„Curtea de la Argeș”, nr. 2/2016

revista curtea de la arges

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 2 (63) pe luna februarie 2016 al revistei de cultură „Curtea de la Argeș” cu sprijinul Primăriei Municipiului Curtea de Argeș și al Asociației Culturale „Curtea de Argeș”. Revista apare sub egida Trustului de Presă ,,Argeș Expres” (Bulevardul Basarabilor, nr. 35 A, Curtea de Argeș) și a Centrului de Cultură și Arte ,,George Topârceanu”(Bulevardul Basarabilor, nr. 59, Curtea de Argeș). Redactor șef: Gheorghe Păun. Vă semnalăm din cuprinsul acestui număr:

SFP, câteva precizări de Gheorghe Păun

gheorghe paun

O vorbă a lui Gandhi către adepţii strategiei sale a acţiunii nonviolente (chiar şi în lupta împotriva violenţei) spune ceva de genul „mai întâi vă vor ignora, apoi vor râde de voi, apoi vă vor lovi, apoi veţi învinge”. Continuă lectura „„Curtea de la Argeș”, nr. 2/2016”

„Orizonturi culturale italo-române” nr. 1, ianuarie 2015

orizonturi-culturale-italo-romane

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 1 pe luna ianuarie 2015, anul V, al revistei interculturale bilingve româno-italiană Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni”, publicație online.  Revista este editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române și promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliului Local Timişoara. 

În sumarul ediţiei în limba română: 

Nuccio Ordine„Utilitatea inutilului”: Nuccio Ordine şi bestsellerul său „eretic” 

Utilitatea inutilului este titlul bestsellerului publicat în franceză în 2013 şi tradus în numeroase limbi – şi în română în curând – semnat de Nuccio Ordine, specialist la nivel internaţional în studiul Renaşterii şi coordonator, alături de Smaranda Bratu Elian, al colecţiei de clasici italieni „Biblioteca Italiană” de la Editura Humanitas. Disciplinele umaniste, socotite „inutile” în logica mercantilă a societăţii contemporane, sunt de fapt indispensabile pentru cultivarea spiritului şi creşterea culturală a omenirii. Acesta şi alte aspecte de interes în interviul realizat de Smaranda Bratu Elian. Citește integral.

andrea_bajani

Andrea Bajani

Andrea Bajani: Literatura? O mașinărie de produs uimire 

Cu ocazia Festivalului Internațional de Literatură București (FILB), desfășurat între 3–6 decembrie al anului abia încheiat, Cristina Gogianu l-a intervievat pe binecunoscutul scriitor Andrea Bajani, unul dintre invitații acestei ediții. Întâlnirea ne prilejuieşte un autentic dialog pe marginea a varii teme de actualitate, literare și nu numai: de la scris la literatura zilelor noastre şi legătura cu Antonio Tabucchi, de la Bucureștiul pe care Bajani îl cunoaşte foarte bine până la situația actuală a tinerilor și a familiei în general, afectată de criza de identitate cu problemele sale specifice. Citește integral. 

Confindustria România 2014: Premiu pentru Cultură directorului nostru

La Confindustria România Awards For Excellence 2014, i s-a conferit Afroditei Cionchin, directorul revistei noastre, Premiul pentru Cultură, un premiu onorific pentru activitatea de traducătoare şi pentru „revista pe care a fondat-o şi o conduce, «Orizonturi culturale italo-române», important instrument de comunicare pentru promovarea, în Italia, a principalelor valori culturale româneşti şi a imaginii României şi românilor, ca şi a culturii italiene în România”. Alţi premiaţi: Pirelli România (Premiul Responsabilitate), Tenaris (Premiul Education), Rifil (Excelenţă în Sectorul Manufacturier). Citește integral.

eugen todoran

Eugen Todoran

Restituiri. Eugen Todoran, incursiune în istoria literaturii române

Personalitatea pe care o evocăm printr-o semnificativă incursiune în istoria literaturii române este Eugen Todoran (1918–1997), filolog şi profesor universitar, unul din cei mai reputaţi eminescologi ai culturii noastre. Pentru opera sa ştiinţifică, 15 cărţi şi 216 studii, a fost distins cu diferite premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române. A fost rector al Universităţii de Vest din Timişoara în perioada 1990–1996, iar Biblioteca Centrală Universitară din oraş îi poartă astăzi numele. Dialogul în format video este realizat de regizorul Victor Popa. Citește integral.

Edoardo Cacciatore, „Graduali”: refuzul modernității cu orice preț 

Născut la Palermo în 1912 din părinți agrigentini, Edoardo Cacciatore și-a trăit toată (discreta) viață la Roma, unde a și murit în 1996, tocmai pe când editura Einaudi din Torino îi pregătea șpalturile volumului de versuri Il discorso a meraviglia, apărut postum. Opera sa poetică s-a desfășurat în paralel cu cea eseistică. Publicăm un grupaj de versuri din volumul Graduali (Ed. Manni, Lecce, 1986), care, începând cu titlul de rezonanță liturgică, exemplifică perfect estetica acestui „vânător” de sine însuși. Prezentare şi traducere de Anca-Domnica Ilea. Citește integral.

carte gastronomie italianaItalia şi cărţile de cultură gastronomică 

„E serà bona vivanda” (Şi va fi bun şi perfect), cu această convingere se încheiau reţetele culinare scrise în Evul Mediu de bucătari exclusiv pentru bucătari. În Italia zilelor noastre lucrurile s-au schimbat. Reţetele sunt scrise de chef-i şi prezentatori tv, bloggeri şi istorici celebri, nutriţionişti şi filozofi. Se adresează unui interlocutor tot mai rafinat, fiind adevărate manuale de food design din aşa-numitele gastro-librării. Anul trecut au fost publicate 1048 de titluri noi, un număr dublu faţă de acum 11 ani. Practic, din 100 de cărţi două sunt de cultură gastronomică. Articol de Raluca Niţă. Citește integral.

catedrala mitropolitana timisoara

Catedrala Mitropolitană Timișoara

Sfinţirea fundamentului Catedralei Mitropolitane din Timişoara 

În anul 1936, în Duminica de 20 a lunii Undrea, capitala Banatului a marcat momentul sfinţirii fundamentului viitoarei Catedrale Mitropolitane a provinciei româneşti. Ridicarea unei Catedrale în capitala Banatului a fost un mai vechi deziderat al românilor de confesiune ortodoxă din această parte a României, prin aceasta dorindu-se înfiinţarea unei Episcopii creştin-ortodoxe în oraşul de pe malurile Begăi. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Episcopul dr. Andrei Magier, luând parte la acest moment solemn toate autorităţile vremii şi mulţi drept-credincioşi. Evocare de Cornel Florin Seracin. Citește integral.

ormos zsigmondOrmós Zsigmond şi colecţia de artă italiană de la Muzeul din Timişoara 

Colecţia europeană a Muzeului de Artă Timişoara este legată de personalitatea lui Ormós Zsigmond (1813–1894). Prin donaţia testamentară din 18 septembrie 1895, majoritatea lucrărilor din colecţia Ormós a intrat în patrimoniul Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat, viitorul Muzeu de Artă. În ansamblul colecţiei Ormós, pictura italiană ocupă un loc de seamă atât sub aspect valoric, cât şi numeric. Studiul lui Marius Cornea, pe care îl publicăm şi în italiană, inaugurează colaborarea revistei noastre cu Banaterra. Enciclopedia Banatului, care ne-a încredinţat ediţia sa italiană. Citește integral.

Milano, prima întâlnire a scriitorilor români din Italia 

Prima întâlnire a scriitorilor români din Italia, care a avut loc la Milano în 13 decembrie 2014, a fost un succes atât prin numărul participanților, cât şi prin ideile propuse. Iniţiativa, promovată de poetul Viorel Boldiș, s-a desfăşurat cu susținerea lui George Bologan, consulul general al României la Milano, în colaborare cu revista „Orizonturi culturale italo-române” şi Centrul Cultural Italo-Român din Milano. Au condus dialogul Roberto Merlo, profesor de literatură română la Facultatea din Torino, și Alexandru Cohal, lingvist și cercetător la Facultatea din Pavia. Citește integral.

Inferno_Canto_9_gustave dore

Mesagerul ceresc, ilustrație de Gustave Doré la Infernul de Dante, Cântul al IX-lea

Lectura lui Dante: „Îngerul războinic” şi „Farinata” (Infernul IX şi X) 

Laszlo Alexandru continuă „Lectura lui Dante” prin Cântul al IX-lea al Infernului, în care Dante şi Virgiliu intră în Cercul al V-lea. Asistăm aici la apariţia Furiilor, personaje din mitologia clasică care îi torturează pe cei vinovaţi de delicte sângeroase. „În ele, ca în alte figuri mitologice, Dante include o semnificaţie morală nouă, derivată din credinţa lui profundă. Furiile nu sunt văzute doar sub aspect negativ, ci şi pozitiv: obstacole pentru itinerarium mentis in Deum, pe care călătoria în lumea de apoi a celor doi poeţi o simbolizează, dar obstacole concepute ca instrumente de perfecţionare morală.” Citește integral.

Poezia lui Giorgio Caproni la a treizecea ediţie a Serilor Italiene 

În 17 decembrie 2014, la Librăria Humanitas-Kretzulescu din Bucureşti a avut loc a treizecea Seară Italiană, dedicată unui mare poet din secolul al XX-lea, Giorgio Caproni, şi antologiei proaspăt apărute la editura Humanitas, în cunoscuta colecţie bilingvă „Biblioteca Italiană”: Giorgio Caproni – Poesie/Poezii, traducere de Aurora Firţa. Invitaţii au încercat să schiţeze „geografia intimă” a poeziei sale, iar studenţii, organizatori ai serii, au reuşit să-l readucă în faţa publicului pe Caproni însuşi, prin proiectarea de materiale video în care poetul îşi rosteşte propriile versuri. Cronică de Vlad Vieru. Citește integral.

Lectură plăcută!

Pușa Roth

Vezi: www.orizzonticulturali.it/www.orizonturiculturale.ro.

Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

 

ART-EMIS, decembrie 2012

A apărut numărul pe decembrie al publicaţiei ART-EMIS Academy, magazin artistic-literar şi de opinie din Stuttgart, Germania.

Selectăm din cuprins:

Impasul de Acad. Dan Berindei

În lunga mea viaţă, am întâlnit nu rareori momente de cumpănă în mersul ţării. Dar, ca niciodată, astăzi sunt martorul unor grave poticniri, care afectează ceea ce pentru mine va fi totdeauna patria şi viitorul ei. Parcă s-a ieşit dintr-o ordine firească, parcă am fost scoşi de pe lungimile de undă ale comportării şi dezvoltării noastre.

Greutăţile sunt mari şi nu numai pentru noi, căci întreaga lume este în frământare şi într-un proces de mutaţii. Pretutindeni, se constată complicaţii şi se încearcă ieşirile din impas. În mod firesc, reacţiile sunt colective, nu sunt simple acţiuni individuale, ci implică solidaritate, colaborare. Sunt înregistrate reacţii spontane, care nu reflectă doar nemulţumiri împotriva unor stări de lucru, ci exprimă şi un mod anume de a percepe şi de a reacţiona asemănător. Fiecare colectivitate umană în cauză este însufleţită de convingeri fundamentale comune, care sunt rezultatul unei lungi vieţuiri, a păstrării tradiţiilor şi a cultivării unor reacţii menite s-o apere ca un puternic scut şi să-i păstreze trăsăturile fundamentale, specificul. Fără îndoială că, la un moment dat, va avea loc un proces din ce în ce mai profund de apropiere între popoare, dar acesta nu poate fi decât rezultatul unei evoluţii, fireşti, neforţate, neinteresate şi nu doar de însuşire mecanică, comandată şi oportunistă a unor atitudini. Citește mai departe.

Alex Vâlcu între realism jurnalier şi metonimie lăuntrică de Maria Diana Popescu

Fantastic surprinzător al realului, scriitorul Alex Vâlcu consemnează împrejurări şi tipologii dintre cele mai diverse şi le trimite la Editura Amurg Sentimental, cu titlul Amintiri din mileniul II. Aşezată de la prima pagină sub semnul declamaţiilor memorialistice, cartea străpunge coaja întîmplărilor, amintirilor şi lăuntrului, conducînd cititorul înspre nucleul lor esenţial, în acelaşi timp oferindu-i o viziune din interior asupra unor teme inteligibil alese. Amintiri din mileniul II, izvorâtă dintr-o puternică afectivitate, îi oferă posibilitatea să construiască liber acea psihologie alimentată de francheţea simţirii, de dezmorţirea ironiei, de acţiunea plină de tonalităţi ludice şi de modalităţi originale de colportaj. Animaţia narativă, dialogul şi fermitatea discursului epic, în toate modurile de expunere, creează o anume deschidere între realismul jurnalier şi metonimia sufletească.

Interesul pentru lectura cărţii se dilată pe parcurs, precum mişcarea punctului pe traiectoria spiralei căutându-şi centrul, în speţă, relatările pline de savoare, izbutind evidenta atingere a centrului. Una dintre temele clasice, care vine în epica sa împreună cu o astfel de tipologie, este tema raţiunii ca o constrângere, căreia îi adaugă, la antipod, comicul drastic sau emoţionant, nuanţarea plasticităţii, subiectivismul, jocul arbitrar cu forma şi limbajul, cu idei, digresiuni şi imagini. Această scindare a eului în viaţă şi în cuprinderea ei, în fiinţarea reală şi în jucarea fiinţării ca dorinţă şi crez, în simţire şi în intelect analitic, construiesc de fapt experienţa sa creatoare. Alex Vâlcu nu numai că a trăit într-o lume dublă, dar a trăit dublu în simţire, oglindindu-şi permanent eul în alt eu, cu tot ceea ce regretă, ironizează sau binecuvântă. Citește mai departe.

Carmen Simon Flack, Melancolie

Uităm prea des de Remus Tănasă

Vorbeam cu un prieten despre unele lucruri ale vremii de azi și-am rămas întru totul în uimire când el nu putea pricepe și nici nu admitea că noi, mai înainte de orice, suntem un popor de țărani. România este, în genere, un sat mare, cum spunea într-o zi la Radio un scriitor, pentru că singura celulă vie pe care rezidă țara este, mai presus de orice, satul. Orașele noastre, în marea lor majoritate sunt niște sate camuflate – și de aceea ele se zbat într-o totală neputință de creare de valori sociale. N-avem decât să privim viața trândavă a orașului românesc pentru a ne da seama că el nefiind încă „oraș” în concepția largă apuseană, și, din nefericire, nemaifiind nici vechiul sat patriarhal, această viață este mai dinainte condamnată la o tristă sterilitate. Așa că, atât societatea, cât și Statul, nu-și pot pompa seva de viață decât din rețeaua de celule sociale, împânzite peste fața țării, satele. O cuminte și înțeleaptă sociologie de acolo ar trebui necontenit să pornească, o pricepută administrație ar trebui să se așeze pe această temelie, iar acțiunea ei de organizare și de conducere acest obiectiv mai ales ar trebui să-l aibă, o serioasă legiferare acolo ar trebui să-și exercite acțiunea, căutând ca, prin o cunoaștere cât mai aprofundată a nevoilor de acolo, să le canalizeze și să le satisfacă cât mai integral, prin dispozițiuni legale care să meargă direct la ținta urmărită, școala ar trebui să aibă cât mai îndeaproape în vedere viața satului, biserica, nici vorbă, același lucru, literatura și arta de acolo ar trebui să-și pompeze vlaga și sensul, într-un cuvânt, sângele trebuitor existenței noastre naționale de nicăieri nu trebuie așteptat să vie decât din marele și nesecătuitul rezervor obștesc, pentru ca din nou, îmbogățit cu ceea ce fiecare aduce de la sine în același sens, să se reîntoarcă în aceeași inimă, într-o nesfârșită pompare, care înzdrăvenește și ține viu întregul organism. Citește mai departe.

Sistemul bancar și crizele capitalismului de Vasile Balboja

Principalii piloni ai capitalismului, în fază incipientă, au fost proprietatea privată şi libertatea de acţiune (iniţiativă). Era liberalismul pur teoretizat de renumiţii economişti englezi, Adam Smith şi David Ricardo. Piloni care, pe lângă alţii, i-au asigurat prosperitatea o perioadă destul de lungă. Dar după ultimul război mondial lumea s-a schimbat radical. Încet, încet locul capitalismului clasic (care includea şi colonialismul) a fost luat de dominaţia capitalului, chipurile, investit în alte ţări (exportul de capital). S-a zis „un capitalism cu faţa (mai) umană”, fără sclavi, fără colonii, dar cu metropole financiar-bancare. Tot bogate. Un astfel de capitalism care pompează fonduri uriaşe în întreaga lume presupune dominaţia băncilor. Şi astfel sistemul bancar mondial a devinit atotdominator (prin intrumentele sale F.M.I., Banca Mondială, B.E.R.D. şi altele). Sincron şi sisteme bancare naţionale. Factorul decisiv în dezvoltarea şi echilibrul unei ţări nu îl mai constituie industria, agricultura, comerţul ci stabilitatea şi potenţa sistemului bancar. Atotputernicia sistemului bancar cvasimondial părea inexpugnabilă. Camăta, cămătari dar mai ales bancheri păreau noţiunile cheie ale neocapitalismului. Citește mai departe.

http://www.art-emis.ro/