La Aniversară

la aniv afis 2

eveniment liber sa spunLa 26 de ani de la Revoluție, Academia de Folk, în colaborare cu Asociația Culturală ,,CREART”, Primăria Capitalei, ,,Academia Cațavencu” și ,,ROCK FM”, organizează primul concert de muzică folk în memoria eroilor căzuți pe 21 Decembrie 1989, în Piața Universității. Pentru că muzica folk a fost, și în decembrie ’89 și în aprilie–iunie 1990, o formă de exprimare a protestului împotriva totalitarismului de orice fel, evenimentul organizat în acest an va avea loc tot în Piața Universității, ora 17.30, la Esplanada cu statui, pe scena amenajată în cadrul ,,Târgului de Crăciun – București”, chiar în seara zilei de 21 decembrie 2015, un 21 decembrie în care, cu 26 de ani în urmă, mureau primii tineri români la Baricada de la Inter, în Piață și, mai departe, la Sala Dalles. Continuă lectura „La Aniversară”

Gavroche de România

În decembrie 1989 apărea pe coperta revistei „Paris Match” un adolescent din România înfășurat în steagul Revoluției. A fost supranumit Gavroche. Gavroche de România.

De fapt, se numește Florin Vieru. După 20 de ani, în 20 decembrie 2009 i-a acordat un interviu Pușei Roth.

În memoria victimelor Revoluţiei din decembrie

Ca un moment de reculegere, în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989, vă propun să ascultaţi Coralul în Sol major „Jesus bleibet meine Freude” de Johann Sebastian Bach, în interpretarea lui Dinu Lipatti.

S-au împlinit recent, în 2 decembrie 2010, 60 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Dinu Lipatti (n. 19 martie 1917). Acest coral, „Isus rămâne bucuria mea”, din Cantata „Herz und Mund und Tat und Leben”, BWV 147 de Bach, în transcripţia pentru pian a lui Hess, era una dintre piesele foarte iubite de Dinu Lipatti. Îl cânta adesea în recitaluri, ca bis, l-a înregistrat pe disc în 1947 şi în 1950, la Geneva (într-un mic studio de radio). Cu el şi-a încheiat ultimul recital, de la Besançon, în 16 septembrie 1950, în cadrul  Festivalului muzical din acest oraş. Programul a cuprins, în prima parte, Partita în Si bemol major de Bach, Sonata în la minor de Mozart, două Impromptu-uri de Schubert. În partea a doua a recitalului (înregistrat şi reprodus pe disc), Lipatti urma să interpreteze toate cele 14 valsuri de Chopin. Slăbit, cu un efort supraomenesc, a apărut cu greu pe scenă, după o pauză nefiresc de lungă şi a cântat acest minunat Coral în Sol major. Era cântecul de lebădă al marelui artist.

„L-a cântat într-o manieră pe care nu o voi uita niciodată. Cu o expresivitate, o magie dincolo de timp, era cu adevărat o interpretare, cum se spune, transcendentală, pur spirituală.” (Roman Vlad).

Costin Tuchilă

Raţia de libertate

Cei mai mulţi ne-am luat „raţia de libertate”, mulţi dintre noi au plătit libertatea cu sânge, mulţi stau şi acum şi se întreabă ce resort intim a declanşat acea revărsare de forţă, ce a spulberat atotputernicul regim comunist?

Este dreptul fiecăruia, dar şi obligaţia faţă de istoria încă nescrisă a acestui eveniment – ce a schimbat soarta unui popor ce visa la libertate –, să participe la aflarea adevărului, dar şi la completarea paginilor încă albe ale acestui eveniment istoric.

Raţia de libertate – Radio România Actualităţi, 22 decembrie 2009

Puşa Roth

O carte de referinţă despre Revoluţia din decembrie: „Timpul care a învins teama”, ediţie alcătuită de Puşa Roth

După mai bine de două decenii de la Revoluţia Română din decembrie 1989, multe dintre evenimentele petrecute în acele zile sunt departe de a fi clarificate. Nelămuririle, pornind de la fapte neclare, adesea enigmatice, de la omisiuni şi suspiciuni, de la imposibilitatea practică de a înţelege multe aspecte, întrebările persistă. O primă întrebare se referă la încadrarea şi definirea propriu-zisă a evenimentelor: a fost sau nu a fost revoluţie, în sensul bine determinat al termenului, în decembrie 1989?

O contribuţie importantă la clarificarea multora dintre acestea o reprezintă volumul apărut în toamna anului 2008 la Editura Ars Longa din Iaşi, Timpul care a învins teama. Martori ai istoriei, Decembrie 1989–Decembrie 2007, carte publicată cu sprijinul Radio România şi al membrilor Asociaţiilor de revoluţionari (coordonator de proiect: Gheorghe Ivaşcu, preşedintele Asociaţiei „Club 22 Radio”). Ediţia alcătuită cu multă rigoare de Puşa Roth include o serie lungă de mărturii ale unor participanţi la Revoluţie dar şi texte cu caracter teoretic – un studiu al profesorului univ. dr. Nicolae Jurca, A fost sau nu a fost Revoluţie în decembrie 1989? şi o amplă convorbire a realizatoarei ediţiei cu istoricii Dan Berindei şi Ioan Scurtu.

„Cartea aceasta, omagiu adus Radioului la 80 de ani – scrie Puşa Roth în Argument. Decembrie 1989–Decembrie 2007 – are ca punct de plecare emisiunile din 14–22 decembrie 2007, înregistrările care stau la baza acestora, adică materialul brut, deoarece spaţiul acordat nu l-a putut cuprinde în întregime. Aceste declaraţii, mărturii, amintiri ale celor prezenţi au fost adaptate, făcându-se corecturile necesare unui material scris, conform normelor limbii române, deşi intervenţiile nu au schimbat sensul frazelor. Am lăsat, pe cât e cu putinţă, vorbirea liberă, în aşa fel ca exprimarea fiecărui vorbitor să fie recognoscibilă.

În această carte vor fi şi alte declaraţii ale celor care nu au putut participa la înregistrări, dar fiecare segment va avea o notă privind data sau sursa de unde a fost extras materialul respectiv. De asemenea, sunt persoane care au considerat că mărturia lor ar fi incompletă şi au adăugat noi date, care să aducă lămuriri despre momentul sau momentele participării la Revoluţia Română. Şi în aceste cazuri s-au făcut precizările necesare. De ce sunt necesare toate aceste sublinieri? Pentru a nu exista nici un fel de dubii privind autenticitatea declaraţiilor, mărturiilor, amintirilor transcrise în carte.

De altfel, aşa cum am mai spus, înregistrările reprezintă martorul acestor amintiri, declaraţii sau cum va dori fiecare să le socotească. Intervenţiile mele sunt doar simple fapte jurnalistice, fără comentarii pro sau contra, fără a influenţa răspunsul vreunui interlocutor. Cartea are, evident, tentă subiectivă, mai ales că fiecare îşi exprimă punctul său de vedere, privitor la participarea sa sau a celorlalţi cu care a fost alături, sau cu care a acţionat într-un loc sau altul, în acele zile de decembrie. Mai adaug că, la emisiunile din 2007 a participat cine a crezut de cuviinţă, cine a crezut că mai are ceva de spus. Vor fi voci care vor afirma că altul este adevărul, alta a fost realitatea pe care ele au perceput-o, că evenimentele s-au derulat altfel. Aşa s-ar putea să fie, nu contest! Dar nimeni nu a oprit pe nimeni să se exprime. Am scris această carte având credinţa că va aduce încă puţină lumină evenimentelor din 1989. Nu sunt revoluţionară, nu am certificat de revoluţionar şi vreau să cred că am o calitate pe care să nu o pună nimeni la îndoială: calitatea de om care slujeşte în numele adevărului. Nu sunt vorbe mari, dar a face ceva înseamnă un pas înainte. Cine are nevoie de tăcere, să tacă.

Cartea aceasta a văzut lumina tiparului fiindcă mulţi oameni au fost dispuşi să vorbească. Despre un eveniment cum a fost Revoluţia Română nu putem spune că şi-a găsit locul în istorie, dar nici în conştiinţa oamenilor. Va mai trece mult timp, probabil, se vor mai scrie mii de paginii până când… Până când? La această întrebare nu am găsit răspuns.”

Volumul a fost lansat luni 22 decembrie, la ora 11,00, la Centrul de Presă al Societăţii Române de Radiodifuziune, în cadrul manifestărilor dedicate Revoluţiei Române. Cele două tiraje ale cărţii s-au epuizat în câteva zile.

Amănunte şi fragmente din această carte: timpul-care-invins-teama

Costin Tuchilă