număr din cuprinsul căruia am selectat câteva articole, eseuri, comentarii.

Victorii celebre ale oştilor române conduse de Iancu de Hunedoara

de dr. Tiberiu Ciobanu

Înfrângerea armatei turceşti, care sub conducerea lui Mezid, beiul de Vidin, invadase sudul Transilvaniei în martie 1442, şi readucerea Ţării Româneşti în rândul forţelor ce alcătuiau frontul antiotoman, îl determină pe sultanul Murad al II-lea să iniţieze, în august 1442, o nouă expediţie militară la nord de Dunăre.După cum consemnează cronicile vremii, urdia turcească avea de această dată efective cu mult mai mari decât în primăvară (cca. 80.000 de războinici numai din Rumelia), oştilor rumeliote, cele din partea europeană a Imperiului Otoman) alăturându-li-se numeroşi akângii, 2.000 de ieniceri şi 6 sangeacuri (conduse de „şase bei şi sangeaci de spahii”) din Anatolia. Citește mai departe.

Dr. Dionisie Dubinciuc – Medicină şi poezie

de Maria Diana Popescu, Agero

Clasic şi modern, romantic, îndrăgostit sau resemnat, fascinat de patologia lirică a cuvântului scris, un doctor de metafore priveşte elegant din carte spre noi. Graţie zestrei culturale vivante pe care o înstăpâneşte, dr. Dionisie Dubinciuc alege, în locul spectacolului vizual crud şi senzual al poeziei postmoderne, registrul romanţios, răscolitor, nu neapărat prin exaltarea sensibilităţii, cât prin profunzimea semnificaţiilor. Spirale şi ramuri, ca simboluri arhetipale ale structurii sinelui integrat în vers, construiesc un microcosmos poetic, unde medicina însăşi pare să opereze profunda şi deseori misterioasa legătură dintre aceste două domenii, devenite brusc inseparabile. Poezia din Vine o vreme… , ca suport profilator al unui spirit sugestiv, iterează trăiri poetice proprii (tristeţea, singurătatea, aşteptarea, dorul, chemarea), ca într-o litanie unde înfiorarea mistică şi îndoiala se topesc în crescendoul speranţei, dînd celui ce-l citeşte impresia că se află în luminişul pânzei Dans în faţa unei fântâni de Lancret: „Rugăciuni în miez de noapte, fulgere pe cer senin, / Tremur lung la poarta vieţii cu beţie şi cu dans, / venerând madone triste în poeme şi-n venin, / Morţii daţi-i ultimatum, vieţii daţi-i un avans.” Mai mult decât nişte legi fundamentale operează în ceea ce este de fapt trupul poeziei sale. Sunt luate decizii ale căror consecinţe nu pot fi prevăzute, fiecare decizie având caracterul unei amplificaţii lirice: „Stau aplecat peste câmpia udă / Şi peste florile ce stau să moară, / Sunt prea stresat de viaţa noastră nudă, / Şi cred c-am să dispar aşa-ntr-o doară.” Citește mai departe.

Nicolas Lancret (1690– 1743), Dans în fața unui fântâni

Unde sunt ierarhii Bisericii Ortodoxe Române?!

de Gheorghe Constantin Nistoroiu

„…Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară şi chiar la primirea de lovituri şi scuipări pentru învăţătura Evangheliei?… Căci de o încoronare de spini şi de întinsul mâinilor pe cruce e prea greu să mai vorbim noi, muritorii de astăzi!” (Episcopul Grigorie Leu)

„A venit timpul când arhiereii trebuie să-şi scoată mitrele aurite- semnul slavei lui Hristos, şi să-şi pună cununi de spini, căci mai mult se huleşte astăzi în popor numele Domnului decât se slăveşte”. (Ieromonahul Tihon).

Primirea binecuvântării dumnezeieşti de a păstori sufletele şi conştiinţele credincioşilor, cercetându-le, îndrumându-le, curăţindu-le, ajutându-le, vindecându-le, întărindu-le şi călăuzindu-le spre Lăcaşul cel de sus, la Supremul Arhiereu Iisus Hristos, este cea mai înaltă demnitate la care poate să aspire dreptmăritorul sau muritorul creştin. Fiind o demnitate divină prin misiunea ei dumnezeiască este mai presus de toate celelalte demnităţi, fie ele chiar regale sau imperiale, întrucât permanenta împlinire şi desăvârşire îşi are menirea în destinul Crucii: al bucuriei şi al suferinţei, al jertfirii şi al biruinţei.

Arhiereul, păstorul în genere, odată chemat şi ales la slujirea lui Dumnezeu şi a Naţiei sale, nu-şi mai aparţine sieşi decât ca bunăvoinţă a dăruirii totale lui Dumnezeu, Neamului său şi întregii creaţii a Ziditorului.

Istoria primului mileniu creştin atât pe plan naţional cât şi universal a avut cinstea de a se încununa cu frumuseţea cununilor martirice ale credincioşilor şi deopotrivă ale Păstorilor lor.

În acest sens ne stau mărturiile Istoriei Bisericii Ortodoxe Române şi cele ale Istoriei Bisericii Universale. Citește mai departe.

Meşterul Manole, Alesul

de prof. Vasile Duma

După Mioriţa, legenda Meşterului Manole este creaţia literară populară căreia i s-au consacrat cele mai multe studii şi comentarii. Filozofi, folclorişti, istorici ai religiilor, scriitori, etc., au simţit nevoia să se aplece asupra acestui personaj-mit (Mircea Eliade), pentru a-i descifra mesajul şi impactul pe care l-a avut asupra spiritualităţii româneşti. Unii au încercat chiar să-l rescrie, creând opere literare proprii, cea mai cunoscută fiind drama omonimă a lui Lucian Blaga.

Fântâna lui Manole, Curtea de Argeş

Citind balada populară Mănăstirea Argeşului suntem încă de la început puşi în faţa unui fapt prestabilit: eroul nu este un om obişnuit („Nouă meşteri mari / Calfe şi zidari / Şi Manoli zece, / Care-i şi întrece), fiind ales de către Negru-Vodă să-i ridice „Monăstire naltă / Cum n-a mai fost altă”, pe un loc consacrat „un zid părăsit / Şi neisprăvit”, undeva „Pe Argeş în gios”. Încrezător în forţele proprii, Manole se apucă de lucru, „Dar orice lucra, / Noaptea se surpa”, spre nemulţumirea domnitorului, care „se mira / Ş-apoi îi mustra, / Ş-apoi se-ncrunta / Şi-i ameninţa / Să-i puie de vii / Chiar în temelii” şi disperarea meşterilor: „Calfe şi zidari, / Tremura lucrând, / Lucra tremurând”. Este acesta un moment de grea cumpănă pentru Manole („nici că mai lucra”), care pune sub semnul întrebării capacitatea sa de a-şi împlini menirea, fiindu-i ameninţată nu numai viaţa, dar şi reputaţia, precum şi convigerea că se află sub oblăduirea Celui de Sus, pentru gloria căruia lucrează pe pământ, ridicând biserici de o frumuseşe neasemuită. Somnul îi aduce însă răspunsul la frământările sale şi îi redă încrederea în sine. Simţindu-se iarăşi în graţia unor forţe superioare („O şoaptă de sus”), Manole destăinuie tovarăşilor de lucru sacrificiul pe care trebuie să-l facă pentru a putea termina edificiul: „În zid de-a zidi / Cea-ntâi soţioară, / Cea-ntâi sorioară / Care s-a ivi/ Mâni în ziori de zi”, meşterii legându-se prin jurământ să păstreze taina şi să ducă la îndeplinire mesajul divin.

Apariţia propriei soţii a doua zi îi întăreşte lui Manole convingerea că el este cel ales, dar în acelaşi timp îl aruncă în pragul disperării. Într-o altă cultură, un astfel de om s-ar fi simţit onorat să-şi poată sacrifica ceea ce îi este mai drag, dacă asta este voinţa zeilor. Manole consideră însă că jertfa care i se cere este prea mare, chiar şi pentru unul ca el şi, simţindu-se încă în graţiile Atotputernicului, invocă îndurare pentru sine („în genunchi cădea”) şi salvarea soţiei, fără să conştientizeze că acest lucru înseamnă încălcarea propriului jurământ şi, în acelaşi timp, respingerea condiţiei necesare pentru terminarea construcţiei. Rugăciunile sale sunt primite „Domnul se-ndura / Ruga-i asculta”, dar ceea ce a fost dinainte stabilit nu mai poate fi schimbat: „Nici c-o înturna! / Ea mereu venea / Pe drum şovăia / Şi s-apropia”. Citește mai departe.

„Pentru mine, dacă Germania nu e, nimic nu e”

Interviu cu Marina Constantinoiu, redactor şef la Jurnalul Naţional, realizat de Octavian D. Curpaş, SUA

„Jurnalistul este mai degrabă sanitar decât om de cultură. Sanitar al societăţii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informaţie, căci omul informat este puternic.” (Marina Constantinoiu)

Cuvântul scris a fost şi va rămâne o forţă care poate schimba lumea, ceea ce conferă jurnalismului un statut clar, bine conturat în teatrul existenţial al fiecărei naţiuni. În acest context, condiţia sine qua non pentru transmiterea informaţiei şi prezentarea fidelă a realităţii este propria informare şi documentare a specialistului din presă scrisă. Acurateţea şi rigurozitatea informaţiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales în cazul politicii externe – ramură de top a genului gazetăresc. Jurnalistul – în general, cel de politică externă – în special are nevoie în permanenţă de documentare şi informare corectă.

Un astfel de profesionist, fin analist de politică externă pentru care munca reprezintă o adevărată pasiune este şi Marina Constantinoiu, redactor şef al unuia dintre cotidienele presei centrale din România: „Sunt pasionată de Orientul Mijlociu, în special de Israel, pe care l-am vizitat de nenumărate ori, dar am fost şi în Iordania şi Siria. Am vizitat multe ţări din Europa, în jur de 20, şi am ajuns de două ori în Statele Unite.” Munceşte intens de mai bine de 10 ani la Jurnalul Naţional, mai întâi ca şef al departamentului de politică externă şi apoi ca redactor şef, considerând că alegerea acestei profesii nu-i aparţine, hotărârea în acest sens luând-o „viaţa însăşi”.

Bucureşteancă 100%”, Marina Constantinoiu este pasionată de tot ce înseamnă politică externă, înclinaţie evidentă manifestată încă din copilărie. Licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti (1994), în prezent predă studenţilor de aici două materii de specialitate. Ca o „Leoaică” ce este (născută la 13 august 1970), reuşeşte să-şi exercite obligaţiile profesionale cu abilitate şi dedicare, în pofida faptului că timpul alocat familiei nu este întotdeauna aşa cum și-ar dori. Este căsătorită cu fostul său coleg de bancă din liceu, căruia ar vrea să-i poată aloca mai mult timp decât o face, pentru că, inevitabil, meseria de jurnalist înseamnă multă muncă, un program aleatoriu şi implicare permanentă.

Dacă are abilitatea de a depăşi greutăţile inerente care apar în exercitarea acestei meserii atât de complexe este pentru că „puterea de a merge mai departe a venit natural”, fără a fi nevoie de o „reţetă specială” şi asta pentru că „totul stă în puterea unui virus: virusul presei!” Citeşte interviul.

Mihai Potcoavă, Petunii, 2005

Grăuntele de adevăr, literatură, adevărurile trăite

de Daniel Mureșan

Ne aflăm printre adevăruri. Un număr dintre ele nu pot fi cunoscute fiindcă întregul se manifestă în prea multe conexiuni, acestea mai adaugă altele. Ce se poate face, până unde putem limpezi pretenţiile adevărului, ale acestor pânze ce se ţes la infinit? Hegel se opreşte, sigur cu alte cuvinte, la ceea ce a spus şi Aristotel despre adevăr: ,,Adevărul în filozofie înseamnă că acest concept şi realitatea corespund.” Putem şi trebuie să privim adevărul din mai multe perspective, după cum trebuie să revenim la Aristotel şi la Hegel, la matcă..

După Descartes întregul trebuie împărţit în părţile sale, studiate părţile. Cunoaşterea e necesar să urmeze calea de la simplu la complex e obligatorie reîntregirea a ceea ce a fost împărţit cu toate adiţionările până la cele ultime. (Simplă şi de neîntrecut metoda carteziană). Neodihna, dragostea pentru marea autenticitate, adunarea tuturor coroborărilor posibile, suferinţele căutării te pot apropia de grăuntele de adevăr, bun al tuturora.

Artiştii, calea este atât de cunoscută, îi alătură vieţii crâmpeie din trăirile lor, ale tale, sentimente, experienţe comune, altele, pentru a urma viaţa, în indiferenţă, lacrimi şi bucurii şi din când în când încurajări ca şi aceea a criticului G. Călinescu. El pune în lucru înţelesul adevărului, aşa ne pare, zicând: ,,A urmări numai adevărul, aceasta este obiectivitatea.” Dar în tot ce fac oamenii se ataşează unor opinii, tot aşa se comportă şi scriitorii, creatorii cu nevoile grăuntelui de adevăr, ale adevărurilor personale. Apoi îmbrăţişează mai mult opiniile publice entuziaste, sau numai le descriu. De atâtea ori a fost maculat adevărul la comanda dictaturilor, ale intereselor legate de putere. Erau duşi, spre ex., ţăranii să vadă viaţa prosperă, recoltele necuvenit de mari ale vecinilor ce-au intrat cu un an înainte în gospodăriile agricole colective (aici erau aduse camioane pline cu produse, maşini agricole, toate bune pentru imaginea momentului, apoi toate erau purtate prin alte sate ce erau încă insuficient ,,încadrate”… pentru a declara că socialismul a învins definitiv la oraşe şi la sate.

Silniciile de tot felul; cotele ce nu puteau fi plătite, canalul, închisorile, execuţiile au pus capăt vieţii unor oameni demni, nobili. Aşa este adevărul un rege detronat, căruia destinul i-a rezervat să trăiască împreună cu ,,Opinia publică”, căreia Nicolas Chamfort îi spune regina lumii, pentru că ]prostia e regina proştilor.” Citeşte mai departe.

Emil Cojocaru, Fată citind

De rerum… Limba română

de Eugen Evu

„Şi încurcă-le limbile, ca să nu ajungă asemeni nouă şi să urce la ceruri”, citat din memorie, din Genesa V.T.

O limbă „nevindecată”, prezenţa diactricielor fiind dinspre turci, bulgari şi ruşi (slavi.)… De la latinii post-dacici, avem desigur patrimoniul lingvistic ştiut; până la retragerea romană (271 – Aurelian) – latina vulgata, iar apoi câteva secole de năvăliri, cea mai influenţabilă (prin ortodoxism şi alte zone ale societăţii…) – fiind a slavilor… (de unde vine şi „sclavi”?)

Prefix nominal BAB – de la Babilon vine… În Bucegi, Babele, Baba Dochia etc. Posibil şi unele corupte, Babadag; altundeva este Bab-El- Mandeb ş.a.;

BAL – sud-dunărean, este posibil unul păstrat de la BAAL(?), BAL, Bel, adică alb, strălucitor (ca zeii, Daoi ş.c.l.)?

Vocabula UR, prefix, sufix sau integrată

UR vine sigur de la Uriaşi (Urieş, sau om mare la statură). Exte omniprezent în tot spaţiul actual al României, ca şi cel omonimic-biblic, în toponimică sau onomastică, de Jidovi (nume pentru uriaşi: Jidvei, Movile, Peşteri, Munţi, explicit „ale jidovilor” ş.c.l). Poate că şi G-ul, zeitatea promordială cu rezonanţă, egipţiană, de GEB, la protodaci GEBELEISIS (Gebel(e)Isis!) – vine din consoana „J”, Jebeleisis (?), există localitatea Jebel ş.a. (n. r. sau ridicatură, munte, în arabă?)

Despre vocabula UR am scris episodic în unele cărţi ale mele şi într-o revistă arădeană. UR poate fi de la URIEL, vezi cartea extraordinară Aparatul lui Uriel, dar şi Cartea lui Enoh (apocrifele) şi numele îngerului Uriel, prezent alături de Mihael, la „adormirea Maicii Domnului” şi „operaţiunea de inseminare” (conform unor analişti în domeniu), a Fecioarei Maria, „prin Duh Sfânt”…

[…] Cuvintele… Literele au fost iniţial cuneiforme, deci un fel de cuie, cuvinte-cuie. Iar textul, pejorativ zicând, este crucificare de Sine… Suferinţă psihică, curente ca onirism, pornolirism ş.c.l.; mituri-cheie: Eros şi Thanatos, Eros şi Psyche, Orfeu, „disfuncţie maniacală” (Itinerar psihiatric dr. Brânzei, Socola) etc. Încrucişare, idem….” Citeşte mai departe.

Mihai Potcoavă, Isabela, 2008

De ce Eminescu?

de Geo Găletaru

Asistăm cu stupoare, de câţiva ani încoace, la o discreditare sistematică şi furibundă a tot ceea ce are tangenţă, mai mult sau mai puţin, cu specificul nostru naţional. O elită culturală cu apetenţe internaţionaliste, marcată iremediabil de sindromul cosmopolitismului (manifestat sub forma unor puseuri de orgoliu intelectualist), încearcă să impună cu obstinaţie idei şi precepte culese (de) aiurea, inventând ad-hoc contexte aberante, incompatibile cu spiritul acestui popor.

Valori culturale emblematice, constituind osatura axiologică a unei spiritualităţi inconfundabile, sunt repuse cu asiduitate în discuţie, pentru a fi negate printr-un insidios proces de intenţie, iar macularea lor, în loc să provoace măcar reţinere, dacă nu dezgust sau revoltă, tinde să devină o practică curentă a unei elite culturale având vocaţia unică a demolării. Scenariile acestei execuţii sumare reiterează cu uimitoare fidelitate spiritul malefic al proceselor similare din anii proletcultismului, de care le deosebesc doar cinismul de rigoare al regizorilor actuali şi ambalajul pseudo-democratic al justificărilor invocate. „Mioriţa”, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Călinescu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Marin Preda, Nichita Stănescu, Ion Lăncrănjan, Eugen Barbu, Paul Anghel sau Marin Sorescu au trecut, rând pe rând, pe sub furcile caudine ale intoleranţei şi agresivităţii acestor killeri culturali predestinaţi tuturor fanatismelor conjuncturale. Citeşte mai departe.

http://www.agero-stuttgart.de/

Prezentare de Puşa Roth

Tragedie in Ungaria – 14 romani au murit intr-un accident de circulatie – Revista presei

1. ACCIDENT GRAV in Ungaria! 14 romani care veneau din Spania au murit – Romania libera

 

14 romani care veneau de la munca din Spania au murit intr-un accident grav in Ungaria. Un tir a lovit in plin microbuzul cu care circulau acestia. Soferul tirului a adormit la volan. Accidentul a avut loc pe autostrada M43 in apropiere de granita. Printre victime se aflau si 3 copii cu varste intre 7- si 14 ani. Doi dintre pasageri au scăpat, dar sunt grav răniţi. Microbuzul era inmatriculat in Valencia, iar tirul la Arad. Accidentul a avut loc duminica noaptea spre luni in jurul orei 23.30. Potrivit purtătorului de cuvânt al MAE, Doris Mircea, printre victime se află şi trei copii, cu vârste între 7 şi 14 ani. (articol complet: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/accident-grav-in-ungaria-14-romani-care-veneau-din-spania-au-murit-242915.html)

 

2. Violente la Ploiesti – Un spectator intră pe teren și-l lovește pe Galamaz! Steliștii reacționează. Meciul a fost suspendat. – Adevarul

 

Evenimente incredibile la Ploiești, pe finalul primei reprize a meciului Petrolul – Steaua. La scorul 1-0 pentru bucureșteni, Mihai Costea se pregătea să execute un penalty, când un spectator localnic a pătruns pe teren și l-a lovit cu pumnul în figură pe Galamaz. Înainte de a fi evacuat de forțele de ordine, intrusul a fost lovit de steliștii Martinovici și Stanca, ambii fiind mai apoi eliminați. Galamaz a fost schimbat cu Tătărușanu. Costea a transformat penalty-ul, însă meciul s-a întrerupt pentru că fanii au aruncat petarde pe teren. Tătărușanu a acuzat o lovitură, iar apoi jucătorii și arbitrii au plecat la cabine. (articol complet: http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_intern/fotbal-Liga_I-Petrolul-Steaua_0_581942176.html)

 

3. Recensământul, la final. Este ultima zi în care puteţi da CNP-ul – Evenimentul zilei

Astăzi este ultima zi în care recenzorii mai merg pe teren, unii pentru completarea restului de chestionare, alţii doar pentru a solicita din nou CNP-ul. Cine nu îl dă nici de data aceasta, riscă amendă, după cum spune şeful Institutului Naţional de Statistică Vergil Voineagu.

De aceeaşi pedeapsă ar putea avea parte şi cei care nu şi-au dat CNP-ul prima dată, dar nu mai sunt găsiţi acasă când revine recenzorul.

INS nu a transmis încă, oficial, nicio informaţie care să lămurească dacă şi în ce mod vor fi amendaţi aceştia.

Citiţi mai mult: Recensământul, la final. Este ultima zi în care puteţi da CNP-ul – Recensământ 2011 > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/recensamantul-la-final-este-ultima-zi-in-care-puteti-da-cnp-ul-951894.html#ixzz1cL7mTLvp

 

4. Herăstrău-i frate cu chinezul. Nu-i mai băgaţi în seamă, că vine aici toată China şi ne ia tot peştele! – Jurnalul National

Prin 2009, aproximativ 300 de muncitori chinezi au fost lăsaţi cu ochii în soare de firma de construcţii la care lucrau şi îşi făcuseră un soi de culcuşuri prin zona podului din He­răstrău aflat în proximitatea Am­basadei Chinei. Săracii, rămaşi fără sursă de venit, nu făceau altceva decât să pescuiască, toată ziua, ca să aibă ce să mănânce. Au stat în parc apro­ximativ două luni, după care au fost repatriaţi, timp în care cazul a fost mediatizat destul de intens. Nu ştiu dacă de atunci au tras concluzia şi alţi chinezi că se pot hrăni gratis din lac, dar după plecarea ţepuiţilor, co­mu­nitatea a început să se strângă pe malul lacului din parc. Majoritatea pes­carilor sunt muncitori în construc­ţii, care lucrează la ridicarea vilelor din Băneasa şi Pipera, dar şi vânzători la angrourile din Bucureşti. Cum câştigă puţin, până în 200 de dolari pe lună, iar mâncarea oferită, pe lângă cazare în condiţii dubioase, de către patroni, este neîndes­tu­lă­toare, făcută în general din orez şi car­tofi, se bucură la fiecare oblete prins.

Cititi mai mult la – http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/herastrau-i-frate-cu-chinezul-nu-i-mai-bagati-in-seama-ca-vine-aici-toata-china-si-ne-ia-tot-pestele-595184.html

5. Trecerea la ora de iarnă, un coşmar o femeie.  Cât i-a luat să-şi potrivească cele 4.000 de ceasuri din apartament – Gandul

Britanica Paulina West nu a simţit deloc cele 60 de minute pe care le-a câştigat duminică, odată cu schimbarea orei.

Asta pentru că femeia are peste 4.000 de ceasuri înghesuite în apartament, iar faptul că a trebuit să le dea pe toate înapoi cu o oră i-a ocupat trei zile, scrie Daily Mail.

Colecţia Paulinei West, considerată cea mai mare de acest tip din lume, a fost începută cu 24 de ani în urmă şi valorează acum peste 17.000 de euro.

Cea mai valoroasă piesă este un ceas vechi de 150 de ani, pe care Pauline l-a cumpărat de la un târg, cu doar 23 de euro, dar care acum e cotat la 1.138 de euro.

Cele 4.000 de ceasuri acoperă integral pereţii din două camere, iar alte 60 au fost amplasate în baie.

Articol complet: http://www.gandul.info/magazin/trecerea-la-ora-de-iarna-un-cosmar-pentru-aceasta-femeie-cat-i-a-luat-sa-si-potriveasca-cele-4-000-de-ceasuri-din-apartament-8918085

6. De astăzi, suntem şapte miliarde de oameni pe Terra – Cotidianul

Începând de astăzi, suntem 7 miliarde de oameni pe Pământ iar pragul a fost atins în Filipine. Este vorba despre o fetiţă de 2,5 kilograme, ai cărei părinţi au fost felicitaţi deja de către reprezentanţii Naţiunilor Unite. Pe de altă parte, cercetătorii au reuşit să afle cum arată chipul cel mai comun de pe Pământ.

Cercetătorii spun că, pe întreaga planetă, 9 milioane de oameni au trăsături comune şi au comparat chipurile a 120.000 dintre ei pentru a găsi omul reprezentativ pentru cele 7 miliarde.

Potrivit cercetărilor realizate, omul cu cele mai comune trăsături din lume este chinez din etnia Han, are 28 de ani, este creştin, vorbeşte mandarina, n-are maşină, nu are cont în bancă.

Articol complet: http://www.cotidianul.ro/de-astazi-suntem-sapte-miliarde-de-oameni-pe-terra-162359/

 

 

Descrieţi stema, Ziua Unirii şi tradiţiile minorităţilor-cerinte pentru copiii de 3 ani-Revista Presei

1. „Limbajul utilizat și cerințele, formulate cu o rigurozitate didactică lasă impresia că de la copiii de gradiniță se așteaptă o formare la un nivel academic.” – Romania libera

Copiii de 3 ani ar trebui să ştie stema ţării, să cunoască tradiţiile minorităţilor şi să descrie Ziua Unirii, potrivit fişelor de evaluare impuse de Ministerul Educaţiei. Oficialii recunosc că există „exagerări”, dar le consideră irelevante. Psihologii, în schimb, le cred periculoase.

„Mă cheamă Maria (sau Mihai, sau Ioana), am 3 ani şi merg la grădiniţa de lângă muzeu. La grădiniţă mă joc cu toţi copiii, chiar dacă aparţin unor minorităţi. De Ziua Naţională desenez împreună cu colegii mei stema ţării”. Aşa ar trebui să vorbească un copil care abia a intrat în învăţământul preşcolar, în opinia Ministerului Educaţiei, dacă ne luăm după fişele de evaluare pe care trebuie să le completeze educatoarele începând de anul acesta. Evaluarea standardizata în învăţământul preşcolar este o cerinţă a noii Legi a educaţiei. (vezi tot articolul: http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/test-pentru-copiii-de-3-ani-descrieti-stema-ziua-unirii-si-traditiile-minoritatilor-241676.html)

2. Gerul trimite 1300 de elevi din Harghita acasă – Cotidianul

În oraşul Bălan, din Harghita, au fost închise trei şcoli. Asta după ce zilele trecute, în aceeaşi localitate a fost suspendată şi activitatea a două grădiniţe.

„Foarte mulţi copii s-au îmbolnăvit . Aveam o situaţie în şcoală când ne uitam ca copii sunt mai puţini . Nu rezistă se îmbolnăvesc”, a declarat Orban Lorand, profesor la Şcoala Generală Nr.1 Bălan.

Temperatura din clase nu depăşeşte 5 grade Celsius. Pentru că elevii tremurau de frig în bănci, părinţii au decis că e mai bine să stea acasă decât să se îmbolnăvească la şcoli. (Cititi mai mult: http://www.cotidianul.ro/gerul-trimite-1300-de-elevi-din-harghita-acasa-161369/)

 

3. Accidentele produse de nebunii şoselelor, un mod legal de a omorî oameni – Evenimentul Zilei

În România, indiferent dacă ai băut, ai permisul suspendat sau ai condus nebuneşte, dacă ai omorât oameni, nu faci nicio zi de închisoare.

Cosmin Grigore era în septembrie 2009 un tânăr de 24 de ani la volanul unui puternic Audi A4. Avea de numai doi ani carnet şi deja mai produsese un accident. În acea zi gonea pe drumul european E583, dădea flash-uri maşinilor din faţă pentru a se da la o parte, conducând extrem de agresiv. A depăşit pe linia continuă şi a spulberat un Cielo, omorând două femei.
Săptămânile trecute, a primit o condamnare cu suspendare. „Evenimentul zilei” l-a căutat acasă, dar tânărul e în vacanţă la mare. Are dreptul de a conduce în continuare, n-a făcut nicio zi de închisoare, despăgubirile de circa 80.000 de euro le vor plăti firmele de asigurări, viaţa merge mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Vitezomanul Cosmin Grigore a primit o singură pedeapsă pentru cele două vieţi pe care le-a curmat: va plăti cheltuieli de judecată de 640 de lei. Asta-i tot.

Citiţi mai mult: Dezbatere EVZ: Accidentele produse de nebunii şoselelor, un mod legal de a omorî oameni – Dezbatere evz.ro > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/dezbatere-evz-accidentele-produse-de-nebunii-soselelor-un-mod-legal-de-a-omori-oameni-942337.html#ixzz1bIr0lVXk
EVZ.ro

4. E misto sa fii roman. Recensamant 2011 – doua treimi din romi se declara romani. Deci cati romi traiesc in Romania? – Gandul

Într-o vreme în care romul, în majoritate se declară român, iar românului, în majoritate i se pune eticheta de ţigan, doar cel mult o treime dintre ţiganii români se declară romi. Nu este doar un joc de cuvinte, ci pura realitate. Peste două treimi dintre ţiganii autohtoni îşi declină apartenenţa la etnie din diverse motive: teamă, ruşine, conotaţie peiorativă a denumirii, provenienţa din familii mixte etc. În aceste condiţii, numărul neoficial al persoanelor de etnie romă din România variază de la un fabulos 3 milioane (Banca Mondială) la un „mult mai verosimil 1,5 milioane” (Comisia Europeană), după cum aminteşte profesorul Ciprian Necula, liderul campaniei de comunicare SPER (Stop Prejudecăţilor despre Etnia Rromilor. (Cititi mai mult: http://www.gandul.info/news/recensamant-2011-doua-treimi-dintre-romi-se-declara-romani-700-000-2-000-000-3-000-000-cati-romi-traiesc-in-romania-8883047)

5.Câştiguri fabuloase ale cerşetorilor români, la Londra. Ce spune reporterul BBC care i-a urmărit patru luni – Jurnalul National

„● Filmarea noastră, care însumează mai mult de o sută de ore, pare a fi povestea lui Oliver Twist în secolul 21. Am filmat în Marea Britanie şi în România. Iniţial am crezut că copiii care cerşeau sunt musulmani. Inspectorul-şef Carswell ne-a spus că, câştigurile potenţiale ale unui singur copil se ridică la nu mai puţin de 100.000 de lire sterline pe an. Un astfel de copil cerşeşte, fură şi poate fi folosit pentru escrocherii. Însă, este uimitor faptul că poliţia londoneză i-a oprit deseori, le-a luat datele, dar i-a lăsat să plece. Pe străzi nu se poate face nimic concret pentru a stopa cerşetoria copiilor chiar dacă făptaşul are patru anişori. La un moment dat, o femeie care supraveghea un copil cerşetor îmbrăcată din cap până-n picioare în haine musulmane a reperat camera noastră din cealaltă parte a străzii. Şi-a ridicat fusta şi ne-a arătat chiloţii, deloc în stil islamic.” (cititi mai mult la:  http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/castiguri-fabuloase-ale-cersetorilor-romani-la-londra-ce-spune-reporterul-bbc-care-i-a-urmarit-patru-luni-594102.html)

6. Cum a învins Bulgaria criza cu propriile arme – Adevarul

Simeon Djankov, ministrul bulgar al Finanţelor, spune că Guvernul de la Sofia a aplicat un plan propriu de măsuri anti criză, după ce „politicienii europeni au dat-o-n bară“.

Când credeam că această criză se termină şi ne aşteaptă vremuri semnificativ mai bune, ne trezim că ne îndreptăm de fapt către o încetinire a creşterii economice. De ce se întâmplă asta?”, şi-a început marţi discursul Simeon Djankov, ministrul bulgar de Finanţe, invitat la „Forbes România CEO Forum”. Răspunsul său tranşant a stârnit câteva zâmbete şi i-a făcut pe toţi jurnaliştii prezenţi să înceapă să noteze cu repeziciune.

„Politicienii au dat-o-n bară. S-au dovedit extrem de puţin doritori să ia măsurile dificile care se impuneau, iar ajutorul extern care ar fi trebuit să îi sprijine a eşuat mizerabil”, a spus el, denunţând atât politica populistă impusă de Fondul Monetar Internaţional prin persoana lui Dominique Strauss-Kahn, care avea ambiţii politice, cât şi pe cea a Comisiei Europene, care nu a cerut la timp reformele necesare. „Mai mult, am văzut că răspunsul european practic a eşuat. Nicio idee dintre cele propuse la nivelul UE în ultimii doi ani nu a funcţionat”, a mai spus oficialul.

„Primul lucru pe care ­l-am făcut, la o săptămână de la instalare, a fost o tăiere de 15% a cheltuielilor din toate sectoarele. Nu am pierdut timp gândindu-ne unde ar trebui să tăiem mai mult sau mai puţin, ci am implementat direct această tăiere şi abia apoi ne-am gândit unde ar trebui să tăiem în plus”, a explicat ministrul. Iar fermitatea cu care acţionazi este esenţială, un lucru pe care l-a învăţat de la fostul său loc de muncă” (Djankov a lucrat 15 ani în cadrul Băncii Mondiale), a ţinut să precizeze acesta.
„Nu ne-am angajat doar să nu majorăm taxele, ci ­ne-am asigurat că nici viitoarele guverne nu vor face acest lucru”, a explicat Djankov cum bulgarii au stabilit prin Consitituţie că, pentru a majora taxele, este necesară aprobarea cu o majoritate de două treimi din parlament, „ceea ce practic nu se întâmplă niciodată”. „Am făcut asta pentru a atenua temerile investitorilor că guvernele viitoare nu se vor alinia la aceste politici” (articolul pe larg: http://www.adevarul.ro/forbes/Cum_a_invins_Bulgaria_criza_cu_propriile_arme_0_575343050.html”