În multe țări, 14 februarie (Valentine’s Day, Le Jour de Saint-Valentin, Día de San Valentín etc.) marchează celebrarea iubirii, prilej pentru a schimba cuvinte dulci și pentru a proba prin cadouri sentimentul de dragoste. În general se consideră tradafirii roșii ca simbol al pasiunii, asociați, într-o simbologie tradițională, cu rădăcini mitologice, cu imaginea lui Cupidon, zeul roman al dragostei, dar și cu o întreagă iconografie sugestivă, diferind de la o epocă la alta. În raport cu simbolistica bogată a zilei Sfântului Valentin, tradiția trimiterii de felicitări ilustrate, bilețele de dragoste, cărți etc. nu este însă foarte veche, ea luând amploare (până la formele „universale”, de larg consum, de astăzi) începând din secolul al XIX-lea. Continuă lectura „Ziua Îndrăgostiților”
Etichetă: revista teatrala radio
Februarie, luna proiectelor educaționale
Emisiunea „iClasă”, realizator: Mirela Nicolae, sâmbătă, 13 februarie 2016, ora 10.00, Radio România Cultural
În sumarul emisiunii:
Programul de burse ICR nu este singurul proiect educaţional iniţiat şi coordonat de această prestigioasă instituţie. Preşedintele ei, criticul de artă Radu Boroianu a avut amablitatea să acorde un interviu în exclusivitate pentru Radio România Cultural. Veţi afla care sunt planurile, evenimentele şi activitătile din calendarul Institutului pentru anul în curs. Continuă lectura „Februarie, luna proiectelor educaționale”
Revista Teatrală Radio – doi ani de existență
O nouă rubrică în Revista Teatrală Radio: „Teatru și educație” de Mirela Nicolae
Începând din 21 iulie 2015, în Revista Teatrală Radio puteți citi o nouă rubrică, Teatru și educație, realizată de Mirela Nicolae. La această rubrică vă vom oferi comentarii, interviuri, reportaje despre folosirea metodelor şi tehnicilor de educaţie inspirate din arta teatrului, despre educația teatrală astăzi, dar și despre răsfrângerile pe care teatrul, cu toate formele lui de manifestare, le are în formarea tinerilor, în general în dezvoltarea intelectuală.
Mirela Nicolae
Pentru început, citiți: Tehnici teatrale de educaţie (I, II).
Vezi: arhiva categoriei Promo
O nouă rubrică în Revista Teatrală Radio: „Prin teatrele pariziene” de Pușa Roth
Începând din 4 iunie 2015, în Revista Teatrală Radio puteți citi informații și comentarii despre viața teatrală pariziană, la noua rubrică „Prin teatrele pariziene” de Pușa Roth. Astăzi, 14 iunie, detalii despre spectacolul Cyrano de Bergerac la Comédie Saint-Michel din Paris, adaptare fidelă a celebrei piese a lui Edmond Rostand – și despre nu mai puțin celebrul său autor. În 1898, imediat după premiera absolută, Cyrano de Bergerac a adus teatrului parizian De la Porte-Saint-Martin un venit de 2.286.000 franci, cifră de afaceri niciodată obținută de vreun teatru!
Revista Teatrală Radio a împlinit un an
Proiect Radio România Cultural, site-ul Revista Teatrală Radio a împlinit astăzi, marți, 21 octombrie 2014, un an de funcționare
Realizată de o echipă de redactori și realizatori din cadrul redacțiilor Teatru și România Cultural ale Societății Române de Radiodifuziune, această publicație online, în format multimedia, s-a lansat cu ocazia aniversării a 85 de ani de existență a Radio România (1 noiembrie 2013). Primele postări pe site: 21 octombrie 2013. Redactor șef: Attila Vizauer. Realizator site: Costin Tuchilă. Continuă lectura „Revista Teatrală Radio a împlinit un an”
Portret Jules Cazaban de Annie Muscă
Astăzi, 23 septembrie 2014, ne amintim de actorul Jules Cazaban (16 martie 1903–23 septembrie 1963).
„Când mă îndrept spre scenă simt cum merg altfel decât în viața obișnuită, cum merg prin rolul meu.” (Jules Cazaban)
Un descendent al Cazabanilor din Carcassone, născut la Fălticeni
Despre rădăcinile familiei Cazaban, naturalizată română, a realizat o amplă cronică de familie distinsul profesor Eugen Dimitriu din Fălticeni. Aflăm că François Cazaban, bunicul patern al actorului, descinde din sudul Franței, dintr-un oraș-fortăreață, Carcassone. Inginer constructor de profesie, François ajunge în Alger, apoi delegat al profesiei sale la Iași, pentru organizarea serviciului de telegrafie. A fost numit Inginer şef al Departamentului de Telegrafie Iaşi între 1853–1896, punându-și amprenta pe importante lucrări din zonă.
Tânărul François trece prin două mariaje și va avea, se pare, 15 copii, printre care și pe Ludovic, tatăl actorului, care la rândul lui se va căsători cu austriaca Aneta Checais și vor avea doi copii: Jules, venit pe lume la 16 martie 1903, și Theodor, mai mic cu 18 ani, viitor romancier și dramaturg, figură emblematică a exilului românesc, pe care Jules nu a reușit să-l mai revadă.
Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni
Studii în târgul natal
Jules a urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, un loc de învățătură pe unde trecuseră și Lovineștii. Înclinația lui pentru arte i-a determinat pe părinți să-l înscrie în orchestra liceului, unde lua lecții de violoncel. Dar pasiunea pentru actorie era mai puternică decât cea pentru muzică, Jules remarcându-se în piesele puse în scenă în perioada liceului, în ambientul unei scenografii semnate de viitorul sculptor Ion Irimescu, cel care i-a fost coleg de liceu și rudă, conform unei cronici de familie a Cazabanilor. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Jules Cazaban în teatru, în film, la teatrul radiofonic, fragmente audio-video din „Take, Ianke și Cadâr” de V. I. Popa, regia: N. Al. Toscani, 1960, fotografii de arhivă.
Annie Muscă
Promo: Ștefan Mihăilescu-Brăila la rubrica „Remember” de Annie Muscă
Cadâr din Take, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht, Béranger din Regele moare de Eugen Ionescu, Iorgu Langada din …Escu de Tudor Mușatescu, Dude în Milionarul sărac de Tudor Popescu, Constantin Cantemir din Descăpățânarea de Al. Sever…, doar câteva dintre rolurile pe scenele teatrelor, care au purtat semnătura actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila (3 februarie 1925–19 septembrie 1996), personajul rubricii Remember de Annie Muscă, mâine, 19 septembrie 2014. Detalii în Revista Teatrală Radio.
Remember: Annie Muscă despre Silvia Popovici
Astăzi, 16 septembrie 2014, ne amintim de actrița Silvia Popovici (7 mai 1933–16 septembrie 1993).
Duioasă și candidă, aparent statuară.
Sensibilă și dramatică, a știut să imprime personajului ei note de lirism.
Cu darul frumuseții, al inteligenței și al talentului a ajuns la inima iubitorului de teatru, trecând întotdeauna dincolo de marele și micul ecran.
Gânduri de adolescență
În școală visa să devină medic sau psiholog, iar dacă nu, la catedră. Dar a urmat sfatul profesoarei sale de la Școala Centrală, Alexandra Verdeș care a îndrumat-o spre teatru.
Apoi Roger Georgescu o înscrie în ansamblul UTM, unde joacă la început alături de George Constantin, Gina Patrichi și Gheorghe Cozorici. Prinde drag de scenă și în 1952 susține examen la Institutul de Teatru. Cea care se născuse la 7 mai 1933 la Fundata (Brașov), la doar patru zile după George Constantin, și care fusese crescută de familia adoptivă Popovici la București, va deveni în curând colegă cu viitori mari actori, exponenți inimitabili ai Promoției ’56.
Promoția de Aur 1956, la aniversarea a 25 de ani, Poiana Brașov, 1981. Silvia Popovici, a treia din stânga, în picioare
Debut la Craiova, Cluj, București…
Silvia joacă încă din studenție ca orice viitor actor. În penultimul an, urcă pe scenă la A.T.F. sub bagheta profesorilor Ana Barcan, Ion Cojar, Beate Fredanov și A. Pop Marțian, alături de colegi de promoție. În rolul Femeii bătrâne din Tragedia optimistă de V. Vișnevski, în Natașa din Azilul de noaptede Maxim Gorki, și în Marika din Caleașca de aur de Leonid Leonov, sau în Căsuța de la marginea orașului (1956) de A. N. Arbuzov, în regia lui Moni Ghelerter, alături de Victor Rebengiuc în Alioșa. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, caracterizări critice, amintiri, rolurile Silviei Popovici în teatru, film, teatru tv, la teatrul radiofonic, fotografii rare. Teatru TV și teatru radiofonic cu Silvia Popovici.
Annie Muscă
Remember: Portret Ștefan Iordache de Annie Muscă
Astăzi, 14 septembrie 2014, ne amintim de actorul Ștefan Iordache (3 februarie 1941–14 septembrie 2008).
La doar 67 de ani, actorul botezat cu nume de sfânt, care întruchipase peste 100 de personaje, impresionându-și admiratorii cu puternica-i personalitate, se stingea departe de Gruiu, pământul lui românesc, chiar de Ziua Crucii pe care și-o făcea de fiecare dată în intimitate, când își ridica ochii spre cer.
Vibrație.
Rigoare.
Finețe și tensiune într-o armonie perfectă.
Trup grăitor și fascinație.
Ștefan Iordache arzând…
Actorul care își împuternicea eroul în scenă, venind la teatru cu trei ore înainte de spectacol pentru a-și intra în rol.
Actorul și magnetismul său.
Poate explicația neputinței spectatorilor de a părăsi sala la căderea cortinei…
Ștefan Iordache. Foto: Yorick.ro
Cum să te împotrivești să-l păstrezi în amintire pe cel care la doar 22 de ani intra în pielea unui veritabil actor și, timp de câteva decenii, avea să-l facă pe semenul său dependent de teatru și de cinema?!
L-ai putea uita vreodată pe actorul înzestrat cu o forță de nestăvilit pe scenă?! L-ai putea ignora pe cel care încă din studenție risipea printre colegi energii nebănuite?!
Regizorii de teatru și de film i-au pus pe umeri roluri grele pe care le-a purtat cu dăruire și cu o incredibilă forță.
Ștefan Iordache a transferat pe scenă profunzimile fiecăruia dintre personajele sale…
Cronicile erau toate în favoarea lui. Chiar și presa internațională rămânea mută la vitalitatea actorului român care numea noroc ajutorul primit de la Cel de Sus. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, caracterizări și referințe critice, rolurile lui Ștefan Iordache pe scenele teatrelor, la televiziune și la Teatrul radiofonic, interviu cu Ștefan Iordache, filmul „Cel mai iubit dintre pământeni” (integral), cântece interpretate de Ștefan Iordache, fragmente din mari spectacole de teatru radiofonic, fotografii.
Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna septembrie 2014 actorului ȘTEFAN IORDACHE.
Annie Muscă