În luna septembrie 2014, la rubrica „Remember” de Annie Muscă

revista teatrala radio annie musca rubrica actori

La începutul lunii, în 4 septembrie 2014, Annie Muscă a dedicat rubrica Remember din Revista Teatrală Radio actorului Cornel Vulpe, apoi, în 10 septembrie – lui Dem Rădulescu.

În zilele următoare, la această rubrică:

14 septembrie 2014

ȘTEFAN IORDACHE (3 februarie 1941–14 septembrie 2008)

stefan iordache promo

16 septembrie 2014

SILVIA POPOVICI (7 mai 1933–16 septembrie 1933)

profil teatral silvia-popovici

19 septembrie 2014

ȘTEFAN MIHĂILESCU-BRĂILA (3 februarie 1925–19 septembrie 1996)

stefan mihailescu braila

23 septembrie 2014

JULES CAZABAN (16 martie 1903–23 septembrie 1963)

mari actori romani jules cazaban

Reamintim că, începând de la 1 ianuarie 2014, la rubrica Remember a Revistei Teatrale Radio, Annie Muscă vă oferă în fiecare lună articole cu caracter monografic despre cei sosiți sau plecați în luna respectivă, chiar în ziua care marchează data nașterii sau a trecerii lor în neființă, ilustrate cu fragmente semnificative din spectacole de teatru și filme și grupaje de fotografii. Intenționăm astfel să păstrăm vie imaginea actorilor care au scris pagini de referință în istoria teatrului românesc.

annie musca revista teatrala radio liber sa spun promo

Annie Muscă

Vezi: arhiva rubricii Remember

Portret Ingrid Bergman de Annie Muscă, în Revista Teatrală Radio

ingrid bergman liber sa spun

Actrița care s-a născut și a murit în aceeași zi  (29 august 1915–29 august 1982)

Actrița de teatru și film, Ingrid Bergman, venită din Stockholm la sfârșitul anilor ’30, a uimit Hollywood-ul, cucerindu-i pe cinefili prin roluri celebre în pelicule de succes: Casablanca (1942), Cui îi bate ceasul (1943) sau Lampa de gaz (1944), pentru care va primi primul Oscar.

A intrat în lumea cinematografului înregistrând succes după succes și trei premii Oscar. Apogeul carierei este atins cu cele trei filme marca Hitchcock: Fascinație (1945), Notorious (1946) și Tropicul capricornului (1949).

annie musca ingrid bergman

Ingrid Bergman

Sper că v-o mai amintiți și în Anastasia (1956), alături de actorul Yul Brynner, sau în Vă place Brahms? cu Anthony Perkins și, de asemenea, în pianista Charlotte, ultimul ei rol de cinema, alături de actrița norvegiană Liv Ulmann, din Sonata de toamnă (1978), un film semnat Ingmar Bergman. Apoi în ultimul ei film, O femeie numită Golda (1982), o producție tv de Alan Gibson, în care actrița nu-și ascunde ridurile și boala.

Timp de peste 30 de ani, cea care și-a uimit regizorii cu grația și siguranța, cu naturalețea și firescul, a jucat mulți ani și pe scenele celebrelor teatre din Paris, Londra și New York. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Filme și piese teatru, integral, cu Ingrid Bergman.

Annie Muscă

Actorul Ștefan Ciubotărașu – portret de Annie Muscă

Stefan_Ciubotarasu annie musca

annie musca eterne reveniri in luna august rememberMi-l amintesc în straiele fermecătorului povestitor humuleștean din filmul Amintiri din copilărie, realizat în 1964 de Elisabeta Bostan, cu vocea lui gravă,  dar caldă, cu vorba tâlcuită… Se pare că regizoarea a fost foarte inspirată în alegerea actorului Ștefan Ciubotărașu în rolul scriitorului Ion Creangă.

Vasluiul adolescenței

Născut în 21 martie 1910 la Lipovăț (Vaslui), actorul, care urmase cursurile Institutului de Teatru de la Iași, ne părăsea într-o zi de 27 august a anului 1970.

Pe la vârsta de 11-12 ani, ajungea la București unde tatăl său lucra la Regionala de Căirubrica remember annie musca revista teatrala radio Ferate. A crezut că va deveni pantofar după dorința părinților, dar a revenit acasă la Vaslui, iar mama a considerat că ar trebui să-i ofere libertatea de a studia. Se înscrie la un liceu particular din Vaslui, unde începe să scrie poezie la „Năzuința”, revista școlii și la „Vasluiul”, un ziar local. Inspirația poemelor nu-l va părăsi până în ultimele clipe, așa cum Vasluiul și Iașii tinereții aveau să-i amintească neîncetat de profesorul său de actorie, Mihai Codreanu, de ceilalți dascăli, de colegi, de actori și regizori, de nume mari din istoria teatrului, pe care le numea „prețioase energii”: Constantin Tănase, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu, Ion Aurel Maican, G. M. Zamfirescu, Eliza Petrăchescu…

În 1929, după absolvirea liceului, se hotărăște să plece la Iași, unde se înscrie la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul îl va susține în 1932 la Bârlad. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Biografie, roluri în teatru și film, fragment audio-video din spectacolul radiofonic „Omul care aduce ploaia”, filme cu Ștefan Ciubotărașu.

Annie Muscă

Toma Caragiu la rubrica „Remember” de Annie Muscă

toma caragiu portret de annie musca revista teatrala radio

„Morții lipsesc de la un timp dintre noi…” (Toma Caragiu)

annie musca eterne reveniri in luna august rememberAstăzi, 21 august 2014, ne amintim de actorul Toma Caragiu (21 august 1925–4 martie 1977).

Comedian și tragedian deopotrivă. Cu sprânceana ridicată și privirea rece, dar dătătoare de dependență, iscată de sub inconfundabila-i șevalură și din spatele ochelarilor-unicat, Toma Caragiu a avut o bogăție de roluri în teatru și pe marele ecran, iar aparițiile în show-rile de la Sala Palatului în fața a mii de spectatori au fost preluate pentru cei aflați acasă în fața televizoarelor, nu o dată de Televiziunea Română.

Cu o vitalitate extraordinară, cu o frazare excepțională, cu mimică și gesturi rubrica remember annie musca revista teatrala radioinconfundabile, Toma Caragiu a armonizat toate genurile teatrale, de la comedie și vodevil, la dramă și tragedie, susținând cu talent mari spectacole de varietăți. Chiar și singur pe scenă, Caragiu aducea în monologul lui o lume întreagă, nu doar un personaj, cu atât mai mult când în spatele textului se afla un scriitor priceput. Succesul lui într-un real one-man-show era garantat, iar revelioanele televizate din anii ʹ70 pot fi una dintre marile dovezi.

toma caragiu la tinerete

Toma Caragiu la tinerețe

Spiritual, cu haz, monumental, memorabil acest Toma Caragiu, care depista rapid ridicolul și căruia nu-i plăcea să citească cronici de teatru, după ce juca atât de intens ducându-și eroul la paroxism.

Acaparat de miracolul scenei, într-un melanj de liric și comic, de rafinament și sobrietate, actorul acesta pe care Aurel Baranga îl numea „dificil în repetiții, capricios, recalcitrant, respingând cu vehemență indicațiile, pentru ca să le adopte peste un minut, cu o incredibilă intuiție”, a creat în teatru nu doar roluri, ci un univers artistic incontestabil.

Vocea lui, a celui timid și singuratic, care în momente de tihnă se dăruia poeziei, cu puternice vibrații și nebănuite tonuri se păstrează în Fonoteca de Aur a Radioului în spectacolele radiofonice și de umor.

Fericiți cei ce i-au văzut dezlănțuirile pe scenă!

Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic al actorului, cu detalii inedite, caracterizări critice, rolurile lui Toma Caragiu în teatru, film, la televiziune și la radio, mărturii și amintiri prețioase, documente și fotografii rare din colecții personale, fragmente memorabile din filme, emisiuni TV, spectacole de teatru radiofonic.

Annie Muscă

Florian Pittiș

florian pittis

calendarAstăzi, 5 august 2014, sunt deja 7 ani fără Florian Pittiș, cifră simbol a anilor petrecuți Dincolo…

În octombrie 2014, ziua de 4 va deveni „Ziua Florian Pittiș” la rubrica Remember din Revista Teatrală Radio!

Până atunci, gând bun către admirabilul Florian Pititș (4 octombrie 1943–5 august 2007)!

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio a dedicat luna august 2014 actriței Coca Andronescu

coca andronescu

logo revista teatrala radioRevista Teatrală Radio a dedicat luna august 2014 actriței COCA ANDRONESCU (3 iunie 1932, Pătârlagele–5 august 1998, București).

În ziua de 5 august, la rubrica Remember de Annie Muscă veți putea citi un amplu portret monografic al actriței, ilustrat cu fragmente din spectacole radiofonice care o au ca protagonistă, emisiuni tv, filme. Veți afla detalii despre o carieră strălucită începută la mijlocul deceniului al șaselea al secolului trecut la Teatrul Național din București, unde a interpretat, vreme îndelungată, roluri de referință în spectacole memorabile, despre bogata filmografie a actriței, despre înregistrările tv și la teatrul radiofonic. Vom publica de asemenea evocări și comentarii, iar în spațiile de teatru radiofonic de la Radio România Cultural vom difuza câteva dintre înregistrările cu Coca Andronescu din Fonoteca de Aur, dintre care nu vor lipsi Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca, Peribañez şi comandorul de Ocaña și Câinele grădinarului de Lope de Vega, Gaițele de Al. Kirițescu, Siciliana de Aurel Baranga, Goana după fluturi de Bogdan Amaru, Anton Pann de Lucian Blaga, Familia anticarului de Carlo Goldoni, piese scurte programate chiar la începutul lunii august 2014: Femeile care omoară bărbaţii de Michal Tonecki (4 august, ora 21.30), Temă pentru acasă de Mile Poposki (5 august 2014, ora 21.30), Stiloul bunicii mele de Gordon Daviot (6 august, ora 21.30), toate la Radio România Cultural.

actrita coca andronescu revista teatrala radio

logo revista teatrala radioÎncepând din luna martie 2014, Revista Teatrală Radio a lansat această inițiativă publicistică, ilustrată și în programele Teatrului Național Radiofonic, de a dedica o lună unui mare actor de altădată, evocat la rubrica „Remember” chiar în ziua nașterii sau a morții sale. Astfel, la propunerea colaboratoarei noastre, d-na Annie Muscă, luna martie 2014 a fost dedicată Ginei Patrichi, mai 2014 – lui George Constantin, iunie 2014 – Irinei Petrescu.
Pentru a veni în întâmpinarea fanilor teatrului radiofonic, în cadrul proiectului „Ne auzim la Majestic”, Redacția Teatru a organizat în luna respectivă audiția la Clubul Majestic din București a unui spectacol reprezentativ pentru actorul evocat.
Audițiile la Majestic, inclusiv evocarea actorilor cărora le vor fi dedicate lunile următoare, vor fi reluate după vacanța de vară, la 1 septembrie 2014.

Alte detalii în Revista Teatrală Radio.

Costin Tuchilă

Joi, 31 iulie 2014, reîntâlnire cu Nicu Constantin

Nicu Constantin

Joi, 31 iulie 2014, Revista Teatrală Radio vă propune o reîntâlnire cu Nicu Constantin (31 iulie 1938–15 septembrie 2009). În ziua în care îndrăgitul actor de comedie ar fi împlinit 76 de ani, Annie Muscă vă oferă un substanțial portret monografic Nicu Constantin la rubrica Remember.

Veți afla detalii despre copilăria la Eforie Sud a celui care va deveni un nume de referință în istoria recentă a teatrului românesc de revistă, despre anii de formare, lansarea în teatru și pe micul ecran. Cei peste 40 de ani de carieră, în care a fost unul dintre preferații publicului, cu șarje umoristice memorabile, cuplete care deveneau repede folclor, au însemnat mii de reprezentații, sute de emisiuni tv și la „Unda veselă” a Radioului. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Costin Tuchilă

Emil Botta la rubrica „Remember” de Annie Muscă

emil botta calendar

Revista Teatrală Radio

„Numele meu a fost scris pe o apă

 care curgea în oceanul înfuriat

 Acum, plimbându-mă pe plaje aurii

 mă aud chemat.”

(Idilă de Emil Botta)

annie musca rubrica biografii eterne reveniri luna iulie cuptorÎntr-o zi de 24 iulie 1977, pleca în lumea tainică a umbrelor Emil Botta, unul dintre cei mai fascinanți actori și străluciți poeți din literatura română a secolului XX, născut la 15 septembrie 1911, la Adjud (Vrancea), în familia medicului Theodor Botta și a Aglaiei.

După dispariția tatălui pe front, în Primul Război Mondial, Emil și fratele mai mare, Dan Botta, cel cunoscut astăzi ca distinsă personalitate a lumii interbelice, vor fi nevoiți să trăiască doar sub ocrotirea mamei și să se obișnuiască cu ceea ce ar fi numit, poate, Emil, absurdă absență de tată.

La vârsta de 10 ani, Emil îl pierdea și pe bunicul matern, născut în insula lui rubrica remember annie musca revista teatrala radioNapoleon, iar mama ajunge să fie nevoită să lucreze în apropiere de Câmpulung Muscel, ca directoare a unui orfelinat din zonă.

Cum să fi fost elevul Botta Emil?

Fără îndoială, personalitatea lui se manifesta de pe atunci. Răsfoind Scrierile sale, descopăr că anii de școală i-au stârnit mai târziu aduceri aminte reflectate cu grijă și trăiri în poezii, dar și în cronici de film și sport, publicate în revista „Vremea”. Emil Botta vorbea atât de frumos și sincer despre prima lui ne-întâlnire cu muntele asemuit cu „un patriarh”, cu „un uriaș trup blindat și ramificat”, cu „un ciclop adormit”, care se petrecuse în timpul lecțiilor de geografie, privind harta de pe peretele clasei fără să aibă înțelepciunea ascultării discursului învățătorului.

„Stăteam ipocrit în bancă și aveam aerul că particip laborios, că subscriu și cred. Țineam cruce mâinile pe piept ca mumiile faraonilor și nu trăda nici o perversitate, nici o surzenie, chipul meu. Între timp cineva clandestin și esențial din mine își lua pălăria, deschidea ușile și pleca tăcut. În modul acesta pot afirma că am colindat toată Europa și tocmai când mă pregăteam să trec de stepele Asiei, m-am lovit de un zid: Uralii.” (Emil Botta, Scrieri, București, Editura Cartea Românească, p. 262). Citește integral în Revista Teatrală Radio. Biografie, istoria completă a înregistrărilor de teatru radiofonic cu Emil Botta. Fragmente audio-video din Fonoteca de Aur: „Năpasta” de I. L. Caragiale (1964), „Macbeth” (1956) și „Hamlet” (1971) de William Shakespeare. Poeme de Mihai Eminescu și George Bacovia recitate de Emil Botta. Poeme de Emil Botta în lectura autorului.

Annie Muscă

Gheorghe Cozorici – portret de Annie Muscă în Revista Teatrală Radio

gheorghe cozorici revista teatrala radio

Astăzi, 16 iulie 2014, ne amintim de actorul Gheorghe Cozorici (16 iulie 1933–18 decembrie 1993).

Distincție, discreție și generozitate.

Modestie și gravitate. Siguranță.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Un mare taciturn.

Știa să asculte, deși îți dădea impresia că-i sunt departe gândurile.

Dăruit cu forța glasului, actorul Gheorghe Cozorici și-a lăsat amprenta pe zeci de roluri în teatru și film, dar și în spectacole radiofonice păstrate în Fonoteca de Aur.

Sobrietatea rostirii i-a adus roluri importante în teatru, și, mai ales, eternitatea eroului de cinema, deși, privind retrospectiv, cinematograful românesc pare să-i fi rămas dator unui actor de talia sa.

Din viața unui actor…

Inevitabil revin la anul 1933, prolific în apariții de viitori artiști pe scenă, pe marele ecran sau dincolo de camera de filmat sau de ciclop. Dacă în ultima vreme mi-am amintit de Silvia Popovici, de George Constantin și de Ion Săsăran, astăzi m-a dus gândul la colegul lor de generație, Gheorghe Cozorici, Ghiță sau Prințul, cum îi spuneau cei apropiați, născut și el tot în ’33, într-o zi de 16 iulie, în comuna Arbore (jud. Suceava).

Fiul familiei Cozorici, care avea să devină peste ani un remarcabil actor, exponent al Promoției de Aur a Teatrului Românesc, primise la botez nume ales, de purtător de biruință.

A urmat cursurile primare și secundare în locul natal înzestrat cu o istorie aparte, iar cele superioare la Institutul de Artă Dramatică din București.

hamlet gheorghe cozorici

Gheorghe Cozorici în rolul lui Hamlet, regia: Vlad Mugur, Teatrul Național din Craiova, 1958

Primele emoții scenice în inima Olteniei…

După absolvire, Gheorghe Cozorici pleacă la Teatrul Național din Craiova, alături de alți șase colegi de promoție – Sanda Toma, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Amza Pellea, Victor Rebengiuc și Dumitru Rucăreanu, însoțiți de Vlad Mugur, asistent universitar la clasa maestrului Nicolae Bălţăţeanu.

„Unii dintre colegii noștri au ajuns la Bacău, printre care şi Silviu Stănculescu, iar alţii la Timişoara şi la Baia Mare, cum a fost cazul meu. Gheorghe Cozorici era deja căsătorit, iar soţia lui, fiind casnică, pregătea de multe ori mesele pentru colegii soţului ei, sosiți în turnee și în trecere prin Craiova…” (Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul, 2013).

În anii ̓50, tinerii actori, alături de Vlad Mugur și de regizorii Radu Penciulescu și Dinu Cernescu, împreună cu scenograful Ion Popescu-Udriște, au dat viață Naționalului craiovean, iar la mai puţin de 25 de ani, Gheorghe Cozorici îl întruchipa deja pe Hamlet sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur (premiera: 29 mai 1958). Era o reprezentație importantă și îndrăzneață a perioadei postbelice, în care Silvia Popovici a întruchipat-o pe Ofelia, iar Amza Pellea s-a erijat cu mare talent în rolul lui Horatio. Cu tânărul prinț era obișnuit din anul III de studenție. Îl jucase la clasa profesoarei Aura Buzescu. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, detalii despre Promoția de Aur 1956, filme integral cu Gheorghe Cozorici („Urgia”, 1977, „Capcana mercenarilor”, 1981); „Luceafărul” de Mihai Eminescu, recitat de Gh. Cozorici (singura versiune integrală a poemului din Fonoteca de Aur a Radioului); fragmente din mari spectacole radiofonice: „Danton” de Camil Petrescu (1972), „Henric al IV-lea”, partea I și a II-a de William Shakespeare (1984), „Apus de soare” de B. Șt. Delavrancea (1984)

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio: Sâmbătă, 12 iulie 2014, Lucia Mureșan la rubrica „Remember” de Annie Muscă

lucia muresan calendar

În urmă cu patru ani, în noaptea de 11-12 iulie 2010, la Cluj, ne părăsea după o lungă suferință actrița Lucia Mureșan. Tip de actor intelectual, cu o vastă cultură literară și teatrală, a întruchipat într-o carieră de aproape cinci decenii roluri de referință din istoria dramaturgiei universale. Ofelia, Ondine, Ismena, Desdemona, Ranevskaia: câte actriţe au şansa de a juca aceste roluri? Şi mai ales câte actriţe o pot face la nivelul artistic al Luciei Mureşan? Adăugaţi că spectacolele la care mă refer au fost creaţii de referinţă din ultima jumătate de veac, că Lucia Mureşan a avut ca parteneri nume mari ale scenei româneşti: Silvia Dumitrescu-Timică, George Constantin, Ştefan Iordache, Ion Marinescu, Alexandru Repan, Constantin Anatol, Ludovic Antal, Ştefan Radof, Ion Dichiseanu. Că i-a avut ca mentori pe Irina Răchiţeanu-Şirianu, Marietta Sadova, Ştefan Braborescu.

Sâmbătă, 12 iulie 2014, rubrica Remember de Annie Muscă va fi dedicată actriței Lucia Mureșan (31 ianuarie 1938–12 iulie 2010), „întruchipare de idealuri feminine pe scenă, la radio și pe marele ecran”.

Costin Tuchilă

Vezi: Revista Teatrală Radio